Hotărârea nr. 774
Hotărârea nr. 774
Din 20.10.2021
Dosar nr: 1002/2020 Sesizare nr: 7971/14.12.2020 Petentă:
Reclamat: Consiliul Local Sector 6
Obiect: acces servicii și informații publice. Rezilierea contractului de închiriere a locului de parcare, fără o înștiințare prealabilă. Petenta arată că ADPDU Sector 6 nu a înștiințat-o în scris despre modificarea HCL privind activitatea de organizare, punere în funcțiune și exploatare a parcările de reședință în sectorul 6, fapt ce a condus la pierderea locului de parcare.
I. Numele, domiciliul şi sediul părţilor
Numele și sediul/domiciliul procedural ales al petentei:
1.
Numele și sediul/domiciliul procedural ales al reclamatului:
2. Unitatea Administrativ Teritorială Sector 6 - București, Intr.Xx. Lt. Xxxxxxx Xxxxxxxx nr. 9, sector 6
II. Citarea părţilor
3. Având în vedere contextul evoluției epidemiologice determinate de răspândirea virusului SARS-CoV-2, Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării a informat părțile cu privire la faptul că au posibilitatea de a trimite punctul de vedere în scris (precum şi orice alte acte sau dovezi), soluţionarea speţei urmând a se face în lipsă, cu acordul acestora;
4. În conformitate cu prevederile prevederilor art. 28 din Procedura internă de soluţionare a petiţiilor şi sesizărilor, publicată în M.O. nr. 348 din 6 mai 2008, s-a invocat, din oficiu, excepţia de necompetenţă generală a Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării în ceea ce privește acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării, competența revenind în acest caz instanței de judecată.
5. Procedură legal îndeplinită.
III. Susţinerea părţilor Susţinerea petentei
6. Xxxxxxx susține că la data de 14.03.2017 a încheiat contractul nr. 1626, prin care i s- a atribuit un loc de parcare aferent imobilului de la adresa de domiciliu.
La data de 25.03.2020, petenta susține că a achitat impozitele prin intermediul site-ul xxx.xxxxxxx.xx, însă taxa aferentă parcării de reședință nu mai apărea de achitat.
Xxxxxxx susține că Administrația Domeniului Public și Dezvoltare Urbană i-a comunicat faptul că rezilierea unilaterală a contractului de închiriere a locului de parcare s-a realizat în temeiul art. 4 din HCL nr. 313/2018 la data de 12.04.2019. Conform acestui articol, contractele încheiate în perioada 01.08.2017-31.12.2018 rămân valabile, celelalte contracte urmând a fi înlocuite până cel târziu la data de 31.03.2019. Beneficiarii locurilor de parcare care nu se prezintă să semneze noul contract până la data menționată, vor pierde locul de parcare.
Xxxxxxx susține că, în conformitate cu acest articol, era obligată să se prezinte la ADPDU până la data de 31.03.2019, însă nu avea cum să facă acest lucru deoarece nu i s-a adus la cunoștință necesitatea reînnoirii contractului.
7. Având în vedere, cele de mai sus, xxxxxxx susține că reclamatul avea obligația să o notifice din două motive, pentru a-i respecta dreptul la egalitate și dreptul la informații publice. Mai mult, aceasta susține că HCL nr. 313/2018 este discriminatorie, deoarece având autoturismul înmatriculat în Teleorman și nu în București, nu poate beneficia de un loc de parcare.
Susținerile reclamatului
8. Reclamatul arată că rezilierea contractului de închiriere a locului de parcare nr. 65 emis petentei s-a realizat în temeiul art. 4 din HCL nr. 313/2018 prin care se prevede “contractele încheiate în perioada 01.08.2017-31.12.2018 rămân valabile, celelalte contracte urmând a fi înlocuite până cel târziu la data de 31.03.2019”. Contractul petentei a fost emis în data de 14.03.2017, deci anterior datei 01.08.2017.
De asemenea, reclamatul susține că petenta se afla într-o situație de incompatibilitate cu prevederile din Anexa HCL Sector 6 nr. 313/2018 art. 1 și 2, conform cărora, atribuirea unui loc de parcare se realizează în baza unui contract de comodat autentificat la notar, iar autoturismul să fie înmatriculat pe raza municipiului București, conform legii.
