Iurie MIHALACHE,

RĂSPUNDEREA CONTRAVENȚIONALĂ ÎN TRANSPORTUL RUTIER DE PASAGERI

Xxxxx XXXXXXXXX,

doctor în drept, conferenţiar universitar (USPEE „Xxxxxxxxxx Xxxxx”)

Pentru încălcarea regulilor din transportul rutier de pasageri, persoana poate fi atrasă, după caz, la răspundere con- travenţională sau la răspundere fiscală. Articolul conține recomandări cu referire la natura relațiilor care iau naștere din obligația pasagerilor de achitare a amenzii pentru călătoria fără bilet, precum și includerea acestor obligații în categoria sancțiunilor civile.

Cuvinte-cheie: călătorie fără bilet; amendă; pasager; răspundere contravențională; răspundere fiscală; răspundere civilă.

* * *

For violating the rules of road passenger transport, the person may be subjected, if necessary, to contravention or liable to tax liability. The article contains a proposal to consider the nature of relations arising from the obligation of a passenger to pay a fine for ticketless travel and luggage transportation as the civil one as well as to determine this obligation within the framework of penalty.

Keywords: ticketless travel; fine; passenger; administrative responsibility; tax liability; civil responsibility.

I

mportanţa acordată răspunderii contravenţio- nale în transportul rutier de persoane se explică

prin faptul că fenomenul neeliberării biletelor de că- lătorie constituie acte de corupţie din partea tuturor subiecţilor implicaţi (transportatori, şoferi, taxatori, controlori de peron, călători), fapt ce prejudiciază considerabil încasările în bugetul de stat şi bugetele autorităţilor publice locale. Mai mult, conform Legii cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere ci- vilă a transportatorilor faţă de călători nr.1553/1998 [1], biletul de călătorie constituie singura dovadă a asigurării pasagerului pe tot parcursul călătoriei, iar dacă pasagerilor nu le-au fost acordate bilete de călă- torie, în caz de accidente, nu vor primi despăgubiri de asigurare (art.11 alin.(2)).

Pentru încălcarea regulilor din transportul rutier de pasageri, persoana vinovată poate fi atrasă, după caz, la răspundere contravenţională sau la răspundere fiscală. Codul contravenţional al RM [2] distinge un capitol separat, denumit „Contravenţii ce atentează la regimul din transporturi” (cap.XII), care stabileşte sancţiuni pentru: încălcarea normelor de capacitate a traficului de pasageri (art.197), transportarea ilegală a călătorilor (art.197 alin. (1)), încălcarea regulilor de conduită a pasagerilor în transporturi (art.203), călă- toria fără bilet (art.204), falsificarea biletelor şi tiche- telor şi/sau comercializarea biletelor şi tichetelor false (art.205). Conducătorii mijloacelor de transport sunt sancţionaţi şi pentru convorbirile telefonice în timpul deplasării (art.235 alin.(2)), interdicţie motivată de faptul că discuţiile la telefonul mobil le poate sustrage atenţia de la trafic, punând astfel în primejdie viaţa şi sănătatea pasagerilor.

O contravenţie frecventă în domeniul transportului rutier ţine de transportarea persoanelor peste numărul de locuri prevăzute în paşaportul tehnic al mijlocu- lui de transport. Conform art.197 alin.(2) din Codul contravenţional, încălcarea normelor de capacitate a traficului de pasageri de către conducătorul de maxi- taxi, de autobuz de rută interurbană sau internaţională

se sancţionează cu amendă de la 25 la 50 de unităţi convenţionale (de la 500 la 1000 de lei). Însă pentru sancționarea conducătorului mijlocului de transport de comiterea încălcării prevăzute la art.197 alin.(2) Cod contravențional, jurispridența relevă că procesul- verbal de constatare a contravenției nu este suficient. Agentul constatator trebuie să prezinte în instanța de judecată și alte probe relevante, cum ar fi fotografii, înregistrări video, martori etc. În acest context, adu- cem ca exemplu situația de caz în care Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău a respins recursul agentului constatator Inspectoratul Național de Patrulare ca ne- fondat și a menținut fără modificări hotărârea primei instanțe din motiv că agentul constatator nu a prezen- tat probe suficiente. Xxxxxx xx Xxxx a explicat că „în afară de simpla constatare a faptelor prin procesul- verbal cu privire la contravenție, agentul constata- tor ar fi trebuit să aducă și alte probe, precum fo- tografii ce ar confirma acest fapt, sau oarecare înre- gistrări video, declarații ale martorilor. Or, simpla indicare a faptelor în decizia cu privire la aplicarea sancțiunii contravenționale nu poate constitui te- mei de sancționare a persoanei pentru încălcarea art.197 alin.(2) din Codul contravențional” [3]. În alt caz similar, Judecătoria Criuleni declară nul, în te- meiul art.445 Cod contravențional, procesul-verbal în- tocmit de agentul constatator motivând că în ședința de judecată nu s-a confirmat vinovăția șoferului în comiterea contravenției prevăzute de art.204 alin.(2) Cod contravențional, deoarece declarațiile agentului constatator nu se confirmă prin nici o pro- bă. Procesul-verbal dovedește doar o situație de fapt care a dus la încheierea sa și care conduce în mod rezonabil la formularea unei acuzații pe împre- jurări de fapt ce necesită existența unei probe în susținerea acestuia, în cazul de față neputându-se reține prezumția simplă a confirmării procesu- lui-verbal de contravenție, întrucât acesta nu este susținut de nici un fel de dovadă [4].

