GRAWE ROMÂNIA ASIGURARE SA -
CONDIŢII GENERALE DE ASIGURARE ÎN CAZ DE CATASTROFE NATURALE
CGACN LK 10 HH 2018 / Nivelul 2
- GRAWE ROMÂNIA ASIGURARE SA -
Cuprins
Articolul 1: Riscuri asigurate şi daune acoperite Articolul 2: Bunuri asigurate şi cheltuieli acoperite
Articolul 3: Obligaţiile asiguratului înainte de producerea daunei
Articolul 4: Obligaţiile asiguratului în cazul producerii daunei
Articolul 5: Valoarea asigurată Articolul 6: Despăgubire
Articolul 7: Suma asigurată; supraasigurare şi subasigurare Articolul 8: Plata despăgubirii; refacere, înlocuire
Articolul 9: Procedura de expertiză
Articolul 10: Condiţia de aplicare a prezentului contract
Articolul 1: Riscuri asigurate şi daune acoperite Riscuri asigurate
1. Cutremurul:
1.1. Cutremurele sunt mişcări şi vibraţii puternice ale scoarţei pământului, cauzate de deplasarea plăcilor tectonice sau de prăbuşirea grotelor subterane.
1.2. Toate replicile ce au loc într-un interval de 72 de ore se consideră a fi un singur cutremur.
2. Inundaţiile
2.1. Inundațiile reprezintă revărsări de apă asupra terenului şi a solului în perimetrul asigurat:
- datorită precipitaţiilor atmosferice,
- datorită acumulărilor de apă la nivelul canalelor în urma precipitaţiilor atmosferice,
- datorită trecerii peste mal a apelor stătătoare sau curgătoare supraterane.
2.2. Nu sunt acoperite:
- pagubele cauzate de inundaţii previzibile. Inundaţiile se consideră a fi previzibile dacă pe termen lung apar în medie cel puţin o dată la zece ani;
- pagubele cauzate exclusiv de creşterea nivelului apei freatice.
3. Daune acoperite
Sunt acoperite prin asigurare următoarele daune materiale:
3.1. provocate direct prin producerea unui risc asigurat;
Se consideră acţiune directă a unui risc asigurat şi situaţia în care, în urma unui cutremur sau a unei inundaţii, părţi ale
unor clădiri, copaci, stâlpi sau obiecte similare sunt aruncate în bunurile asigurate.
3.2. provocate ca urmare inevitabilă a producerii unui eveniment asigurat;
3.3. provocate prin dispariţie (pierdere) ca urmare a producerii unui risc asigurat;
3.4. provocate prin stingere, demolare sau evacuare în cazul producerii unui risc asigurat.
4. Nu sunt acoperite daunele provocate ca efect direct sau indirect al:
4.1. actelor de război de orice fel, cu sau fără declaraţie de război, inclusiv al tuturor actelor de violenţă ale statelor şi ale tuturor organizaţiilor politice şi teroriste;
4.2. unor tulburări interne, războaie civile, revoluţii, revolte, insurecţii;
4.3. tuturor măsurilor militare sau iniţiate de autorităţi, legate de evenimentele menţionate la punctele 4.1. şi 4.2.;
4.4. altor fenomene naturale neobişnuite, cu excepţia celor de la punctele 1 şi 2.
4.5. energiei nucleare, izotopilor radioactivi sau radiaţiei ionizante.
Contractantului asigurării îi revine obligaţia de a dovedi faptul că o daună nu este corelată, direct ori indirect, cu evenimentele enumerate în cadrul acestui punct (4.1 – 4.5) sau cu urmările acestora.
Articolul 2: Bunuri asigurate şi cheltuieli acoperite
1. Bunuri asigurate
Xxxx asigurate bunurile menţionate în poliţă şi bunurile menţionate în prezentele condiţii, ce sunt în proprietatea contractantului asigurării.
Bunurile terţilor sunt asigurate doar în baza unei convenţii speciale şi doar în măsura în care nu se poate obţine despăgubire dintr-un alt contract de asigurare.
