Contract

I. Contractul de antrepriză

1. Restituirea garanţiei de bună execuţie. Neîncheierea procesului-verbal de recepţie finală

C. civ., art. 969

Responsabilitatea eliberării garanţiei de bună execuţie revine antreprenorului general, după îndeplinirea obligaţiilor ce revin constructorului. Nu se poate justifica neîndeplinirea obligaţiei de restituire a garanţiei de bună execuţie, câtă vreme plata lucrărilor s-a făcut de finanţator către antreprenorul general, iar încheierea proce- sului-verbal de recepţie finală era în sarcina antreprenorului general, care nu a făcut nici un demers pentru ca finalizarea lucrărilor să fie atestată de recepţia finală, conform stipulaţiei din contract.

În consecinţă, intimata nu se poate prevala de propria omi- siune de a depune diligenţele necesare pentru încheierea proce- sului-verbal de recepţie finală, iar lipsa acestuia nu poate să constituie un impediment în eliberarea garanţiei de bună execuţie, după expirarea perioadei convenite prin contract.

C.S.J., secţia comercială, decizia nr. 2438 din 3 aprilie 2002,

în P.R. nr. 2/2003, p. 69

Societatea comercială E.C. SA a chemat în judecată SC C. SRL şi a solicitat ca prin sentinţa civilă care se va pronunţa să fie obligată la restituirea sumei de 15.178,8 mărci germane, reţinută de aceasta cu titlu de garanţie, cu motivarea că în calitate de subantreprenor şi-a îndeplinit obligaţiile ce-i reveneau conform contractului nr. 470 din 9 septembrie 1993 încheiat cu pârâta în calitate de antreprenor gene- ral. Tribunalul Bucureşti, secţia comercială, prin sentinţa nr. 560 din 24 decembrie 1998 a respins ca nefondată acţiunea reclamantei.

Sentinţa a fost confirmată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia comercială, care, prin decizia nr. 2972 din 29 noiembrie 1999, a respins ca nefondat apelul reclamantei SC E.C. SA. Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a făcut dovada îndeplinirii obligaţiilor asumate prin contract întrucât recepţia finală

nu a fost făcută şi că, în aceste condiţii, pretenţiile formulate nu sunt certe, lichide şi exigibile. S-a mai reţinut că întocmirea procesului-ver- bal de recepţie finală era în sarcina reclamantului conform clauzelor contractului şi că până la îndeplinirea obligaţiei ce-i revine garanţia nu poate fi restituită.

Împotriva deciziei pronunţate în apel a declarat recurs reclamanta SC E.C. SA. Recurenta a susţinut că decizia este nelegală şi netemei- nică pentru următoarele motive:

1. Instanţele nu au ţinut seama de prevederile art. 25 din contractul de subantrepriză, potrivit cărora responsabilitatea eliberării garanţiei revine antreprenorului general după îndeplinirea obligaţiilor ce revin constructorului. Dovada achitării de sarcinile contractuale a fost făcută cu procesele-verbale de recepţie la terminarea lucrărilor.

2. Investitorul C.D.D.F. confirmă prin reprezentanţii săi că suma totală reţinută se află în cont şi nu este utilizată.

3. La dosar s-au depus procesele-verbale de remediere întocmite în perioada de garanţie, conform listei de remedieri care nu a fost avută în vedere de instanţele care au soluţionat cauza.

4. Nu există nici un document din care să rezulte neîndeplinirea obligaţiilor constructorului câtă vreme nu i-a fost comunicat pro- cesul-verbal încheiat între antreprenorul general şi finanţatoare la expi- rarea perioadei de garanţie. De asemenea, nu i-au fost comunicate documentele care să ateste că au fost efectuate lucrări cu alţi executanţi.

5. Ceilalţi subantreprenori care au participat la executarea obiecti- vului C. SRL şi-au primit garanţia deşi nu posedau procesele-verbale de recepţie finală.

În drept, recurenta a invocat prevederile art. 305 pct. 8, 9, 10 şi 11

C. proc. civ., fără să le dezvolte şi să le motiveze separat şi a solicitat admiterea recursului iar în fond admiterea acţiunii aşa cum a fost precizată.

Recursul este întemeiat pentru următoarele considerente.

