„Funcție publică – Agenți temporari – Recrutare – Contract de muncă – Articolul 2 litera (b) din RAA – Respingerea candidaturii – Promovare – Modificare a încadrării – Nou contract – Expirarea contractului – Articolul 8 al doilea paragraf și articolul...
Cauza T-223/21
SE
împotriva Comisiei Europene
Hotărârea Tribunalului (Camera a patra extinsă) din 5 iulie 2023
„Funcție publică – Agenți temporari – Recrutare – Contract de muncă – Articolul 2 litera (b) din RAA – Respingerea candidaturii – Promovare – Modificare a încadrării – Nou contract – Expirarea contractului – Articolul 8 al doilea paragraf și articolul 10 alineatul (3) din RAA – Eroare de drept – Egalitate de tratament – Acțiune în anulare – Admisibilitate”
1. Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Decizie explicită de respingere a reclamației – Decizie luată după reexaminarea situației persoanei interesate și pe baza unor elemente noi – Admisibilitate
(Statutul funcționarilor, art. 90 și 91)
(a se vedea punctele 23-25)
2. Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Încheierea unui contract în vederea ocupării, cu titlu temporar, a unui post permanent – Reînnoire după încetare – Excludere – Noțiunea de încetare – Reziliere – Excludere – Încheierea unui nou contract în perioada de valabilitate a contractului inițial – Admisibilitate – Condiții
[Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (b), art. 8 al doilea paragraf și art. 47 lit. (b) pct. (ii)]
(a se vedea punctele 63-73, 75 și 90-93)
3. Funcționari – Regimul aplicabil celorlalți agenți – Măsuri de prevenire a folosirii abuzive a contractelor de muncă pe durată determinată succesive – Durata totală maximă a contractelor sau raporturilor de muncă pe durată determinată succesive – Lipsa unei limite în ceea ce privește numărul de reînnoiri – Admisibilitate – Condiție – Respectarea duratei maxime de angajare
[art. 288 al doilea paragraf și art. 336 TFUE; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (b) și art. 8 al doilea paragraf; Directiva 1999/70 a Consiliului, anexă, clauza 5 pct. (1)]
(a se vedea punctele 76-89)
RO
ECLI:EU:T:2023:375 1
4. Acțiune introdusă de funcționari – Act care lezează – Noțiune – Acte care produc efecte juridice obligatorii – Notă a administrației în care sunt expuse considerații reluate ulterior în decizia de respingere a reclamației – Excludere
(Statutul funcționarilor, art. 90)
(a se vedea punctele 103 și 104)
5. Funcționari – Agenți temporari – Modificare a încadrării – Dreptul la modificarea încadrării – Inexistență – Puterea de apreciere a administrației – Neorganizarea unui exercițiu de modificare a încadrării – Încălcarea principiului nediscriminării – Inexistență [Statutul funcționarilor, art. 45; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (b), art. 8 al doilea paragraf, art. 10 alin. (3) și art. 15 și 16]
(a se vedea punctele 111, 112, 115-117 și 151)
6. Funcționari – Agenți temporari – Recrutare – Încheierea unui contract în vederea ocupării, cu titlu temporar, a unui post permanent – Tratament diferențiat al unor astfel de agenți în raport cu condițiile de muncă ale altor categorii de agenți temporari – Caracter necomparabil al diferitelor situații – Lipsa discriminării – Invocare a normelor aplicabile altor instituții – Lipsa incidenței
[Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, art. 20 și 21; Regimul aplicabil celorlalți agenți, art. 2 lit. (a)-(c)]
(a se vedea punctele 126, 127, 129, 130, 137-140, 142 și 150)
7. Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Noțiune – Pierderea unei șanse care decurge din respingerea nelegală a unei candidaturi – Criterii de evaluare a prejudiciului
(art. 340 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 157, 161-172 și 176-181)
8. Funcționari – Răspundere extracontractuală a instituțiilor – Condiții – Nelegalitate – Prejudiciu – Legătură de cauzalitate – Noțiune – Pierderea unei șanse de a deveni funcționar prin intermediul unui concurs intern ca urmare a respingerii nelegale a unei candidaturi pentru un post de agent temporar – Sarcina probei
(art. 340 al doilea paragraf TFUE)
(a se vedea punctele 182 și 183)
Rezumat
În luna mai 2018, reclamantul, SE, a intrat în funcție la Comisia Europeană în calitate de agent temporar din grupa de funcții asistent (AST) în vederea ocupării, cu titlu temporar, a unui post permanent în temeiul articolului 2 litera (b) din Regimul aplicabil celorlalți agenți ai Uniunii Europene (denumit în continuare „RAA”). Contractul inițial pentru o perioadă de trei ani a fost prelungit ulterior pentru o perioadă de doi ani. În cursul contractului său inițial, reclamantul și-a
Comisia a respins candidaturile sale ca neeligibile pentru motivul că angajarea sa în posturile menționate ar fi necesitat încheierea unui nou contract de agent temporar în temeiul articolului 2 litera (b) din RAA, ceea ce ar fi fost contrar articolului 8 al doilea paragraf din RAA.
