COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS

CONSEIL

DE L’EUROPE

COUNCIL OF EUROPE

COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS

SECŢIUNEA A PATRA

CAUZA XXXXXXXXX ŞI ALŢII c. MOLDOVEI

(Cererile nr. 3417/02, 5994/02, 28365/02, 5742/03, 8693/03, 31976/03, 13681/03 şi 32759/03)

HOTĂRÂRE STRASBOURG

21 martie 2006

DEFINITIVĂ

21/06/2006

Această hotărâre poate fi subiect al revizuirii editoriale.

În cauza Xxxxxxxxx şi alţii c. Moldovei,

Curtea Europeană a Drepturilor Omului (Secţiunea a Patra), în Camera compusă din:

Xxx Xxxxxxx XXXXXX, Preşedinte, Xx X. XXXXXXXXXX,

Xx X. XXXXXXX, Xx X. XXXXXXX, Xx X. XXXXXXXXXX, Xx X. XXXXXXXX,

Xx X. XXXXXXX XXXXXXX, judecători,

şi xxx X. XXXXX-XXXXXX, Xxxxxxx adjunct al Secţiunii,

Deliberând la 28 februarie 2006 în şedinţă închisă,

Pronunţă următoarea hotărâre, care a fost adoptată la acea dată:

PROCEDURA

1. La originea cauzei se află opt cereri (nr. 3417/02, 5994/02, 28365/02, 5742/03, 8693/03, 31976/03, 13681/03 şi 32759/03) depuse împotriva Republicii Moldova la Curte, în conformitate cu prevederile articolului 34 al Convenţiei pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale („Convenţia”), de către opt cetăţeni ai Republicii Moldova, xx Xxxxxxx Xxxxxxxxx, xxx Xxxxxxx Xxxxxxx, xxx Xxxxxx Xxxxxx, xx Xxxxx Xxxxxxxx, xx Xxxxxxx Xxxxxx, xx Xxxxxxx Xxxxxxxx, xx Xxxx Xxxxxxxx şi xx Xxxxxxxxx Xxxxxxxxx („reclamanţi”), la datele enumerate în anexa ataşată.

2. Reclamanţii au fost reprezentaţi de către „Juriştii pentru Drepturile Omului” (JDO) şi „Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova” (CHDOM), organizaţii non-guvernamentale cu sediul în Chişinău, precum şi de dl A. Xxxxxxxxxxxx, avocat din Chişinău (a se vedea detalii în anexa ataşată). Guvernul Republicii Moldova („Guvernul”) a fost reprezentat de către Agentul său, xx Xxxxxxx Xxxxxx.

3. Reclamanţii au pretins că, prin executarea tardivă a hotărârilor judecătoreşti pronunţate în favoarea lor, le-a fost încălcat dreptul la o instanţă, garantat de articolul 6 § 1 al Convenţiei, şi dreptul la protecţia proprietăţii, garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie.

4. Cererile au fost repartizate Secţiunii a Patra. La datele menţionate în anexă, o Cameră din cadrul acelei Secţiuni a decis să comunice cererile Guvernului. În conformitate cu prevederile articolului 29 § 3 al Convenţiei, ea a decis ca fondul cererilor să fie examinat concomitent cu admisibilitatea lor.

5. La 28 februarie 2005, Camera a decis în conformitate cu articolul 42 (1) al Regulamentului Curţii să conexeze cererile.

ÎN FAPT

I. CIRCUMSTANŢELE CAUZEI

6. Datele personale ale reclamanţilor sunt menţionate în anexa ataşată.

7. Fiecare reclamant a obţinut o hotărâre judecătorească irevocabilă împotriva unei autorităţi de stat, prin care autoritatea de stat era obligată să plătească anumite sume de bani (datele hotărârilor judecătoreşti sunt menţionate în anexa ataşată). Hotărârile judecătoreşti nu au fost executate în decursul următoarelor perioade de timp:

- în cauza dlui Xxxxxxx Xxxxxxxxx, între 5 noiembrie 1997 şi 19 decembrie 2003 şi între 31 ianuarie 2001 şi 13 februarie 2004;

- în cauza dnei Xxxxxxx Xxxxxxx, între 5 mai 2000 şi 18 decembrie 2003;

