REZUMAT

CZU 347.73/.74

xxxxx://xxx.xxx/00.00000/0000-0000.0000-0.00

NOVAȚIA CA REMEDIU ÎMPOTRIVA CLAUZELOR ABUZIVE DIN CONTRACTELE DE CREDIT BANCAR

XXXXXXX Xxxxxx,

Doctorand, Universitatea de Stat din Moldova, xxxxxxxxxxxxx@xxxxx.xxx xxxxx://xxxxx.xxx/0000-0000-0000-0000

REZUMAT

Prezentul articol are ca scop cercetarea posibilității aplicării instituției juridice a novației cu privire la clauzele abuzive din cadrul contractelor de credit bancar pentru salvarea contractului bancar în cazurile în care declararea caracterului abuziv al clauzelor esențiale ar putea duce la ineficiența totală a contractului de credit.

De asemenea, prin acest articol ne propunem să cercetăm dacă față de regulile aplicabile novației există sau nu impedimente pentru novarea obligațiilor izvorâte din clauze abuzive, în condițiile în care de principiu acestea sunt considerate nule și dacă există posibilitatea ca inițierea demersurilor pentru realizarea novației să nu aibă un caracter liber consimțit.

Cuvinte-cheie: clauze abuzive, nulitate, novație, protecția consumatorilor, transformarea obligațiilor.

NOVATION AS A REMEDY AGAINST ABUSIVE CLAUSES OF BANK CREDIT CONTRACTS

XXXXXXX Xxxxxx,

PhD student, State University of Moldova, xxxxxxxxxxxxx@xxxxx.xxx xxxxx://xxxxx.xxx/0000-0000-0000-0000

SUMMARY

The purpose of this article is to research the possibility of the legal institution applying the novation regarding the abusive clauses in the bank credit contracts to save the bank contract in cases where the declaration of the abusive nature of the essential clauses could lead to the total ineffectiveness of the credit contract.

Also, through this article, we propose to research whether or not, in relation to the rules applicable to novation, there are impediments to the novation of obligations stemming from abusive clauses, under the conditions in which they are

considered null and void and whether there is a possibility that the initiation of steps to achieve the novation may not have a freely consenting character.

Key words: abusive clauses, nullity, novation, consumer protection, transformation of obligations.

Introducere. Novația este cunoscută drept o instituție juridică de drept civil, specifică obligațiilor, prin care pe de o parte se realizează o modificare a unei obligații vechi, prin acordul părților, astfel încât vechea obligație se stinge, iar noua obligație, modificată, ia locul vechii obligații care a încetat prin intermediul novației.

Astfel, novația este deopotrivă un mod de a stinge obligațiile cât și un mod de modificare a acestora prin schimbarea unui element esențial, precum părțile, obiectul sau oricare dintre condițiile obligației novate.

Cu privire la utilitatea în prezent a novației au existat mai multe opinii în literatura de specialitate, o parte dintre acestea fiind în sensul că în prezent există metode mult mai utile pentru realizarea acelorași scopuri, precum ar fi cesiunea de creanță, subrogația personală [1, p. 689], sau încheierea unui act adițional prin acordul părților contractuale. Printre principalele dezavantaje ale novației dintr-o perspectivă utilitaristă este acela că în urma novării vechii obligații, aceasta va pierde garanțiile de care beneficia obligația novată [2, p. 689], însă în situația de față considerăm că această împrejurare nu este critică întrucât obligația nouă, apărută în urma novației poate să beneficieze de aceleași garanții prin voința părților. Sediul materiei instituției novației este reprezentat de articolul 991 din Codul Civil Modernizat al Republicii Moldova, care prevede că prin novație ”obligația se stinge, în baza înțelegerii între părți, de a o înlocui cu o altă obligație (...). Voința de a înlocui o obligație cu alta trebuie să fie stipulată expres. Stingerea obligației principale prin novație stinge și obligațiile accesorii dacă părțile nu au stipulat expres altfel.”

De asemenea, articolul 991 din Codul Civil Modernizat al Republicii Moldova stabilește o derogare de la posibilitatea de a nova contractele de garanție financiare, însă prezenta restricție nu prezintă relevanță pentru tema acestui articol, motiv pentru care o vom preciza doar cu titlu de mențiune.

