NuLitat2a contract2Lor D2 autor: asp2ct2 t2or2tic2 și practic2

kylw{ kl h|{vy Ťp kylw{|yp jvulXlV jvwYypno{ huk ylsh{lk ypno{z

NuLitat2a contract2Lor D2 autor: asp2ct2 x0xx0xxx0 și practic2

|

Xxxxxxxx XXXXXX,

student anul IV, Facultatea de Drept, USM

1. Precizări prealabile

C

ONFORM DISPOZIŢIILOR CUPRINSE ÎN ART. 30 ALIN. (1) DIN

LEGEA REPUBLICII MOLDOVA PRIVIND DREPTUL DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE, NR. 139 DIN 02.07.2010 (ÎN CONTI- NUARE LEGEA NR. 139/2010), “AUTORII SAU ALŢI TITULARI AI DREPTULUI DE AUTOR POT TRANSMITE PRIN CONTRACT DE CESIUNE, DREPTURILE PATRIMONIALE EXCLUSIVE, PRECUM ȘI DREPTUL LA RE- MUNERAŢIE DE AUTOR. ÎN URMA UNEI ASEMENEA CESIUNI, TITULAR DE DREPTURI DEVINE CESIONARUL”1.

Drepturile patrimoniale exclusive pot fi transmi- se, de asemenea, prin acordarea de licenţe exclusi- ve sau neexclusive2. Dacă în contractul de licenţă nu se stipulează expres că licenţa este exclusivă, aceas- ta se consideră neexclusivă.

Însă, pentru a produce efectele urmărite de părţi și, în consecinţă, a servi la realizarea năzuinţelor lor, contractul de autor este ţinut să respecte cu rigu-

1 Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor și drep- turile conexe. Nr. 139 din 02.07.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.10.2010, nr. 191-193.

2 Doctrina română relevă următoarele categorii de contrac- te principale de autor: contractul de editare, contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală, contractul de locaţiune, contractul de comandă, contractul de adap- tare audiovizuală și contractul de difuzare a unei opere prin radio și televiziune. A se vedea: Xxxxxx X. Dreptul proprietăţii intelectuale: dreptul de autor. Ediţia a II-a revăzută și adău- gită. București: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006, p. 120-136.

rozitate condiţiile3 edictate pentru încheierea sa valabilă.

În vederea asigurării concordanţei cu normele imperative ce instituie condiţiile de valabilitate, le- giuitorul a creat o modalitate de control a validităţii contractului, menită să cenzureze efectele pe care acesta le produce. Această modalitate de control nu este altceva decât nulitatea, care se aplică post actum și cenzurează efectele acestuia prin evalua- rea validităţii sursei lor. Prin nulitate, se desemnează sancţiunea care desfiinţează contractul atunci când a fost încheiat cu sfidarea condiţiilor sale de validitate – de fond sau de formă – prevăzute de lege.

2. Cazuri de nulitate a contractelor de autor

În ceea ce privește temeiurile (cazurile) de nu- litate, precizăm că sunt operabile prevederile cu caracter general specifice tuturor actelor juridice, ce se conţin în Titlul III al Cărţii I al Codului civil al Republicii Moldova4 (în continuare CC al RM), și dispoziţiile cu caracter special, incluse în Legea nr. 139/2010, care reglementează contractele de autor (art. 30 și art. 31). Instanţele judecătorești urmează

3 Avem în vedere: capacitatea de a contracta, consimţămân- tul valabil al părţii care se obligă, un obiect determinat, o cauză licită și forma după caz.

4 Codul civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV din 6 iu- nie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.06.2002, nr. 82-86.

kylw{ kl h|{vy Ťp kylw{|yp jvulXlV jvwYypno{ huk ylsh{lk ypno{z

să aplice dispoziţiile speciale, iar în măsura în care aspectul nu este reglementat în norma specială, se aplică dispoziţiile generale.