La răspundere contravenţională pot fi atraşi şi pasa-

gerii. Aceştia trebuie să aibă un comportament adecvat în timpul transportului, în caz contrar, pot fi sancţio- naţi conform Codului contravenţional. Astfel, urcarea sau coborârea din mersul vehiculului se sancţionează cu amendă de până la 15 unităţi convenţionale [5] sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de până la 40 de ore (art.203) [6]. Aruncarea gunoiului şi altor obiecte pe fereastra sau pe uşa troleibuzului, autobu- zului şi maxi-taxiului, se sancţionează cu amendă de la 10 la 20 u.c. sau cu muncă neremunerată în folosul comunităţii de la 20 la 40 de ore. Aceeaşi amendă este stabilită pentru fumatul în troleibuze, autobuze şi ma- xi-taxiuri (art.203 alin.(2) şi (3)).

Cea mai răspândită contravenţie din domeniul transporturilor comisă de pasageri reprezintă călătoria fără bilet în transportul public. Principala obligaţie a pasagerului este de a procura bilet de călătorie, iar lip- sa biletului la pasager are la bază neglijenţa ori chiar intenţia rea de a nu achita taxa. Anume din acest motiv, art.204 alin.(4) şi (5) din Codul contravenţional stabi- leşte că pasagerul urmează a fi sancţionat cu amen- dă de la 15 la 30 u.c. în cazul călătoriei fără bilet în transportul regulat rutier urban, suburban, interurban şi internaţional. Pasivitatea pasagerului, prin faptul că nu cere de la şofer sau taxator biletul care i se cuvine (când din neatenţie nu i s-a eliberat bilet sau pasagerul intenţionat refuză să ia biletul), semnifică că el accep- tă de a călători fără bilet. Răspunderea contravenţio- nală a pasagerului în acest caz se angajează nu pentru faptul că nu a achitat costul călătoriei, ci pentru aceea că nu deţine biletul de călătorie [7]. Dacă pasagerul va aduce dovezi precum că a achitat costul călătoriei, dar nu are biletul de călătorie cu sine, aceasta nu-l va elibera de răspundere, ci îi va servi ca circumstanţă atenuantă [8]. Pasagerul se poate exonera de răspun- dere numai în cazul în care va dovedi că a achitat taxa, a solicitat de la taxator eliberarea biletului de călăto- rie, însă i s-a refuzat. În asemenea situaţie, cu toate că pasagerul nu deţine bilet de călătorie, acţiunea sa va fi calificată ca săvârşită fără vinovăţie [9].

Ca exemplu, aducem situația de caz examinată

de Judecătoria Ciocana, mun. Chișinău. Pasagerul

A.P. a urcat în troleibuz și nu a achitat costul călă- toriei până la stația următoare, invocând faptul că de el nu s-a apropiat taxatoarea. Instanța de judecată a decis că pasagerul A.P. se face vinovat de comiterea contravenției prevăzute de art.204 alin.(5) din Co- dul contravențional, cu semnele: călătoria fără bilet în transportul regulat urban rutier și electric. Potrivit instanței, obligația călătorului de a achita costul că- lătoriei presupune obligația de a întreprinde acțiuni active de achitare a costului călătoriei. La caz, per- soana în privința căreia a fost întocmit procesul-ver- bal de contravenție trebuia să se apropie din propria inițiativă de taxatoare sau de altă persoană împuter- nicită pentru a achita costul. Faptul așteptării taxa- toarei pentru a achita nu poate fi considerată ca exe- cutare a obligației de a achita. Astfel, în acțiunile per- soanei sunt întrunite toate elementele componenței de contravenție [10].

La călătoria cu autobuzele pe rute interurbane sunt

frecvente cazurile când pasagerii speculează, achitând costul biletului până la o localitate, dar coborând la alta. În asemenea cazuri, dacă pasagerul ajunge până la localitatea indicată în biletul de călătorie şi nu pără- seşte mijlocul de transport, ci continuă călătoria fără a avea achitat restul distanţei, el se consideră pasager fără de bilet şi asupra sa poate fi angajată răspunderea contravenţională, în temeiul art.204 din Codul contra- venţional.