Printre condițiile necesare realizării novației, în mod valabil, doctrina dreptului civil a cristalizat următoarele condiții esențiale [3, p. 209-211]: obligația supusă novației să fie valabilă, prin novație să fie născută o nouă obligație valabilă, obligația născută din novație să conțină cel puțin un element nou și părțile să urmărească intenția de a nova. Dintre cele patru condiții considerăm că reprezintă un interes deosebit pentru tema cercetării prima dintre condiții, adică cea conform căreia obligația novată trebuie să fie valabilă, iar celelalte trei condiții nu reprezintă dificultăți în ceea ce privește verificarea lor cu privire la actul încheiat în urma novației.

Astfel, literatura de specialitate din Republica Moldova, atât cea mai veche [4, p. 264], cât și mai recentă [5, p. 741] s-a pronunțat în mai multe rânduri, mod categoric în sensul că novația necesită existența unei obligații valabile, rațiunea fundamentală fiind aceea că un act lovit de nulitate absolută nu poate să fie novat din cauza faptului că acesta este inexistent din punct de

vedere legal, în timp ce un act juridic afectat de nulitatea relativă putea să fie novat fiindcă pe această cale se acoperea și cauza de nulitate relativă. Același punct de vedere a fost fundamentat pentru rațiuni similare și de către literatura juridică de specialitate din România [6, p. 689-699; 7, p. 22-27; 8, p. 395-398;].

Acest lucru se datorează faptului că prin natura sa, constatarea caracterului abuziv al unei clauze contractuale abuzive se soldează cu efectele tipice constatării nulității absolute, având în vedere prevederile art. 1076 alin. (1) din C. Civ. modernizat, care stabilește faptul că ”este lovită de nulitatea absolută clauza abuzivă”. În completare, art. 1076 alin. (2) din C. civ. modernizat nuanțează această regulă prin mențiunea că ”această nulitate de protecție operează doar în măsura în care anularea clauzei avantajează partea care nu a propus clauza abuzivă”.

Cu toate acestea, trebuie să remarcăm faptul că accentul acestei clarificări este plasat pe faptul că un act nul în integralitatea sa nu poate să fie novat, fără a exclude de plano posibilitatea ca un act lovit parțial de nulitate absolută să fie novat, iar elementul de noutate adus prin actul nou încheiat cu ocazia novației să fie o clauză valabilă în locul clauzei nule [9, p. 75].

De asemenea, din prisma acestor clarificări conceptuale urmează să clarificăm următoarele întrebări care apar în urma analizei condițiilor novației:

(i) poate fi folosită novația pentru a înlătura efectele constatării caracterului abuziv al unui contract de credit bancar, având în vedere faptul că sancțiunea aferentă constatării caracterului abuziv este nulitatea absolută?

(ii) dacă efectele nulității de protecție pot contribui la complinirea tuturor condițiilor de fond pentru a putea opera novația pentru a înlătura efectele constatării caracterului abuziv al unei clauze din contractul de credit?

Rezultate obținute și discuții. După cum am antamat cu ocazia introducerii, sancțiunea nulității absolute are un regim special de operare atunci când se referă la clauzele abuzive din contractele pentru consumatori, lucru care s-a cristalizat în reglementarea de către legiuitor a nulității de protecție a consumatorului.

Deși răspunsul la prima întrebare aparent ar fi unul negativ, considerăm că în urma analizei aprofundate a instituției conexe nulității absolute în cazul în care este incidentă clauzelor abuzive precum nulitatea de protecție se poate observa că prin excepție de la opinia majoritară, novația ar putea interveni în această situație.

Sediul instituției îl reprezintă articolele 329 și art. 1076 din C. civ. modernizat. Conform articolului 329 din

C. civ. modernizat: ”în contractele încheiate cu consumatorii sunt nule clauzele abuzive (...), nulitatea de protecție operează doar în măsura în care avantajează consumatorul”. Într-adevăr, această instituție a nulității de protecție are un caracter nou, fiind inspirată de necesitatea de a asigura o protecție personalizată de la

caz la caz pentru interesele consumatorilor [10]. Ne putem imagina o situație în care contractul de credit să nu mai poată exista în urma constatării caracterului abuziv al unei clauze esențiale, lucru care va conduce și la anularea în integralitate a contractului de credit. Un exemplu ușor de întâlnit în practică este acela când se constatată caracterul abuziv al clauzei care stabilește modul de calculare a dobânzii creditului, fiindcă se constată de către instanța de judecată că din cauza faptului că această clauză face trimitere la unii indicatori exprimați într-un mod neclar și care sunt controlați de către instituția bancară conform discreției sale.