- în cauza dnei Xxxxxx Xxxxxx, între 5 februarie 2002 şi 2 martie 2004;

- în cauza dlui Xxxxx Xxxxxxxx, între 27 iunie 2002 şi 14 iulie 2003;

- în cazul dlui Xxxxxxx Xxxxxx, între 23 iunie 1998, 24 decembrie 2001, 27

februarie 2002, 29 aprilie 2002, 18 iulie 2002, 19 iulie 2002 şi 26 şi 29

noiembrie 2003;

- în cauza dlui Xxxxxxx Xxxxxxxx, între 5 iunie 2001 şi 22 decembrie 2003;

- în cauza dlui Xxxx Xxxxxxxx, între 1 august 1997 şi 18 decembrie 2003;

- în cauza dlui Xxxxxxxxx Xxxxxxxxx, între 15 august 2002 şi 10 martie 2005.

Deşi toate hotărârile au fost pe moment executate, hotărârea irevocabilă a dlui Xxxxxx x fost executată doar parţial (a se vedea paragraful 32 de mai jos şi anexa ataşată).

II. DREPTUL INTERN PERTINENT

8. Dreptul intern pertinent a fost expus în hotărârea Curţii în cauza Xxxxxx x. Moldova (nr. 49806/99, ECHR-III (extrase)) şi Xxxxx x. Moldova (nr. 74153/01, §§ 29-41, 18 ianuarie 2005).

ÎN DREPT

9. Reclamanţii pretind că drepturile lor la o instanţă care să hotărască asupra drepturilor lor cu caracter civil au fost încălcate ca urmare a neexecutării de către autorităţi a hotărârilor irevocabile pronunţate în favoarea lor. Ei s-au bazat pe articolul 6 § 1 al Convenţiei care, în partea sa relevantă, prevede următoarele:

„1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, ... de către o instanţă ... care va hotărî ... asupra încălcării drepturilor şi obligaţiilor sale cu caracter civil. ”

10. În continuare, reclamanţii au pretins că, din cauza neexecutării hotărârilor pronunţate în favoarea lor, ei nu au putut beneficia de bunurile lor şi astfel, dreptul lor la protecţia proprietăţii garantat de articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie a fost încălcat. Articolul 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie prevede următoarele:

„Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru o cauză de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional.

Dispoziţiile precedente nu aduc atingere dreptului statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a reglementa folosinţa bunurilor conform interesului general sau pentru a asigura plata impozitelor ori a altor contribuţii, sau a amenzilor.”

III. ADMISIBILITATEA CERERILOR

A. Calitatea de victimă

11. Guvernul a declarat că, din momentul în care plata sumelor acordate a fost efectuată, reclamanţii nu mai puteau pretinde că sunt victime ale încălcării drepturilor lor garantate de Convenţie.

12. Reclamanţii au susţinut că mai au calitatea de victimă, deoarece Guvernul nu a recunoscut nici expres, nici în substanţă, încălcarea drepturilor lor stabilite de Convenţie şi nici nu le-a oferit o redresare.

13. Curtea reaminteşte că o decizie sau o măsură favorabilă reclamantului nu este în principiu suficientă pentru a-l lipsi de statutul său de „victimă”, decât dacă autorităţile naţionale au recunoscut, expres sau în substanţă, violarea şi au oferit o redresare pentru violarea Convenţiei (a se vedea, ca exemplu, Xxxxx x. France, hotărâre din 25 iunie 1996, Reports of Judgments and Decisions 1996- III, p. 846, § 36, şi Xxxxxx x. România, hotărâre din 28 septembrie 1999, ECHR 1999-VI, § 44).

14. În această cauză, Curtea consideră că, în timp ce hotărârile judecătoreşti relevante sunt acum executate (în cazul dlui Purice, parţial), Guvernul nu a recunoscut şi nici nu a acordat o redresare adecvată pentru neexecutarea anterioară a acestora. În aceste circumstanţe, Curtea consideră că reclamanţii pot pretinde în continuare că sunt „victime” ale încălcării drepturilor lor garantate de Convenţie prin neexecutarea hotărârilor judecătoreşti irevocabile emise în favoarea lor (Xxxxxxxxxxx x. Moldova, nr. 20940/03, § 22, 24 mai 2005).