Din analiza prevederilor art. 31 intitulat “Condiţii- le și forma contractului de autor” alin. (1) din Legea nr. 139/2010 rezultă că contractele de autor trebuie să fie îxxxxxxxx0 în formă scrisă6. Nerespectarea for- mei scrise face să decadă părţile din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru do- vedirea contractului, și nu va atrage nulitatea, în- trucât în speţă forma contractului de autor este ad probationem, și nu ad validatem. Suportul normativ al acestei concluzii derivă prin prisma dispoziţiilor art. 211 din CC al RM, care statuează la alin. (1): “Ne- respectarea formei scrise a actului juridic face să de- cadă părţile din dreptul de a cere, în caz de litigiu, proba cu martori pentru dovedirea actului juridic”7. Totuși, cu titlu de excepţie, contractul de autor privind valorificarea operelor în ziare și în alte publi-

caţii periodice poate fi încheiat și în formă verbală. În contractele de autor părţile trebuie să prevadă:

a) modul de valorificare a operei (dreptul concret care se transmite prin acest contract);

b) termenul de valabilitate;

c) teritoriul de acţiune a dreptului;

d) cuantumul remuneraţiei sau baza de calcul a acesteia pentru fiecare tip de valorificare a operei, condiţiile și termenul de plată ale remuneraţiei;

e) alte clauze pe care părţile le consideră esen- ţiale.

Lipsa unor clauze esenţiale, de regulă, nu condu- ce ab initio la posibilitatea de a invoca sancţiunea nulităţii, deoarece legiuitorul a inserat norme su- pletive care vin să completeze acordul de voinţă a părţilor pentru a menţine contractul de autor.

5 În ceea ce privește particularităţile de formare (înche- iere) și executare a contractelor de autor, a se vedea: Xxxxx C. Новое в законодательном регулировании авторских договоров. În: Судовы веснік, 1996, nr. 4, p. 58-61; Великомыслов X.X. Авторский договор: порядок заключения и исполнения. Практическое пособие. All- xxxxx.Xx, 2005. xxxx://xxx.xxxxxxxx.xx/xxxxxxx/xxx0000x/ instrum4985/ (accesat la 14.04.2014).

6 Despre necesitatea de a încheia contractul de autor în formă scrisă s-a pronunţat și practica judiciară, a se vedea: speţa Xxxxxxxx versus Zdob și Zdub.

7 Alineatul 2 al aceluiași articol stipulează: “nerespectarea formei scrise a actului juridic atrage nulitatea lui numai în cazul în care acest efect este expres prevăzut de lege sau prin acordul părţilor”.

Astfel, în cazul în care în contractul de autor lipsește clauza privind teritoriul pe care se exer- cită dreptul, dreptul transmis prin acest contract se exercită numai în limitele teritoriului Republicii Moldova [art. 31 alin. (2) al Legii nr. 139/2010].

De asemenea, atunci când în contractul de autor care prevede acordarea unei licenţe nu este indicat termenul său de valabilitate, contractul de autor se consideră încheiat pe un termen de 3 ani de la data semnării, dacă se referă la valorificarea unei opere fără modificări, și pe un termen de 5 ani, dacă se re- feră la valorificarea unei opere adaptate sau altfel modificate ori traduse [art. 31 alin. (3) al Legii nr. 139/2010].

În contractul de autor, remuneraţia8 de autor se stabilește în cote procentuale din venitul obţinut ca urmare a valorificării în modul corespunzător a operei sau sub forma unei taxe forfetare, sau în conformitate cu tarifele remuneraţiei aprobate de organizaţiile de gestiune colectivă a drepturilor pa- trimoniale, sau în oricare alt mod.

Persistă situaţii când opera este valorificată fără să fie încheiat un contract de cesiune cu titularul dreptului asupra operei, fapt ce lezează dreptul de autor. În acest sens, ilustrativă este speţa9 în care se reiterează că “instanţele de judecată urmau să verifice prezenţa sau lipsa contractului cu titularii de drepturi la persoanele care au valorificat creaţiile autorului, iar în cazul lipsei contractului, să determine care drepturi au fost încălcate prin folosirea creaţiei fără a încheia contracte”.

