Contract

C O N V E N Ţ I E

ÎNTRE

GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ŞI

GUVERNUL REPUBLICII ITALIENE

PENTRU EVITAREA DUBLEI IMPUNERI CU PRIVIRE LA IMPOZITELE PE VENIT ŞI PE CAPITAL ŞI PREVENIREA EVAZIUNII FISCALE

Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Italiene,

dorind să încheie o Convenţie pentru a evita dubla impunere cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi a preveni evaziunea fiscală,

au convenit după cum urmează:

CAPITOLUL I

DOMENIUL DE APLICARE A CONVENŢIEI

Articolul 1 PERSOANE VIZATE

Prezenta Convenţie se va aplica persoanelor care sînt rezidente ale unui sau ale ambelor State Contractante.

Articolul 2 IMPOZITE VIZATE

1. Prezenta Convenţie se va aplica impozitelor pe venit şi pe capital, percepute în numele fiecărui Stat Contractant sau subdiviziunilor sale politice sau administrative, sau autorităţilor locale, indiferent de modul în care sînt percepute.

2. Vor fi considerate ca impozite pe venit şi pe capital toate impozitele, percepute pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit şi de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, impozitele pe sumele totale ale simbriilor sau salariilor, plătite de către întreprinderi, precum şi impozitele pe creşterea de capital.

3. Impozitele existente asupra cărora se va aplica Convenţia, în particular,

sînt:

(a) în cazul Moldovei:

1) impozitul pe venit;

2) impozitul pe proprietate;

(în continuare “impozit moldovenesc”);

(b) în cazul Italiei:

1) impozitul pe venitul persoanelor fizice (l’imposta sul reditto delle persone fisiche);

2) impozitul pe venitul corporativ (l’imposta sul reditto delle persone giuridiche);

3) impozitul regional pe activităţi productive (l’imposta regionale sulle attivita produttive);

indiferent de faptul, dacă ele sînt sau nu încasate prin reţinere la sursă; (în continuare “impozit italian”).

4. Prezenta Convenţie se va aplica, de asemenea, oricăror impozite identice sau substanţial similare, care sînt percepute după data semnării acestei Convenţii, în plus, sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale Statelor Contractante se vor notifica reciproc asupra oricăror modificări importante operate în legislaţiile lor fiscale respective.

CAPITOLUL II DEFINIŢII

Articolul 3

DEFINIŢII GENERALE

1. În prezenta Convenţie, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

(a) termenii “un Stat Contractant” şi “celălalt Stat Contractant” înseamnă, Moldova sau Italia, după cum cere contextul;

(b) termenul “Moldova” înseamnă Republica Moldova şi, utilizat în sens geografic, înseamnă teritoriul Moldovei, inclusiv apele sale interne şi spaţiul aerian, asupra căruia Republica Moldova îşi exercită drepturile suverane privind explorarea şi exploatarea resurselor naturale, în conformitate cu normele dreptului internaţional;

(c) termenul “Italia” înseamnă Republica Italiană şi include orice suprafaţă în afara apelor teritoriale care este desemnată ca o suprafaţă în limitele căreia Italia îşi exercită drepturile suverane privind explorarea şi exploatarea resurselor naturale ale fundului mării, subsolului şi a apelor situate deasupra, în conformitate cu legislaţia sa şi dreptul internaţional;

(d) termenul “persoană” include o persoană fizică, o companie sau orice altă asociere de persoane;

(e) termenul “companie” înseamnă orice asociere corporativă sau orice altă entitate care este tratată, în scopuri fiscale, ca o asociere corporativă;

(f) termenii “întreprindere a unui Stat Contractant” şi “întreprindere a celuilalt Stat Contractant” înseamnă, respectiv, o întreprindere gestionată de un rezident al unui Stat Contractant şi o întreprindere gestionată de un rezident al celuilalt Stat Contractant;

(g) termenul “trafic internaţional” înseamnă orice transport cu o navă maritimă sau aeronavă, exploatată de o întreprindere care are locul conducerii sale efective într-un Stat Contractant, cu excepţia cazului, când nava maritimă

sau aeronava este exploatată numai între locurile situate în celălalt Stat Contractant;

(h) termenul “persoană naţională” înseamnă:

(i) orice persoană fizică care are cetăţenia unui Stat Contractant;

(ii) orice persoană juridică, societate şi asociaţie, care au primit un asemenea statut al lor, potrivit legislaţiei în vigoare a unui Stat Contractant;

(i) termenul “autoritate competentă” înseamnă:

(i) în cazul Moldovei - Ministerul Finanţelor;

(ii) în cazul Italiei - Ministerul Finanţelor.

2. În ce priveşte aplicarea prezentei Convenţii de către un Stat Contractant, orice termen, care nu este definit în ea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, va avea înţelesul pe care îl are în cadrul legislaţiei acestui Stat Contractant cu privire la impozitele la care se aplică Convenţia.

Articolul 4 REZIDENT

1. În sensul prezentei Convenţii, termenul “rezident al unui Stat Contractant” înseamnă orice persoană, care, potrivit legislaţiei acestui Stat, este supusă impunerii conform domiciliului său, reşedinţei, locului de conducere sau oricărui alt criteriu de natură similară. Dar acest termen nu va include orice persoană care este supusă impunerii în acest Stat numai în legătură cu veniturile realizate din surse aflate în acest Stat sau capitalul situat acolo.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor State Contractante, atunci statutul său va fi determinat după cum urmează:

(a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a Statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa. Dacă aceasta are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în ambele State, ea va fi considerată rezidentă a Statului cu care relaţiile sale personale şi economice sînt mai strânse (centrul intereselor vitale);

(b) dacă Statul, în care aceasta are centrul intereselor sale vitale, nu poate fi determinat sau dacă ea nu are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa în nici unul dintre State, ea va fi considerată rezidentă numai a Statului Contractant în care ea locuieşte în mod obişnuit;

(c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele State sau în nici unul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a Statului, a cărui cetăţenie o are;

(d) dacă aceasta are cetăţenia ambelor State sau a nici unuia dintre ele, autorităţile competente ale Statelor Contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor State Contractante, atunci ea va fi considerată rezidentă numai a Statului în care este situat locul conducerii sale efective.