1.1. În măsura în care în poliţă sunt asigurate clădiri, se aplică următoarele reglementări:
1.1.1. Clădirile sunt asigurate împreună cu toate componentele acelei construcţii aflate peste şi sub nivelul solului, dintre acestea făcând parte şi următoarele părţi constructive:
1.1.1.1. instalaţiile de protecţie împotriva trăsnetelor,
1.1.1.2. instalaţiile electrice, de gaz şi de apă, inclusiv accesoriile, dar fără instalaţiile conectate şi consumatori,
1.1.1.3. instalaţiile sanitare, respectiv toalete, instalaţii de baie şi de spălat,
1.1.1.4. instalaţiile de încălzire, de încălzire a apei, de aerisire şi de climatizare; nu sunt asigurate instalaţiile solare de pe clădire sau din perimetrul asigurat,
1.1.1.5. ascensoarele.
1.1.2. În măsura în care aparţin proprietarului clădirii, sunt incluse în asigurare şi următoarele accesorii ale clădirii:
1.1.2.1. pereţii interiori de compartimentare ficşi, tavanele false, placările pereţilor şi planşeelor, dar nu şi mobila încastrată,
1.1.2.2. sobele zidite,
1.1.2.3. marchizele, jaluzelele şi rulourile, inclusiv mecanismele de acţionare,
1.1.2.4. închiderile balcoanelor,
1.1.2.5. antenele exterioare aflate pe clădire sau în perimetrul asigurat,
1.1.2.6. interfoanele de la porţi, dispozitivele de telecomandă pentru porţi,
1.1.2.7. instalaţiile de semnalizare a incendiilor, dispozitivele de alarmă,
1.1.2.8. corpurile de iluminat exterior fixate pe clădiri sau pe perimetrul asigurat.
1.2. Dacă în poliţă este asigurată o locuinţă aflată într-un bloc de locuinţe, se aplică următoarele reglementări:
1.2.1. Sunt acoperite prin asigurare toate părţile clădirii din interiorul apartamentului aflat în proprietatea contractantului, precum şi părţile constructive adiacente locuinţei asigurate, a căror stare neafectată este o condiţie importantă pentru folosirea normală a locuinţei asigurate.
1.2.2. Sunt acoperite prin asigurare şi zugrăvelile, tapetele, acoperirile cu dale/faianţă, pardoselile, placajele pereţilor şi tavanelor, instalaţiile de încălzire, instalaţiile de baie şi de spălat, toaletele şi armăturile, precum şi instalaţiile de antenă fixate pe clădire şi marchizele, dacă sunt proprietatea asiguratului.
1.2.3. Nu sunt asigurate spaţiile anexe precum pivniţă, pod, şoproane din lemn şi garaje.
1.3. Dacă în poliţă sunt asigurate bunurile casnice, se aplică următoarele reglementări:
1.3.1. Asigurarea cuprinde toate bunurile casnice:
1.3.1.1. aflate în proprietatea contractantului asigurării, a soţului/partenerului de viaţă, a copiilor şi a altor rude care locuiesc în aceeaşi locuinţă comună,
1.3.1.2. aflate în proprietatea terţilor – cu excepţia celor aparţinând chiriaşilor, subchiriaşilor şi oaspeţilor găzduiţi contra cost – în măsura în care nu se poate obţine o despăgubire dintr-o altă asigurare.
1.3.2. Bunurile casnice se referă la:
1.3.2.1. Toate bunurile mobile destinate folosinţei sau consumului privat.
1.3.2.2 Dotările camerelor destinate terţilor în scop nelucrativ.
1.3.2.3 Pentru bunurile casnice a căror valoare individuală (sau totală în cazul colecțiilor) depășește 500 Euro, este necesară menționarea lor expresă în polița de asigurare sau într-o anexă la aceasta.
1.3.2.4 Bunurile casnice nu cuprind: autovehiculele de orice fel şi remorcile acestora, motocicletele, bărcile cu motor şi bărcile cu vele, inclusiv accesoriile, aparatele de zbor, mărfurile de orice fel, banii şi hârtiile de valoare, carnetele de economii, bijuteriile, pietrele şi metalele preţioase, colecţiile filatelice şi numismatice.