Între timp, reclamantul a introdus o cerere, în temeiul articolului 90 alineatul (1) din Statutul funcționarilor Uniunii Europene (denumit în continuare „statutul”), pentru a obține o poziție definitivă din partea administrației cu privire la aspectele, pe de o parte, dacă era eligibil pentru promovare, modificarea încadrării sau repartizare într-un post de grad superior și, pe de altă parte, dacă putea să își depună candidatura și să fie repartizat în alte posturi de agent temporar în cadrul Comisiei.
Sesizat cu o acțiune împotriva deciziei de respingere a candidaturii reclamantului pentru postul în litigiu, precum și împotriva răspunsului Comisiei de respingere a eligibilității sale pentru o promovare sau o modificare a încadrării, Tribunalul, întrunit în cameră extinsă, anulează decizia de respingere a candidaturii și clarifică interpretarea articolului 8 al doilea paragraf din RAA în ceea ce privește posibilitatea unui agent temporar angajat în temeiul articolului 2 litera (b) din RAA de a beneficia de un al doilea contract în aceeași calitate în limitele stabilite de același articol.
Aprecierea Tribunalului
În ceea ce privește, în primul rând, respingerea candidaturii reclamantului pentru postul în litigiu, Tribunalul începe prin a aminti că, deși articolul 2 litera (b) din RAA prevede în mod expres că pot fi angajați agenți temporari în vederea ocupării unui post permanent, acest articol precizează că angajarea este posibilă numai cu titlu temporar. În plus, potrivit articolului 8 al doilea paragraf din RAA, contractul de muncă al unui agent menționat la articolul 2 litera (b) sau (d) nu poate depăși patru ani, dar poate fi limitat la orice perioadă mai scurtă, iar contractul său nu poate fi prelungit decât o dată pentru o perioadă de cel mult doi ani, cu condiția ca posibilitatea de prelungire să fi fost prevăzută în contractul inițial, în limitele stabilite în acest contract. La sfârșitul acestei perioade, activitatea agentului angajat în calitate de agent temporar încetează în mod obligatoriu, în sensul acestor dispoziții. La încetarea contractului său, agentul nu poate ocupa un post permanent în instituție decât în cazul în care face obiectul unei numiri în calitate de funcționar în condițiile stabilite de statut.
În această privință, noțiunea de încetare a contractului evocată la articolul 8 al doilea paragraf a patra teză din RAA, care vizează termenul pentru care a fost încheiat contractul unui agent temporar, nu este echivalentă cu noțiunea de reziliere a contractului, care intervine înainte de acest termen. Prin urmare, în ipoteza în care angajarea reclamantului pe postul în litigiu ar fi determinat în mod necesar rezilierea contractului său de agent temporar încheiat în temeiul articolului 2 litera (b) din RAA, articolul 8 al doilea paragraf a patra teză din RAA nu ar fi aplicabil situației reclamantului.
Astfel, obiectivul principal al articolului 8 al doilea paragraf din RAA este de a limita recurgerea la agenții temporari angajați în temeiul articolului 2 litera (b) din RAA, care ocupă temporar posturi permanente care au vocația de a fi ocupate de funcționari, iar durata totală maximă de șase ani a raportului de muncă al unui agent temporar angajat în această calitate în temeiul articolului 2 litera (b) din RAA are ca obiect să servească acest obiectiv.
În consecință, articolul 8 al doilea paragraf din RAA nu se opune posibilității unui agent temporar angajat în temeiul articolului 2 litera (b) din RAA de a încheia un nou contract de agent temporar în temeiul articolului 2 litera (b) din RAA, din moment ce limitarea în timp de șase ani prevăzută de dispoziția menționată este respectată.