În conformitate cu art. 31 alin. (5) al Legii nr. 139/2010 “Xxxxx xxxxxx ale contractului de autor care îl limitează pe autor de a crea în viitor opere pe o anu- mită temă sau într-un anumit domeniu se consideră

8 Pentru a soluţiona un litigiu cu privire la stabilirea cuan- tumului remuneraţiei de autor, urmează să se producă ne- gocieri între organismul de gestiune colectivă și utilizator, arbitrat de Comisia de mediere AGEPI. De remarcat, totuși, că cuantumul remuneraţiei care se stabilește prin negocieri sau prin mediere nu poate fi mai mic decât tarifele minime ale remuneraţiei de autor, aprobate de Guvern, prin Hotă- rârea nr. 641 din 12.07.2001 privind tarifele minime ale re- muneraţiei de autor. Pentru dezvoltări, a se vedea: Xxxxxxxxx X., Xxxxxxxx X. Proprietatea intelectuală. În: Manualul jude- cătorului pentru cauze civile. Ediţia a II-a. Chișinău: Î.S. F.E.-P.

„Tipografia Centrală”, 2013, p. 1126.

9 Decizia Colegiului civil, comercial și de contencios adminis- trativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013 pe dosarul nr. 2rac-409/13. xxxx://xxxxxxxxxxxxx.xxx. md/search_col_civil.php?id=5804 (accesat la 14.04.2014).

nule”. Raţiunea acestui caz de nulitate rezidă în faptul că prin aceasta se știrbește capacitatea și libertatea de a crea a autorului. Sub acest aspect, sancţiunea nulităţii este mijlocul prescris de lege pentru a nu permite ca voinţa individuală să treacă peste îngrădi- rile ce-i sunt impuse prin normele dreptului pozitiv. Sancţiunea deplină constă în nimicirea contractului prin care voinţa individuală a nesocotit dispoziţiile cu caracter imperativ ale legii.

Ţinem să subliniem faptul că nulitatea contrac- tului de autor este determinată de cauze anterioare sau concomitente încheierii acestuia. De aici vom desprinde concluzia că neexecutarea contractului de autor nu constituie temei de nulitate. În aceas- tă ipoteză, se poate recurge la alte remedii juridice (cum ar fi, de exemplu, rezilierea contractului10 etc.).

3. Felul nulităţii

În alt registru, este relevant a determina felul nu- lităţii, întrucât în literatura de specialitate sunt relie- fate mai multe clasificări.

Astfel, în funcţie de natura interesului ocrotit prin dispoziţia legală încălcată la încheierea con- tractului, nulitatea este absolută și relativă.

De menţionat faptul că clasificarea nulităţii în ab- solută și relativă prezintă interes deosebit din per- spectiva regimului juridic aplicabil, care este diferit pentru fiecare din aceste două categorii de nulitate. In concreto, regimul juridic al nulităţii absolute con- stă, în principal, în următoarele trei reguli:

▪ nulitatea absolută poate fi invocată de orice persoană interesată;

▪ nulitatea absolută poate fi invocată oricând, acţiunea în constatare a nulităţii absolute fiind im- prescriptibilă;

▪ nulitatea absolută nu poate fi acoperită prin confirmare.

Per a contrario, conţinutul regimului juridic al nu- lităţii relative se rezumă la următoarele reguli:

▪ nulitatea relativă poate fi invocată, în princi- piu, numai de persoana în interesul căreia această sancţiune a fost prevăzută de lege;

▪ nulitatea relativă trebuie invocată, pe cale de acţiune sau de excepţie, în termenul de pre-

10 Xxxxx, D., Poiras, I. Rezoluţiunea, rezilierea și revocarea contractelor civile. În: Revista Naţională de Drept, 2004, nr. 5, p. 17-21.

scripţie extinctivă, acţiunea în declararea nulităţii relative fiind prescriptibilă;

kylw{ kl h|{vy Ťp kylw{|yp jvulXlV jvwYypno{ huk ylsh{lk ypno{z

▪ nulitatea relativă poate fi acoperită prin con- firmare, expresă sau tacită, de către cel ce o poate invoca.