B. Epuizarea căilor de recurs interne

15. În cererile dlor Simionel şi Xxxxxxxxx, Guvernul a invocat că nu au fost epuizate căile de recurs interne accesibile. El a susţinut că reclamanţii puteau să acţioneze în judecată executorul judecătoresc în conformitate cu articolul 20 al Constituţiei şi articolul 426 al vechiului Cod de procedură civilă („vechiul CPC”).

16. Curtea notează că a respins deja o obiecţie similară în ceea ce priveşte articolul 426 al vechiului CPC invocată de Guvernul reclamat, deoarece „chiar dacă presupunem că reclamantul ar fi depus recurs împotriva actelor executorului judecătoresc şi ar fi obţinut o hotărâre care să confirme că neexecutarea a fost ilegală conform dreptului naţional, o astfel de acţiune nu ar fi obţinut nimic nou, singura consecinţă fiind eliberarea unui alt titlu executoriu care ar permite executorului judecătoresc să continue executarea hotărârii” (Xxxxx x. Moldova, citată mai sus, § 32). Curtea nu găseşte niciun motiv care i- ar permite să ajungă la o altă concluzie în această cauză.

17. Din aceleaşi motive, Curtea consideră că articolul 20 al Constituţiei, care prevede dreptul general de acces la justiţie, nu a oferit reclamanţilor un remediu efectiv. Deşi hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 19 iunie 2000

„Cu pririre la aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale” ar fi putut permite reclamantului să invoce direct prevederile Convenţiei în faţa instanţelor judecătoreşti naţionale, o astfel de referire ar fi rezultat într-„un alt titlu executoriu care ar permite executorului judecătoresc să continue executarea hotărârii”.

C. Concluzia

18. Curtea consideră că pretenţiile reclamanţilor în temeiul articolului 6 § 1 şi al articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie ridică probleme de drept care sunt suficient de serioase încât examinarea lor să depindă de o examinare a

fondului şi că niciun alt temei pentru declararea lor inadmisibile nu a fost stabilit. Curtea, prin urmare, declară aceste pretenţii admisibile. În conformitate cu decizia sa de a aplica articolul 29 § 3 al Convenţiei (a se vedea paragraful 4 de mai sus), Curtea va examina imediat fondul acestor pretenţii.

IV. PRETINSA VIOLARE A ARTICOLULUI 6 § 1 ŞI A ARTICOLULUI 1 AL PROTOCOLULUI NR. 1 LA CONVENŢIE

19. Curtea a constatat violări ale articolului 6 § 1 al Convenţiei şi ale articolului 1 al Protocolului nr. 1 în numeroase cauze ce ţin de executarea întârziată a hotărârilor judecătoreşti (a se vedea, printre altele, Xxxxxx x. Moldova citată mai sus, şi Xxxxxx and Others v. Moldova, nr. 2916/02, 21960/02, 21951/02, 21941/02, 21933/02, 20491/02, 2676/02, 23594/02, 21956/02, 21953/02, 21943/02, 21947/02 şi 21945/02, 15 iunie 2004).

Examinând materialele prezentate ei, Curtea notează că cererile nu conţin niciun element care i-ar permite să ajungă la o altă concluzie în aceste cauze. Două din aceste cauze necesită clarificări.

20. Curtea notează că Xxxxxxxx a declarat că titlul executoriu emis în favoarea xxxx Xxxxxxxxx (cererea nr. 32759/03) nu a fost înaintat repetat organelor de executare competente după ce a fost retras de către reclamant. În sprijinul acestui argument, Xxxxxxxx a prezentat o hotărâre judecătorească naţională prin care a fost respinsă cererea reclamantului de indexare a sumelor adjudecate, din motivul că nu a existat nicio dovadă a faptului că o înaintare repetată a avut loc. Reclamantul a susţinut că el a înaintat repetat titlul executoriu: acest fapt a fost confirmat prin scrisoarea din 10 octombrie 2003 a Departamentului de Executare a Deciziilor Judiciare („Departamentul”). În acea scrisoare, Departamentul a răspuns cererii reclamantului de a executa hotărârea judecătorească în favoarea sa, informându-l că în acel moment executarea hotărârii în favoarea sa nu era posibilă şi că în 2002 şi 2003 două propuneri de executare a hotărârii au fost făcute Ministerului reclamat. Scrisoarea identifica corect reclamantul, debitorul său, numărul şi data titlului executoriu, precum şi suma acordată, fiind menţionate câteva măsuri întreprinse în vederea executării hotărârii atât înainte, cât şi după data la care reclamantul a retras titlul executoriu.