Potrivit art. 25 din contract, garanţia de bună execuţie se constituie prin reţineri necesare de 10% din valoarea situaţiilor de plată. Garanţia astfel reţinută este depozitată în banca finanţatorului, în cont închis în mărci germane şi se eliberează în lei la paritatea din ziua eliberării. Responsabilitatea eliberării garanţiei în condiţiile achitării de sarcinile contractuale îi revine antreprenorului general. Potrivit art. 14 din con- tractul de subantrepriză nr. C 470/1993, recurenta, ca subantreprenor de specialitate, a acordat un termen de garanţie pentru lucrările executate, de 2 ani. Acest termen curge, potrivit art. 15 din contract,

de la data recepţiei preliminare a lucrării. Predarea obiectivelor a căror realizare revenea subantreprenorului de specialitate a avut loc la data de 14 noiembrie 1994, conform procesului-verbal purtând aceeaşi dată. Procesul-verbal de recepţie din 25 ianuarie 1995 încheiat de antreprenorul general cu beneficiarul lucrării atestă terminarea lucră- rilor, ceea ce înseamnă că lucrările executate de recurentă au fost acceptate de finanţator.

În aceste condiţii, solicitarea de restituire a garanţiei de bună execuţie trebuia examinată de instanţele care au soluţionat cauza sub cel puţin două aspecte: (1) dacă recurenta şi-a îndeplinit obligaţia de remediere a defecţiunilor reţinute în capitolul VI din procesul-verbal din 25 ianuarie 1995 şi (2) dacă obligaţia de a efectua recepţia finală îi revenea intimatei după expirarea perioadei de garanţie.

Potrivit contractului, obligaţia efectuării recepţiei finale şi a garan- ţiilor revenea în mod expres antreprenorului general, cu respectarea prevederilor art. 25 alin. (V) din contract. Remedierile care trebuiau executate erau cele prevăzute în lista anexată procesului-verbal de recepţie din 25 ianuarie 1995, Capitolul VI, referitoare la Centrala ter- mică, aşa cum rezultă şi din răspunsul la interogatoriu. Procesele-ver- bale din data de 11 aprilie 1995 şi din 21 septembrie 1995 fac dovada îndeplinirii obligaţiilor ce-i reveneau recurentei, aşa încât, în lipsa unei dovezi din care să rezulte obiecţiunile finanţatorului faţă de lucrările executate, nu se justifică nerestituirea la sfârşitul celor doi ani conveniţi prin contract a garanţiei de bună execuţie.

Prin adresa din 7 mai 2001, finanţatorul confirmă că a efectuat toate plăţile şi că nu mai există alte pretenţii în această privinţă în raporturile sale cu „contractantul principal”. Mai mult, într-o cauză ce a format obiectul dosarului nr. 5818/2001, intimata a fost obligată să încheie procesul-verbal de recepţie a lucrărilor executate de SC E. SA. La această probă se adaugă şi înscrisul aflat la dosarul constituit în apel din care rezultă că suma reţinută drept garanţie se află în cont, nefiind utilizată, problema restituirii garanţiei potrivit acestui înscris urmând să se soluţioneze după întâlnirea din cursul lunii decembrie 1998.

Aşadar, afirmaţiile intimatei în justificarea neîndeplinirii obligaţiei de restituire a garanţiei de bună execuţie nu îşi găsesc corespondent în actele dosarului câtă vreme plata lucrărilor s-a făcut de finanţator către antreprenorul general iar încheierea procesului-verbal de recepţie finală era în sarcina antreprenorului general care nu a făcut nici un demers pentru ca finalizarea lucrărilor să fie atestată de recepţia finală conform stipulaţiei din contract.

În consecinţă, intimata nu se poate prevala de propria omisiune de a depune diligenţele necesare pentru încheierea procesului-verbal de recepţie finală iar lipsa acestuia nu poate să constituie un impediment în eliberarea garanţiei de bună execuţie, după expirarea perioadei convenite prin contract.

Având în vedere că soluţiile pronunţate în cauză nu se fundamen- tează pe probele dosarului, pentru considerentele expuse, antrepre- norului general îi revine obligaţia să achite garanţia de bună execuţie conform cererii precizate aflată la dosarul constituit în apel, astfel că, potrivit art. 304 pct. 9 şi 10 C. proc. civ. şi art. 314 C. proc. civ., recursul reclamantei a fost admis şi, modificându-se decizia din apel în sensul admiterii apelului aceleiaşi părţi, a fost schimbată sentinţa fondului, în sensul obligării pârâtei-intimate la plata sumei de 15.178,8 mărci germane, în lei la data plăţii şi la 22.610.872 lei chel- tuieli de judecată în toate instanţele.

