CONVENŢIE

între România şi Principatul Liechtenstein pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor

România şi Principatul Liechtenstein, dorind să dezvolte în continuare relaţiile lor economice şi să extindă cooperarea lor în domeniul fiscal, intenţionând să încheie o convenţie pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital fără a crea oportunităţi de neimpozitare sau impozitare redusă prin evaziune fiscală sau evitarea plăţii impozitelor (inclusiv prin aranjamente de utilizare abuzivă a tratatelor fiscale în scopul obţinerii înlesnirilor prevăzute de prezenta convenţie în beneficiul indirect al rezidenţilor unor state terţe), au convenit după cum urmează:

ART. 1

Persoane vizate

1. Prezenta convenţie se aplică persoanelor care sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. În sensul prezentei convenţii, veniturile obţinute de sau prin intermediul unei entităţi sau al unui aranjament care este tratat în întregime sau în parte ca fiind transparent din punct de vedere fiscal în baza legislaţiei fiscale a oricăruia dintre statele contractante se consideră a fi venituri ale unui rezident al unui stat contractant, însă numai în măsura în care veniturile sunt tratate în scopul impozitării în acel stat ca fiind venituri ale unui rezident al acelui stat.

ART. 2

Impozite vizate

1. Prezenta convenţie se aplică impozitelor pe venit şi pe capital stabilite în numele unui stat contractant sau al subdiviziunilor politice, autorităţilor locale sau unităţilor administrativ- teritoriale ale acestuia, indiferent de modul în care acestea sunt percepute.

2. Sunt considerate impozite pe venit şi pe capital toate impozitele stabilite pe venitul total, pe capitalul total sau pe elementele de venit sau de capital, inclusiv impozitele pe câştigurile provenite din înstrăinarea proprietăţii mobiliare sau imobiliare, precum şi impozitele asupra creşterii capitalului.

3. Impozitele existente asupra cărora se aplică Convenţia sunt, în special:

a) în cazul Liechtenstein:

(i) impozitul pe venitul personal (Erwerbssteuer);

(ii) impozitul pe profit (Ertragssteuer);

iii) impozitul pe câştigurile de capital din proprietăţi imobiliare (Grundstücksgewinnsteuer); şi

(iv) impozitul pe avere (Vermögenssteuer) (denumite în continuare "impozit din Liechtenstein");

b) în cazul României:

(i) impozitul pe venit; şi

(ii) impozitul pe profit sau orice alt impozit care se substituie acestuia (denumite în continuare "impozit român").

4. Convenţia se aplică de asemenea oricăror impozite identice sau substanţial similare care sunt stabilite după data semnării Convenţiei, în plus sau în locul impozitelor existente. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor notifica reciproc cu privire la orice modificări semnificative care au fost făcute în legislaţiile lor fiscale.

ART. 3

Definiţii generale

1. În sensul prezentei convenţii, în măsura în care contextul nu cere o interpretare diferită:

a) expresiile "un stat contractant" şi "celălalt stat contractant" înseamnă România sau Principatul Liechtenstein, după cum cere contextul;

b) termenul "Liechtenstein" înseamnă Principatul Liechtenstein şi atunci când este folosit în sens geografic înseamnă zona teritoriului suveran al Principatului Liechtenstein, în conformitate cu dreptul internaţional şi cu legislaţia sa internă;

c) termenul "România" înseamnă România şi atunci când este folosit în sens geografic înseamnă teritoriul de stat al României, inclusiv marea sa teritorială şi spaţiul aerian de deasupra acestora, asupra cărora România îşi exercită suveranitatea, precum şi zona contiguă, platoul continental şi zona economică exclusivă asupra cărora România exercită drepturi suverane şi jurisdicţie, în conformitate cu legislaţia sa şi cu normele şi principiile dreptului internaţional;

d) termenul "persoană" include o persoană fizică, o societate, o moştenire nedezbătută (Ruhenden Nachlass) şi orice altă asociere de persoane;

e) termenul "societate" înseamnă orice persoană juridică sau orice entitate care este tratată ca fiind o persoană juridică în scopuri fiscale;

f) termenul "întreprindere" este folosit în cazul desfăşurării oricărei activităţi de afaceri;

g) expresiile "întreprindere a unui stat contractant" şi "întreprindere a celuilalt stat contractant" înseamnă, după caz, o întreprindere exploatată de un rezident al unui stat contractant şi o întreprindere exploatată de un rezident al celuilalt stat contractant;

h) expresia "trafic internaţional" înseamnă orice transport efectuat cu o navă sau aeronavă, cu excepţia cazului în care nava sau aeronava este exploatată numai între locuri dintr-un stat contractant şi întreprinderea care exploatează nava sau aeronava nu este o întreprindere a acelui stat;

i) expresia "autoritate competentă" înseamnă:

(i) în cazul Liechtenstein, Autoritatea Fiscală;

(ii) în cazul României, Ministerul Finanţelor sau reprezentantul său autorizat;

j) termenul "naţional" înseamnă:

(i) în cazul Liechtenstein, orice persoană fizică având naţionalitatea sau cetăţenia Liechtensteinului şi orice persoană, alta decât o persoană fizică, având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în Liechtenstein;

