Cum putem desfiinta un contract fara a merge in justitie

Cum putem desfiinta un contract fara a merge in justitie

Pusi in fata unui partener contractual neserios care nu isi respecta obligatiile asumate, unul dintre cele mai importante aspecte la care trebuie sa ne gandim este acela de a sti cum vom putea pune capat contractului pe care l-am incheiat. Bineinteles ca, vom avea intotdeauna posibilitatea iesirii dintr-un astfel de impas apeland la instanta de judecata, dar, cum un proces va implica mereu resurse de timp, bani si energie importante, varianta desfiintarii contractului pe cale extrajudiciara (adica fara interventia instantei) este, fara indoiala, preferabila.

Noul Cod Civil a introdus un instrument major de desfiintare extrajudiciara a unui contract in caz de neexecutare culpabila a obligatiilor de catre una din parti: declaratia de rezolutiune unilaterala. Asa ca, daca pana de curand, o astfel de interventie de a pune capat unui contract fara a apela la justitie era posibila numai daca partile negociasera prin contract o formulare sacramentala specifica (asa-numitul „pact comisoriu”), odata cu Noul Cod Civil, posibilitatea partii prejudiciate din contract de a desfiinta respectivul contract este mult mai extinsa.

Diferentele intre pactul comisoriu si rezolutiunea unilaterala

Pactul comisoriu si rezolutiunea unilaterala sunt doua (2) instrumente juridice folosite in acelasi scop, respectiv, acela de a desfiinta un contract pe cale extrajudiciara, insa intre cele doua exista diferente de nuanta notabile:

• pactul comisoriu produce efecte numai daca a fost stipulat in mod expres in contract, in timp ce rezolutiunea unilaterala poate interveni si atunci cand nu a fost stipulata expres, cu singura conditie ca debitorul culpabil sa fie pus in intarziere (de drept sau prin vointa creditorului prejudiciat);

• pactul comisoriu produce efecte numai daca indica in mod expres obligatiile contractuale a caror incalcare atrage desfiintarea contractului in timp ce rezolutiunea unilaterala nu impune o asemenea cerinta;

• pactul comisoriu atrage desfiintarea automata („de drept”) a contractului in cazul incalcarii obligatiilor contractuale vizate in timp ce rezolutiunea unilaterala presupune formularea de catre creditor unei notificari (declaratii) scrise catre debitor

Pact comisoriu sau declaratie de rezolutiune unilaterala. Ce alegem?

Atunci cand in contract nu a fost stipulata niciuna din cele doua modalitati extrajudiciare de desfiintare a contractului susmentionate, posibilitatea de a pune capat acestuia in mod unilateral, altfel decat in justitie, se reduce la una singura, respectiv aceea de face o declaratie unilaterala de rezolutiune. Cum am aratat deja, pentru ca o astfel de declaratie sa fie facuta in mod valabil de catre creditor, debitorul trebuie mai inainte sa fie in intarziere, de drept (vezi aici cazurile punerii in intarziere de drept) sau de catre creditor.

Din diferentele intre pactul comisoriu si declaratia de rezolutiune unilaterala, rezulta ca rezolutiunea este mai avantajoasa pentru creditorul prejudiciat deoarece nu presupune nici negocierea, uneori dificila a unei prevederi contractuale care sa permita desfiintarea contractului in cazul neexecutarii obligatiilor si nici nu necesita identificarea precisa a clauzelor a caror incalcare atrage desfiintarea contractului.

Atentie: Indiferent de modalitatea prin care se defiinteaza contractul (prin rezolutiune unilaterala sau pact comisoriu), obligatia incalcata care a dus la desfiintarea contractului trebuie sa fie una importanta (deci nu poate fi o obligatie de mica insemnatate, neesentiala pentru scopul contractului) sau, in cazul contractelor cu executare succesiva, incalcarea sa fie repetata.

Avantajul pe care l-ar putea prezenta pactul comisoriu fata de declaratia unilaterala de rezolutiune ar fi acela ca, in cazul pactului comisoriu, desfiintarea contractului s-ar produce de drept, adica in mod automat, fara a mai fi nevoie de vreo alta formalitate (ex. notificare sau punere in intarziere). Insa, din din punct de vedere practic, pentru ca un creditor sa se poata prevala de survenirea rezolutiunii, ar trebui, totusi, sa isi manifeste intr-un fel vointa in acest sens iar aceasta o poate face, cel mai simplu, tot printr-o notificare de rezolutiune. Xxxxxx, din aceasta perspectiva, avantajul desfiintarii „de drept” a contractului dat de pactul comisoriu ramane mai degraba unul de natura strict teoretica iar varianta declaratiei unilaterale de rezolutiune pare cea mai simpla si mai eficienta pentru partea din contract care a fost prejudiciata.