1.3.2.5. Părţile constructive ale clădirilor nu fac parte din bunurile casnice, ca de exemplu: zugrăvelile, tapetele, acoperirile cu dale/faianţă, pardoselile, placajele pereţilor şi tavanelor, instalaţiile de încălzire, instalaţiile de baie şi de spălat, toaletele şi armăturile, suprafeţele vitrate (inclusiv cele din mase plastice) ale spaţiilor asigurate.
2. Cheltuieli acoperite
2.1. Sunt acoperite prin asigurare cheltuielile pentru măsurile pe care contractantul asigurării le-ar fi considerat necesare a fi efectuate pentru împiedicarea producerii unei daune sau diminuarea consecinţelor acesteia, chiar şi pentru acele măsuri care nu şi-au atins scopul.
Valoarea cumulată a cheltuielilor compensate şi a despăgubirii pentru bunurile asigurate se poate ridica până la valoarea sumei asigurate; această prevedere nu se aplică în cazul în care măsurile au fost luate la solicitarea asigurătorului.
2.2. Următoarele cheltuieli sunt cuprinse în asigurarea de prim risc, cu o sumă asigurată suplimentară în valoare de 3% din suma asigurată stabilită în poliţă pentru asigurarea bunurilor casnice:
2.2.1. Cheltuielile de stingere a incendiilor sunt cheltuielile de înlăturare a incendiilor, cu excepţia cheltuielilor prevăzute la punctul 2.3.
2.2.2. Cheltuielile de dezasamblare şi protecţie sunt cheltuielile efectuate în scopul remedierii sau înlocuirii bunurilor asigurate şi care presupun dezasamblarea, modificarea sau protejarea altor bunuri; acestea sunt în special cheltuieli pentru demontarea şi remontarea maşinilor sau instalaţiilor, precum şi pentru străpungerea, demolarea sau reconstruirea părţilor de construcţie.
2.2.3. Cheltuielile de demolare şi debarasare sunt cheltuielile determinate de activităţi necesare desfăşurate în perimetrul asigurat şi care vizează bunurile asigurate, şi anume demolarea unor părţi afectate, precum şi înlăturarea şi sortarea resturilor şi a deşeurilor.
În această categorie nu intră cheltuielile de evacuare conform punctului 2.2.4.
2.2.4. Cheltuielile de evacuare a deşeurilor
2.2.4.1 Sunt considerate cheltuieli de evacuare, cheltuielile pentru examinarea, transportul, tratarea şi depozitarea bunurilor asigurate afectate de daună.
2.2.4.1.1. Pentru a fi acoperite prin asigurare, cheltuielile de evacuare trebuie să fie ocazionate:
- de un risc acoperit prin asigurare în prezentul contract,
- de obiectele acoperite prin asigurare.
2.2.4.1.2. Dacă dispoziţiile legale sau oficiale permit diferite posibilităţi de evacuare, se acoperă prin asigurare numai cheltuielile ocazionate de operaţiunile cele mai avantajoase din punct de vedere al preţului.
2.2.4.1.3. Nu sunt acoperite prin asigurare cheltuielile de evacuare apărute datorită contaminării apei sau aerului.
2.2.4.1.4. Dacă în perimetrul asigurat se află atât obiecte asigurate, cât şi neasigurate, se decontează numai cheltuielile de evacuare pentru obiectele asigurate.
2.2.4.1.5. Dacă apar cheltuieli de evacuare pentru obiecte asigurate ce fuseseră contaminate înainte de apariţia evenimentului asigurat (contaminări vechi), sunt acoperite prin asigurare numai cheltuielile ce depăşesc suma necesară pentru înlăturarea contaminărilor vechi, fără a se ţine cont dacă şi când s-ar fi folosit acea sumă dacă nu s-ar fi produs evenimentul asigurat.
2.2.4.2 Cheltuielile de expertiză sunt cheltuielile necesare examinărilor efectuate de către autorităţi sau specialişti, pe baza
cărora se constată existenţa şi modul în care acestea trebuie tratate şi/sau depozitate:
- deşeuri sau substanţe chimice periculoase,
- deşeuri animaliere ce se supun dispoziţiilor legislative referitoare la neutralizarea, distrugerea şi valorificarea cadavrelor.
2.2.4.2.1. Deşeurile şi substanţele chimice periculoase sunt cele stabilite prin HG 856/2002 privind evidenţa gestiunii deşeurilor şi pentru aprobarea listei cuprinzând deşeurile, inclusiv deşeurile periculoase.