Articolul 5 REPREZENTANŢĂ PERMANENTĂ

1. În sensul prezentei Convenţii, termenul “reprezentanţă permanentă” înseamnă un loc fix de afaceri prin care este exercitată, integral sau parţial, activitatea de afaceri a unei întreprinderi.

2. Termenul “reprezentanţă permanentă”, în special, include:

(a) un loc de conducere;

(b) o filială;

(d) o fabrică;

(e) un atelier;

(f) o mină, o carieră sau alt loc de extracţie a resurselor naturale;

(g) un şantier de construcţie sau un proiect de construcţie sau de asamblare care există mai mult de douăsprezece luni.

3. Termenul “reprezentanţă permanentă” va fi considerat, că nu include:

(a) utilizarea de instalaţii, exclusiv, în scopul depozitării, expunerii sau livrării produselor sau mărfurilor aparţinând întreprinderii;

(b) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv, în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

(c) menţinerea unui stoc de produse sau mărfuri aparţinând întreprinderii, exclusiv, în scopul prelucrării de către altă întreprindere;

(d) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv, în scopul achiziţionării produselor sau mărfurilor, sau colectării de informaţii pentru întreprindere;

(e) menţinerea unui loc fix de afaceri, exclusiv, în scopul publicităţii, pentru furnizarea de informaţii, pentru cercetare ştiinţifică, sau pentru activităţi similare care au un caracter pregătitor sau auxiliar, pentru întreprindere.

4. Indiferent de prevederile paragrafelor 1 şi 2, când o persoană - alta decât un agent cu statut independent, căruia i se aplică prevederile paragrafului 5 - acţionează in numele unei întreprinderi, are, şi de regulă, utilizează în Statul

Contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, atunci această întreprindere va fi considerată că are o reprezentanţă permanentă în acest Stat, referitoare la orice activităţi pe care această persoană le exercită pentru întreprindere, cu excepţia cazurilor, când activităţile acestei persoane sînt limitate de prevederile specificate în paragraful 3, care fiind exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu transformă acest loc fix de afaceri într-o reprezentanţă permanentă, potrivit prevederilor acestui paragraf.

5. O întreprindere a unui Stat Contractant nu va fi considerată, că are o reprezentanţă permanentă în celălalt Stat Contractant, numai prin faptul, că aceasta exercită activitate de afaceri în acel celălalt Stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia, ca asemenea persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite.

6. Faptul, că o companie, care este rezidentă a unui Stat Contractant, controlează sau este controlată de o companie, care este rezidentă a celuilalt Stat Contractant sau, care exercită activitate de afaceri în acel celălalt Stat (fie, printr- o reprezentanţă permanentă sau în alt mod), nu este suficient pentru a face una din aceste companii o reprezentanţă permanentă a celeilalte.

CAPITOLUL III IMPUNEREA VENITULUI

Articolul 6

VENITUL DIN PROPRIETĂŢI IMOBILIARE

1. Venitul, realizat de un rezident al unui Stat Contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv venitul din agricultură sau din silvicultură), situate în celălalt Stat Contractant, poate fi impus în acel celălalt Stat.

2. Termenul “proprietăţi imobiliare” va fi definit, în conformitate cu legislaţia Statului Contractant, în care proprietăţile în cauză sînt situate. Termenul va include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi utilajul, utilizat în agricultură şi silvicultură, drepturile, asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară. Uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la plăţile variabile sau fixe ca compensaţii pentru exploatarea sau concesionarea zăcămintelor minerale, izvoarelor şi altor resurse naturale, de asemenea, vor fi considerate ca “proprietăţi imobiliare”. Navele maritime, fluviale şi aeronavele nu vor fi considerate ca proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica venitului, realizat din utilizarea directă, darea în arendă sau utilizarea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se vor aplica, de asemenea, venitului din proprietăţile imobiliare ale unei întreprinderi şi venitului din proprietăţile imobiliare, utilizate pentru prestarea serviciilor personale independente.

Articolul 7

PROFITURI DIN ACTIVITATEA DE AFACERI

1. Profiturile unei întreprinderi a unui Stat Contractant vor fi impuse numai în acest Stat, cu excepţia cazului, când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impuse în celălalt Stat, dar numai acea parte a lor care este atribuită acestei reprezentanţe permanente.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui Stat Contractant exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, atunci în fiecare Stat Contractant, acestei reprezentanţe permanente i se vor atribui profiturile pe care le-ar fi putut realiza, dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare în condiţii identice sau similare şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea, a cărei reprezentanţă permanentă este.

3. La determinarea profiturilor unei reprezentanţe permanente vor fi admise spre deducere cheltuielile care au fost efectuate pentru scopurile reprezentanţei permanente, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare astfel suportate, indiferent de faptul, că s-au efectuat în Statul în care este situată reprezentanţa permanentă sau în altă parte.

4. În măsura, în care într-un Stat Contractant se obişnuieşte ca profiturile, atribuite unei reprezentanţe permanente, să fie determinate în baza repartizării proporţionale a profiturilor totale ale întreprinderii către diversele sale oficii, nimic în paragraful 2 nu va împiedica acest Stat Contractant să determine profiturile impozabile în baza unei asemenea repartizări obişnuite. Metoda de repartizare adoptată va fi, totuşi, acea ca rezultatul să fie în conformitate cu principiile incluse în acest articol.