2. Neexecutarea la termen şi integrală a obligaţiilor. Clauza penală. Interpretare

C. civ., art. 969

Prin contract, părţile au stipulat că, pentru depăşirea duratei de execuţie cu peste 30 de zile, antreprenorul va plăti penalităţi ce nu vor depăşi 0,18% din valoarea lucrărilor. În aceste condiţii, penalităţile nedepăşind un procent din valoarea totală a lucrărilor, fără a fi vorba despre o penalitate pe fiecare zi de întârziere, şi folosind argumentul de interpretare in dubio pro reo, rezultă că s-au stabilit daune-interese moratorii – datorate pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor, iar nu pentru neexecutarea acestora.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sentinţa comercială nr. 1519 din 6 aprilie 2006

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei sectorului 5 Bucu- reşti la 13 ianuarie 2005, sub nr. 335/2005, reclamanta M.I. a chemat în judecată pe pârâta SC O.P.I. SRL, solicitând rezilierea contractului de execuţie în construcţii nr. P05 din 20 mai 2003, restituirea contra- valorii diferenţei dintre valoarea lucrărilor efectuate şi suma plătită până la sistarea lucrărilor, obligarea pârâtei la plata penalităţilor de 0,18% din valoarea lucrărilor pentru depăşirea duratei de execuţie, aşa cum este stipulată în contract, cu cheltuieli de judecată.

În motivarea cererii reclamanta arată că a încheiat cu pârâta un contract de execuţie a unei case de locuit la 20 mai 2003, iar în luna august 2003 a obţinut autorizaţia de construire.

Încă înainte de obţinerea autorizaţiei a achitat un avans de 18.000 euro. Xxxxxx a executat doar fundaţia, după care a mai solicitat o sumă de bani, achitată de reclamantă la 16 aprilie 2004. Sub pretextul că nu mai au bani, reprezentanţii pârâtei au mai solicitat efectuarea de plăţi, iar la 30 septembrie 2004 reclamanta a achitat pârâtei 2.500 euro.

Deşi a achitat pârâtei 34.800 euro, în condiţiile în care se depăşise de mult termenul de finalizare a lucrării, pârâta a abandonat definitiv construcţia în octombrie 2004.

Reclamanta solicită şi aplicarea punctului 4.4 din contractul de construire ce prevede plata de penalităţi pentru depăşirea termenului de execuţie.

În drept, se invocă dispoziţiile art. 942 şi urm., 1021 C. civ.

La cerere au fost anexate: taxă de timbru, timbru judiciar, contract, anexe, chitanţe, extras de cont, autorizaţie de construire, ordin de plată, facturi fiscale.

La 8 februarie 2005 pârâta a formulat cerere reconvenţională, soli- citând rezilierea contractului de execuţie în construcţii nr. P05 din 20 mai 2003 şi obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare pârâta-reclamantă invocă împrejurarea că beneficiarul nu a mai avut bani pentru continuarea lucrărilor, astfel că lucrările s-au sistat prin acordul verbal al celor două părţi până în momentul în care beneficiarul putea să susţină material lucrarea. Se mai invocă împreju- rarea că reclamanta-pârâtă a solicitat modificări în execuţia lucrării, modificări care necesitau schimbări majore de soluţie, autorizaţie şi avize, precum şi modificarea substanţială a valorii iniţial negociate.

Se solicită rezilierea contractului, datorită nerespectării clauzelor contractuale privind termenele de plată de către reclamanta-pârâtă.

La cerere au fost anexate: proces-verbal, notificări.

Prin sentinţa civilă nr. 878 din 16 februarie 2005 s-a declinat com- petenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, reţinându-se că în speţă contractul intră în categoria faptelor de comerţ mixte şi va fi guvernat de legea comercială pentru ambele părţi, conform art. 56 C. com., atât cererea principală, cât şi cererea reconvenţională având un obiect neevaluabil în bani.

Prin încheierea din 7 aprilie 2005 tribunalul a respins excepţia de necompetenţă materială, reţinând că în speţă natura litigiului este comercială.

S-au administrat proba cu interogatoriul pârâtei-reclamante şi intero- gatoriul reclamantei-pârâte.

În cadrul probei cu înscrisuri s-au mai depus la dosar: memoriu arhitectură, expertiză tehnică extrajudiciară.