În schimb, dacă pasagerul din neatenţie (de exem- plu, a adormit) nu a coborât la staţia înscrisă în bilet, considerăm că el nu trebuie sancţionat, deoarece fapta sa nu întruneşte componenţa de contravenţie. Cu alte cuvinte, norma de la art.204 din Codul contravenţio- nal se va aplica numai în cazul intenţiei pasagerului: de exemplu, la cursa de autobuz Chişinău-Rezina pa- sagerul procură biletul de călătorie până la staţia Or- hei, însă intenţia sa ascunsă a fost de a coborî la ultima staţie, cea din Rezina.

Primind biletul de călătorie, pasagerul este obligat să-l păstreze până la sfârşitul călătoriei, iar la cererea persoanelor cu drept de control, să-l prezinte. Biletul se păstrează intact, fără deteriorări sau rupturi pentru a nu crea dificultăți în procesul de verificare și pen- tru a evita falsurile. Potrivit Codului contravenţional (art.205), falsificarea biletelor, punerea în comerciali- zare şi comercializarea biletelor false pentru transpor- tul urban, interurban şi internaţional cu autobuze se sancţionează cu amendă de la 2.000 la 3.000 de lei.

Discuţii iau naştere cu referire la amenzile care sunt aplicate călătorilor fără bilete de către controlorii întreprinderilor municipale „Regia transport electric” şi „Parcul urban de autobuze”. În conformitate cu de- cizia Consiliului municipal Chișinău din 27 noiem- brie 2009 „Cu privire la depistarea contravenţiilor şi sancţionarea pasagerilor contravenienţi în transportul public” [11], sunt în drept să constate contravenţii în troleibuze şi autobuze de rută angajaţii întreprinderi- lor municipale „Regia transport electric” şi „Parcul urban de autobuze”, abilitaţi cu funcţii de control (pct.2.1). Pentru călătoria fără documente de călăto- rie, dacă persoana plătește pe loc, nu se întocmeşte proces-verbal. Amenda constituie 50 de lei cu elibe- rarea chitanţei respective. Dacă persoana refuză achi- tarea amenzii, controlorii întocmesc pe numele aces- teia proces-verbal pentru sancţionarea în cuantum de până la 200 de lei, cu remiterea procesului-verbal în instanța de judecată.

Problema majoră este că aplicarea amenzii fără în- tocmirea procesului-verbal de contravenţie constituie o încălcare gravă a legii. Situaţia respectivă o întâlnim la inspectorii abilitaţi cu funcţii de control din cadrul întreprinderilor municipale „Regia transport electric” şi „Parcul urban de autobuze” care aplică pasagerilor ce nu deţin bilete de călătorie amenda de 50 de lei fără întocmirea proceselor-verbale. Art.407 din Codul contravenţional stabileşte că contravenţiile prevă- zute la art.204 (călătoria fără bilet) se constată de organele de specialitate ale administraţiei publi- ce în domeniul transportului auto şi electric. Xxxx în drept să constate contravenţii şi să încheie procese-

verbale în transportul auto şi electric – inspectorii abilitaţi cu funcţii de control. Procesele-verbale cu privire la contravenţii se remit spre examinare în fond instanţei de judecată competente. Analizând prevederile art.204 din Codul contravenţional, ajun- gem la concluzia că inspectorii abilitaţi cu funcţii de control din cadrul întreprinderilor municipale „Regia transport electric” şi „Parcul urban de autobuze” pot doar să constate contravenţii şi să încheie procese- verbale. Pe de altă parte, fără a ţine cont de art.204 şi art.207 din Codul contravenţional, Consiliul mu- nicipal Chișinău prin decizia din 27 noiembrie 2009

„Cu privire la depistarea contravenţiilor şi sancţiona- rea pasagerilor contravenienţi în transportul public” a acordat întreprinderilor municipale dreptul de a aplica amenzi în mărime de 50 de lei, fără întocmirea proce- selor-verbale.

Conform art.254 alin.(10)-(12) din Codul fiscal [12], efectuarea transporturilor de pasageri cu mijloa- ce de transport auto, inclusiv în regim de taxi, pe rute urbane, suburbane, interurbane, transfrontaliere sau internaţionale, fără bilete de călătorie se sancţionează cu amendă de 3.000 de lei, aplicată agentului trans- portator şi conducătorului mijlocului de transport sau persoanei responsabile de taxarea călătoriei. Plecarea mijlocului de transport auto din autogară (staţie auto) cu pasageri îmbarcaţi fără bon de casă emis de maşi- na de casă şi de control se sancţionează cu amendă de 3.000 de lei, aplicată contribuabilului care admi- nistrează autogara (staţia auto). Plecarea mijlocului de transport auto din autogară (staţie auto) cu pasa- geri îmbarcaţi având bilete de călătorie înregistrate la agentul transportator, dar fără bonul de casă achiziţi- onat de la casa autogării (staţiei auto) se sancţionează cu amendă de 3.000 de lei, aplicată conducătorului mijlocului de transport.

