EXPUNERE DE MOTIVE

COMISIA

EUROPEANĂ

Bruxelles, 1.8.2022

COM(2022) 353 final 2022/0221 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului-cadru de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Guvernul Malaysiei, pe de altă parte

EXPUNERE DE MOTIVE

1. CONTEXTUL PROPUNERII

În noiembrie 2004, Consiliul a autorizat Comisia să negocieze acorduri-cadru individuale de parteneriat și cooperare (APC) cu Thailanda, Indonezia, Singapore, Filipine, Malaysia și Brunei. Negocierile cu Malaysia au început în februarie 2011, în urma acordului încheiat între președintele Comisiei Europene, Xxxx Xxxxxx Xxxxxxx, și prim-ministrul Xxxxx Xxxxx privind lansarea negocierilor în octombrie 2010. Negocierile au fost încheiate odată cu finalizarea celei de a 11-a runde de negocieri, la 12 decembrie 2015. Ambele părți au parafat APC la Putrajaya, în data de 6 aprilie 2016.

Serviciul European de Acțiune Externă și serviciile Comisiei au fost implicate în procesul de negociere. Statele membre au fost consultate pe parcursul procesului de negociere în cadrul reuniunilor grupurilor de lucru relevante ale Consiliului. Parlamentul European a fost informat cu regularitate pe parcursul negocierilor.

Comisia consideră că obiectivele stabilite de Consiliu în directivele sale de negociere a acordului au fost atinse și că proiectul de acord poate fi înaintat spre semnare și încheiere.

La 5 august 2016, Înaltul Reprezentant și Comisia au prezentat Consiliului Propunerile comune de decizii ale Consiliului privind semnarea și, respectiv, încheierea APC, sub forma unui acord între Uniunea Europeană și Malaysia („exclusiv la nivelul UE”). Chiar dacă sunt de acord cu fondul acordului, statele membre și-au exprimat, în unanimitate, în cadrul reuniunii COASI, opinia că acordul ar trebui semnat și încheiat sub forma unui acord „mixt”. Această poziție a fost confirmată în mod oficial la 17 martie 2017 de către XXXXXXX, care a solicitat Comisiei și Înaltului Reprezentant să revizuiască propunerea în mod corespunzător pentru a ține seama de caracterul mixt al acordului și de aplicarea cu titlu provizoriu a acestuia. Transformarea APC într-un acord „mixt” și introducerea unor noi dispoziții privind aplicarea provizorie și definirea părților pentru a reflecta caracterul mixt au fost discutate ulterior și au făcut obiectul unui acord de principiu cu negociatorii din Malaysia.

La 4 iulie 2018, Înaltul Reprezentant și Comisia au prezentat Consiliului o nouă propunere comună de decizie a Consiliului privind semnarea acordului-cadru (ca acord mixt) și aplicarea sa cu titlu provizoriu. Cu toate acestea, deși a fost de acord ca acordul să fie unul mixt, Malaysia a preferat să nu aplice acordul cu titlu provizoriu. În cadrul reuniunii COREPER din 3 aprilie 2019, statele membre au acceptat în mod oficial să nu aplice APC cu titlu provizoriu și ulterior s-a ajuns la un acord de principiu cu negociatorii din Malaysia de a utiliza acordul parafat în 2016 și de a introduce o nouă definiție a părților care să reflecte caracterul mixt al acordului.

Este important de remarcat faptul că noua propunere a Comisiei vine în urma unui schimb de scrisori între negociatorii-șefi prin care se clarifică faptul că semnarea acordului de către Guvernul Malaysiei se face în numele Malaysiei, în ansamblu, și anume atât la nivel federal, cât și la nivel statal. Prin semnarea acordului, Guvernul Malaysiei își va exprima intenția de a angaja Malaysia în ansamblul său, inclusiv statele Sabah și Sarawak. După intrarea în vigoare a acordului, astfel cum se prevede la articolul 58 din acord, Malaysia în ansamblul său își va asuma obligații în temeiul acordului.

Prezenta propunere se referă la instrumentul juridic de încheiere a acordului.

2. TEMEI JURIDIC, SUBSIDIARITATE ȘI PROPORȚIONALITATE

2.1. Scopul și conținutul acordului

APC constituie primul acord bilateral încheiat vreodată între UE și Malaysia și înlocuiește cadrul juridic actual, reprezentat de Acordul de cooperare din 1980 dintre Comunitatea Economică Europeană și țările membre ale Asociației Națiunilor din Asia de Sud-Est.