Formula utilizată de legiuitor în art. 31 alin. (4) și alin. (5) al aceluiași articol din Legea nr. 139/2010, “se consideră nule”, acreditează ideea că suntem în prezenţa nulităţii absolute. În consecinţă, va fi apli- cabil regimul juridic al nulităţii absolute creionat supra.

În funcţie de întinderea efectelor sale, nulitatea

este totală și parţială.

Valenţa juridică a acestei divizări rezidă în faptul că nulitatea totală anihilează, în ansamblul său, con- tractul de autor, iar nulitatea parţială se referă doar la una sau mai multe clauze, lăsând să supravieţu- iască altele. Sub acest aspect, urmează să se ţină cont de complexitatea operaţiunii juridice. În plus, în afară de complexitatea contractului, mai trebuie luată în considerare și calitatea clauzei lovită de nu- litate, care ne va permite să vorbim despre nulitate parţială.

Astfel, dacă o clauză este accesorie sau nu pre- zintă o legătură substanţială cu ansamblul ope- raţiunii juridice, putând fi, deci, izolată de întregul contractului, se va putea admite nulitatea parţială a respectivei clauze, lăsând întregul neafectat.

Există sisteme de drept în care nulitatea este con- cepută ca o stare organică a contractului, în sensul că acesta nu este valabil decât în prezenţa tuturor elementelor și condiţiilor prevăzute de lege pentru existenţa lui. Lipsa oricărui element sau a oricărei condiţii este de natură să conducă la desfiinţarea contractului. Regula generală o constituie în aceste sisteme de drept nulitatea totală și iremediabilă; un viciu iniţial nu poate fi reparat ulterior.

Concepţia dreptului nostru asupra nulităţii este fundamentată pe alte premise. Funcţia nulităţii este aceea de a restabili ordinea de drept, concordanţa dintre contract și lege. Sancţiunea nu este îndrepta- tă împotriva contractului, ci numai împotriva acelor efecte care au contravenit scopului dispoziţiilor le- gale încălcate. Această teză este aplicabilă și în ca- zul contractelor de autor. Textul de lege care justifi- că concluzia este inserat la art. 31 alin. (4) din Legea nr. 139/2010, potrivit căruia “Clauzele contractului

kylw{ kl h|{vy Ťp kylw{|yp jvulXlV jvwYypno{ huk ylsh{lk ypno{z

de autor care contravin prevederilor prezentei legi se consideră nule și în locul acestora se aplică con- diţiile prevăzute de prezenta lege”. Prin urmare, vor fi desfiinţate numai acele clauze care sunt contrare legii; contractul va fi menţinut ori de câte ori acest lucru va fi posibil. În acest sens, autorul N.G. Ras- tereaev susţine că regula fundamentală pentru un jurist constă în menţinerea actului prin toate mijloa- cele posibile, deoarece nu se poate admite că părţi- le actului au acţionat în gol, ci, dimpotrivă, trebuie să existe presupunerea că ele au dorit să stabilească ceva valabil11.

Astfel, contractul de autor nu este viciat decât în unele dintre clauzele sale, numai aceste clauze sunt lovite de nulitate, cu condiţia să nu fie necesar a se admite că respectivul contract n-ar fi fost încheiat în lipsa acestora.

Remarcăm faptul că nu trebuie să se confunde, în ceea ce privește efectele, nulitatea absolută cu cea totală și nici nulitatea relativă cu nulitatea par- ţială, întrucât nulitatea relativă poate conduce la desfiinţarea în întregime a efectelor contractului, iar nulitatea absolută poate să determine numai o desfiinţare parţială a efectelor contractului.