5. Nici un profit nu va fi atribuit unei reprezentanţe permanente din simplul motiv, că această reprezentanţă permanentă achiziţionează produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În sensul paragrafelor precedente, profiturile, atribuite reprezentanţei permanente, vor fi determinate în fiecare an prin aceeaşi metodă, dacă nu există motiv temeinic şi suficient de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit, care sînt tratate separat în alte articole ale prezentei Convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile acestui articol.

Articolul 8

TRANSPORTURI MARITIME ŞI AERIENE

1. Profiturile din exploatarea în trafic internaţional a navelor maritime sau aeronavelor vor fi impuse numai în Statul Contractant în care este situat locul conducerii efective al întreprinderii.

2. Dacă locul conducerii efective al unei întreprinderi navale se află la bordul navei maritime, atunci el va fi considerat ca situat în Statul Contractant în care se află portul de înregistrare al navei maritime sau, dacă asemenea port de înregistrare nu există, în Statul Contractant, al cărui rezident este operatorul navei maritime.

3. Prevederile paragrafului 1 se vor aplica, de asemenea, profiturilor din participarea la un pool, o afacere în comun sau o agenţie internaţională de transporturi.

Articolul 9

ÎNTREPRINDERI ASOCIATE

1. Când:

(a) o întreprindere a unui Stat Contractant participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a celuilalt Stat Contractant, sau

(b) aceleaşi persoane participă, direct sau indirect, la conducerea, controlul sau capitalul unei întreprinderi a unui Stat Contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt Stat Contractant,

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sînt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare prin condiţii acceptate sau impuse, care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci orice profituri, care fără aceste condiţii ar fi fost calculate uneia din întreprinderi, dar nu au fost astfel calculate, datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acestei întreprinderi şi impuse, în consecinţă.

2. Când un Stat Contractant include în profiturile unei întreprinderi a acestui Stat şi impune, în consecinţă, profiturile, asupra cărora o întreprindere a celuilalt Stat Contractant a fost supusă impunerii în acel celălalt Stat şi profiturile

astfel calculate sînt profituri care ar fi fost calculate întreprinderii primului Stat menţionat, dacă relaţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost aceleaşi ca şi cele, care ar fi fost stabilite între întreprinderile independente, atunci acel celălalt Stat va proceda la modificarea corespunzătoare a sumei impozitului perceput asupra acelor profituri. Orice modificare similară se va efectua în conformitate cu procedura amiabilă prevăzută în articolul 26 al prezentei Convenţii.

Articolul 10 DIVIDENDE

1. Dividendele, plătite de o companie rezidentă a unui Stat Contractant unui rezident al celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.

2. Totuşi, aceste dividende pot fi, de asemenea, impuse în Statul Contractant, a cărui rezidentă este compania plătitoare de dividende şi potrivit legislaţiei acestui Stat, dar dacă primitorul este proprietarul beneficiar al dividendelor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

(a) 5 la sută din suma brută a dividendelor, dacă proprietarul beneficiar este o companie, care deţine cel puţin 25 la sută din capitalul companiei plătitoare de dividende;

(b) 15 la sută din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestor limitări.

Acest paragraf nu va afecta impunerea companiei în ce priveşte profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul “dividende”, cum este utilizat în acest articol, înseamnă veniturile din acţiuni, acţiunile “jouissance” sau drepturile “jouissance”, acţiunile industriei miniere, acţiunile de fondator sau alte drepturi, ce nu sînt titluri de creanţă, participante la profituri, precum şi veniturile din alte drepturi corporative, care sînt supuse aceluiaşi regim de impunere ca şi veniturile din acţiuni, potrivit legislaţiei fiscale a Statului, a cărui rezidentă este compania distribuitoare de profituri.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă proprietarul beneficiar al dividendelor, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant, a cărui rezidentă este compania plătitoare de dividende, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, sau prestează în acel celălalt Stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, şi holdingul, în legătură cu care dividendele sînt plătite, este efectiv

legat de această reprezentanţă permanentă sau bază fixă. În asemenea situaţie dividendele vor fi impuse în acel celălalt Stat Contractant în conformitate cu propria sa legislaţie.

5. Când o companie rezidentă a unui Stat Contractant realizează profituri sau venituri din celălalt Stat Contractant, acel celălalt Stat nu poate supune nici unui impozit dividendele plătite de companie, cu excepţia cazului, când asemenea dividende sînt plătite unui rezident al acelui celălalt Stat sau când holdingul, în legătură cu care dividendele sînt plătite, este efectiv legat de o reprezentanţă permanentă sau o bază fixă situată în acel celălalt Stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale companiei unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale companiei, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite constau integral sau parţial din profituri sau venituri ce provin din acel celălalt Stat.

Articolul 11 DOBÂNZI

1. Dobânzile, ce provin într-un Stat Contractant şi plătite unui rezident al celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.

2. Xxxxxx, aceste dobânzi pot fi, de asemenea, impuse în Statul Contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui Stat, dar dacă primitorul este proprietarul beneficiar al dobânzilor, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la sută din suma brută a dobânzilor. Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

3. Termenul “dobânzi”, cum este utilizat în acest articol, înseamnă veniturile din hârtii de valoare de stat, titluri de creanţă sau obligaţiuni, însoţite sau nu de garanţii ipotecare şi de dreptul de participare la profituri, şi titluri de creanţă de orice natură, precum şi toate celelalte venituri asimilate venitului din împrumuturi băneşti, potrivit legislaţiei fiscale a Statului din care provin veniturile.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă proprietarul beneficiar al dobânzilor, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant, din care provin dobânzile, printr- o reprezentanţă permanentă situată acolo, sau prestează în acel celălalt Stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, şi titlurile de creanţă, în legătură cu care sînt plătite dobânzile, sînt efectiv legate de această reprezentanţă permanentă sau bază fixă. În asemenea situaţie, dobânzile vor fi impuse în celălalt Stat Contractant în conformitate cu propria sa legislaţie.