Semne de întrebare apar cu referire la delimitarea competenţelor organului administraţiei publice şi or- ganului fiscal în aplicarea sancţiunilor pentru aceleaşi încălcări. În acest context, putem distinge următoa- rele criterii de delimitare: a) după legea aplicabilă: sancțiunile contravenționale se aplică conform nor- melor Codului contravențional, iar sancțiunile fisca- le în temeiul prevederilor din Codul fiscal; b) după agentul constatator: sancțiunile contravenționale se constată de organele administrației publice abi- litate, precum Autoritatea Administrativă „Agenția Națională Transport Auto”, întreprinderile municipale

„Regia transport electric” și „Parcul urban de auto- buze” etc.; agentul constatator pentru încălcările fis- cale este Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prin intermediul inspectoratelor sale teritoriale; c) după cercul de persoane care pot fi supuse sancțiunilor: sancțiunile contravenționale pot fi aplicate doar per- soanelor fizice, cum sunt: conducătorul mijlocului de transport, controlorul de peron, persoana responsabilă de taxare sau călătorul, în timp ce sancţiunile fiscale pot fi aplicate persoanelor fizice – conducătorului mij- locului de transport, persoanei responsabile de taxarea călătoriei sau contribuabilului care administrează au- togara (staţia auto), cât și persoanei juridice – agentu-

lui transportator (art.254 alin.(10)-(12) din Codul fis- cal); d) după amploarea sancțiunilor: contravențiile se sancționează cu amendă în proporții reduse, de la 200 la 600 de lei și care, prin hotărârea instanței de judecată pot fi preschimbate în muncă neremunerată în folosul comunității; sancțiunile fiscale se exprimă prin amendă în mărime fixă de 3.000 de lei.

Altă delimitare esențială între domeniul răspun- derii contravenționale și fiscale este că răspunderea contravențională poate fi angajată de agentul consta- tator care, potrivit Codului contravențional, deține competențe în acest sens. Conform circularei Inspec- toratului Fiscal Principal de Stat „Privind acțiunile ce urmează a fi întreprinse în cazul verificării transpor- tului auto de călători pe rute regulate” din 11.04.2014 [13], neeliberarea pe traseu a biletului de călătorie în transportul rutier regulat urban, suburban, interurban și internațional de către conducătorul mijlocului de transport sau persoana responsabilă de taxarea călă- toriei, nu constituie încălcare fiscală. Faptele privind neeliberarea biletelor de călătorie în transportul rutier regulat cad sub incidența art.204 alin.(1)-(2) (denu- mit călătoria fără bilete) din Codul contravențional. Ținând cont că nu este de competența sa să aplice amenzi, la constatarea contravențiilor din art.204 alin.(1)-(2) Cod contravențional, inspectoratul fiscal, ca agent constatator, poate doar să încheie procese- verbale cu privire la contravenții și să le remită spre examinare în instanța de judecată. Actul de control și Procesul-verbal cu privire la contravenții întocmite de inspectoratul fiscal nu constată nici încălcări fiscale și nici fapte contravenționale. Aprecierea va fi dată de instanța de judecată.

Practica instanțelor judecătorești în problema dată

este neuniformă. La data de 18.02.2014 inspectorul fiscal din cadrul Inspectoratului Fiscal de Stat Criu- leni a efectuat un control pe traseu în urma căruia a constatat că șoferul G.P. nu a eliberat bilete de călă- torie la 14 pasageri ce călătoreau pe ruta s. Stețcani

– mun. Chișinău, prin ce a comis contravenția pre- văzută de art.204 alin.(2) din Codul contravențional. Prin Hotărârea Judecătoriei Criuleni din 01.04.2014, a fost declarat nul procesul-verbal cu privire la contravenție întocmit în baza art.204 alin.(2) de către agentul constatator al Inspectoratului Fiscal de Stat, raionul Criuleni și încetat procesul contravențional în privința conducătorului mijlocului de transport. Ar- gumentul adus de instanța de fond a fost încălcarea regulilor de competență la constatarea contravenției [14]. Nefiind de acord cu hotărârea primei instanțe, Inspectoratul Fiscal de Stat Criuleni a înaintat recurs demonstrând că nu a fost încălcată competența la constatarea contravenției, deoarece conform art.407 alin.(2) lit.(a) Cod contravențional, sunt în drept să constate contravenții și să încheie procese-verbale în transportul auto și electric – șefii serviciilor abi- litate cu funcții de control, iar organul fiscal, con- form atribuțiilor prevăzute de Hotărârea Guvernului nr.1736 din 31.12.2002, este organ abilitat cu funcția de control.

Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău a res-

pins recursul declarat de Inspectoratul Fiscal de Stat Criuleni, motivând că la întocmirea procesului-ver- bal de contravenție în privința lui G.T. au fost în- călcate stipulările legii privind competența la con- statarea contravenției. Conform art.407 din Codul contravențional, contravenția prevăzută de art.204 alin.(2) se constată de organele de specialitate ale administrației publice în domeniul transportului auto și electric, deci organul de inspectare financi- ară nu era în drept să întocmească procesul-ver- bal privind contravenția prevăzută de art.204 Cod contravențional [15]. În alt caz similar, Jude- cătoria Criuleni declară nul procesul-verbal cu privi- re la contravenția prevăzută de art.204 alin.(2) Cod contravențional întocmit de agentul constatator al Inspectoratului Fiscal de Stat Criuleni. Argumentul instanței a fost același, că conform art.407 din Codul contravențional, contravenția prevăzută de art.204 Cod contravențional se constată de organele de spe- cialitate ale administrației publice în domeniul trans- portului auto și electric, prin urmare, organul de in- spectare financiară nu era în drept să întocmească procesul-verbal privind contravenția prevăzută de art.204 Cod contravențional [16]. Colegiul Penal al Curții de Apel Chișinău a admis recursul declarat de organul fiscal, a casat hotărârea Judecătoriei Criuleni și a dispus rejudecarea cauzei de instanța de fond în alt complet de judecată. În viziunea instanței de apel, Inspectoratul Fiscal de Stat Criuleni a acționat co- rect în cazul când a constatat contravenția și după competență a transmis-o în instanța de fond pen- tru aplicarea sancțiunii [17]. După același scenariu, Judecătoria Bălți încetează procesul contravențional pornit de Inspectoratul Fiscal de Stat Bălți în privința conducătorului mijlocului de transport pentru neelibe- rarea biletelor de călătorie. Instanța de judecată dedu- ce că Inspectoratul Fiscal de Stat Bălți nu deține atribuții de agent constatator pentru contravențiile prevăzute de art.204 Cod contravențional; or, contravențiile respective sunt abilitate să le consta- te organele de specialitate din domeniul transportu- lui. Mai mult, instanța relevă că însuși reprezentantul organului fiscal a confirmat în ședința de judecată că autoritatea pe care o reprezintă nu are atribuții în do- meniul transportului [18]. În mod similar, procedează Judecătoria Dubăsari care, declarând nulitatea proce- sului-verbal de contravenție întocmit de Inspectoratul Fiscal de Stat Dubăsari, aduce lămuriri că procesul- verbal a fost întocmit cu încălcarea competenței ma- teriale, de către un agent constatator în competența căruia nu intră constatarea contravenției prevă- zute la art.204 Cod contravențional [19]. Însă pot fi întâlnite și situații bizare, în care instanța de judeca- tă se pronunță că Inspectoratul Național de Patrulare nu ar fi agentul constatator responsabil de întocmirea proceselor-verbale de contravenție pentru încălcările de la art.204 alin.(2) Cod contravențional [20], iar în alt caz, Serviciul Vamal al RM își asumă pe nedrept atribuții de agent constatator pentru aceleași încălcări [21].

Expunându-ne opinia, considerăm că motivul

aplicării neuniforme a legislației de către instanțele judecătorești se datorează interpretării diferite a sintagmei prevăzute de art.407 alin.(1) din Codul contravențional: „Sunt în drept să constate contravenții și să încheie procese-verbale în transportul auto și electric – inspectorii abilitați cu funcții de control” și

„Contravențiile prevăzute la art.204 se constată de or- ganele de specialitate ale administrației publice în do- meniul transportului auto și electric”. Astfel, din mo- tiv că mai multe autorități publice abilitate cu funcții de control își asumă responsabilități în transportul ru- tier, este dificil a determina cine sunt agenții constata- tori pentru încălcările de la art.407 alin.(2) din Codul contravențional.

Soluția pe care o propunem este de a modifica art.407 prin completarea alin.(2) lit.(a) cu expresia:

„(...) inspectorii abilitați cu funcție de control indicați în Codul transporturilor rutiere”. Totodată, art.6 din Codul transporturilor rutiere de completat cu un nou alin.(7) după cum urmează: „Se consideră inspectori abilitați cu funcție de control (agenți constatatori) în domeniul transportului rutier: a) Autoritatea Admi- nistrativă «Agenția Națională Transport Auto»; b) In- spectoratul Fiscal Principal de Stat cu subdiviziunile sale teritoriale; c) Inspectoratul Național de Patrula- re; d) inspectorii abilitați cu drept de control în do- meniul transportului rutier din cadrul administrației publice locale”.

Practica inspectoratelor fiscale teritoriale de a în- tocmi procese-verbale de contravenție pentru încălcă- rile prevăzute de Codul fiscal este greșită. În situația în care pe traseu constată efectuarea transportului de pasageri fără bilete de călătorie, agentul constatator al inspectoratului fiscal urmează să încheie proces- verbal și să aplice amendă în temeiul art.254 alin.