4. Modalităţi de valorificare a sancţiunii nuli- tăţii

În alt context, necesită a fi conturat faptul că des- fiinţarea contractului pe cale amiabilă și desfiinţa- rea contractului pe cale judiciară, pe cale de acţiune sau pe cale de excepţie sunt modalităţi de valorifi- care a nulităţii contractului.

Dacă părţile nu vor sau nu pot (imposibilitate le- gală) desfiinţa pe cale amiabilă contractul lovit de nulitate, cel care are interes în pronunţarea nulităţii trebuie să se adreseze justiţiei. Intentarea acţiunii în nulitate absolută sau în nulitate relativă apare necesară, în primul rând, când în temeiul contractu- lui una, unele sau toate părţile au săvârșit prestaţii.

11 Растеряев, X.X. Недействительность юридических сделок по русскому праву. Часть Общая и Особенная.

Nulitatea poate fi invocată nu numai pe cale de acţi- une pentru restabilirea situaţiei anterioare contrac- tului viciat, respectiv pentru restituirea prestaţiilor efectuate, ci și pe cale de excepţie (prin înaintarea unei cereri reconvenţionale), ca mijloc de apărare faţă de acţiunea în executarea contractului nul ori anulabil.

În literatura juridică12 se relevă că nulitatea unui contract poate rezulta numai dintr-o hotărâre ju- decătorească, indiferent de gravitatea viciului care îl afectează. Atâta timp cât ea nu este pronunţată, contractul este valabil și obligatoriu. Se poate în- tâmpla, deci, ca unele contracte anulabile să fie duse la bun sfârșit, pentru că nimeni nu a cerut nici- odată nulitatea lor.

Așadar, nulitatea nu operează de drept, ea este valorificată numai pe cale judiciară.

5. Efectele nulităţii

Odată pronunţată prin hotărâre judecătorească, se pune problema efectelor pe care nulitatea le va produce în privinţa părţilor contractului de autor și, în unele cazuri, faţă de terţi.

În doctrina franceză s-a reţinut13 că, atunci când un contract este nul, trebuie trase consecinţe prac- tice din nulitate, pentru a suprima situaţia de fapt care rezultă din el. În atare situaţie, urmează a fi cla- rificate trei chestiuni, accentuează autorii. Mai întâi, retroactivitatea: totul trebuie să se facă ca și cum contractul nu existase niciodată, ceea ce ridică difi- cultăţi faţă de terţi. Apoi, restituirile: de fiecare dată când contractul a fost executat, lucrurile trebuie să fie repuse în starea iniţială. În fine, răspunderea, cu scopul de a repara prejudiciul cauzat prin nulitate.

Dat fiind faptul că contractele de autor sunt, de regulă, cu executare succesivă, elanul distructiv al sancţiunii nulităţii se focusează pentru viitor.

În mod obișnuit, această excepţie de la regulă se explică, în cazul contractului cu prestaţii succesive, la fel ca și în cazul contractului de autor, prin faptul că suntem în prezenţa unor prestaţii asupra cărora

Догматическое исследование. Санкт-Петербург, 1900, p.    

6. Apud: Xxxx X. Analiza investigaţiilor știinţifice în materia efectelor nulităţii actului juridic civil în doctrina statelor străine. În: Mat. conf. șt. intern. anuale a doctoranzilor și tinerilor cercetători „Tendinţe contemporane în evoluţia pa- trimoniului istoric și juridic al Republicii Moldova”. Chișinău: CEP USM, 2012, p. 26-27.

12 Xxxxxxxxx, Ph. Droit des obligations. Paris: Juris-Classeur, 2003, p. 273. Apud: Xxxx X. Op. cit., p. 28.

13 Malaurie, Ph., Aynes, L., Xxxxxxx- Xxxxx, Ph. Drept civil. Obligaţiile (traducere de X. Xxxxxxx). București: Wolters Kluwer, 2009, p. 372.

nu se poate reveni, deoarece obligaţia executată are un caracter ireversibil și se află într-o legătură inseparabilă cu prestaţiile celeilalte părţi contrac- tante.