2.2.4.2.2. Prin poluare se înţelege introducerea directă sau indirectă a unui poluant care poate aduce prejudicii sănătăţii umane şi/sau calităţii mediului, dăuna bunurilor materiale ori cauza o deteriorare sau o împiedicare a utilizării mediului în scop recreativ sau în alte scopuri legitime astfel cum este stipulat prin OUG 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare.
2.2.4.3. Cheltuielile de transport sunt cheltuielile ocazionate de transportul în scopul tratării sau depozitării.
2.2.4.4. Cheltuielile de tratare sunt cheltuielile ocazionate de tratarea deşeurilor sau substanţelor chimice periculoase, a deşeurilor animaliere ce se supun dispoziţiilor legislative referitoare la neutralizarea, distrugerea şi valorificarea cadavrelor, conform legislaţiei privind gestiunea şi tratarea deşeurilor şi substanţelor chimice periculoase.
2.2.4.4.1. Cheltuielile ocazionate de depozitarea temporară de până la cel mult şase luni sunt acoperite prin asigurare în cadrul sumei asigurate conform punctului 2.2. cu condiţia ca asigurătorul să fie informat imediat în legătură cu depozitarea temporară.
2.2.4.5. Cheltuielile de depozitare sunt cheltuielile ocazionate de depozitare, inclusiv cele cu taxele oficiale aferente.
2.3. Nu sunt acoperite:
2.3.1. cheltuielile apărute datorită deteriorării stării de sănătate în timpul îndeplinirii obligaţiilor de salvare;
2.3.2. cheltuielile pentru prestaţiile pompierilor şi altor organe de intervenţie care acţionează în interes public sau la dispoziţiile autorităţilor.
Articolul 3: Obligaţiile contractantului asigurării înainte de producerea unei daune
1. Contractantul asigurării este obligat să întreţină ca un bun proprietar bunurile asigurate.
2. Contractantul asigurării este obligat să asigure scurgerea liberă la conductele de evacuare, iar în încăperile expuse pericolului de inundaţie se vor instala clapete de retenţie care vor fi întreţinute în mod regulat.
3. Consecinţele încălcării obligaţiilor în caz de daună:
- în cazul în care contractantul asigurării încalcă una dintre obligaţiile de mai sus, asigurătorul este absolvit de orice obligaţie de despăgubire, în măsura în care acest lucru este menţionat în prevederile Condiţiilor Generale de Asigurare pentru Asigurările de Proprietăţi (CGAP – Nivelul 1).
Articolul 4: Obligaţiile contractantului asigurării în cazul producerii unei daune
1. Obligaţia de minimizare a daunei
În funcţie de posibilităţi, în cazul producerii sau iminenţei producerii unei daune, contractantul asigurării:
- se va îngriji să păstreze, să salveze sau să redobândească bunurile asigurate;
- va solicita şi va respecta indicaţiile asigurătorului în acest sens.
2. Obligaţia de declarare a daunei
Orice daună va fi adusă imediat la cunoştinţa asigurătorului, dar cel mai târziu în termen de 48 de ore de la producere. Daunele provocate de incendiu sau explozie şi daunele ce au determinat dispariţia de bunuri asigurate vor fi comunicate imediat autorităţilor competente, dar cel mai târziu în termen de 48 de ore de la producere. În declaraţia către autorităţi se vor specifica explicit toate bunurile.
3. Obligaţia de clarificare a daunei
3.1. Asigurătorului i se va permite, în funcţie de posibilităţi, să efectueze orice examinare legată de cauza şi proporţiile daunei şi de cuantumul indemnizaţiei de despăgubire.
3.2. Asigurătorului i se va acorda sprijin la constatarea daunei şi la solicitarea acestuia i se vor pune la dispoziţie documentele corespunzătoare, pe cheltuiala contractantului asigurării.
3.3. În cazul daunelor ce afectează clădiri, asigurătorului i se va prezenta, la cerere, un extras de carte funciară corespunzător situaţiei de la data producerii daunei. Cheltuielile aferente vor fi suportate de contractantul asigurării.