9. Reclamatul susține că, în vedererea atribuirii unui nou loc de parcare, petenta nu a înregistrat o altă cerere prin care să întrunească condițiile cumulative de atribuire stabilite prin Anexa din HCL nr. 3138/2018.
V. Motivele de fapt şi de drept
Cadrul legal aplicabil. Dreptul național și internațional aplicabil / jurisprudența Prevederile legislative relevante în prezenta cauză sunt următoarele:
14. Constituția României:
• Art. 16 Egalitatea în drepturi: ”(1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.
(2) Nimeni nu este mai presus de lege. (...)”
• Art. 52 Dreptul persoanei vătămate de o autoritate publică”(1) Persoana vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, este îndreptăţită să obţină recunoaşterea dreptului pretins sau a interesului legitim, anularea actului şi repararea pagubei.
(2) Condiţiile şi limitele exercitării acestui drept se stabilesc prin lege organică. (...)”
• Art. 53 Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi
”(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav.
(2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”
15. O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare
Articolul 2 alin. 1: ”Potrivit prezentei ordonanţe, prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă, pe bază de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, categorie socială, convingeri, sex, orientare sexuală, vârstă, handicap, boală cronică necontagioasă, infectare HIV, apartenenţă la o categorie defavorizată, precum şi orice alt criteriu care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoaşterii, folosinţei sau exercitării, în condiţii de egalitate, a drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege, în domeniul politic, economic, social şi cultural sau în orice alte domenii ale vieţii publice.”
Articolul 10 lit h): “Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenței acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin: (h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilități
Principiile de analiză
16. Curtea Constituțională a statuat în mod constat că „principiul egalităţii implică un tratament egal pentru toţi cetăţenii aflaţi în situaţii egale”. Totodată, Curtea Constituțională a reținut că „principiul egalității consacrat de art. 16 alin. (1) din Constituție nu presupune uniformitate, aça încât, dacă:
• la situaţii egale trebuie să corespundă un tratament egal,
• la situaţii diferite, tratamentul juridic nu poate fi decât diferit. Egalitatea părţilor nu exclude, ci chiar implică un tratament juridic diferenţiat”.
17. Prin urmare, se poate vorbi de o posibilă discriminare directă în condițiile în care o persoană este tratată în mod nefavorabil, prin comparație cu modul în care au fost sau ar fi tratate alte persoane aflate într-o situație similară, iar motivul acestui tratament îl constituie o caracteristică concretă a acestora, care se încadrează în categoria
„criteriului protejat”.
18. Pentru existenţa discriminării directe trebuie îndeplinite cumulativ următoarele
condiţii:
- existența unui tratament diferențiat manifestat prin: orice deosebire, excludere, restricție sau preferință;
- existența unui criteriu de discriminare;
- existența unui raport de cauzalitate între criteriul de discriminare și tratamentul diferențiat;
- tratamentul diferențiat trebuie să aibă ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea, folosinței sau exercitării în condiții de egalitate a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a unui drept recunoscut de lege;
- existența unor persoane sau situații aflate în poziții comparabile.
Aplicarea principiilor la speță
19. Articolul 10 lit h): “Constituie contravenție, conform prezentei ordonanțe, dacă fapta nu intră sub incidența legii penale, discriminarea unei persoane fizice, a unui grup de persoane din cauza apartenenței acestora ori a persoanelor care administrează persoana juridică la o anumită rasă, naționalitate, etnie, religie, categorie socială sau la o categorie defavorizată, respectiv din cauza convingerilor, vârstei, sexului sau orientării sexuale a persoanelor în cauză prin: (h) refuzarea acordării pentru o persoană sau un grup de persoane a unor drepturi sau facilități
20. Pe cale de excepție, în conformitate cu dispoziţiile art. 63 din Procedura Internă de Soluţionare a Petiţiilor şi Sesizărilor, care prevăd „(1) Colegiul director se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care nu mai necesită, în tot sau în parte, analizarea în fond a petiţiei”,
Astfel, Xxxxxxxx director urmează să admită excepția de necompetență a Consiliului, invocată din oficiu, cu privire la acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare. În interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 27 alin. (1) din Ordonanţa Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, instanţa competentă să soluţioneze cererile pentru acordarea de despăgubiri şi restabilirea situaţiei anterioare discriminării sau anularea situaţiei create prin discriminare este judecătoria sau tribunalul, după caz, ca instanţe de drept civil, în raport cu obiectul învestirii şi valoarea acestuia, cu excepţia cererilor în care discriminarea a survenit în contextul unor raporturi juridice guvernate de legi speciale şi în care protecţia drepturilor subiective se realizează în faţa unor jurisdicţii speciale, cazuri în care cererile vor fi judecate de aceste instanţe, potrivit dispoziţiilor legale speciale” (RIL - Decizia nr. 10).