(ii) în cazul României, orice persoană fizică având cetăţenia română în conformitate cu legislaţia României şi orice persoană juridică, asociere de persoane şi orice altă entitate constituită şi având statutul în conformitate cu legislaţia în vigoare în România;

k) expresia "activitate de afaceri" include şi prestarea unor servicii profesionale şi a altor activităţi cu caracter independent;

l) expresia "fond de pensii recunoscut" al unui stat înseamnă o entitate sau un aranjament stabilit în acel stat care este tratat ca o persoană separată în baza legislaţiei fiscale a acelui stat şi:

(i) care este stabilit şi care funcţionează exclusiv sau aproape exclusiv pentru a administra sau pentru a acorda prestaţii în legătură cu pensionarea şi beneficii auxiliare sau incidentale unor persoane fizice şi care este astfel reglementat de acel stat sau de una din subdiviziunile politice sau autorităţile locale sau unităţile administrativ-teritoriale ale acestuia; sau

(ii) care este stabilit şi care funcţionează exclusiv sau aproape exclusiv pentru a investi fonduri în beneficiul entităţilor sau aranjamentelor menţionate la punctul (i).

2. În ceea ce priveşte aplicarea Convenţiei în orice moment de un stat contractant, orice termen care nu este definit în aceasta va avea, dacă contextul nu cere o interpretare diferită, înţelesul pe care îl are la momentul respectiv în baza legislaţiei acelui stat referitoare la impozitele pentru care se aplică Convenţia, orice înţeles în baza legislaţiei fiscale aplicabile în acel stat prevalând asupra înţelesului dat termenului în baza altor legi ale acelui stat.

ART. 4

Rezident

1. În sensul prezentei convenţii, expresia "rezident al unui stat contractant" înseamnă orice persoană care, în baza legislaţiei acelui stat, este supusă impozitării acolo datorită domiciliului său, reşedinţei sale, locului său de conducere, locului său de înregistrare sau oricărui alt criteriu de natură similară şi include, de asemenea, acel stat şi orice subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia, precum şi un fond de pensii recunoscut al acelui stat. Totuşi, această expresie nu include o persoană care este supusă impozitării în acel stat numai pentru faptul că realizează venituri sau capital din surse situate în acel stat.

2. Când, în conformitate cu prevederile paragrafului 1, o persoană fizică este rezidentă a ambelor state contractante, atunci statutul său se determină după cum urmează:

a) aceasta va fi considerată rezidentă numai a statului în care are o locuinţă permanentă la dispoziţia sa; dacă aceasta dispune de o locuinţă permanentă în ambele state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului cu care legăturile sale personale şi economice sunt mai strânse (centrul intereselor vitale);

b) dacă statul în care aceasta are centrul intereselor sale vitale nu poate fi determinat sau dacă aceasta nu dispune de o locuinţă permanentă în niciunul dintre state, ea va fi considerată rezidentă numai a statului în care locuieşte în mod obişnuit;

c) dacă aceasta locuieşte în mod obişnuit în ambele state sau nu locuieşte în niciunul dintre ele, ea va fi considerată rezidentă numai a statului al cărui naţional este;

d) dacă aceasta este naţional al ambelor state sau nu este naţional al niciunuia dintre ele, autorităţile competente ale statelor contractante vor rezolva problema de comun acord.

3. Când, potrivit prevederilor paragrafului 1, o persoană, alta decât o persoană fizică, este rezidentă a ambelor state contractante, autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să stabilească de comun acord statul contractant în care o astfel de persoană va fi considerată ca fiind rezidentă în scopul Convenţiei, având în vedere locul conducerii sale efective, locul în care este încorporată sau constituită în alt mod şi orice alţi factori relevanţi. În lipsa unui astfel de acord, o astfel de persoană nu va avea dreptul la nicio înlesnire sau scutire de impozit prevăzută de prezenta convenţie, cu excepţia măsurii şi a modului în care se poate conveni de către autorităţile competente ale statelor contractante.

ART. 5

Sediu permanent

1. În sensul prezentei convenţii, expresia "sediu permanent" înseamnă un loc fix de afaceri prin care întreprinderea îşi desfăşoară în întregime sau în parte activitatea sa de afaceri.

2. Expresia "sediu permanent" include, în special:

a) un loc de conducere;

b) o sucursală;

c) un birou;

d) o fabrică;

e) un atelier; şi

f) o mină, un puţ petrolier sau de gaze, o carieră sau orice alt loc de extracţie a resurselor naturale.

3. Un şantier de construcţii sau un proiect de construcţii sau de instalare constituie sediu permanent numai atunci când acesta durează mai mult de douăsprezece luni.

4. Prin derogare de la prevederile anterioare ale acestui articol, expresia "sediu permanent" se consideră că nu include:

a) folosirea de instalaţii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii;

b) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul depozitării, expunerii sau livrării;

c) menţinerea unui stoc de bunuri sau mărfuri aparţinând întreprinderii numai în scopul prelucrării de către o altă întreprindere;

d) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul cumpărării de bunuri sau mărfuri ori al colectării de informaţii pentru întreprindere;

e) menţinerea unui loc fix de afaceri numai în scopul desfăşurării pentru întreprindere a oricărei alte activităţi;

f) menţinerea unui loc fix de afaceri numai pentru orice combinare a activităţilor menţionate în subparagrafele de la a) la e), cu condiţia ca o astfel de activitate sau în cazul subparagrafului f) întreaga activitate a locului fix de afaceri să aibă un caracter pregătitor sau auxiliar.