21. Instanţa judecătorească naţională a constatat că titlul executoriu a fost remis Trezoreriei, şi că imposibilitatea executării acestuia nu a fost determinată de omisiunea Ministerului reclamat, ci, mai degrabă, de lipsa finanţării. Instanţa a confirmat astfel că a fost folosită o modalitate de executare a hotărârii (prin intermediul Trezoreriei).

22. Chiar dacă scrisoarea Departamentului a fost „o eroare administrativă”, după cum a susţinut Guvernul, aceasta demonstrează faptul că la acel moment autorităţile statale competente ştiau despre existenţa unei hotărâri irevocabile şi despre neexecutarea continuă a acesteia. Mai mult, ele nu au considerat că reclamantul nu a luat măsurile necesare şi nici nu au invocat această chestiune. Prin urmare, Curtea nu consideră că Xxxxxxxx poate invoca necunoaşterea existenţei unei hotărâri emise împotriva unuia dintre ministerele sale, sau neprezentarea de către reclamant a titlului executoriu autorităţilor.

23. De asemenea, Curtea constată că hotărârea irevocabilă pronunţată în favoarea xxxx Xxxxxxxx (cererea nr. 5742/03) nu a fost executată timp de 12 luni şi 18 zile. În timp ce o asemenea perioadă de timp nu întotdeauna poate fi considerată per se excesivă, trebuie luată în consideraţie natura despăgubirii. Curtea acordă o importanţă deosebită faptului că despăgubirea în cauză constituie o compensaţie pentru detenţie, care a fost considerată ilegală de către instanţele judecătoreşti naţionale. Întârzierea plăţii unor asemenea compensaţii ar trebui să intensifice frustrarea care deja a rezultat din detenţia ilegală. Astfel, autorităţile aveau o obligaţie deosebită de a asigura o executare promptă a hotărârii. În fapt, cererea lui de executare a hotărârii a fost lăsată fără răspuns. Această omisiune de a executa o hotărâre a fost, în circumstanţele prezentei cauze, excesivă (Shmalko v. Ukraine, nr. 60750/00, §§ 45-46, 20 iulie 2004, şi Xxxxxxxxxxx x. Russia, nr. 41302/02, § 40, 7 iulie 2005).

24. Având în vedere jurisprudenţa sa cu privire la acest subiect (a se vedea inter alia § 19 de mai sus), Curtea consideră că omisinea de a se conforma hotărârilor executorii în favoarea reclamanţilor a constituit o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei şi a articolului 1 al Protocolului nr. 1 la Convenţie în privinţa fiecărui reclamant.

V. APLICAREA ARTICOLULUI 41 AL CONVENŢIEI

25. Articolul 41 al Convenţiei prevede următoarele:

„Dacă Curtea declară că a avut loc o violare a Convenţiei sau protocoalelor sale şi dacă dreptul intern al Înaltelor Părţi Contractante nu permite decât o înlăturare incompletă a consecinţelor acestei violări, Curtea acordă părţii lezate, dacă este cazul, o satisfacţie echitabilă.”

A. Prejudiciul material

26. Reclamanţii au solicitat următoarele sume cu titlu de prejudiciu material suferit ca rezultat al neexecutării de către autorităţi a hotărârilor: xx Xxxxxxxxx –

341.58 euro (EUR), dna Roşcina – EUR 363.53, xx Xxxxxxxx – EUR 187.47, xx

Xxxxxx x formulat câteva pretenţii examinate în paragraful 32 de mai jos, xx Xxxxxxxx – EUR 263.59, xx Xxxxxxxx – 166,144 MDL, cu titlu de prejudiciu material şi moral, şi xx Xxxxxxxxx – EUR 516. Ei au susţinut că dacă ar fi obţinut mijloacele băneşti la timp, ei le-ar fi putut depune în bănci comerciale şi ar fi obţinut sumele de mai sus drept dobândă.