În şedinţa publică din 12 mai 2005 reclamanta şi-a precizat acţiu- nea, evaluând lucrările efectuate la suma de 20.000 euro, iar penaliză- rile la suma de 3.600 euro. În şedinţa publică din 9 iunie 2005 recla- manta şi-a precizat oral valoarea pretenţiilor la suma de 14.800 euro, reprezentând diferenţă dintre valoarea achitată şi valoarea construcţiei şi 127.000.000 lei penalităţi.

În cauză s-a efectuat un raport de expertiză tehnică imobiliară, expertul răspunzând la obiecţiunile formulate, iar expertul-parte a formulat separat un punct de vedere.

În cauză s-au administrat proba cu martori, fiind audiaţi martorii S.D., propus de reclamanta-pârâtă şi Z.G., propus de pârâta-reclamantă.

Analizând probele administrate în cauză, tribunalul reţine urmă- toarele.

Între reclamanta-pârâtă, în calitate de beneficiar şi pârâta-recla- mantă, în calitate de antreprenor, s-a încheiat „contractul de execuţie în construcţii” nr. P05 din 20 mai 2003, având ca obiect executarea unei lucrări – casă de locuit, compusă din subsol + parter + 1 etaj la adresa din B-dul Iuliu Xxxxx, xxxxxx 0, Xxxxxxxxx.

Conform art. 2.1 din contract, părţile au convenit ca plata lucrărilor să se facă în cel mult trei zile de la data emiterii facturii, valoarea totală a lucrărilor fiind de 60.000 euro la care se adaugă TVA.

La art. 3 din contract se stabileşte că lucrările de execuţie vor începe numai după obţinerea autorizaţiei de construire, că beneficiarul va achita un avans de minim 15% din preţ înainte de începerea lucră- rii, recuperarea avansului urmând a se face prin reţinere din situaţia de lucrări lunară.

Conform art. 3 alin. (6) din contract, durata execuţiei este de 100 zile lucrătoare care decurg din momentul achitării avansului.

Aşa cum rezultă din înscrisul intitulat chitanţă, depus la dosar, reclamanta-pârâtă a achitat reprezentantului pârâtei-reclamante M.A.O. suma de 18.000 euro, reprezentând avansul pentru începerea execuţiei imobilului la data de 30 mai 2003. Conform contractului, execuţia urma să înceapă după maxim 10 zile de la plata avansului, iar durata de execuţie nu trebuia să depăşească 100 de zile lucrătoare.

Pe parcursul derulării contractului, reclamanta-pârâtă a mai achitat pârâtei-reclamante suma de 14.300 euro la 29 iulie 2004.

Deşi reclamanta susţine că la 30 septembrie 2004 a mai achitat pârâtei suma de 2.500 euro, nu a produs nicio dovadă în acest sens.

Deşi a fost achitat avansul, iar conform contractului plăţile urmau a fi făcute pe baza situaţiilor de lucrări şi a facturilor emise de către executant, pârâta nu a făcut dovada emiterii acestor facturi şi a exe- cutării lucrărilor în cadrul termenelor stabilite contractual.

Prin cererea reconvenţională formulată, pârâta-reclamantă recu- noaşte implicit neexecutarea în termen a lucrărilor, invocând însă unele împrejurări nedovedite (modificarea unilaterală a contractului de către reclamantă), iar altele care îi sunt imputabile (neefectuarea plă- ţilor de către reclamanta-pârâtă, în condiţiile în care pârâta-reclamantă nu dovedeşte emiterea facturilor pentru lucrările executate, în vederea achitării acestora).

Mai mult, prin raportul de expertiză tehnică efectuat în cauză se constată că nu s-a respectat calitatea lucrărilor de către executant. Astfel, expertul a constatat, în ce priveşte turnarea betonului, neaco- perirea armăturilor cu beton la stâlpi, grinzi şi planşeul peste parter. Stâlpul rotund de la parter a fost prost fixat şi s-a deplasat, astfel că este ieşit din verticală, unele armături din stâlpi au fost deviate, iar la unii stâlpi, pe porţiunile dezgolite, expertul nu a observat numărul necesar de etrieri. La controlul vizual s-a mai constatat că nu au fost tratate corespunzător legăturile din planşeele de beton cu rampele de scară, spre subsol şi spre etaj, iar golul din placă spre subsol este insu- ficient ca dimensiuni.