5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 1 şi 2, atunci când o persoană - alta decât un agent cu statut independent căruia i se aplică paragraful 6 - acţionează în numele unei întreprinderi şi are şi exercită în mod obişnuit într-un stat contractant împuternicirea de a încheia contracte în numele întreprinderii, acea întreprindere se consideră că are un sediu permanent în acel stat în privinţa oricăror activităţi pe care persoana le exercită pentru întreprindere, în afară de cazul când activităţile unei astfel de persoane sunt limitate la cele menţionate în paragraful 4, care, dacă sunt exercitate printr-un loc fix de afaceri, nu fac din acest loc fix de afaceri un sediu permanent în baza prevederilor acelui paragraf.

6. O întreprindere nu se consideră că are un sediu permanent într-un stat contractant numai pentru faptul că aceasta îşi exercită activitatea de afaceri în acel stat printr-un broker, agent comisionar general sau orice alt agent cu statut independent, cu condiţia ca astfel de persoane să acţioneze în cadrul activităţii lor obişnuite de afaceri.

7. Faptul că o societate care este rezidentă a unui stat contractant controlează sau este controlată de o societate care este rezidentă a celuilalt stat contractant sau care îşi exercită activitatea de afaceri în celălalt stat (printr-un sediu permanent sau în alt mod) nu este suficient pentru a face una din aceste societăţi un sediu permanent al celeilalte.

ART. 6

Venituri din proprietăţi imobiliare

1. Veniturile realizate de un rezident al unui stat contractant din proprietăţi imobiliare (inclusiv veniturile din agricultură sau din silvicultură) situate în celălalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2. Expresia "proprietăţi imobiliare" are înţelesul care este atribuit de legislaţia statului contractant în care proprietăţile în cauză sunt situate. Expresia include, în orice caz, accesoriile proprietăţii imobiliare, inventarul viu şi echipamentul utilizat în agricultură şi în silvicultură, drepturile asupra cărora se aplică prevederile dreptului comun cu privire la proprietatea funciară, uzufructul proprietăţilor imobiliare şi drepturile la rente variabile sau fixe pentru exploatarea sau concesionarea exploatării zăcămintelor minerale, izvoarelor şi a altor resurse naturale; navele şi aeronavele nu sunt considerate proprietăţi imobiliare.

3. Prevederile paragrafului 1 se aplică veniturilor obţinute din exploatarea directă, din închirierea sau din folosirea în orice altă formă a proprietăţilor imobiliare.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 3 se aplică, de asemenea, veniturilor provenind din proprietăţi imobiliare ale unei întreprinderi.

ART. 7

Profiturile din activitatea de afaceri

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când întreprinderea exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo. Dacă întreprinderea exercită activitate de afaceri în

acest mod, profiturile întreprinderii pot fi impozitate în celălalt stat, dar numai acea parte din ele care este atribuibilă acelui sediu permanent.

2. Sub rezerva prevederilor paragrafului 3, când o întreprindere a unui stat contractant exercită activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo, atunci se atribuie în fiecare stat contractant acelui sediu permanent profiturile pe care acesta le-ar fi putut realiza dacă ar fi constituit o întreprindere distinctă şi separată, exercitând activităţi identice sau similare, în condiţii identice sau similare, şi tratând cu toată independenţa cu întreprinderea a cărui sediu permanent este.

3. La determinarea profiturilor unui sediu permanent sunt admise ca deductibile cheltuielile efectuate pentru scopurile sediului permanent, inclusiv cheltuielile de conducere şi cheltuielile generale de administrare efectuate, indiferent de faptul că s-au efectuat în statul în care se află situat sediul permanent sau în altă parte.

4. În măsura în care într-un stat contractant se obişnuieşte ca profitul care se atribuie unui sediu permanent să fie determinat prin repartizarea profitului total al întreprinderii în diversele sale părţi componente, nicio prevedere a paragrafului 2 nu împiedică acel stat contractant să determine profitul impozabil în conformitate cu repartiţia uzuală; metoda de repartizare adoptată trebuie să fie totuşi aceea prin care rezultatul obţinut să fie în concordanţă cu principiile enunţate în prezentul articol.

5. Xxxxxx profit nu se atribuie unui sediu permanent numai pentru faptul că acel sediu permanent cumpără produse sau mărfuri pentru întreprindere.

6. În sensul paragrafelor precedente, profitul care se atribuie unui sediu permanent se determină în fiecare an prin aceeaşi metodă, dacă nu există motive temeinice şi suficiente de a proceda altfel.

7. Când profiturile includ elemente de venit care sunt tratate separat în alte articole ale prezentei convenţii, atunci prevederile acelor articole nu vor fi afectate de prevederile prezentului articol.

ART. 8

Transport internaţional naval şi aerian

1. Profiturile unei întreprinderi a unui stat contractant din exploatarea în trafic internaţional a navelor sau aeronavelor sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 se aplică, de asemenea, profiturilor din participarea la un pool, la o activitate de afaceri desfăşurată în comun sau la o agenţie internaţională de transport.