3.4. Înainte de constatarea daunei nu este permisă modificarea situaţiei rezultate în urma producerii daunei fără acordul asigurătorului, decât în cazul în care o astfel de modificare se impune în vederea minimizării daunei sau în interes public.
4. În cazul în care contractantul asigurării încalcă una dintre obligaţiile de mai sus, asigurătorul este absolvit de orice obligaţie, în măsura în care acest lucru este menţionat în prevederile CondiţiilorCondiţiile Generale de Asigurare pentru Asigurările de Proprietăţi (CGAP – Nivelul 1).
Articolul 5: Valoarea asigurată
1. Pentru asigurarea clădirilor şi a apartamentelor în blocuri se aplică următoarele prevederi:
1.1. Valoarea asigurată poate fi stabilită doar la valoarea de nou.
1.1.1. Valoarea de nou a unei clădiri se consideră a fi valoarea cheltuielilor practicate pe plan local pentru o construcţie nouă, inclusiv cheltuielile de planificare şi proiectare;
1.1.2. Valoarea de nou a bunurilor mobile se consideră a fi valoarea cheltuielilor pentru înlocuirea acestora cu bunuri noi de acelaşi fel şi de aceeaşi calitate;
1.2. În cazul bunurilor cu valoare istorică sau artistică în cazul cărora învechirea în general nu duce la o diminuare valorică, valoarea asigurată este valoarea de piaţă, fără a se ţine cont de prevederile de la punctele 1.1. şi 1.2.
Valoarea de piaţă a unui bun mobil este preţul de vânzare ce poate fi obţinut pentru acel bun.
Valoarea de piaţă a unei clădiri este preţul de vânzare ce poate fi obţinut, fără a ţine cont de valoarea terenului.
1.3. La determinarea valorii asigurate nu se ia în considerare valoarea afectivă personală.
2. Pentru asigurarea bunurilor casnice se aplică următoarele prevederi:
2.1. Se consideră din principiu drept valoare asigurată a bunurilor casnice din locuinţă valoarea de nou a acestora.
Se consideră drept valoare de nou cheltuielile de refacere, respectiv înlocuire a unor bunuri noi de acelaşi fel şi de aceeaşi calitate.
2.2. Valoarea asigurată a suporturilor de date, inclusiv a programelor şi datelor conţinute de acestea, este reprezentată de costurile de refacere sau de înlocuire.
2.3. În cazul bunurilor cu valoare istorică sau artistică a căror învechire în general nu duce la devalorizare, valoarea asigurată este valoarea de piaţă a acestora.
Valoarea de piaţă este preţul de vânzare ce poate fi obţinut pentru un bun.
2.4. La determinarea valorii asigurate nu se ia în considerare valoarea afectivă personală.
Articolul 6: Despăgubire
1. În caz de distrugere sau dispariţie, pentru clădiri, apartamente în blocuri, bunuri mobile şi bunuri casnice se despăgubeşte valoarea asigurată valabilă imediat înainte de producerea riscului asigurat.
2. În caz de avariere, se despăgubesc costurile reparaţiilor necesare în momentul producerii riscului asigurat (valoarea de nou), dar cel mult la valoarea asigurată valabilă imediat înainte de producerea riscului asigurat.
3. Dacă valoarea reală a bunului avariat era, imediat înainte de producerea riscului asigurat, mai mică de 40% din valoarea de nou, se despăgubeşte cel mult valoarea reală.
Valoarea reală se determină din valoarea de nou, prin deducerea unei sume corespunzătoare stării bunului respectiv, în special vechimii şi uzurii.
4. Pentru suporturile de date se despăgubesc cheltuielile de remediere sau înlocuire, în măsura în care remedierea sau înlocuirea este necesară şi are loc în termen de un an de la producerea riscului asigurat; în caz contrar se despăgubeşte numai valoarea materială.
5. Dacă bunul avariat era în stare de depreciere permanentă imediat înainte de producerea riscului asigurat, se despăgubeşte cel mult valoarea de piaţă.
Se consideră că o clădire este în stare de depreciere permanentă, în special, dacă este destinată demolării, dacă nu mai poate fi folosită în general sau dacă nu mai poate fi folosită în scopul căruia îi era destinată.