(10) din Codul fiscal, iar dacă transportul de pasageri fără bilete de călătorie pe traseu este depistat de alți agenți constatatori abilitați, se va încheia proces- verbal de contravenție, conform art.407 din Codul contravențional.

Menționăm și faptul că interpretarea acordată de Inspectoratul Fiscal Principal de Stat prin circulara

„Privind acțiunile ce urmează a fi întreprinse în ca- zul verificării transportului auto de călători pe rute regulate” nr. 00-00-00-000/3172 din 11.04.2014 este total neadecvată. Nefiind agent constatator de drept contravențional, la constatarea încălcărilor din Codul contravențional, inspectoratul fiscal urmează să pro- cedeze conform art.440 alin.(5) Cod contravențional și să remită în aceeași zi procesul-verbal conform competenței unui alt agent constatator, dar nicidecum în instanța de judecată.

Discuții doctrinare. În literatura de specialitate (X.Xxxxxxx, X.Xxxxxxxxxx, X.Xxxxxxxxxxx) se susţine că raporturile stabilite între transportator şi autoritatea publică poartă caracter administrativ, iar raporturile dintre transportator și pasager sunt de drept civil, bazate pe contractul de transport [22]. În temeiul contractului încheiat cu consumatorul, transportatorul este obligat să transporte la punctul de destinație orice pasager care și-a manifestat intenția în acest scop. Taxa de călătorie

pe care pasagerul o achită, în funcție de costul biletu- lui, reprezintă remunerarea transportatorului pentru serviciile prestate, obligație care rezultă din contract. Corespunzător, nerespectarea acestor obligații (nee- fectuarea transportului de către operator sau neplata biletului de călătorie de către consumator) angajează răspunderea juridică civilă.

Analizând fundamentele răspunderii contravenționale, deducem că în dreptul contravențional este prezent agentul constatator abilitat cu dreptul de constatare a contravenției și de aplicare a amenzilor. Problema este că neplata de către pasager a biletului de călătorie constituie o neexecutare a obligațiilor contractuale, pasagerul urmând a fi sancționat nu conform normelor Codului contravenţional, cum este în prezent, ci con- form normelor dreptului civil. Or, angajarea răspunderii contravenționale pentru neexecutarea unor obligaţii provenite din raporturi contractuale este neadecvată.

În acelaşi context, se pune problema că amenzile pentru neplata biletelor de călătorie sunt percepute nu în folosul transportatorilor, dar în bugetul statului. Cu această ocazie, în doctrină (X.Xxxxxx) se susține că problema dată ar putea fi soluționată pe calea rambur- sării din bugetul de stat în folosul transportatorilor a sumelor încasate de la plata amenzilor [23]. Altă soluție ar fi ca amenda pentru neplata biletelor de călătorie să fie calificată prin lege drept sancțiune cu caracter juridico-civil și denumită penalitate pentru neplata biletelor de călătorie. Penalitatea urmează a fi stabilită în procente, pornind de la costul biletului de călătorie neachitat [24].

Discuţii doctrinare există şi cu referire la natura juridică a amenzii, ca formă de aplicare a constrânge- rii de stat. Profesorul X.Xxxxxxxxxx menţionează că amenda pentru călătoria fără bilet în transportul public reprezintă o formă simplificată de aplicare a constrân- gerii de stat şi derivă din răspunderea extrajudiciară (contravenţională) [25]. Cercetătorul X.Xxxxxxxx de- scrie că constrângerea de stat poate fi aplicată pe calea procedurii judiciare sau extrajudiciare. Procedura ju- diciară se desfăşoară conform unei forme procesuale depline (cu şedinţe publice şi în prezenţa avocatului), pe când procedura extrajudiciară reprezintă o formă mai simplificată, „subprocesuală”, aducând ca exem- plu aplicarea amenzilor pentru călătoria fără de bilet în transportul public [26].

Efectuând o cercetare mai profundă a problemei date, profesorul X.Xxxxxxx ajunge la concluzia că amenda pentru călătoria fără de bilet reprezintă un act de aplicare a dreptului, care se deosebeşte de actul normativ prin anumite particularităţi: actele normati- ve poartă caracter general şi reglementează un grup mai larg de relaţii sociale, pe când amenda se răsfrân- ge la un caz concret şi în privinţa unei persoane fizice concrete [27]. Acelaşi punct de vedere este susţinut de cercetătorii X.Xxxxxxxxxxx şi I.Nepomneaşciaia în viziunea cărora amenda pentru călătoria fără de bilet în transportul public este un act de aplicare a dreptu- lui, act ce poartă caracter individual şi reglementează raporturi concrete [28].