ART. 9

Întreprinderi asociate

1. Când

a) o întreprindere a unui stat contractant participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a celuilalt stat contractant; sau

b) aceleaşi persoane participă direct sau indirect la conducerea, controlul sau la capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant şi a unei întreprinderi a celuilalt stat contractant

şi, fie într-un caz, fie în celălalt, cele două întreprinderi sunt legate în relaţiile lor comerciale sau financiare de condiţii acceptate sau impuse care diferă de acelea care ar fi fost stabilite între întreprinderi independente, atunci profiturile care fără aceste condiţii ar fi fost obţinute de una din întreprinderi, dar nu au putut fi obţinute de fapt datorită acestor condiţii, pot fi incluse în profiturile acelei întreprinderi şi impozitate în consecinţă.

2. Când un stat contractant include în profiturile unei întreprinderi a acelui stat - şi impozitează în consecinţă - profiturile asupra cărora o întreprindere a celuilalt stat contractant a fost supusă impozitării în celălalt stat şi profiturile astfel incluse sunt profituri care ar fi revenit întreprinderii primului stat menţionat dacă condiţiile stabilite între cele două întreprinderi ar fi fost acelea care ar fi fost convenite între întreprinderi independente, atunci

celălalt stat va face o ajustare corespunzătoare a sumei impozitului stabilit asupra acelor profituri. La stabilirea acestei ajustări se va ţine seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii şi autorităţile competente ale statelor contractante se vor consulta reciproc dacă este cazul.

ART. 10

Dividende

1. Dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2. Totuşi, dividendele plătite de o societate care este rezidentă a unui stat contractant pot fi, de asemenea, impozitate în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dividendelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi:

a) 0 la sută din suma brută a dividendelor, dacă beneficiarul efectiv este o societate (alta decât un parteneriat care nu este supus impozitării) care deţine în mod direct cel puţin 10 la sută din capitalul societăţii plătitoare de dividende pentru o perioadă neîntreruptă de cel puţin un an;

b) 10 la sută din suma brută a dividendelor în toate celelalte cazuri.

Prezentul paragraf nu afectează impunerea societăţii cu privire la profiturile din care se plătesc dividendele.

3. Termenul "dividende" folosit în prezentul articol înseamnă venituri provenind din acţiuni, din acţiuni sau drepturi de folosinţă, din părţi miniere, din părţi de fondator sau din alte drepturi, care nu sunt titluri de creanţă, din participarea la profituri, precum şi veniturile din alte părţi sociale care sunt supuse aceluiaşi regim de impunere ca veniturile din acţiuni de către legislaţia statului în care este rezidentă societatea care le distribuie.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dividendelor, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant în care societatea plătitoare de dividende este rezidentă, printr-un sediu permanent situat acolo, şi deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care sunt plătite dividendele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie, se aplică prevederile articolului 7.

5. Când o societate rezidentă a unui stat contractant obţine profituri sau venituri din celălalt stat contractant, celălalt stat nu poate percepe niciun impozit asupra dividendelor plătite de societate, cu excepţia cazului când asemenea dividende sunt plătite unui rezident al celuilalt stat sau când deţinerea drepturilor generatoare de dividende în legătură cu care dividendele sunt plătite este efectiv legată de un sediu permanent situat în celălalt stat, nici să supună profiturile nedistribuite ale societăţii unui impozit asupra profiturilor nedistribuite ale societăţii, chiar dacă dividendele plătite sau profiturile nedistribuite reprezintă în întregime sau în parte profituri sau venituri provenind din celălalt stat.

ART. 11

Dobânzi

1. Dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2. Xxxxxx, dobânzile provenind dintr-un stat contractant pot fi, de asemenea, impozitate în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la sută din suma brută a dobânzilor.

3. Prin derogare de la prevederile paragrafului 2, dobânzile provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat sunt impozabile numai în celălalt stat, în măsura în care astfel de dobânzi sunt plătite în legătură cu un împrumut, titlu de creanţă sau

credit care este datorat sau creat, acordat, garantat sau asigurat de acel stat sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia.

4. Termenul "dobânzi" folosit în prezentul articol înseamnă venituri din titluri de creanţă de orice fel însoţite sau nu de garanţii ipotecare sau de o clauză de participare la profiturile debitorului şi în special veniturile din titluri de stat şi veniturile din titluri sau obligaţiuni, inclusiv primele şi premiile legate de asemenea titluri sau obligaţiuni. Penalităţile pentru plata cu întârziere nu sunt considerate dobânzi în sensul prezentului articol.

5. Prevederile paragrafelor 1, 2 şi 3 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al dobânzilor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin dobânzile printr-un sediu permanent situat acolo şi creanţa în legătură cu care sunt plătite dobânzile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.

6. Xxxxxxxxx se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul dobânzilor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent în legătură cu care a fost contractată creanţa generatoare de dobânzi şi aceste dobânzi se suportă de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de dobânzi se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

7. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma dobânzilor, ţinând seama de creanţa pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 12

Redevenţe

1. Redevenţele provenind dintr-un stat contractant şi plătite unui rezident al celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2. Totuşi, redevenţele provenind dintr-un stat contractant pot fi, de asemenea, impozitate în acel stat potrivit legislaţiei acelui stat, dar dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor este rezident al celuilalt stat contractant, impozitul astfel stabilit nu va depăşi 5 la sută din suma brută a redevenţelor.