5. Dobânzile vor fi considerate că provin intr-un Stat Contractant, când plătitorul este însuşi acest Stat, o subdiviziune politică sau administrativă, o autoritate locală sau un rezident al acestui Stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie, că este sau nu rezident al unui Stat Contractant, are într-un Stat Contractant o reprezentanţă permanentă sau o bază fixă, în legătură cu care a apărut datoria, pentru care se plătesc dobânzile, şi aceste dobânzi se suportă de o asemenea reprezentanţă permanentă sau bază fixă, atunci aceste dobânzi vor fi considerate că provin din Statul Contractant, în care este situată reprezentanţa permanentă sau baza fixă.

6. Când, datorită unei relaţii speciale existente între plătitor şi proprietarul beneficiar sau între ambii şi o oarecare terţă persoană, suma dobânzilor, referitoare la titlul de creanţă pentru care sînt plătite, depăşeşte suma care s-ar fi convenit între plătitor şi proprietarul beneficiar, în lipsa acestei relaţii, atunci prevederile acestui articol se vor aplica numai la ultima sumă menţionată. În această situaţie, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă, potrivit legislaţiei fiecărui Stat Contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii.

Articolul 12 ROYALTY

1. Royalty, ce provin într-un Stat Contractant şi plătite unui rezident al celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.

2. Xxxxxx, aşa royalty pot fi, de asemenea, impuse în Statul Contractant din care provin şi potrivit legislaţiei acestui Stat, dar dacă primitorul este proprietarul beneficiar al royalty, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la sută din suma brută al royalty. Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestei limitări.

3. Termenul “royalty”, cum este utilizat în acest articol, înseamnă plăţi de orice natură, primite ca compensaţie pentru utilizarea sau concesionarea oricărui drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv produse soft, filme de cinema sau benzi pentru televiziune sau radiodifuziune, orice brevet de invenţii, emblemă comercială, design sau model, plan, formulă secretă sau proces, sau pentru utilizarea sau concesionarea utilajului industrial, comercial sau ştiinţific, şi pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se vor aplica, dacă proprietarul beneficiar al royalty, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant din care provin royalty, printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, sau prestează în acel celălalt Stat servicii

personale independente printr-o bază fixă situată acolo, şi dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc royalty este efectiv legată de această reprezentanţă permanentă sau bază fixă. În asemenea situaţie, royalty vor fi impuse în acel celălalt Stat Contractant în conformitate cu propria sa legislaţie.

5. Royalty vor fi considerate, că provin dintr-un Stat Contractant când plătitorul este însuşi acest Stat, o subdiviziune politică sau administrativă, o autoritate locală, sau un rezident al acestui Stat. Totuşi, când plătitorul de royalty, fie, că este sau nu rezident al unui Stat Contractant, are într-un Stat Contractant o reprezentanţă permanentă sau o bază fixă de care este efectiv legat dreptul sau proprietatea pentru care se plătesc royalty, şi aceste royalty sînt suportate de această reprezentanţă permanentă sau bază fixă, atunci aceste royalty vor fi considerate ca provin din Statul, în care este situată reprezentanţa permanentă sau baza fixă.

6. Când, datorită unei relaţii speciale existente între plătitor şi proprietarul beneficiar sau între ambii şi o oarecare terţă persoană, suma royalty referitoare la utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sînt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi proprietarul beneficiar în lipsa acestei relaţii, prevederile acestui articol se vor aplica numai la ultima sumă menţionată. În această situaţie, partea excedentară a plăţilor va rămâne impozabilă, potrivit legislaţiei fiecărui Stat Contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei Convenţii.

Articolul 13 CÂŞTIGURI DE CAPITAL

1. Câştigurile, realizate de un rezident al unui Stat Contractant din înstrăinarea proprietăţii imobiliare, specificată în paragraful 2 al articolului 6, şi situată în celălalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.

2. Câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare, ce face parte din proprietatea comercială a unei reprezentanţe permanente pe care o întreprindere a unui Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant sau a proprietăţii mobiliare ce ţine de o bază fixă, de care dispune un rezident al unui Stat Contractant în celălalt Stat Contractant, în scopul prestării serviciilor personale independente, inclusiv aşa câştiguri din înstrăinarea unei asemenea reprezentanţe permanente (separat sau cu întreaga întreprindere) sau a acelei baze fixe, pot fi impuse în acel celălalt Stat.

3. Câştigurile din înstrăinarea navelor maritime sau aeronavelor, exploatate în trafic internaţional, sau proprietăţii mobiliare, ce ţine de exploatarea acestor nave maritime sau aeronave, vor fi impuse numai în Statul Contractant în care este situat locul conducerii efective al întreprinderii.

4. Câştigurile din înstrăinarea oricărei proprietăţi, alta decât cea specificată în paragrafele 1, 2 şi 3, vor fi impuse numai în Statul Contractant a cărui rezidentă este persoana care înstrăinează.

Articolul 14

SERVICII PERSONALE INDEPENDENTE

1. Venitul, realizat de un rezident al unui Stat Contractant în legătură cu serviciile profesionale sau alte activităţi independente cu caracter similar, va fi impus numai în acest Stat, cu excepţia cazului, când el are în mod regulat o bază fixă la dispoziţia sa în celălalt Stat Contractant în scopul exercitării activităţilor sale. Dacă el dispune de o astfel de bază fixă, venitul poate fi impus în celălalt Stat Contractant, dar numai acea parte a lui care se atribuie acestei baze fixe.

2. Termenul “servicii profesionale” include, în special, activităţile independente de ordin ştiinţific, literar, artistic, educativ sau pedagogic, precum şi activităţile independente de medici, avocaţi, ingineri, arhitecţi, dentişti şi contabili.