Concluzii și recomandări. Călătoria fără bilet

este o problemă foarte gravă în Republica Moldova. Actualul mecanism de sancționare este bazat pe răs- punderea contravenţională a călătorului, conducăto- rului mijlocului de transport, controlorului de peron, precum și taxatorului pentru faptul că nu eliberează pe traseu bilete sau admit spre transportare persoa- ne care nu au bilete (art.204 Cod contravenţional), în timp ce Codul fiscal sancționează pentru aceleași încălcări agentul transportator, controlorul de peron sau persoanele care administrează autogara (art.254 alin.(10)-(12)). Explicaţia constă în faptul că în Co- dul fiscal, întreprinderea de transport este responsa- bilă de achiziţionarea biletelor, ținerea evidenței lor și înmânarea acestora conducătorului rutier sau taxa- torului, în timp ce aceștia din urmă sunt sancționați de Codul contravențional pentru încălcările comise nemijlocit de ei.

Dreptul acordat întreprinderilor municipale „Regia transport electric” şi „Parcul urban de autobuze” prin decizia Consiliului municipal din 27 noiembrie 2009

„Cu privire la depistarea contravenţiilor şi sancţiona- rea pasagerilor contravenienţi în transportul public” de a aplica amenzi fără întocmirea proceselor-verbale, contravine art.207 alin.(2) şi (3) din Codul contraven- ţional, care stabileşte că contravenţiile prevăzute în art.204 (călătoria fără bilet) se constată prin procese- verbale care se remit spre examinare în fond instanţei de judecată competente.

Practica denotă existenţa anumitor fapte care constituie încălcări ale Codului transporturilor rutiere şi ale Regulamentului transporturilor rutiere de pa- sageri şi bagaje, dar în Codul contravenţional aceste încălcări nu sunt prevăzute ca fiind contravenţii. În acest scop, propunem completarea art.197 din Codul contravențional cu norme care să indice noi fapte în calitate de contravenții, precum:

– neînregistrarea de către conducătorii de vehicule în transport public a biletelor de călătorie în borde- roul de evidență a biletelor, cu excepția transportului urban;

– nerespectarea de către conducătorii de vehicule în transportul public a regulilor de completare a carnetului foii de parcurs (CFP);

– modificarea (corectarea) intenționată de către con- ducătorul de vehicule în transport public a borderoului de evidență a biletelor de călătorie;

– nerespectarea de către conducătorii de vehicule în transportul rutier de mărfuri sau călători a normelor privind organizarea procesului de control a regimului de muncă și odihnă sau încălcarea acestui regim;

– admiterea la efectuarea transporturilor rutiere de mărfuri sau călători a conducătorului de vehicul care nu a fost supus examenului medical, care nu posedă permis de conducere de categoria din care face parte vehiculul sau care nu posedă, în cazurile stabilite de Guvern, certificat de competență profesională și/sau card de tahograf al conducătorului rutier valabil.

Totodată, considerăm a fi neinspirată actuala în- cadrare în Codul contravențional a sancțiunii pentru neplata biletelor de călătorie pe traseu în categoria răspunderii contravenționale. Propunem ca răspun-

derea pasagerilor pentru neplata biletelor de călă- torie pe traseu să fie exclusă de la art.204 alin.(2),

(4) și (5) Cod contravențional și să fie aplicată din perspectiva dreptului civil. Amenda care se aplică în prezent urmează a fi calificată drept sancțiune cu caracter juridico-civil și denumită penalitate pentru neplata biletului de călătorie. Penalitatea urmează a fi stabilită în procente, din costul biletului de călătorie neachitat.

referințe:

1. Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspun- dere civilă a transportatorilor faţă de călători nr.1553 din 25.02.1998. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr.38.

2. Codul contravenţional al Republicii Moldova nr.218 din 24.10.2008. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2009, nr.3-6.

3. Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 23.03.2015, dosar nr.4r-646/15. Sursa: www.instante. justice.md.

4. Hotărârea Judecătoriei Criuleni din 01.04.2014, dosar 4-2/14. Arhiva Judecătoriei Criuleni.

5. Conform art.34 din Codul contravenţional al Republicii Moldova, o unitate convenţională este egală cu 20 de lei.

6. Deoarece mărimea amenzii este redusă, contravenientul acceptă să achite amenda pe loc. În practică, pentru asemenea situaţii, munca neremunerată în folosul comunităţii se aplică foarte rar, ea se face prin hotărârea instanţei de judecată şi numai dacă contravenientul acceptă să execute o asemenea sancţiune (art.37 alin.(3) şi (4) Cod contravenţional).

7. Xxxxxx X.X. Правовое регулирование ответствен- ности в сфере оказания автотранспортных услуг по перевозке пассажиров: баланс частных и публичных интересов. B: Сборник материалов конференции аспи- рантов и молодых ученых посвященной 80-летию об- разования Красноярского края. Красноярск: Волтерс, 2014, c.56.