3. Termenul "redevenţe" folosit în prezentul articol înseamnă plăţi de orice fel primite pentru folosirea sau dreptul de a folosi orice drept de autor asupra unei opere literare, artistice sau ştiinţifice, inclusiv asupra programelor de calculator, filmelor de cinematograf şi filmelor sau benzilor folosite pentru emisiunile de radio sau de televiziune, transmisiunilor de orice fel destinate publicului, orice patent, marcă de comerţ, desen sau model, plan, formulă sau procedeu secret ori pentru utilizarea sau dreptul de a utiliza orice echipament industrial, comercial sau ştiinţific sau pentru informaţii referitoare la experienţa în domeniul industrial, comercial sau ştiinţific.

4. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică dacă beneficiarul efectiv al redevenţelor, fiind un rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant din care provin redevenţele printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite redevenţele este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.

5. Redevenţele se consideră că provin dintr-un stat contractant când plătitorul este rezident al acelui stat. Totuşi, când plătitorul redevenţelor, fie că este sau nu este rezident al unui stat contractant, are într-un stat contractant un sediu permanent de care este legată obligaţia de a

plăti redevenţele şi acestea sunt suportate de un asemenea sediu permanent, atunci astfel de redevenţe se consideră că provin din statul contractant în care este situat sediul permanent.

6. Când, datorită relaţiilor speciale existente între plătitor şi beneficiarul efectiv sau între ambii şi o altă persoană, suma redevenţelor, având în vedere utilizarea, dreptul sau informaţia pentru care sunt plătite, depăşeşte suma care ar fi fost convenită între plătitor şi beneficiarul efectiv în lipsa unor astfel de relaţii, prevederile prezentului articol se aplică numai la ultima sumă menţionată. În acest caz, partea excedentară a plăţilor este impozabilă potrivit legislaţiei fiecărui stat contractant, ţinând seama de celelalte prevederi ale prezentei convenţii.

ART. 13

Câştiguri de capital

1. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea proprietăţilor imobiliare menţionate la articolul 6 şi situate în celălalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

2. Câştigurile din înstrăinarea proprietăţii mobiliare care face parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant, inclusiv astfel de câştiguri din înstrăinarea unui asemenea sediu permanent (singur sau cu întreaga întreprindere), pot fi impozitate în celălalt stat.

3. Câştigurile pe care o întreprindere a unui stat contractant care exploatează nave sau aeronave în trafic internaţional le realizează din înstrăinarea unor astfel de nave sau aeronave sau a proprietăţilor mobiliare necesare exploatării unor astfel de nave sau aeronave sunt impozabile numai în acel stat.

4. Câştigurile realizate de un rezident al unui stat contractant din înstrăinarea acţiunilor sau a unor drepturi comparabile sunt impozabile în celălalt stat contractant dacă, în orice moment al celor 365 de zile premergătoare înstrăinării, aceste acţiuni sau drepturi comparabile au obţinut mai mult de 50 la sută din valoarea lor, direct sau indirect, din proprietăţi imobiliare, aşa cum sunt acestea definite la articolul 6, situate în celălalt stat.

5. Câştigurile din înstrăinarea oricăror proprietăţi, altele decât cele menţionate la paragrafele 1, 2, 3 şi 4, sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident cel care înstrăinează.

ART. 14

Venituri din activitatea salariată

1. Sub rezerva prevederilor articolelor 15, 17 şi 18, salariile şi alte remuneraţii similare obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată sunt impozabile numai în acel stat, în afară de cazul când activitatea salariată este exercitată în celălalt stat contractant. Dacă activitatea salariată este astfel exercitată, asemenea remuneraţii pot fi impozitate în celălalt stat.

2. Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant pentru o activitate salariată exercitată în celălalt stat contractant sunt impozabile numai în primul stat menţionat dacă:

a) beneficiarul este prezent în celălalt stat pentru o perioadă sau perioade care nu depăşesc în total 183 de zile în orice perioadă de douăsprezece luni începând sau sfârşind în anul fiscal vizat; şi

b) remuneraţiile sunt plătite de un angajator sau în numele unui angajator care nu este rezident al celuilalt stat; şi

c) remuneraţiile nu sunt suportate de un sediu permanent pe care angajatorul îl are în celălalt stat.

3. Prin derogare de la prevederile anterioare ale prezentului articol, remuneraţiile obţinute de un rezident al unui stat contractant, ca membru al echipajului obişnuit al unei nave sau

aeronave, pentru o activitate salariată exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate în trafic internaţional, alta decât cea exercitată la bordul unei nave sau aeronave exploatate numai în interiorul celuilalt stat contractant, sunt impozabile numai în primul stat menţionat.

ART. 15

Remuneraţiile membrilor consiliului de administraţie

Remuneraţiile şi alte plăţi similare obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitatea sa de membru al consiliului de administraţie al unei societăţi care este rezidentă a celuilalt stat contractant pot fi impozitate în celălalt stat.