Expertul, prin raportare la preţul stabilit între părţi şi în funcţie de cota-parte executată din construcţie a ajuns la o valoare a investiţiei executate de 27.352 euro, în condiţiile în care a constatat că s-a efec- tuat un procent de 38,3081 din lucrarea contractată.

Prin urmare, reclamanta-pârâtă a achitat în plus pârâtei-reclamante suma de 4.948 euro.

Contractele sinalagmatice sunt guvernate de principiul recipro- cităţii şi interdependenţei obligaţiilor asumate de părţi.

În cazul în care una dintre părţile contractului sinalagmatic refuză executarea contractului cealaltă parte poate invoca excepţia de neexe- cutare, poate cere executarea silită a contractului, eventual cu despă- gubiri, sau poate cere rezoluţiunea.

Rezoluţiunea/rezilierea reprezintă o sancţiune a neexecutării culpa- bile a contractului sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi repunerea părţilor în situaţia avută anterior. Potrivit art. 1020

C. civ., condiţia rezolutorie este subînţeleasă totdeauna în contractele

sinalagmatice, în caz când una dintre părţi nu îndeplineşte angajamen- tul său. Rezoluţiunea nu operează de drept, partea îndreptăţită fiind nevoită să se adreseze instanţei judecătoreşti cu o acţiune în rezo- luţiune conform art. 1021 C. civ.

Tribunalul constată îndeplinite condiţiile rezilierii judiciare, în sen- sul că pârâta-reclamantă în calitate de executant nu şi-a executat obli- gaţia contractuală de a executa lucrările contractate în termenul de 100 zile lucrătoare din momentul achitării avansului, neinvocând inter- venţia vreunei cauze independente de voinţa sa.

Tribunalul nu poate reţine susţinerile din cererea reconvenţională, în sensul neachitării la timp a contravalorii lucrărilor efectuate de către reclamanta-pârâtă, în condiţiile în care pârâta-reclamantă nu a făcut dovada emiterii facturilor corespunzătoare. Mai mult, aşa cum rezultă din raportul de expertiză efectuat în cauză, la momentul sistării lucră- rilor reclamanta-pârâtă a achitat în plus suma de 4.948 euro către pârâta-reclamantă, rezultând de aici netemeinicia susţinerilor acesteia. Mai mult, din procesul-verbal încheiat între părţi la 28 octombrie 2004 rezultă că reclamanta-pârâtă nu a achitat sumele solicitate de pârâta-reclamantă, întrucât aceasta nu a executat în totalitate lucrările solicitate, prin urmare este vorba de invocarea excepţiei de

neexecutare de către beneficiar.

Astfel, potrivit art. 5 lit. b) din procesul-verbal invocat, benefi- ciarul se angajează să achite tranşa de bani restantă după terminarea lucrărilor menţionate la punctul 4.

Având în vedere cele reţinute mai sus, tribunalul urmează să admi- tă capătul din cererea principală având ca obiect rezilierea contractului şi să respingă cererea reconvenţională având ca obiect rezilierea contractului din culpa reclamantei-pârâte.

În ce priveşte daunele-interese, tribunalul reţine următoarele.

Conform art. 4.4 din contract, pentru depăşirea duratei de execuţie prevăzute în prezentul contract cu peste 30 de zile antreprenorul va plăti penalităţi ce nu vor depăşi 0,18% din valoarea lucrărilor.

Clauza penală reprezintă o convenţie prin care părţile evaluează anticipat prejudiciul suferit ca urmare a neexecutării, executării cu întârziere sau executării necorespunzătoare a obligaţiilor asumate prin contract.

Reclamanta-pârâtă solicită obligarea pârâtei-reclamante la plata de penalităţi de întârziere de 0,18%/zi din valoarea totală a contractului pentru neexecutarea lucrărilor contractate – daune-interese compen- satorii.

Din analiza dispoziţiilor contractuale invocate – art. 4.4, folosind argumentul de interpretare în dubio pro reo, rezultă că articolul invo- cat se referă la daune-interese moratorii – datorate pentru executarea cu întârziere a obligaţiilor, iar nu pentru neexecutarea acestora. Pena- lităţile nu vor depăşi 0,18% din valoarea totală a lucrărilor – 60.000 euro, nefiind vorba de un procent de 0,18%/zi de întârziere.

Având în vedere cele reţinute mai sus, tribunalul, în temeiul dispozi- ţiilor contractuale, ce reprezintă legea părţilor conform art. 969 C. civ., a obligat pârâta-reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 108 euro, reprezentând daune-interese.