21. În fapt, Xxxxxxxx director reține rezilierea contractului de închiriere a parcării de
reședință în raza sectorului de domiciliu.
În drept, Colegiul C.N.C.D. se raportează la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, care, legat de articolul 14 privind interzicerea discriminării, a apreciat că potrivit jurisprudentei sale, discriminarea presupune încălcarea unui drept recunoscut de lege, aparținând unei/unor persoane, aflate în situaţii relativ similare ori identice, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, în baza unui criteriu interzis, care stabilește o legătură de cazualitate cu fapta.
22. Sub aspectul incidenţei preverilor art. 2 din O.G. nr. 137/2000, republicată, relativ la definiţia discriminării, Colegiul precizează că în situaţia persoanelor tratate diferit, tratamentul în speţă este datorat apartenenţei lor la unul dintre criteriile prevăzute în textul de lege, art. 2 alin.1 din O.G. nr.137/2000, republicată. Un aspect definitoriu al discriminării îl constituie faptul că diferenţa de tratament este bazată pe o caracteristică, respectiv un criteriu interzis. Ca atare, tratamentul aplicat trebuie să fie diferit de cel care a fost sau ar fi aplicabil unei persoane dintr-un grup relevant în circumstanţe similare sau comparabile. Ori, discriminarea directă presupune atingerea adusă beneficiului unui drept al persoanei discriminate tocmai datorită apartenenţei acesteia la un grup (de exemplu, origine rasială sau etnică, religie etc.) sau al unei caracteristici individuale (dizabilitate, gen, vârstă, boală cronică etc.). Din acest punct de vedere, discriminarea directă presupune o legătură de cauzalitate identificabilă între actul sau faptul diferenţierii şi apartenenţa la una dintre caracteristicile sau la unul dintre criteriile cuprinse în norma juridică şi individualizate în cazul persoanei care este supusă discriminării. Această legătură de cauzalitate reiese din definiţia cuprinsă în Art. 2 alin. 1 al Ordonanţei 137/2000, în particular, prin utilizarea sintagmei „pe bază de”, dispunând că prin discriminare se înţelege orice deosebire, excludere, restricţie sau preferinţă „pe bază de (...)”. Legătura de cauzalitate presupune considerarea motivului sau a motivelor care au stat la baza actelor aplicate în cauzele de discriminare (tratamentul diferenţiat) şi impun a analiza dacă un criteriu interzis (origine rasială sau etnică, vârstă, dizabilitate, sex, religie, convingeri etc.) invocat de reclamant (petent) constituie un factor relevant sau determinant în acţiunea sau inacţiunea imputată părţii reclamate (pârâtului).
Acelaşi raţionament este aplicabil şi în cazul discriminării indirecte, prevăzută în art. 2 alin.3 din O.G. nr. 137/2000, cu precizarea că raportul de cauzalitate nu este direct. În situaţia discriminării indirecte, ne plasăm în câmpul de aplicare al unui criteriu aparent neutru, la prima vedere, ceea ce scoate din discuţie un raport de cauzalitate direct, însă în fapt se produce un dezavantaj faţă de o persoană sau faţă de un grup de persoane în raport cu o caracteristică sau un criteriu de discriminare interzis. În ceea ce priveşte existenţa acestei legături de cauzalitate între tratamentul diferit şi criteriul interzis s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, între altele, prin Decizia civilă nr. 1530/2009 şi Decizia civilă nr. 2758/2009.
23. Raportat la cele stipulate mai sus, Xxxxxxxx director reține că petenta invocă încălcarea dreptului la servicii publice, respectiv parcare de reședință, precum și încălcarea dreptului la informații prin nefurnizarea notificării în sensul întocmirii unui nou dosar pentru reînoirea contractului încheiat cu Sectorul 6 București.