ART. 16

Artişti de spectacol şi sportivi

1. Prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, veniturile obţinute de un rezident al unui stat contractant în calitate de artist de spectacol, cum sunt artiştii de teatru, de film, de radio sau de televiziune, ori ca muzician sau ca sportiv, din activităţile personale ale acelui rezident desfăşurate în această calitate în celălalt stat contractant, pot fi impozitate în celălalt stat.

2. Când veniturile în legătură cu activităţile personale desfăşurate de un artist de spectacol sau de un sportiv, care acţionează în această calitate, nu revin artistului de spectacol sau sportivului, ci unei alte persoane, acele venituri, prin derogare de la prevederile articolelor 7 şi 14, pot fi impozitate în statul contractant în care sunt desfăşurate activităţile artistului de spectacol sau ale sportivului.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu se aplică veniturilor obţinute din activităţile desfăşurate într-un stat contractant de un artist de spectacol sau de un sportiv, dacă vizita în acel stat este finanţată în totalitate sau în principal din fonduri publice ale celuilalt stat contractant sau ale unor subdiviziuni politice, autorităţi locale sau unităţi administrativ-teritoriale ale acestuia. În această situaţie, veniturile sunt impozabile numai în statul contractant în care este rezident artistul de spectacol sau sportivul.

ART. 17

Pensii

Pensiile şi alte remuneraţii similare (inclusiv plăţile făcute în sumă fixă) provenind dintr-un stat contractant pentru activitatea salariată desfăşurată în trecut pot fi impozitate în acel stat.

ART. 18

Funcţii publice

1. a) Salariile şi alte remuneraţii similare plătite de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, aceste salarii şi alte remuneraţii similare sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă serviciile sunt prestate în acel stat şi persoana fizică este rezidentă a acelui stat şi

(i) este un naţional al acelui stat; sau

(ii) nu a devenit rezidentă a acelui stat numai în scopul prestării serviciilor.

2. a) Prin derogare de la prevederile paragrafului 1, pensiile şi alte remuneraţii similare (inclusiv plăţile făcute în sumă fixă) plătite de sau din fonduri create de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia unei persoane fizice pentru serviciile prestate acelui stat sau subdiviziuni, autorităţi sau unităţi sunt impozabile numai în acel stat.

b) Totuşi, astfel de pensii şi alte remuneraţii similare (inclusiv plăţile făcute în sumă fixă) sunt impozabile numai în celălalt stat contractant dacă persoana fizică este rezidentă şi naţional al acelui stat.

3. Prevederile articolelor 14, 15, 16 şi 17 se aplică salariilor, pensiilor şi altor remuneraţii similare (inclusiv plăţile făcute în sumă fixă) plătite pentru serviciile prestate în legătură cu o activitate de afaceri desfăşurată de un stat contractant sau de o subdiviziune politică, autoritate locală sau unitate administrativ-teritorială a acestuia.

ART. 19

Studenţi şi practicanţi

Sumele pe care le primeşte pentru întreţinere, educaţie sau pregătire un student sau un practicant care este sau a fost imediat anterior vizitei sale într-un stat contractant un rezident al celuilalt stat contractant şi care este prezent în primul stat menţionat numai în scopul educaţiei sau pregătirii sale nu sunt impozabile în acel stat, cu condiţia ca astfel de sume să provină din surse situate în afara acelui stat.

ART. 20

Alte venituri

1. Elementele de venit ale unui rezident al unui stat contractant, indiferent de unde provin, care nu sunt tratate la articolele precedente ale prezentei convenţii sunt impozabile numai în acel stat.

2. Prevederile paragrafului 1 nu se aplică asupra veniturilor, altele decât veniturile provenind din proprietăţile imobiliare aşa cum sunt definite în paragraful 2 al articolului 6, dacă primitorul unor astfel de venituri, fiind rezident al unui stat contractant, desfăşoară activitate de afaceri în celălalt stat contractant printr-un sediu permanent situat acolo şi dreptul sau proprietatea în legătură cu care sunt plătite veniturile este efectiv legată de un asemenea sediu permanent. În această situaţie se aplică prevederile articolului 7.

ART. 21

Capital

1. Capitalul reprezentat de proprietăţi imobiliare la care se face referire în articolul 6, deţinute de un rezident al unui stat contractant şi situate în celălalt stat contractant, poate fi impozitat în celălalt stat.

2. Capitalul reprezentat de proprietăţi mobiliare făcând parte din activul unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant poate fi impozitat în celălalt stat.

3. Capitalul unei întreprinderi a unui stat contractant care exploatează nave sau aeronave în trafic internaţional, reprezentat de astfel de nave sau aeronave şi de proprietăţi mobiliare care au legătură cu exploatarea unor astfel de nave sau aeronave, este impozabil numai în acel stat.