APC prevede angajamente obligatorii din punct de vedere juridic care ocupă o poziție centrală în cadrul politicii externe a UE, inclusiv dispoziții privind drepturile omului, neproliferarea, combaterea terorismului, Curtea Penală Internațională, migrația și impozitarea.

APC extinde în mod considerabil sfera angajamentelor reciproce în domeniile economic și comercial, precum și în cel al justiției și afacerilor interne. Acordul consolidează cooperarea într-o gamă largă de domenii de politică, printre care se numără drepturile omului, neproliferarea armelor de distrugere în masă, combaterea terorismului, lupta împotriva corupției și a criminalității organizate, comerțul, migrația, mediul, energia, schimbările climatice, transporturile, știința și tehnologia, ocuparea forței de muncă și afacerile sociale, educația, agricultura, cultura etc. De asemenea, acordul conține dispoziții menite să protejeze interesele financiare ale UE. Totodată, APC conține o secțiune importantă referitoare la cooperarea comercială, care pregătește terenul pentru încheierea negocierilor în curs privind acordul de liber schimb (ALS).

Pe plan politic, acordul de parteneriat și colaborare încheiat cu Malaysia constituie un pas important în direcția consolidării rolului UE în Asia de Sud-Est, pe baza unor valori universale comune, cum ar fi democrația și drepturile omului. APC deschide calea unei consolidări a cooperării politice, regionale și globale între doi parteneri care împărtășesc aceeași viziune. Punerea în aplicare a APC va aduce beneficii practice ambelor părți și va constitui o bază pentru promovarea intereselor politice și economice mai largi ale UE.

Acordul instituie un comitet mixt care va monitoriza evoluția relației bilaterale a părților. Acordul include o clauză de neexecutare, potrivit căreia aplicarea acordului poate fi suspendată în cazul încălcării unor elemente esențiale.

2.2. Temeiul juridic al propunerii de decizie

În temeiul articolului 218 alineatul (6) litera (a) punctul (iii) din TFUE, în cazul în care un acord instituie un cadru instituțional specific prin organizarea procedurilor de cooperare, Consiliul adoptă o decizie privind încheierea acordului după obținerea aprobării Parlamentului European.

Temeiul juridic material al unei decizii adoptate în temeiul articolului 218 alineatul (6) din TFUE depinde în primul rând de obiectivul și de conținutul acordului. În conformitate cu jurisprudența, dacă examinarea unei măsuri a UE arată că respectiva măsură urmărește două finalități sau are două componente și dacă una dintre aceste finalități sau componente poate fi identificată ca fiind principală ori preponderentă, iar cealaltă nu este decât accesorie, măsura trebuie să aibă un temei juridic unic, și anume temeiul impus de finalitatea sau de componenta principală ori preponderentă. Cu titlu excepțional, dacă se stabilește, pe de altă parte, că măsura urmărește simultan mai multe obiective sau are mai multe componente care sunt legate în mod indisolubil, fără ca vreuna să fie accesorie în raport cu alta, astfel că sunt aplicabile diverse dispoziții din tratat, respectiva măsură trebuie să fie adoptată pe baza diverselor temeiuri juridice corespunzătoare (a se vedea în acest sens Hotărârea din 10 ianuarie 2006, Comisia/Parlamentul și Consiliul, C-178/03, EU:C:2006:4, punctele 42 și 43; Hotărârea din 11 iunie 2014, Comisia/Consiliul, C-377/12, EU:C:2014:1903, punctul 34; Hotărârea din 14 iunie 2016, Parlamentul/Consiliul, C-263/14, EU:C:2016:435, punctul 44 și

Hotărârea din 4 septembrie 2018, Comisia/Consiliul (Kazahstan), C-244/17, ECLI:EU:C:2018:662, punctul 40).

Obiectivul sau componenta principală a acordului intră sub incidența domeniului cooperării pentru dezvoltare.

Temeiul juridic al deciziei propuse ar trebui să fie, prin urmare, articolul 209 din TFUE, coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a) din TFUE.