27. Guvernul a declarat că sumele pretinse sunt excesive şi a susţinut că faptul executării hotărârilor a compensat efectiv reclamanţii pentru orice prejudiciu cauzat. El a contestat modalitatea de calcul a prejudiciului material pretins de reclamanţi.

28. În privinţa cererilor xxxx Xxxxxxxx şi xxxx Xxxxxxxxx, Guvernul a susţinut că ei puteau să solicite instanţelor de judecată naţionale, în conformitate cu articolul 253 al Codului de procedură civilă, indexarea sumelor adjudecate. În sprijinul acestui argument Xxxxxxxx a prezentat copia unei hotărâri în care unei persoane i-au fost acordate compensaţii pentru pierderile cauzate de inflaţie.

29. Curtea consideră că xx Xxxxxxxx trebuia să fi suferit un prejudiciu material ca rezultat al imposibilităţii de a folosi şi de a dispune de banii acordaţi lui prin hotărârea irevocabilă pronunţată în favoarea sa: reclamantul cere de la această Curte compensaţii pentru imposibilitatea sa de a folosi banii adjudecaţi, şi nu pentru consecinţele inflaţiei (Xxxxx x. Moldova, nr. 6267/02, § 36, 22 martie 2005).

30. Cererea xxxx Xxxxxxxxx privind indexarea sumelor adjudecate a fost respinsă, cauza sa a fost apoi redeschisă şi în prezent se află pe rolul instanţelor judecătoreşti naţionale. Curtea consideră că argumentul Guvernului referitor la indexare se referă, în esenţă, la pretenţiile reclamantului cu privire la satisfacţia echitabilă, în privinţa cărora nu există o cerinţă de epuizare separată a căilor de recurs interne (Xx Xxxxx, Ooms and Versyp v. Belgium (articolul 50), hotărârea din 10 martie 1972, Seria A nr. 14, §§ 14-17).

31. Curtea notează că toţi reclamanţii (cu excepţia dlui Purice) şi-au recuperat sumele acordate. Prin urmare, ei pot avea dreptul la acordarea compensaţiilor doar în privinţa venitului ratat. Luând în consideraţie metodologia de calcul folosită în cauza Xxxxxx şi circumstanţele cauzei examinate, Curtea acordă următoarele sume cu titlu de prejudiciu material cauzat ca urmare a neexecutării hotărârilor irevocabile: xxxx Xxxxxxxxx - EUR 341.58, dnei Roşcina - EUR 363.53, xxxx Xxxxxxxx - EUR 156, xxxx Xxxxxxxx - EUR 169, xxxx Xxxxxxxx - EUR 124 şi xxxx Xxxxxxxxx - EUR 516.

32. Curtea notează că, aparent, xx Xxxxxx x primit suma de MDL 15,799.35 din suma totală de MDL 19,986 stabilită în cele şapte hotărâri în favoarea lui. Diferenţa de MDL 4,108.5 nu a fost plătită până astăzi. Prin urmare, Curtea consideră că acestui reclamant i-a fost cauzat un prejudeciu material suplimentar prin neplata integrală a sumelor acordate lui. Din aceste

considerente, Curtea îi acordă întreaga sumă solicitată, ceea ce reprezintă EUR 518.53.

B. Prejudiciul moral

33. Reclamanţii au solicitat următoarele sume cu titlu de prejudiciu moral suferit ca rezultat al neexecutării de către autorităţi a hotărârilor irevocabile pronunţate în favoarea lor: xx Xxxxxxxxx – EUR 100,000, dna Roşcina – EUR 100,000, xxx Xxxxxx – EUR 50,000, xx Xxxxxxxx – EUR 100,000; dl Purice – EUR 100,000, xx Xxxxxxxx - EUR 1,500 şi xx Xxxxxxxxx - EUR 5,000.

34. Guvernul a contestat sumele pretinse de reclamanţi, susţinând că, în lumina jurisprudenţei Curţii şi a realităţilor din Republica Moldova, ele sunt excesive. El a declarat că în unele cauze simpla constatare de către Curte a unei violări a fost considerată ca o satisfacţie echitabilă suficientă. În continuare, Xxxxxxxx a făcut referire la cauza Burdov v. Russia, nr. 59498/00, ECHR 2002- III, în care reclamantului i-a fost acordată suma de EUR 3,000 cu titlu de prejudiciu moral.