4. Toate celelalte elemente de capital ale unui rezident al unui stat contractant sunt impozabile numai în acel stat.

ART. 22

Eliminarea dublei impuneri

1. În Liechtenstein, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

a) Când un rezident al Liechtenstein realizează venituri sau deţine capital care, potrivit prevederilor prezentei convenţii, poate fi impozitat în România, Liechtenstein va scuti de impozit astfel de venituri sau capital, sub rezerva prevederilor subparagrafului b), însă poate cu toate acestea ca la calculul sumei impozitului aferent veniturilor sau capitalului rămas al unui astfel de rezident să ia în considerare veniturile sau capitalul scutit.

b) Când un rezident al Liechtenstein realizează elemente de venit care, potrivit prevederilor articolelor 10, 11, 12, 13, 14, 15 şi 17, pot fi impozitate în România, Liechtenstein va deduce din impozitul perceput în Liechtenstein asupra acestui venit impozitul plătit potrivit legislaţiei din România şi prevederilor prezentei convenţii. Suma impozitului care va fi dedusă nu va depăşi totuşi impozitul din Liechtenstein datorat pentru venitul realizat în România.

c) Când un rezident al Liechtenstein realizează elemente de venit sau deţine capital care, potrivit prevederilor prezentei convenţii, este impozabil numai în România, Liechtenstein va scuti de impozit acel venit sau capital, însă poate cu toate acestea ca la calculul sumei impozitului aferent venitului sau capitalului rămas al unui astfel de rezident să ia în considerare venitul sau capitalul scutit.

d) Prevederile subparagrafului a) nu se aplică veniturilor realizate sau capitalului deţinut de un rezident al Liechtenstein atunci când România aplică prevederile prezentei convenţii pentru a scuti de impozit astfel de venituri sau capital sau aplică prevederile paragrafului 2 al articolelor 10, 11 sau 12 unor astfel de venituri.

2. În România, dubla impunere va fi eliminată după cum urmează:

Când un rezident al României realizează venituri sau deţine capital care, în conformitate cu prevederile prezentei convenţii, poate fi impozitat în Liechtenstein, România va acorda:

a) ca o deducere din impozitul pe venitul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe venit plătit în Liechtenstein;

b) ca o deducere din impozitul pe capitalul acelui rezident o sumă egală cu impozitul pe capital plătit în Liechtenstein.

Totuşi, această deducere nu va putea depăşi în niciun caz acea parte a impozitului pe venit sau a impozitului pe capital, astfel cum este calculată înainte ca deducerea să fie acordată, care este atribuibilă, după caz, venitului sau capitalului care poate fi impozitat în Liechtenstein.

ART. 23

Nediscriminarea

1. Naţionalii unui stat contractant nu vor fi supuşi în celălalt stat contractant la nicio impozitare sau obligaţie legată de aceasta, diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuşi naţionalii celuilalt stat aflaţi în aceeaşi situaţie, mai ales în ceea ce priveşte rezidenţa. Prin derogare de la prevederile articolului 1, această prevedere se aplică, de asemenea, persoanelor care nu sunt rezidente ale unuia sau ale ambelor state contractante.

2. Impozitarea unui sediu permanent pe care o întreprindere a unui stat contractant îl are în celălalt stat contractant nu va fi stabilită în condiţii mai puţin favorabile în celălalt stat contractant decât impozitarea stabilită întreprinderilor celuilalt stat care desfăşoară aceleaşi activităţi. Această prevedere nu va fi interpretată ca obligând un stat contractant să acorde rezidenţilor celuilalt stat contractant vreo deducere personală, înlesnire sau reducere în ceea ce priveşte impozitarea, pe considerente legate de statutul civil sau de responsabilităţile familiale, pe care le acordă propriilor săi rezidenţi.

3. Cu excepţia cazului când se aplică prevederile paragrafului 1 al articolului 9, paragrafului

7 al articolului 11 sau paragrafului 6 al articolului 12, dobânzile, redevenţele şi alte plăţi efectuate de o întreprindere a unui stat contractant unui rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării profiturilor impozabile ale unei astfel de întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost plătite unui rezident al primului stat menţionat. În mod similar, orice datorii ale unei întreprinderi a unui stat contractant faţă de un rezident al celuilalt stat contractant sunt deductibile, în scopul determinării capitalului impozabil al unei astfel de întreprinderi, în aceleaşi condiţii ca şi cum ar fi fost contractate faţă de un rezident al primului stat menţionat.

4. Întreprinderile unui stat contractant, al căror capital este integral sau parţial deţinut sau controlat în mod direct sau indirect de unul sau de mai mulţi rezidenţi ai celuilalt stat contractant, nu vor fi supuse în primul stat menţionat niciunei impozitări sau obligaţii legate de

aceasta care să fie diferită sau mai împovărătoare decât impozitarea şi obligaţiile conexe la care sunt sau pot fi supuse alte întreprinderi similare ale primului stat menţionat.

5. Prevederile prezentului articol se aplică numai impozitelor care fac obiectul prezentei convenţii.

ART. 24

Procedura amiabilă

1. Când o persoană consideră că datorită măsurilor luate de unul sau de ambele state contractante rezultă sau va rezulta pentru ea o impozitare care nu este conformă cu prevederile prezentei convenţii, ea poate, indiferent de căile de atac prevăzute de legislaţia internă a acelor state, să supună cazul său autorităţii competente a oricăruia dintre statele contractante. Cazul trebuie prezentat în termen de trei ani de la prima notificare a acţiunii din care rezultă o impozitare care nu este în conformitate cu prevederile Convenţiei.