8. Xxxxxxxxx X. Dreptul transporturilor: Manual. Chişi- nău: Pontos, 2012, p.56.

9. Xxxxxxx X. Об ответственности перевозчика и пассажира за нарушение порядка оплаты транспорт- ных услуг. B: Юрист, 2007, № 12, p.30.

10. Hotărârea Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău, din 12.09.2014, dosar nr. 4-76/14. Arhiva Judecătoriei Ciocana, mun. Chișinău.

11. Decizia Consiliului municipal Chișinău nr.12/10 din 27 noiembrie 2009 „Cu privire la depistarea contravenţiilor şi sancţionarea pasagerilor contravenienţi în transportul public”, publicată pe site-ul oficial al Primăriei municipiului Chişi- nău, xxxx://xxxxxxxx.xx/xxx.xxx?xxxx&xxxx000&xxxxx0000 (vizitat 11.04.2015).

12. Codul fiscal al Republicii Moldova, nr.1163 din 24.04.1997. În: Republicat în Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, ediţie specială.

13. Circulara Inspectoratului Fiscal Principal de Stat

„Privind acțiunile ce urmează a fi întreprinse în cazul ve- rificării transportului auto de călători pe rute regulate” nr. 00-00-00-000/3172 din 11.04.2014.

14. Hotărârea Judecătoriei Criuleni din 01.04.2014, dosar 4-2/14. Arhiva Judecătoriei Criuleni.

15. Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 28.05.2014, dosar 4r-1196/14. Sursa: www.instance. justice.md.

16. Hotărârea Judecătoriei Criuleni din 27.02.2014, dosar 4-1/14. Arhiva Judecătoriei Criuleni.

17. Decizia Colegiului Penal al Curții de Apel Chișinău din 27.03.2014, dosar 4r-868/14. Sursa: www.instance. justice.md.

18. Hotărârea Judecătoriei Bălți din 08.05.2014, dosar nr.4-298/14. Arhiva Judecătoriei Bălți.

19. Hotărârea Judecătoriei Dubăsari din 30.07.2014, dosar nr.4-52/14. Arhiva Judecătoriei Dubăsari.

20. Hotărârea Judecătoriei Soroca din 27.03.2014, dosar nr.4-66/14. Arhiva Judecătoriei Soroca.

21. Hotărârea Judecătoriei Basarabeasca din 02.10.2012, dosar nr.4-168/12. Arhiva Judecătoriei Basarabeasca.

22. Xxxxxxx X.X. Постатейный комментарий к Федеральному закону от 08 ноября 2007 г. № 259-ФЗ “Устав автомобильного транспорта и городского наземного электрического транспорта”. Саратов: Ай ПИ Медиа, 2009, c.87; Xxxxxxxxx X.X. Особенности правового регулирования организации транспортного обслуживания населения автомобильным транспорт- ном субъектами Российской Федерации. B: Актуальные вопросы правотворчества и правоприменения в Рос- сийской Федерации: материалы научно-практической конференции, г. Иркутск, 09 сентября 2010 г. Иркутск: Изд-во БГУЭП, 2010, c.12; Xxxxxxxxxxxx X.X. Устав автомобильного транспорта и городского наземного электрического транспорта: достоинства и недо- статки правового регулирования. B: Современное право, 2008, № 9, с.57.

23. Гуржей X.X. Правовое регулирование перевозок

городским общественным пассажирским автомобиль- ным транспортом: Автореф. дисс. … канд. юрид. наук, спец. пред. право; науч. рук. X.X. Xxxxxxx, Челябинск, 2007, c.23.

24. Гуржей X.X. Ценовое регулирование перевозок го- родским общественным пассажирским автомобильным транспортом. B: Вестник Южно-Уральского государ- ственного университета. Серия “Право”. Челябинск: Изд-во ЮУрГУ, 2007, №.18, вып.11, c.89.

25. Xxxxxxxxxx X.X. Административные штрафы за совершение проступков на транспорте. B: Труды Киевской высшей школы МВД СССР. Киев: Изд-во КВШ МВД СССР, 1972, вып.6, c.99.

26. Xxxxxxxx X.X. О правовой природе штрафа за безбилетный проезд на автомобильном транспорте. B: Вестник Волгоградской академии МВД России, 2013,

№2, с.31.

27. Соснова X.X. Перевозка пассажиров и багажа автомобильным транспортом по законодательству РСФСР и Российской Федерации. B: Ученые записки: Сборник статей. Волгоград: Изд-во ВИЭСП, 2011,

№11, с.257.

28. Котельников X.X., Непомнящая X.X. О правовой природе ответственности перевозчика при перевозке пассажиров и багажа автомобильным транспортом. В: Вестник Волгоградской академии МВД России. Вол- гоград: Изд-во Волгогр. акад. МВД России, 2013,№.3, с.56.