Pentru motivul menţionat, indiferent de natura nulităţii, contractul de autor nul nu produce, de re- gulă, efecte retroactive.

Astfel, în ipoteza declarării nulităţii unui con- tract de locaţiune (închiriere) a unei opere, să zi- cem, de artă plastică, efectul retroactiv al acesteia ar impune că locatarul (de exemplu, o galerie) este îndreptăţit să reclame de la locator (titularul drep- tului de autor) rambursarea chiriei (remuneraţiei) plătite pentru perioada închirierii. Dar, în același timp, locatorul a fost privat de folosinţa operei în toată această perioadă și ar fi injust să nu i se per- mită să păstreze contravaloarea chiriei corespun- zătoare termenului locaţiunii. Pe cale de consecin- ţă, un contract de locaţiune, în executarea căruia locatorul a asigurat folosinţa operei iar locatarul a plătit chiria, nu poate fi desfiinţat și pentru tre- cut, deoarece beneficiul folosinţei este ireversibil și deci restituirea chiriei primite nu se justifică, ea ducând, dacă ar fi admisă, la îmbogăţirea nejustifi- cată a locatarului.

Totuși, partea și terţii de bună-credinţă sunt în drept să reclame daune-interese pentru repararea prejudiciului pe care l-au suportat din cauza nuli- tăţii contractului (spre exemplu, atunci când cauza nulităţii rezultă dintr-o faptă culpabilă a unui con- tractant, dol, violenţă etc.). Textul de lege pe care se cimentează obligaţia de dezdăunare în materia nulităţii se regăsește în art. 219 alin. (3) CC al RM, potrivit căruia “Partea și terţii de bună-credinţă au dreptul la repararea prejudiciului cauzat prin actul juridic nul”. Prejudiciul poate consta din: cheltuieli efectuate pentru negociere, timpul pierdut, res- pingerea altor oferte și posibilităţi de încheiere a contractului, ratarea beneficiilor scontate etc.

Astfel, pronunţarea nulităţii nu permite părţilor să profite de avantajele pe care le-ar fi putut avea în urma încheierii contractului de autor.

CONCLUZII

kylw{ kl h|{vy Ťp kylw{|yp jvulXlV jvwYypno{ huk ylsh{lk ypno{z

Realizând o sinteză asupra celor expuse mai sus, se impun concluziile următoare:

1) Pentru a produce efectele urmărite de părţile contractului de autor și, în consecinţă, a servi la re- alizarea năzuinţelor acestora, contractul trebuie să respecte cu rigurozitate condiţiile edictate pentru încheierea sa valabilă.

2) În cazul în care se constată operaţiuni juridice (contracte de autor), care au fost săvârșite sfidân- du-se regulile imperative legale, survine nulitatea.

3) Sancţiunea nulităţii nu este îndreptată îm- potriva contractului, ci numai împotriva acelor efecte care au contravenit scopului dispoziţiilor legale încălcate. Prin urmare, vor fi desfiinţate nu- mai acele clauze care sunt contrare legii; contrac- tul de autor va fi menţinut ori de câte ori acest lucru va fi posibil.

REFERINŢE

1. Codul civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV din 6 iunie 2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 22.06.2002, nr. 82-86.

2. Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor și drepturile conexe, nr. 139 din 02.07.2010. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 01.10.2010, nr. 191-193.

3. BOCA, S. Analiza investigaţiilor știinţifice în ma- teria efectelor nulităţii actului juridic civil în doctrina statelor străine. În: Mat. conf. șt. intern. anuale a doc- toranzilor și tinerilor cercetători „Tendinţe contem- porane în evoluţia patrimoniului istoric și juridic al Republicii Moldova”. Chișinău: CEP USM, 2012, p. 15-39.

4. XXXXX, D., XXXXXX, I. Rezoluţiunea, rezilierea și revocarea contractelor civile. În: Revista Naţională de Drept, 2004, nr. 5, p. 17-21.