35. Curtea consideră că reclamanţilor trebuia să le fi fost cauzat un anumit stres şi frustrare ca rezultat al neexecutării hotărârilor. Atunci când acordă o sumă de bani cu titlu de prejudiciu moral, suferit de fiecare reclamant, Curtea ia în consideraţie asemenea factori precum vârsta reclamantului, venitul său personal, durata procedurilor de executare şi alte aspecte relevante. Ea acordă xxxx Xxxxxxxxx – EUR 1,400, dnei Roşcina – EUR 1,200, xxxx Xxxxxxxx - EUR 800, dlui Purice - EUR 1,600 şi celorlalţi - câte EUR 1,000: dnei Xxxxxx, xxxx Xxxxxxxx, xxxx Xxxxxxxx şi xxxx Xxxxxxxxx.

C. Costuri si cheltuieli

36. Reclamanţii, de asemenea, au pretins următoarele sume pentru cheltuieli de reprezentare şi de secretariat: xx Xxxxxxxxx – EUR 1,050, dna Roşcina – EUR 1,050, xxx Xxxxxx – EUR 1,500, xx Xxxxxxxx – EUR 1,500; dl Purice – EUR 1,050, xx Xxxxxxxx - EUR 830 şi xx Xxxxxxxx - USD 900. Ei au făcut referire la contractele încheiate cu avocaţii lor, potrivit cărora onorariile urmau să fie plătite doar în caz de succes.

37. Guvernul nu a fost de acord cu sumele pretinse, declarând că acestea sunt excesive şi că reclamanţii nu au dovedit pretinsele cheltuieli de reprezentare.

38. Curtea reaminteşte că pentru ca costurile şi cheltuielile să fie rambursate în temeiul articolului 41, trebuie stabilit faptul dacă ele au fost necesare,

realmente angajate şi rezonabile ca mărime (a se vedea, spre exemplu, Xxxxxx and Xxxxxxx x. Norway [GC], nr. 23118/93, § 62, ECHR 1999-VIII).

39. În conformitate cu articolul 60 § 2 al Regulamentului Curţii, trebuie prezentată o listă detaliată a tuturor pretenţiilor, în lipsa căreia Camera poate respinge pretenţiile în totalitate sau în parte.

40. În această cauză, Curtea a luat notă de lista detaliată a orelor de lucru asupra cauzelor, precum şi de caracterul relativ simplu al cauzelor. De asemenea, ea notează că xx Xxxxxxxxx, dna Roşcina, xx Xxxxxxxx, dl Purice şi xx Xxxxxxxx au eliberat procuri pentru a fi reprezentaţi în faţa Curţii de aceeaşi organizaţie - „Juriştii pentru drepturile omului”, că toate cazurile sunt asemănătoare după natura lor şi că argumentele prezentate de organizaţie erau similare în fiecare caz. În lumina celor menţionate mai sus, Curtea nu consideră că costurile pretinse au fost rezonabile ca mărime. Ea acordă fiecărui reclamant câte EUR 300, plus orice taxă care poate fi percepută.

În continuare, Curtea notează că xxx Xxxxxx şi xx Xxxxxxxx nu au prezentat informaţii cu privire la numărul de ore lucrate de reprezentant şi tariful perceput de acesta pentru o oră de lucru. Prin urmare, Curtea decide să nu aloce nicio sumă cu titlu de costuri şi cheltuieli celor doi reclamanţi (Xxxxxxx and Others v. Moldova, nr. 9898/02, 9863/02, 6255/02 şi 10425/02, § 43, 15 iunie 2004).

D. Dobânda

41. Curtea consideră că este corespunzător ca dobânda să fie calculată în funcţie de rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană, la care vor fi adăugate trei procente.