Mai întâi de toate, Xxxxxxxx director stabilește faptul că atribuire unui loc de parcare de reședință nu este un drept absolut, ci reprezintă o facilitate care se acordă în limitele și
condițiile stabilite de lege, în prezenta speță, HCL nr. 313/20018, cu toate modificările ulteriore.
Colegiul director reține faptul că HCL nr. 313/2018 a suferit modifică, astfel la art. 4 din din hotărâre se stipulează următoarele: “contractele încheiate în perioada 01.08.2017- 31.12.2018 rămân valabile, celelalte contracte urmând a fi înlocuite până cel târziu la data de 31.03.2019”. Contractul petentei a fost emis în data de 14.03.2017, deci anterior datei 01.08.2017.
Astfel, atribuirea unui loc de parcare de reședință se realizează numai cu îndeplinirea cumulativ a următoarelor condiții: “…. în baza unui contract de comodat autentificat la notar, iar autoturismul să fie înmatriculat pe raza municipiului București, conform legii, mașina petentei fiind înmatriculată în județul Teleorman.
Prin urmare, petenta nu îndeplinește condițiile stabilite de HCL nr. 313/2018 pentru încheierea unui contract de închiriere pentru parcarea de reședință.
Așa cum se stipula mai sus, fapta de discriminare trabuie să întrunească mai multe condiții: discriminarea presupune încălcarea unui drept recunoscut de lege, aparținând unei/unor persoane, aflate în situaţii relativ similare ori identice, fără o justificare obiectivă şi rezonabilă, în baza unui criteriu interzis, care stabilește o legătură de cazualitate cu fapta.
Reclamata probează faptul că toate persoanele cu masini înmatriculte în alte județe de reședință au contractile reziliate.
24. Xxxxxxx susține, de asemenea, faptul că instituția reclamată nu a notifict-o în sris cu privire la modificare Anexei la Hotărârea Consiliului local nr. 313/2018. În acest sens, Xxxxxxxx director ia act adresele nr. 5320/12.04.2019 și nr. 8014/16.05.2019, prin care petenta a fost notificată/înștiințată de modificările survenite. Faptul că aceasta nu a intrat în posesia notificărilor transmise prin poștă, la domiciliu, nu-i incumbă reclamatului.
25. Având în vedere cele de mai sus, faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, cu toate modificările ulterioare.
Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 20 alin. (2) din O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, republicată, cu unanimitate de voturi ale membrilor prezenţi la şedinţă,
COLEGIUL DIRECTOR HOTĂRĂŞTE:
1. Faptele sesizate nu întrunesc elementele constitutive ale unei fapte de discriminare, în sensul prevederilor art. 2 alin. 1 din O.G. nr. 137/2000, privind prevenirea şi sancţionarea tuturor formelor de discriminare, cu modificările şi aprobările ulterioare, republicată;
2. Se va răspunde părților în sensul celor hotărâte;
V. Modalitatea de plată a amenzii
Nu este cazul.
VI. Calea de atac şi termenul în care se poate exercita
Prezenta hotărâre poate fi atacată la instanţa de contencios administrativ, în termen de 15 zile de la data primirii, potrivit O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare, republicată şi Legii nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Xxxxxxx Xxxxxxxxxx Director prezenți la ședința de deliberări desfășurată în data de 20.10.2021 au fost: XXXXXXXX XXXXX XXXXXX – Membru, XXXXXXX XXXXXX- Xxxxxx, XXXXX XXXXX – Xxxxxx, XXXXXX XXXXXX – Membru, XXXX XXXXXXXX – Membru, XXXXX XXXXX – Membru, XXXXXXX XXXXXXXX – Membru, XXXX XXXXX –
Membru, XXXX XXXXXXX - Membru
Prezenta hotărâre va fi comunicată în baza Ordinului Președintelui CNCD nr. 138 din 24.03.2020.
XXXXXXXX XXXXX XXXXXX
Xxxxxx Xxxxxxxxxx director, Președinte CNCD
Data redactării: 09.11.2021 Redactat şi motivat de A.P.G. și H.G
Notă: Hotărârile emise de Colegiul director al Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării potrivit prevederilor legii şi care nu sunt atacate în termenul legal, potrivit
O.G. 137/2000 privind prevenirea şi sancţionarea faptelor de discriminare şi Legii 554/2004 a contenciosului administrativ, constituie de drept titlu executoriu.