Astfel, pe de o parte evident că o asemenea situație nu poate fi lăsată nesancționată, fiindcă permite profesionistului să abuzeze de propria rea-credință și să solicite consumatorului să plătească dobânzi mai mari decât cele agreate la data semnării contractului prin simpla sa manifestare de voință.

Dar pe de altă parte, în eventualitatea anulării acestei clauze, contractul de credit nu va putea continua să își producă efecte, xxxxxx fiind esențială pentru derularea unui astfel de contract, iar consecința ar fi repunerea părților în situația anterioară cu obligarea consumatorului să restituie de îndată sumele de bani pe care le mai are de restituit creditorului, lucru care în majoritatea absolută a cazurilor este aproape imposibil a fi realizat și prin urmare va duce la declanșarea urmăririi silite a debitorului. În această situație practic aplicarea instituției nulității de protecție permite alegerea ”răului cel mai mic” prin raportare la finalitatea care prezintă mai puține riscuri pentru consumator, însă aceasta nu este întotdeauna și echitabilă, întrucât alegerea se realizează în esență între două situații defavorabile consumatorului.

Considerăm că există o posibilitate de soluționare a acestei situații de impas prin recurgerea la instituția novației, în condițiile în care nulitatea de protecție permite considerarea drept valabilă a unei clauze abuzive în măsura în care acest lucru profită consumatorului. În situația particulară a pregătirii condițiilor de fond pentru a opera novația, efectul benefic al nulității de protecție îl reprezintă considerarea clauzei ca fiind valabilă pentru a permite novarea obligației lovite de nulitate absolută cu o obligație valabilă, cu atât mai mult cu cât prin asemenea interpretare s-ar urmări intenția legiuitorului avută la edictarea nulității de protecție.

Din punct de vedere al jurisprudenței relevante pentru a analiza prezenta soluție trebuie să reținem opinia exprimată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene în considerentele din motivarea hotărârii din Cauza C- 269/19 (Cauza Banca B. S.A.) [11, paragraful 34 și 45]:

”În cazul în care, într-o situație precum cea descrisă la punctul 32 din prezenta hotărâre, instanța națională nu ar putea să înlocuiască o clauză abuzivă cu o dispoziție de drept național cu caracter supletiv și ar fi obligată să anuleze contractul în ansamblul său, consumatorul ar putea fi expus unor consecințe deosebit de prejudiciabile, așa încât caracterul descurajator care rezultă din anularea contractului ar risca să fie compromis. Astfel, în ceea ce privește un contract de împrumut, o asemenea anulare ar avea, în principiu,

drept consecință exigibilitatea imediată a sumei împrumutate care rămâne datorată în proporții ce riscă să depășească capacitățile financiare ale consumatorului și, din această cauză, tinde să îl penalizeze mai degrabă pe acesta decât pe împrumutător, care, pe cale de consecință, nu ar fi descurajat să insereze astfel de clauze în contractele pe care le propune.

(…) Articolul 6 alineatul (1) din Directiva 93/13 trebuie interpretat în sensul că, în urma constatării caracterului abuziv al clauzelor care definesc mecanismul de stabilire a ratei dobânzii variabile într-un contract de împrumut precum cel în discuție în litigiul principal și atunci când acest contract nu poate continua să existe după eliminarea clauzelor abuzive în cauză, anularea contractului menționat ar avea consecințe deosebit de prejudiciabile pentru consumator și nu există nicio dispoziție de drept național cu caracter supletiv, instanța națională trebuie să adopte, ținând seama de ansamblul dreptului său intern, toate măsurile necesare în vederea protejării consumatorului de consecințele deosebit de prejudiciabile pe care anularea contractului menționat le-ar putea provoca. În împrejurări precum cele în discuție în litigiul principal, nimic nu se opune printre altele ca instanța națională să invite părțile să negocieze în vederea stabilirii modalităților de calcul al ratei dobânzii, cu condiția ca aceasta să stabilească cadrul negocierilor respective și ca ele să urmărească stabilirea unui echilibru real între drepturile și obligațiile cocontractanților, ținând seama printre altele de obiectivul protecției consumatorului care stă la baza Directivei 93/13.”