Articolul 15

SERVICII PERSONALE DEPENDENTE

1. Sub rezerva prevederilor articolelor 16, 18, 19 şi 20, salariile, simbriile şi alte remuneraţii similare, primite de un rezident al unui Stat Contractant în legătură cu munca salariată, vor fi impuse numai în acest Stat, cu excepţia cazului, când munca salariată este exercitată în celălalt Stat Contractant. Dacă munca salariată este exercitată în acest mod, remuneraţiile astfel primite pot fi impuse în acel celălalt Stat.

2. Indiferent de prevederile paragrafului 1, remuneraţiile, primite de un rezident al unui Stat Contractant în legătură cu munca salariată exercitată în celălalt Stat Contractant, vor fi impuse numai în primul Stat menţionat, dacă:

(a) primitorul este prezent în celălalt Stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 zile în orice perioadă de douăsprezece luni, ce începe sau se termină în anul fiscal dat, şi

(b) remuneraţiile sînt plătite de un patron sau în numele unui patron, care nu este un rezident al celuilalt Stat, şi

(c) remuneraţiile nu sînt suportate de o reprezentanţă permanentă sau o bază fixă pe care patronul o are în celălalt Stat.

3. Indiferent de prevederile precedente ale acestui articol, remuneraţiile primite în legătură cu munca salariată exercitată la bordul unei nave maritime sau

aeronave, exploatate în trafic internaţional, pot fi impuse în Statul Contractant în care este situat locul conducerii efective al întreprinderii.

Articolul 16 ONORARIILE DIRECTORILOR

Onorariile directorilor şi alte plăţi similare, primite de un rezident al unui Stat Contractant în calitatea sa de membru al comitetului de conducere al unei companii, care este rezidentă a celuilalt Stat Contractant, pot fi impuse în acel celălalt Stat.

Articolul 17

ARTIŞTI ŞI SPORTIVI

1. Indiferent de prevederile articolelor 14 şi 15, venitul realizat de un rezident al unui Stat Contractant ca un artist de estradă, aşa cum sînt artiştii de teatru, cinema, radio sau televiziune, sau un muzician, sau ca un sportiv, din activităţile sale personale astfel exercitate în celălalt Stat Contractant, poate fi impus în acel celălalt Stat.

2. Când venitul, în legătură cu activităţile personale, exercitate de un artist de estradă sau un sportiv în această calitate a sa, nu revine însuşi artistului de estradă sau sportivului, ci altei persoane, acest venit, indiferent de prevederile articolelor 7, 14 şi 15, poate fi impus în Statul Contractant în care sînt exercitate activităţile artistului de estradă sau sportivului.

Articolul 18 PENSII

1. Sub rezerva prevederilor paragrafului 2 al articolului 19, pensiile şi alte remuneraţii similare, plătite unui rezident al unui Stat Contractant pentru munca salariată exercitată în trecut, vor fi impuse numai în acest Stat.

2. Dacă un rezident al unui Stat Contractant devine un rezident al celuilalt Stat Contractant, plăţile primite de acest rezident în urma încetării muncii sale salariate în primul Stat menţionat ca indemnizaţii de concediere sau plăţi similare unice vor fi impuse numai în acel prim Stat Contractant menţionat. În acest paragraf, expresia “indemnizaţii de concediere” include orice plată, efectuată drept urmare a încetării oricărei angajări sau munci salariate a unei persoane.

Articolul 19 SERVICIUL PUBLIC

1. (a) Salariile, simbriile şi alte remuneraţii similare, altele decât pensia, plătite de un Stat Contractant sau o subdiviziune politică sau administrativă, sau o autoritate locală a acestuia oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui Stat sau subdiviziuni, sau autorităţi, vor fi impuse numai în acest Stat.

(b) Totuşi, asemenea remuneraţii vor fi impuse numai în celălalt Stat Contractant, dacă serviciile sînt prestate în acel Stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui Stat, care:

serviciilor.

(i) are cetăţenia acelui Stat, sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui Stat, numai în scopul prestării

2. (a) Orice pensie, plătită de sau din fonduri create de un Stat Contractant sau o subdiviziune politică sau administrativă, sau o autoritate locală a acestuia oricărei persoane fizice pentru serviciile prestate acestui Stat sau subdiviziuni, sau autorităţi vor fi impuse numai în acest Stat.

(b) Totuşi, aceste pensii vor fi impuse numai în celălalt Stat Contractant, dacă persoana fizică are cetăţenia şi este rezidentă a acelui Stat.

3. Prevederile articolelor 15, 16 şi 18 se vor aplica remuneraţiilor sau pensiilor pentru serviciile prestate, în legătură cu o activitate de afaceri, exercitată de unul dintre Statele Contractante sau o subdiviziune politică sau administrativă, sau o autoritate locală a acestuia.

Articolul 20

PROFESORI ŞI ÎNVĂŢĂTORI

Un profesor sau învăţător, care efectuează o vizită temporară într-un Stat Contractant pentru o perioadă care nu depăşeşte doi ani în scopul predării sau efectuării cercetării ştiinţifice la o universitate, colegiu, şcoală sau altă instituţie de învăţământ, şi care este sau a fost imediat înainte de această vizită rezident al celuilalt Stat Contractant, va fi scutit de impunere în primul Stat Contractant menţionat în privinţa remuneraţiilor pentru asemenea predare sau cercetare ştiinţifică.

Articolul 21 STUDENŢI

Plăţile, primite de către un student sau un stagiar care este sau a fost imediat înainte de a vizita un Stat Contractant, rezident al celuilalt Stat Contractant şi care este prezent în primul Stat Contractant menţionat, exclusiv, în scopul instruirii sau pregătirii sale, destinate pentru întreţinerea, instruirea şi pregătirea sa, nu vor fi impuse în acest Stat, cu condiţia, ca aceste plăţi să provină din surse aflate în afara acestui Stat.