Se consideră că bunurile mobile sunt în stare de depreciere permanentă, în special dacă nu mai pot fi folosite în general sau nu mai pot fi folosite pentru scopul căruia îi erau destinate.
6. Se despăgubesc numai cheltuielile reale şi justificate.
7. Prevederi generale privind despăgubirea:
7.1. Dacă prin repararea unui bun creşte valoarea asigurată a acestuia faţă de valoarea asigurată valabilă imediat înainte de producerea riscului asigurat, se va deduce din costurile reparaţiei suma corespunzătoare diferenţei de valoare.
7.2. Se va lua în considerare şi valoarea resturilor; restricţiile impuse de autorităţi privind refacerea sau înlocuirea nu se vor lua în considerare la evaluarea resturilor.
7.3. Referitor la bunurile pierdute şi recuperate ulterior se stabilesc următoarele:
7.3.1. Contractantul asigurării este obligat să reprimească aceste bunuri, dacă această solicitare este obiectiv pertinentă.
7.3.2. În cazul în care unele bunuri sunt recuperate după plata despăgubirii, contractantul asigurării va restitui indemnizaţia primită, mai puţin compensaţia pentru o eventuală diminuare a valorii. Bunurile pe care contractantul asigurării nu le mai poate lua în primire datorită stării lor, vor fi predate asigurătorului.
7.4. În cazul unor bunuri ce compun un ansamblu sau un set împreună cu alte bunuri, nu se va ţine cont de o eventuală depreciere suferită de bunurile neafectate de daună din cauza deteriorării, distrugerii sau pierderii celorlalte.
7.5. Nu se despăgubesc daunele pentru care se poate obţine o despăgubire dintr-o altă asigurare.
7.6 Despăgubirea maximă pentru orice obiect dispărut fără posibilitatea de identificare nu va depăși 500 Euro.
8. Prevederi speciale pentru daunele provocate de inundaţii:
Nu se plăteşte nicio despăgubire pentru daunele provocate de inundaţii produse din cauza viciilor de construcţie.
9. Prevederi speciale pentru daune provocate de cutremure:
Nu se acordă despăgubiri pentru daunele provocate de avarierea prin cutremure anterioare, vicii de construcţie şi de statică ale clădirilor asigurate.
10. Prevedere specială pentru daunele provocate de inundaţii şi cutremure:
Pentru daune provocate de inundaţii şi cutremure, contractantul asigurării va suporta o parte din valoarea daunei.
10.1. Pentru cazul în care pentru clădirea menţionată în poliţă există obligaţia de a fi acoperită prin asigurarea obligatorie pentru dezastre naturale conform Legii 260/2008:
Xxxxxxxx convenită este cel putin egală cu franşiza menţionată în poliţă; această franşiză trebuie să fie egală cu suma asigurată prin asigurarea obligatorie conform tipului de clădire stabilit prin Legea 260/2008.
Contractantul asigurării este obligat să declare corect suma asigurată prin asigurarea obligatorie pentru tipul său de clădire.
10.2 Pentru cazul în care nu există obligaţia de a se încheia asigurarea obligatorie pentru dezastre naturale conform Legii 260/2008:
Franșiza convenită are valoarea de 2% din suma asigurată menționată în poliță pentru fiecare categorie de bunuri asigurate, dar cel puțin contravaloarea a 100 Euro.
10.3 Prevederile art. 11.1 și 11.2 se aplică pentru fiecare categorie de proprietăți asigurate conform poliței de asigurare.
Articolul 7: Suma asigurată, supraasigurare şi subasigurare
1. Suma asigurată:
Cuantumul despăgubirii nu poate depăşi suma asigurată menționată în poliță.
La asigurarea bunurilor casnice, pentru antichităţi (cu excepţia mobilei antice), obiecte de artă, blănuri şi covoare originale, se
poate despăgubi maxim o treime din suma asigurată conform poliței.
2. Supraasiguare:
Pentru supraasigurare se aplică următoarea prevedere: nicio parte contractuală nu poate solicita reducerea sumei asigurate şi a primei.