Prin urmare, față de orientarea Curții de Justiție a Uniunii Europene care prevede posibilitatea instanțelor naționale să invite părțile contractului de credit să procedeze la renegocierea contractului pentru stabilirea conținutului xxxxxxxxx constatate a fi abuzive, se poate deduce că în această situație novația nu este doar opțională ci chiar obligatorie, având în vedere faptul că aceasta poate fi impusă de către instanța de judecată în virtutea aplicării directe a dreptului european, dispunând părților să noveze contractul de credit.

Concluzii. În urma analizei realizate în cadrul prezentului articol putem să afirmăm că răspunsul la prima întrebare legată de incidența novației în cazul obligațiilor nule absolut ca urmare a constatării caracterului abuziv al clauzelor care se instituie este afirmativ și reprezintă o situație de excepție de la concepția general împărtășită cu privire la faptul că novația nu se poate aplica cu privire la obligațiile nule absolut, astfel după cum s-a afirmat în doctrina de specialitate. În ceea ce privește contribuția pe care o are instituția nulității de protecție în acest domeniu considerăm că acesta este elementul fundamental care permite derogarea de la regula generală, din cauza faptului că reprezintă o ficțiune juridică reglementată de către legiuitor prin care o clauză abuzivă (respectiv nulă absolut) poate fi considerată valabilă în măsura în care nu creează o situație mai defavorabilă consumatorului decât atunci când ar fi considerată abuzivă.

Totodată, prin raportare la orientarea de principiu dată de Curtea de Justiție a Uniunii Europene privind

interpretarea prevederilor Directivei 93/13/CEE, care reprezintă norma fundamentală în materie de protecție la nivelul Uniunii Europene a drepturilor consumatorilor în

Cauza C-269/19 (Cauza Banca B. S.A.), se accentuează temeinicia unei asemenea interpretări, atât din punct de vedere al literei legii cât și a spiritului legii.

Referințe bibliografice:

1. Xxx X., Xxxx X.-F., Vidu S. I., ”Tratat elementar de drept civil. Obligațiile”, București, Universul Juridic, 2012.

2. Ibidem.

3. Xxxxxxxx X., Xxxxx X., Efrim O, Xxxxxx X., ”Comentariul Codului civil al Republicii Moldova”, vol. II, Chișinău, ARC, 2006. p.208-211;

4. Baieş S., Xxxxxxxxxx X., Xxxxxx X., Xxxxxxxx X., Xxxxx X., ”Drept Civil. Drepturile reale, Teoria generală a obligațiilor”, Chișinău, 2005.

5. Xxxxx S., Xxxx X., Xxxxx X., Xxxxxxxx X., Xxxxx X., Xxxx X., Xxxxx X., Xxxxxxxx X., Xxxx A., ”Drept civil. Teoria generală a obligațiilor: Manual”, Chișinău 2015.

6. Xxx X., Xxxx X.-F., Vidu S. I., op. cit..

7. Xxxxxxxxx X., ”Drept civil. Obligații”, București, Hamangiu, 2012.

8. Oglindă B., ”Drept civil. Teoria generală a obligațiilor”, București, Ed. 3, Universul Juridic, 2021.

9. Xxxxxx X., Xxxxxxxxxx X. ”Reflecții controversate privind stingerea și transformarea obligațiilor. Natura juridică a novației”. În: ”Revista Națională de Drept”, nr. 2/2009, p. 73-76.

10. Xxxxx X., ”Adnotare la art. 329” în: ”Codul civil adnotat”, disponibil online: xxxxx://xxxxxx.xx/xxxxxxxx/000/ (accesat: 18.09.2023).

11. Hotărârea Curții de Justiție a Uniunii Europene în Cauza C-269/19 (Banca B S.A.) disponibil online: xxxxx://xxxxx.xxxxxx.xx/xxxxx/xxxxxxxx/xxxxxxxx.xxx?xxxxx&xxxxxx000000&xxxxXxxxxx0&xxxxxxxxXX&xxxxxxxx&xxx

=&occ=first&part=1&cid=15625689 (accesat: 18.09.2023).