Articolul 22 ALTE VENITURI

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui Stat Contractant, indiferent de sursa de provenienţă, care nu sînt tratate în articolele precedente ale prezentei Convenţii, vor fi impuse numai în acest Stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se vor aplica venitului, altul decât venitul din proprietăţi imobiliare, aşa cum sînt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă primitorul acestui venit, fiind un rezident al unui Stat Contractant, exercită activitate de afaceri în celălalt Stat Contractant printr-o reprezentanţă permanentă situată acolo, sau prestează în acel celălalt Stat servicii personale independente printr-o bază fixă situată acolo, şi dreptul sau proprietatea, în legătură cu care venitul plătit, este efectiv legată de această reprezentanţă permanentă sau bază fixă. În această situaţie, elementele de venit sînt impuse în acel celălalt Stat Contractant, potrivit propriei sale legislaţii.

CAPITOLUL IV IMPUNEREA CAPITALULUI

Articolul 23 CAPITAL

1. Capitalul, reprezentat de proprietăţi imobiliare, menţionate în articolul 6, deţinut de un rezident al unui Stat Contractant şi situat în celălalt Stat Contractant, poate fi impus în acel celălalt Stat.

2. Capitalul, reprezentat de proprietăţi mobiliare, ce fac parte din proprietatea comercială a unei reprezentanţe permanente, pe care o întreprindere a unui Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant, sau de proprietăţi mobiliare aparţinând unei baze fixe, accesibilă unui rezident al unui Stat Contractant în celălalt Stat Contractant în scopul prestării serviciilor personale independente, poate fi impus în acel celălalt Stat.

3. Capitalul, reprezentat de nave maritime şi aeronave, exploatate de o întreprindere a unui Stat Contractant în trafic internaţional, sau de nave fluviale, angajate în transport pe căile navigabile interne, sau de proprietăţi mobiliare ce ţin de exploatarea acestor nave maritime şi aeronave, va fi impus numai în Statul Contractant în care este situat locul conducerii efective al întreprinderii.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui Stat Contractant vor fi impuse numai în acest Stat.

CAPITOLUL V

METODELE ELIMINĂRII DUBLEI IMPUNERI

Articolul 24 ELIMINAREA DUBLEI IMPUNERI

1. S-a convenit, că dubla impunere va fi evitată în conformitate cu următoarele paragrafe ale acestui articol.

2. În cazul Moldovei:

Când un rezident al Moldovei realizează venit sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, poate fi impus în Italia, Moldova va permite:

(a) ca deducere din impozitul pe venit al acestui rezident, o sumă egală cu impozitul pe venit, plătit în Italia;

(b) ca deducere din impozitul pe capital al acestui rezident, o sumă egală cu impozitul pe capital, plătit în Italia.

Asemenea deducere, în orice caz, totuşi nu va depăşi acea parte a impozitului pe venit sau impozitului pe capital, calculată până la acordarea deducerii, ce se atribuie, după caz, venitului sau capitalului, care poate fi impus în Italia.

3. În cazul Italiei:

Dacă un rezident al Italiei deţine elemente de venit care sînt impuse în Moldova, Italia, la determinarea impozitelor sale pe venit, specificate în articolul 2 al prezentei Convenţii, poate include în baza impozabilă elementele menţionate de venit, numai dacă prevederile specifice ale prezentei Convenţii nu prevăd altceva.

În asemenea situaţie, Italia va deduce din impozitele astfel calculate impozitul pe venit, plătit în Moldova, dar într-o sumă care nu depăşeşte acea

proporţie a impozitului italian, menţionat anterior, pe aceste elemente de venit, achitat pe întregul venit.

Totuşi, nu va fi permisă nici o deducere, dacă elementele de venit sînt supuse în Italia impozitului final, reţinut la sursă, la cererea primitorului venitului menţionat, în conformitate cu legislaţia italiană.

CAPITOLUL VI PREVEDERI SPECIALE

Articolul 25 NEDISCRIMINAREA

1. Persoanele naţionale ale unui Stat Contractant nu vor fi supuse în celălalt Stat Contractant nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile aferente la care sînt sau pot fi supuse persoanele naţionale ale acelui celălalt Stat, aflate în aceleaşi circumstanţe. Indiferent de prevederile articolului 1, această prevedere se va aplica, de asemenea, persoanelor care nu sînt rezidente ale unui sau ale ambelor State Contractante.

2. Persoanele fără cetăţenie, care sînt rezidente ale unui Stat Contractant, nu vor fi supuse în nici un Stat Contractant nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile aferente la care sînt sau pot fi supuse persoanele naţionale ale Statului menţionat, aflate în aceleaşi circumstanţe.

3. Impunerea unei reprezentanţe permanente, pe care o întreprindere a unui Stat Contractant o are în celălalt Stat Contractant, nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în acel celălalt Stat, decât impunerea stabilită întreprinderilor acelui celuilalt Stat, care exercită aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un Stat Contractant să acorde rezidenţilor celuilalt Stat Contractant orice deduceri, înlesniri şi scutiri cu titlu personal pe baza statutului civil sau obligaţiilor familiale, în ce priveşte impunerea, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

4. Cu excepţia cazului, când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului 6 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobânzile, royalty şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui Stat Contractant unui rezident al celuilalt Stat Contractant, vor fi deduse, în scopul determinării profiturilor impozabile ale acestei întreprinderi, în aceleaşi condiţii, ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului Stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui Stat Contractant faţă de un rezident al celuilalt Stat Contractant, în scopul determinării capitalului impozabil al acestei întreprinderi, vor fi deduse, în aceleaşi condiţii, ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului Stat menţionat.

5. Întreprinderile unui Stat Contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat, în mod direct sau indirect, de unul sau mai mulţi rezidenţi ai celuilalt Stat Contractant, nu vor fi supuse în primul Stat Contractant menţionat nici unei impuneri sau nici unei obligaţii legate de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impunerea şi obligaţiile aferente la care sînt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale acelui prim Stat menţionat.