3. Subasigurare:
3.1 Pentru asigurarea clădirilor şi a apartamentelor în blocuri se aplică următoarele prevederi:
Dispozițiile condițiilor de asigurare referitoare la subasigurare nu se aplică pentru situația în care sumele asigurate reprezintă mai mult de 85% din valoarea bunurilor asigurate.
3.2 Pentru asigurarea bunurilor casnice şi a bunurilor de consum:
3.2.1 Dispozițiile condițiilor de asigurare referitoare la subasigurare nu se aplică pentru situația în care sumele asigurate ale clădirilor asigurate reprezintă mai mult de 85% din valoarea clădirilor asigurate.
3.2.2 Dacă nu sunt îndeplinite premisele pentru renunțarea la subasigurare conform art. 3.2.1 despăgubirea se calculează conform acestor condiții de asigurare fără a se lua în considerare prevederile privind renunțarea la subasigurare. În acest caz, despăgubirea este calculată conform raportului dintre suma asigurată și valoarea bunurilor asigurate.
Articolul 8: Plata despăgubirii; refacere, înlocuire
1. Contractantul asigurării are iniţial doar următoarele drepturi:
1.1. În cazul clădirilor şi apartamentelor în blocuri:
1.1.1. în caz de distrugere, dreptul de despăgubire la valoarea reală, însă cel mult la valoarea de piaţă;
1.1.2. în caz de avariere, dreptul de despăgubire a daunei la valoarea reală, însă cel mult o despăgubire a daunei la valoarea de piaţă.
1.2. În cazul bunurilor casnice şi a bunurilor mobile asigurate:
1.2.1. în caz de distrugere sau pierdere, dreptul de despăgubire la valoarea reală;
1.2.2. în caz de avariere, dreptul de despăgubire la valoarea reală.
1.3. Raportul dintre cuantumul daunei la valoarea reală şi cuantumul daunei la valoarea de nou este egal cu raportul dintre valoarea reală şi valoarea de nou.
Raportul dintre cuantumul daunei la valoarea de piaţă şi cuantumul daunei la valoarea de nou este egal cu raportul dintre valoarea de piaţă şi valoarea de nou.
2. Contractantul asigurării dobândeşte dreptul la partea despăgubirii ce depăşeşte nivelul indicat la punctul 1 numai în momentul şi în măsura în care sunt îndeplinite următoarele condiţii:
2.1. este garantat faptul că despăgubirea se foloseşte în întregime în vederea refacerii, respectiv a înlocuirii;
Bunurile ce erau deja fabricate, procurate sau comandate înainte de producerea riscului asigurat sau se aflau în curs de fabricaţie, nu se consideră ca refăcute, respectiv înlocuite.
2.2. reconstrucţia unei clădiri se realizează în acelaşi loc în care se afla. Dacă reconstrucţia în acest loc este interzisă de către autorităţi, este suficientă reconstrucţia într-un alt loc din România;
2.3. bunurile refăcute, respectiv înlocuite se exploatează, respectiv se utilizează în acelaşi scop;
2.4. refacerea, respectiv înlocuirea se realizează în decurs de trei ani de la producerea riscului asigurat, în cazul clădirilor şi al locuinţelor în blocuri de locuinţe; pentru bunurile casnice şi cele mobile acest termen este de un an de la producerea riscului asigurat.
Articolul 9: Procedura de expertiză
Pentru procedura de expertiză, în completarea prevederilor Condiţiilor Generale de Asigurare pentru Asigurările de Proprietăţi (CGAP – Nivelul 1), se stabilesc următoarele:
1. Constatarea ambilor experţi trebuie să cuprindă şi valoarea asigurată pe care bunurile afectate de daună o aveau imediat înainte de producerea evenimentului asigurat, precum şi valoarea resturilor.
2. La cererea uneia dintre părţile contractuale se va efectua şi o constatare a valorii asigurate a bunurilor asigurate neafectate de daună.
Articolul 10: Condiţii de valabilitate pentru prezentul contract
Prezenta asigurare în caz de catastrofe naturale este valabilă numai pe durata existenţei, pentru bunurile asigurate, a unei asigurări a locuinţei, a apartamentului în bloc sau a bunurilor casnice la GRAWE România Asigurare SA. Fără îndeplinirea parţială sau totală a acestei premise, prezenta asigurare în caz de catastrofe naturale încetează.