În temeiul art. 274 şi 276 C. proc. civ., tribunalul, având în vedere cheltuielile de judecată efectuate de reclamanta-pârâtă cu prezentul dosar constând în onorariu de expert, taxa de timbru şi timbru judiciar, expertiza extrajudiciară şi onorariu de avocat, respectiv cheltuielile de judecată efectuate de pârâta-reclamantă – constând în onorariu de avocat, a compensat, în parte, cheltuielile de judecată şi a obligat pârâta- reclamantă la plata către reclamanta-pârâtă a sumei de 67.471.200 lei.

3. Revocarea contractului. Neîntrunirea acordului de voinţă în ce priveşte stabilirea părţii în culpă. Obligarea antreprenorului la finalizarea lucrării

C. civ., art. 969, 973

Din împrejurarea că beneficiarul invocă rezilierea contractului

„din culpa evidentă” a societăţii-executant, convocând-o pe aceasta la o dată ulterioară pentru conciliere, în timp ce executan- tul comunică împrejurarea că este de acord cu rezilierea, „urmând ca instanţa competentă să se pronunţe cui aparţine culpa”, nu se poate deduce voinţa expresă şi necondiţionată a părţilor de a pune capăt contractului încheiat. Cu atât mai mult nu a intervenit

„rezilierea contractului” care reprezintă o sancţiune a neexecu- tării culpabile a contractului sinalagmatic cu executare succesivă, cu consecinţa încetării efectelor contractului pentru viitor, antre- prenorul rămânând obligat să finalizeze lucrarea.

Tribunalul Bucureşti, secţia a VI-a comercială, sentinţa comercială nr. 9412 din 2 noiembrie 2006

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, la 9 februarie 2006, reclamantul B.C. a chemat în judecată pe pârâta SC R.95C. SA, solicitând obligarea pârâtei la exe- cutarea obligaţiilor contractuale – respectiv finalizarea lucrărilor de construcţie a locuinţei, conform contractului nr. 848 din 4 iunie 2004, obligarea pârâtei la plata sumei de 1000 RON pe zi de întârziere daune cominatorii, cu cheltuieli de judecată.

În motivare reclamanta arată că a încheiat cu pârâta contractul de execuţie nr. 848 din 4 iunie 2004, având ca obiect construirea unei locuinţe pentru preţul de 43.193 euro + TVA. Termenul de execuţie a construcţiei a fost fixat în luna mai 2005. Xxxxxx a refuzat înmânarea unei copii a autorizaţiei de construcţie.

Invocând greşeli proprii de proiectare şi de calcul, pârâta a solicitat o majorare de preţ de 1500 euro, pe motiv că locuinţa avea trei şi nu două balcoane. După lungi discuţii reclamantul a fost de acord să plătească în plus 600 euro + TVA. Mai mult, pârâta a solicitat recla- mantului să accepte înlocuirea materialului de construcţie a plafonului din beton în lemn fără să scadă preţul.

Ulterior, pârâta a refuzat să mai construiască pe motiv că euro a ajuns la cursul de 34.000 lei, reclamantul fiind de acord să achite contravaloarea lucrărilor la un curs de 37.000 lei/euro.

În prezent, arată reclamantul, deşi a consimţit la prelungirea termenului până la 1 septembrie 2005, lucrările nu sunt finalizate nici până astăzi.

Se mai precizează că terenul pe care se ridică locuinţa a fost cum- părat de la P.L. care a condiţionat ridicarea construcţiei cu societatea acestuia, în caz contrar contractul de vânzare-cumpărare urmând să se desfiinţeze retroactiv.

La cerere au fost anexate: taxa de timbru, timbru judiciar, împu- ternicire avocaţială, notificare, proces-verbal de conciliere, contract de execuţie construcţie + anexe, corespondenţă, contract de vânzare- cumpărare, situaţii de lucrări, facturi fiscale, ordine de plată, situaţii de decontări pe faze de lucrări.

La termenul din 16 martie 2006 pârâta a formulat întâmpinare şi cerere reconvenţională.

Pârâta-reclamantă arată că din cauza unei erori de proiectare la 8 octombrie 2004 s-a ajuns într-un impas în continuarea lucrărilor, ulte- rior corectarea proiectului fiind acceptată de beneficiar. Un alt mo- ment tensionat în derularea contractului l-a constituit stabilirea cursu- lui de schimb, din cauza prăbuşirii cursului valutar leu/euro.