2.3. Natura juridică

Analiza domeniului de aplicare al APC indică faptul că tratatele au conferit UE competența de a acționa în toate domeniile care intră sub incidența APC. Pe baza acestei analize juridice, Înaltul Reprezentant și Comisia au propus inițial proiectul de acord, spre semnare și încheiere, sub forma unui acord „exclusiv la nivelul UE”. Totodată, Înaltul Reprezentant și Comisia au fost de părere că procedura de ratificare mult mai scurtă și mult mai previzibilă pentru intrarea în vigoare a APC sub forma unui acord „exclusiv la nivelul UE” răspundea intereselor Uniunii de a acționa cu rapiditate în ceea ce privește punerea în aplicare a acordului.

Cu toate acestea, după cum s-a menționat anterior, statele membre reunite în cadrul Consiliului (la 21 septembrie 2016 în cadrul grupului de lucru COASI și la 17 martie 2017 în cadrul COREPER), au solicitat în unanimitate Comisiei și Înaltului Reprezentant să transforme acordul într-un acord mixt, care să se aplice cu titlu provizoriu. Ca urmare a acestei poziții și pentru a evita ca semnarea și încheierea acordului de către Uniunea Europeană să fie întârziată în Consiliu, Comisia și Înaltul Reprezentant au decis să negocieze o ajustare a acordului și să își modifice propunerile privind semnarea și, respectiv, încheierea acordului. Cu toate acestea, deși inițial Malaysia a fost de acord cu aplicarea provizorie, ulterior și-a exprimat preferința de a nu aplica acordul cu titlu provizoriu.

Prin urmare, proiectul atașat propune încheierea acordului sub forma unui acord mixt.

2.4. Necesitatea deciziei propuse

În temeiul articolului 216 din TFUE, Uniunea poate încheia un acord cu una sau mai multe țări terțe în cazul în care se prevede astfel în tratate sau în cazul în care încheierea unui acord este necesară pentru realizarea, în cadrul politicilor Uniunii, a unuia dintre obiectivele stabilite prin tratate, este prevăzută printr-un act juridic obligatoriu al Uniunii sau este susceptibilă să influențeze normele comune ori să modifice domeniul de aplicare al acestora.

Încheierea unor acorduri, cum ar fi APC, este prevăzută în tratate, și anume la articolul 209 din TFUE. În plus, încheierea APC este necesară în vederea atingerii, în cadrul politicilor Uniunii, a obiectivelor menționate în tratate.

Prin urmare, acordul trebuie încheiat în numele Uniunii.

2022/0221 (NLE)

Propunere de

DECIZIE A CONSILIULUI

privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Acordului-cadru de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Guvernul Malaysiei, pe de altă parte

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 209, coroborat cu articolul 218 alineatul (6) litera (a),

având în vedere propunerea Comisiei Europene, având în vedere aprobarea Parlamentului European, întrucât:

(1) În temeiul Deciziei [XXX] a Consiliului din [...]1, Acordul-cadru de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele membre ale acesteia, pe de o parte, și Guvernul Malaysiei, pe de altă parte (denumit în continuare „acordul”) a fost semnat în numele Uniunii la [...], sub rezerva încheierii sale la o dată ulterioară.

(2) Obiectivul acordului este de a consolida cooperarea într-o gamă largă de domenii de politică, printre care se numără drepturile omului, neproliferarea armelor de distrugere în masă, combaterea terorismului, lupta împotriva corupției și a criminalității organizate, comerțul, migrația, mediul, energia, schimbările climatice, transporturile, știința și tehnologia, ocuparea forței de muncă și afacerile sociale, educația și agricultura.

(3) Înțelegerea comună este că, în temeiul articolului 58 alineatul (1) din acord și în conformitate cu Constituția Federală a Malaysiei, notificarea prin care Guvernul Malaysiei își exprimă consimțământul de a-și asuma obligații în temeiul acordului este obligatorie pentru Malaysia în ansamblul său.

(4) Acordul ar trebui aprobat în numele Uniunii, ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

Prin prezenta decizie se aprobă, în numele Uniunii, Acordul-cadru de parteneriat și cooperare dintre Uniunea Europeană și statele sale membre, pe de o parte, și Guvernul Malaysiei, pe de altă parte.

Textul acordului se atașează la prezenta decizie.

1 JO L […], […], p. […].

Articolul 2

Prin prezenta decizie, Comisia este autorizată să efectueze sau să desemneze persoana împuternicită să efectueze, în numele Uniunii, notificarea prevăzută la articolul 59 din acord, pentru a exprima consimțământul Uniunii de a-și asuma obligații în temeiul acordului.

Articolul 3

Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării. Adoptată la Bruxelles,

Pentru Consiliu, Președintele