6. Indiferent de prevederile articolului 2, prevederile acestui articol se vor aplica impozitelor de orice gen şi tip.

7. Xxxxxx, prevederile menţionate în paragrafele precedente ale acestui articol nu vor afecta prevederile interne pentru prevenirea evaziunii fiscale şi evitarea dublei impuneri. În particular, expresia “prevederile interne” va include, în orice caz, prevederile pentru limitarea deducerii cheltuielilor şi altor cheltuieli similare deductibile, rezultate din tranzacţiile dintre întreprinderile unui Stat Contractant şi întreprinderile situate în celălalt Stat Contractant.

Articolul 26

PROCEDURA AMIABILĂ

1. Când o persoană consideră, că din acţiunile unui sau ambelor State Contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impunere care nu este în conformitate cu prevederile prezentei Convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acestor State, să supună cazul său autorităţii competente a Statului Contractant, a cărui rezidentă ea este, sau, dacă cazul său cade sub incidenţa prevederilor paragrafului 1 al articolului 25, a acelui Stat Contractant, a cărui persoană naţională ea este. Cazul trebuie prezentat în decurs de doi ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă, că impunerea nu este în conformitate cu prevederile Convenţiei.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia i se pare întemeiată, şi dacă ea însăşi nu este în stare să ajungă la o soluţionare satisfăcătoare, să rezolve cazul de comun acord cu autoritatea competentă a celuilalt Stat Contractant, în scopul evitării impunerii care nu este în conformitate cu Convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de orice perioadă de prescripţie prevăzută de legislaţia internă a Statelor Contractante.

3. Autorităţile competente ale Statelor Contractante se vor strădui să rezolve de comun acord orice dificultăţi sau dubii, rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării Convenţiei. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazurile neprevăzute de Convenţie.

4. Autorităţile competente ale Statelor Contractante pot comunica direct între ele în scopul realizării unei înţelegeri, în sensul paragrafelor precedente. Când pentru a se ajunge la o înţelegere este raţional de a efectua un schimb verbal de opinii, un atare schimb poate avea loc prin intermediul unei comisii, formate din reprezentanţii autorităţilor competente ale Statelor Contractante.

5. În cazurile prevăzute de paragrafele precedente, dacă autorităţile competente ale Statelor Contractante nu realizează o înţelegere privind evitarea dublei impuneri în decurs de doi ani din data la care cazul a fost prezentat mai întâi uneia dintre ele, şi contribuabilul(ii) acceptă să fie obligat prin decizia unui consiliu de arbitraj, pentru fiecare caz specific, autorităţile competente pot constitui un asemenea consiliu de arbitraj abilitat cu prezentarea unei opinii de experţi privind metoda eliminării dublei impuneri. Consiliul poate fi instituit numai dacă părţile implicate renunţă, în prealabil - fără orice rezerve sau clauze - la procedurile judiciare aflate în proces de examinare în judecătoriile naţionale.

Consiliul de arbitraj va consta din trei membri, desemnaţi în felul următor: fiecare autoritate competentă va desemna câte un membru şi cei doi membri de comun acord vor desemna Preşedintele, care va fi ales dintre experţii independenţi din orice Stat Contractant sau altă ţară membră a OCDE.

La prezentarea opiniei sale, consiliul de arbitraj va aplica prevederile prezentei Convenţii şi principiile dreptului internaţional, ţinând cont de legislaţia naţională a Statelor Contractante. Consiliul de arbitraj va stabili propriile sale reguli de procedură.

La cerere, persoana implicată poate să fie audiată sau să fie reprezentată în faţa consiliului de arbitraj şi, la solicitarea consiliului, asemenea persoană va apărea în faţa ei sau va desemna un reprezentant în acest scop.

6. Opinia consiliului de arbitraj va fi înaintată în termen de şase luni de la data în care a fost prezentat cazul. Consiliul va fi condus prin votul majorităţii membrilor săi. În cazul divergenţei de voturi a membrilor desemnaţi de fiecare autoritate competentă, votul Preşedintelui va prevala.

În decurs de şase luni din data în care consiliul de arbitraj şi-a exprimat opinia de experţi, autorităţile competente vor adopta, de comun acord, măsurile orientate spre eliminarea cauzei disputei fiscale. Măsurile astfel adoptate pot, de asemenea, să nu fie supuse deciziei consiliului de arbitraj. Dacă autorităţile competente nu realizează o înţelegere pentru eliminarea cauzei disputei fiscale în decurs de şase luni din data în care consiliul de arbitraj şi-a exprimat opinia, ele se vor supune şi vor executa această decizie.

7. Cheltuielile pentru procedura arbitrală vor fi divizate egal între Statele Contractante.

Articolul 27

SCHIMB DE INFORMAŢII

1. Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor face schimb de informaţii, necesare realizării prevederilor prezentei Convenţii sau ale legislaţiei interne a Statelor Contractante, referitoare la impozitele vizate de Convenţie, în măsura, în care impunerea, la care se referă nu este contrară Convenţiei, precum şi pentru a preveni evaziunea fiscală. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolul 1. Orice informaţie primită de un Stat Contractant va fi tratată ca secret în acelaşi mod ca şi informaţia primită potrivit legislaţiei interne a acestui Stat, şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţele judecătoreşti şi organele administrative), abilitate cu stabilirea sau perceperea, încasarea forţată sau urmărirea judiciară, sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele vizate de Convenţie. Asemenea persoane sau autorităţi vor utiliza informaţia numai în aceste scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti publice sau în deciziile judiciare.