DIN ACESTE MOTIVE, CURTEA, ÎN UNANIMITATE,

1. Declară cererile admisibile;

2. Hotărăşte că a existat o violare a articolului 6 § 1 al Convenţiei în privinţa fiecărui reclamant;

3. Hotărăşte că a existat o violare a articolului 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei în privinţa fiecărui reclamant;

4. Hotărăşte

(a) că statul pârât trebuie să plătească în termen de trei luni de la data la care hotărârea devine definitivă, în conformitate cu articolul 44 § 2 al Convenţiei, următoarele sume persoanelor ce urmează:

- xxxx Xxxxxxxxx - EUR 341.58 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,400 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 300 cu titlu de costuri şi cheltuieli;

- dnei Roşcina - EUR 363.53 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,200 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 300 cu titlu de costuri şi cheltuieli;

- dnei Gaşpar - EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral;

- xxxx Xxxxxxxx – EUR 156 cu titlu de prejudiciu material, EUR 800 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 300 cu titlu de costuri şi cheltuieli;

- dlui Purice – EUR 518.53 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,600 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 300 cu titlu de costuri şi cheltuieli;

- xxxx Xxxxxxxx - EUR 169 cu titlu de prejudiciu material, EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral şi EUR 300 cu titlu de costuri şi cheltuieli;

- xxxx Xxxxxxxx - EUR 124 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral;

- xxxx Xxxxxxxxx - EUR 516 cu titlu de prejudiciu material şi EUR 1,000 cu titlu de prejudiciu moral;

(b) ca aceste sume să fie convertite în valuta naţională a statului pârât conform ratei aplicabile la data executării hotărârii, plus orice taxă care poate fi percepută;

(c) că, de la expirarea celor trei luni menţionate mai sus până la executarea hotărârii, urmează să fie plătită o dobândă la sumele de mai sus egală cu rata minimă a dobânzii la creditele acordate de Banca Centrală Europeană pe parcursul perioadei de întârziere, plus trei procente.

5. Respinge restul pretenţiilor reclamanţilor cu privire la satisfacţia echitabilă.

Redactată în limba engleză şi comunicată în scris la 21 martie 2006, în conformitate cu articolul 77 §§ 2 şi 3 al Regulamentului Curţii.

Xxxxxxxxx XXXXX-XXXXXX Xxxxxxx XXXXXX Xxxxxxx adjunct Preşedinte

CONSEIL

DE L’EUROPE

COUNCIL OF EUROPE

Numele şi numărul cererii	Data de naştere şi domiciliul	Numele reprezentantului	Data depunerii cererii	Data comunicării	Data hotărârii irevocabile	Data executării	Articolele invocate
Xxxxxxx Xxxxxxxxx, 3417/02	1945, Chişinău	Juriştii pentru drepturile omului	19/12/2001	08/10/2003	05/11/1997 şi 31/01/2001	19/12/2003 şi 13/02/2004	Art. 6, P1-1
Xxxxxxx Xxxxxxx, 5994/02	1951, Chişinău	Juriştii pentru drepturile omului	26/09/2001	07/10/2003	05/05/2000	18/12/2003	Art. 6, P1-1
Xxxxxx Xxxxxx, 28365/02	1954, Sculeni	Juriştii pentru drepturile omului	04/07/2002	24/09/2004	05/02/2002	02/03/2004	Art. 6, P1-1
Xxxxx Xxxxxxxx, 5742/03	1980, Rezina	Juriştii pentru drepturile omului	03/12/2002	07/10/2003	27/06/2002	14/07/2003	Art. 6, P1-1
Xxxxxxx Xxxxxx, 8693/03	1953, Chişinău	Juriştii pentru drepturile omului	24/02/2003	07/10/2003	23/06/1998, 24/12/2001, 27/02/2002, 29/04/2002 (2 hotărâri), 18/07/2002, 19/07/2002	26/11/2003 şi 29/11/2003	Art. 6, P1-1
Xxxxxxx Xxxxxxxx, 31976/03	1945, Chişinău	Juriştii pentru drepturile omului	09/07/2003	09/12/2004	05/06/2001	22/12/2003	Art. 6, P1-1
Xxxx Xxxxxxxx, 13681/03	1961, Chişinău	Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului din Republica Moldova	10/04/2001	08/10/2003	01/08/1997	18/12/2003	Art. 6, P1-1
Xxxxxxxxx Xxxxxxxxx, 32759/03	1962, Chişinău	Xxxxxx Xxxxxxxxxxxx	18/08/2003	09/12/2004	15/08/2002	10/03/2005	Art. 6, P1-1

COUR EUROPÉENNE DES DROITS DE L’HOMME EUROPEAN COURT OF HUMAN RIGHTS