5. Decizia Colegiul civil, comercial și de con- tencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 04 decembrie 2013 pe dosarul nr. 2rac- 409/13. xxxx://xxxxxxxxxxxxx.xxx.xx/xxxxxx_xxx_xx- vil.php?id=5804 (accesat la 14.04.2014).

kylw{ kl h|{vy Ťp kylw{|yp jvulXlV jvwYypno{ huk ylsh{lk ypno{z

6. XXXXXX, X. Dreptul proprietăţii intelectuale: dreptul de autor. Ediţia a II-a revăzută și adăugită. București: Editura Fundaţiei România de Mâine, 2006.

7. XXXXXXXXX, S., XXXXXXXX, D. Proprietatea in- telectuală. În: Manualul judecătorului pentru cau- ze civile. Ediţia a II-a. Chișinău: Î.S. F.E.-P. „Tipografia Centrală”, 2013, p. 1114-1154.

8. MALAURIE, PH., AYNES, L., XXXXXXX-XXXXX, PH. Drept civil. Obligaţiile (traducere de X. Xxxxxxx). București: Wolters Kluwer, 2009.

9. XXXXXXXXX, PH. Droit des obligations. Paris: Juris-Classeur, 2003.

10. ВЕЛИКОМЫСЛОВ, X.X. Авторский договор: порядок заключения и исполнения. Практическое пособие. Xxxxxxxx.Xx, 2005. http:// xxx.xxxxxxxx.xx/xxxxxxx/xxx0000x/xxxxxxx0000/ (accesat la 14.04.2014).

11. XXXXX, X. Новое в законодательном регулировании авторских договоров. În: Судовы веснік, 1996, nr. 4, p. 58-61.

12. XXXXXXXXX, X.X. Недействительность юридических сделок по русскому праву. Часть Общая и Особенная. Догматическое исследование. Санкт-Петербург, 1900.

REZUMAT

Nulitatea contractelor de autor: aspecte teo- retice și practice. Autorii sau alţi titulari ai dreptu- lui de autor pot transmite, prin contract de cesiune, drepturile patrimoniale exclusive, precum și drep- tul la remuneraţie de autor. În urma unei aseme- nea cesiuni, titular de drepturi devine cesionarul. Însă, pentru a produce efectele urmărite de părţile contractului de autor și, în consecinţă, a servi la re- alizarea năzuinţelor acestora, contractul trebuie să respecte cu rigurozitate condiţiile edictate pentru încheierea sa valabilă, în caz contrar, survine nuli-

tatea. Nulitatea reprezintă acea sancţiune care des- fiinţează contractul atunci când a fost încheiat cu nesocotirea condiţiilor sale de validitate – de fond sau de formă – impuse de lege.

ABSTRACT

Nullity of Author Contracts: Theoretical and Practical Aspects. Authors or other copyright hol- ders can transfer, through assignment contract, the exclusive economic rights and the right to ro- yalty. Following such an assignment, the assignee becomes the holder of rights. But to produce the effects sought by the parties to the author con- tract and, consequently, to serve to the realization of their aspirations, the contract must comply with strictness with the conditions enacted for its valid conclusion, otherwise, nullity occurs. Nullity is the penalty abolishing the contract when it was con- cluded in disregard of its terms of validity – sub- stantive or formal – required by law.

РЕФЕРАТ

Недействительность авторских догово- ров: теоретические и практические аспекты. Авторы или иные обладатели авторских прав могут передавать через договор уступки исклю- чительные имущественные права и право на ав- торское вознаграждение. Таким образом, право- обладателем становится правопреемник. Но для вхождения в силу положений, оговоренных сто- ронами авторского договора, и для достижения желаемого, договор должен строго соответство- вать условиям его действительного заключения, в противном случае, он недействителен. Недей- ствительность аннулирует договор, если он был заключен в нарушение его условий действия – по существу или по форме - в соответствии с за- конодательством.