2. Prevederile paragrafului 1, în nici un caz, nu vor fi interpretate ca impunând unui Stat Contractant obligaţia:

(a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei sau practicii administrative ale acestui sau a celuilalt Stat Contractant;

(b) de a furniza informaţii care nu pot fi accesibile potrivit legislaţiei sau în procesul administrării obişnuite a acestui sau a celuilalt Stat Contractant;

(c) de a furniza informaţii care ar dezvălui orice secret de negoţ, de afaceri, industrial, comercial sau profesional, sau un proces comercial, sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară politicii de stat (ordre public).

Articolul 28

AGENŢII DIPLOMATICI ŞI FUNCŢIONARII CONSULARI

Nimic în prezenta Convenţie nu va afecta privilegiile fiscale ale agenţilor diplomatici sau funcţionarilor consulari în virtutea normelor generale ale dreptului internaţional sau ale prevederilor acordurilor speciale.

Articolul 29 RAMBURSĂRI

1. Impozitele reţinute la sursă într-un Stat Contractant vor fi rambursate la cererea contribuabilului sau Statului, al cărui rezident el este, dacă dreptul de a percepe impozitele menţionate este afectat de prevederile prezentei Convenţii.

2. Cererile pentru rambursare, care vor fi prezentate în limitele termenelor, stabilite de legislaţia Statului Contractant, obligat să efectueze rambursarea, vor

fi însoţite de un certificat oficial eliberat de Statul Contractant, al cărui rezident este contribuabilul, certificând existenţa condiţiilor, necesare pentru acordarea dreptului la solicitarea înlesnirilor, prevăzute de prezenta Convenţie.

3. Autorităţile competente ale Statelor Contractante vor stabili de comun acord modul de aplicare a acestui articol, în conformitate cu prevederile articolului 26 al prezentei Convenţii.

CAPITOLUL VII PREVEDERI FINALE

Articolul 30

INTRAREA ÎN VIGOARE

Prezenta Convenţie va intra în vigoare din data primirii celei de-a doua note din cele două prin care Statele Contractante îşi vor notifica reciproc că procedurile de ratificare, cerute de legislaţiile lor respective, au fost îndeplinite pentru intrarea în vigoare a prezentei Convenţii şi prevederile sale vor avea efect:

(a) cu referinţă la impozitele reţinute la sursă, la venitul, realizat la sau după 1 ianuarie în anul calendaristic, imediat următor anului, în care Convenţia a intrat în vigoare;

(b) cu referinţă la celelalte impozite pe venit şi pe capital, asupra impozitelor percepute pentru orice an fiscal, ce se începe la sau după 1 ianuarie în anul calendaristic, imediat următor anului, în care Convenţia a intrat în vigoare.

Articolul 31 DENUNŢAREA

Prezenta Convenţie va rămâne în vigoare până la denunţarea de către unul dintre Statele Contractante. Fiecare Stat Contractant poate denunţa Convenţia, prin canale diplomatice, înaintând o notă de denunţare, cu cel puţin şase luni până la finele oricărui an calendaristic, după o perioadă de cinci ani de la data în care Convenţia a intrat în vigoare. În această situaţie Convenţia îşi va înceta efectul:

(a) cu referinţă la impozitele reţinute la sursă, la venitul, realizat la sau după 1 ianuarie în anul calendaristic, imediat următor anului, în care a fost remisă notificarea;

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezenta Convenţie.

Întocmit la Roma la 3 iulie 2002, în două exemplare originale, fiecare în limbile moldovenească, italiană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În cazul diferendelor la interpretare sau aplicare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru Guvernul Pentru Guvernul

Republicii Moldova Republicii Italiene

PROTOCOL ADIŢIONAL

la Convenţia între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi prevenirea evaziunii fiscale

La semnarea Convenţiei, încheiate astăzi între Guvernul Republicii Moldova şi Guvernul Republicii Italiene pentru evitarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi prevenirea evaziunii fiscale, subsemnaţii au convenit asupra următoarelor prevederi adiţionale, care vor forma o parte integră a Convenţiei menţionate.

S-a convenit că:

1. În sensul prezentei Convenţii, impozitele pe capital vor include, în cazul Moldovei, impozitul pe proprietate.

2. Cu referinţă la articolul 2, paragraful 3, subparagraful (a), dacă Italia va introduce în viitor un impozit pe capital, prezenta Convenţie se va aplica la acest impozit, şi dubla impunere va fi eliminată în conformitate cu prevederile articolului 24 al Convenţiei.

3. Cu referire la paragraful 2 al articolului 5, o fermă, o plantaţie, o grădină, o vie va fi considerată ca reprezentanţă permanentă.

4. Cu referire la paragraful 3 al articolului 7, termenul “cheltuielile efectuate pentru scopurile reprezentanţei permanente” înseamnă cheltuielile direct legate de activitatea reprezentanţei permanente.

5. Cu referire la articolul 8, profiturile din exploatarea în trafic internaţional a navelor maritime sau aeronavelor vor include:

(a) profiturile, realizate din darea în arendă a navelor maritime sau aeronavelor fără echipaj, utilizate în trafic internaţional,

(b) profiturile, realizate din utilizarea sau darea în arendă a containerelor, dacă asemenea profituri sînt incidentale altor profituri din exploatarea în trafic internaţional a navelor maritime sau aeronavelor.

6. Cu referire la paragrafele 1 şi 2 ale articolului 19, remuneraţiile, plătite unei persoane fizice în legătură cu serviciile prestate Organizaţiei Italiene pentru Comerţ Extern (I.C.E.) şi Băncii Italiei, precum şi organizaţiilor moldoveneşti similare, sînt reglementate de prevederile privind serviciul public.

7. Prevederile paragrafului 3 al articolului 29 nu vor împiedica autorităţile competente ale Statelor Contractante să realizeze, de comun acord, alte practici pentru aplicarea limitărilor prevăzute în prezenta Convenţie.

Drept care subsemnaţii, autorizaţi în bună şi cuvenită formă, au semnat prezentul Protocol adiţional.

Document Metadata

Table of Contents

Contract

Document Metadata