În ceea ce privește, în al doilea rând, eligibilitatea unui agent temporar angajat în temeiul articolului 2 litera (b) din RAA pentru o promovare sau pentru o modificare a încadrării, Tribunalul confirmă răspunsul Comisiei dat reclamantului. Tribunalul constată, în această privință, că RAA nu prevede posibilitatea de promovare pentru agenții temporari, ci mai degrabă, în temeiul articolelor 15 și 16, o posibilitate de a fi încadrați într-un grad corespunzător atribuțiilor pe care trebuie să le exercite pe durata contractului lor.
În ceea ce privește posibilitatea unei modificări a încadrării, Tribunalul consideră că, în măsura în care RAA nu prevede obligația administrației de a efectua un exercițiu de modificare a încadrării agenților temporari, aceasta poate decide, în cadrul autonomiei administrative de care se bucură, să nu organizeze un exercițiu de modificare a încadrării agenților temporari angajați în temeiul articolului 2 litera (b) din RAA. O asemenea decizie nu este nicidecum contrară principiului nediscriminării, cu atât mai mult cu cât se aplică și acelorași categorii de agenți temporari în cadrul aceleiași instituții.
De fapt, legiuitorul a creat diferite categorii de agenți temporari care beneficiază de condiții de muncă diferite și care se încadrează, în consecință, în situații care nu sunt comparabile, așa încât nu este posibil să se stabilească între agenții temporari care aparțin acestor categorii o diferență de tratament care ar constitui o discriminare în sensul articolului 21 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene.
Astfel, agenții temporari angajați în temeiul articolului 2 litera (b) din RAA nu se află într-o situație comparabilă cu situația agenților aparținând celorlalte categorii de agenți temporari. Diferența fundamentală dintre diferitele categorii de agenți temporari rezidă în „tipul de post” ocupat de fiecare dintre categoriile vizate, iar nu în mod direct în durata contractului. În realitate, diferitele categorii de agenți temporari urmăresc să răspundă unor nevoi diferite ale instituțiilor, organelor, oficiilor sau agențiilor. Prin urmare, durata contractelor pe care le pot încheia diferitele categorii de agenți temporari decurge în mod direct din tipurile de posturi distincte pe care le pot ocupa și, astfel, din natura lor diferită.
În al treilea rând, Tribunalul examinează condițiile referitoare la angajarea răspunderii Comisiei. El constată în această privință că nelegalitatea săvârșită de Comisie l-a privat pe reclamant de o șansă reală de a fi recrutat pe postul în litigiu, astfel încât există o legătură de cauzalitate între nelegalitatea deciziei de respingere a candidaturii și pierderea unei șanse invocată.
Pentru a stabili cuantumul indemnizației care trebuie plătită pentru pierderea unei astfel de șanse, criteriul pierderii de remunerație nu poate determina, singur, întinderea reparării prejudiciului cauzat. Într-un asemenea caz, prejudiciul suferit nu poate fi asimilat cuantumului remunerației care ar fi fost primită dacă această șansă s-ar fi materializat, întrucât, având în vedere puterea de apreciere de care se bucură instituția în materie, persoana interesată nu poate invoca niciun drept de a fi recrutată. Prin urmare, prejudiciul pentru care o astfel de persoană interesată are dreptul să obțină repararea nu poate corespunde beneficiului nerealizat ca urmare a pierderii unui drept. Așadar, după ce a evaluat ex aequo et bono prejudiciul suferit, ținând seama de toate împrejurările cauzei, Tribunalul obligă Comisia la plata către reclamant a sumei forfetare de 10 000 de euro.
În ceea ce privește prejudiciul care constă în pierderea șansei de a deveni funcționar prin participarea la concursurile interne organizate de Comisie și rezervate agenților temporari din grupa de funcții AD, Tribunalul arată că nu sunt îndeplinite condițiile privind răspunderea Comisiei. Astfel, decizia de respingere a candidaturii nu avea drept consecință faptul că reclamantul era împiedicat să devină administrator în cadrul Comisiei și nu se opunea ca el să își prezinte candidatura la alte posturi din grupa de funcții AD care erau vacante în cadrul Comisiei ulterior adoptării deciziei menționate, la fel cum nu îl împiedica să fie recrutat, în viitor, pe un post de nivel AD, de exemplu, în temeiul articolului 2 litera (a) din RAA.