2. Autoritatea competentă se va strădui, dacă reclamaţia îi pare întemeiată şi dacă ea însăşi nu este în măsură să ajungă la o soluţionare corespunzătoare, să rezolve cazul pe calea unei înţelegeri amiabile cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant în vederea evitării unei impozitări care nu este în conformitate cu Convenţia. Orice înţelegere realizată va fi aplicată indiferent de perioada de prescripţie prevăzută în legislaţia internă a statelor contractante.

3. Autorităţile competente ale statelor contractante se vor strădui să rezolve pe calea înţelegerii amiabile orice dificultăţi sau dubii rezultate ca urmare a interpretării sau aplicării Convenţiei. De asemenea, acestea se pot consulta reciproc pentru eliminarea dublei impuneri în cazuri care nu sunt prevăzute de Convenţie.

4. Autorităţile competente ale statelor contractante pot comunica direct între ele, inclusiv prin intermediul unei comisii mixte formate din acestea sau din reprezentanţii lor, în scopul realizării unei înţelegeri în sensul paragrafelor anterioare.

ART. 25

Schimbul de informaţii

1. Autorităţile competente ale statelor contractante vor schimba astfel de informaţii care se consideră că sunt relevante pentru aplicarea prevederilor prezentei convenţii sau pentru administrarea ori implementarea legislaţiilor interne privitoare la impozitele de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al subdiviziunilor politice, autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară Convenţiei. Schimbul de informaţii nu este limitat de articolele 1 şi 2.

2. Orice informaţie obţinută în baza paragrafului 1 de un stat contractant va fi tratată ca fiind secretă în acelaşi mod ca şi informaţia obţinută în baza legislaţiei interne a acelui stat şi va fi dezvăluită numai persoanelor sau autorităţilor (inclusiv instanţelor judecătoreşti şi organelor administrative) însărcinate cu stabilirea, încasarea, aplicarea, urmărirea sau soluţionarea contestaţiilor cu privire la impozitele care fac obiectul paragrafului 1 sau cu supravegherea acţiunilor menţionate anterior. Asemenea persoane sau autorităţi vor folosi informaţia numai în astfel de scopuri. Acestea pot dezvălui informaţia în procedurile judecătoreşti publice sau în deciziile judiciare. Fără a aduce atingere celor de mai sus, informaţiile primite de un stat contractant pot fi folosite în alte scopuri atunci când astfel de informaţii pot fi folosite în asemenea alte scopuri în baza legislaţiei ambelor state şi autoritatea competentă a statului furnizor autorizează această folosire.

3. Prevederile paragrafelor 1 şi 2 nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a furniza informaţii care nu pot fi obţinute pe baza legislaţiei sau în cadrul practicii administrative obişnuite a acelui sau a celuilalt stat contractant;

c) de a furniza informaţii care ar dezvălui un secret comercial, de afaceri, industrial sau profesional ori un procedeu de fabricaţie sau informaţii a căror divulgare ar fi contrară ordinii publice (ordre public).

4. Dacă un stat contractant solicită informaţii în conformitate cu prezentul articol, celălalt stat contractant va utiliza măsurile sale de culegere a informaţiilor pentru a obţine informaţiile solicitate, chiar dacă celălalt stat nu are nevoie de astfel de informaţii pentru scopurile sale fiscale. Obligaţia prevăzută în propoziţia anterioară este supusă limitărilor prevăzute de paragraful 3, însă aceste limitări nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că acesta nu are niciun interes naţional faţă de informaţiile respective.

5. Prevederile paragrafului 3 nu vor fi interpretate în niciun caz ca permiţând unui stat contractant să refuze furnizarea de informaţii doar pentru faptul că informaţiile sunt deţinute de o bancă, de o altă instituţie financiară, de un împuternicit sau de o persoană care acţionează ca agent sau în calitate fiduciară sau pentru că acestea se referă la drepturile de proprietate deţinute în cadrul unei persoane.

ART. 26

Asistenţă în colectarea impozitelor

1. Statele contractante îşi vor acorda reciproc asistenţă în colectarea creanţelor fiscale. Această asistenţă nu este limitată de articolele 1 şi 2. Autorităţile competente ale statelor contractante pot stabili de comun acord modul de aplicare a prezentului articol.

2. Expresia "creanţă fiscală" folosită în prezentul articol înseamnă o sumă datorată în legătură cu impozite de orice fel şi natură percepute în numele statelor contractante sau al subdiviziunilor politice, autorităţilor locale sau unităţilor administrativ-teritoriale ale acestora, în măsura în care impozitarea la care se referă nu este contrară prezentei convenţii sau oricărui alt instrument la care sunt parte statele contractante, precum şi dobânzile, penalităţile administrative şi cheltuielile de colectare sau cele privind măsurile asigurătorii legate de o astfel de sumă.

3. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant este executorie în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul colectării, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Creanţa fiscală respectivă va fi colectată de către celălalt stat în conformitate cu prevederile legislaţiei sale aplicabile în cazul executării silite şi colectării propriilor sale impozite, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat.

4. Când o creanţă fiscală a unui stat contractant este o creanţă în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri asigurătorii, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia, acea creanţă fiscală va fi acceptată în scopul luării măsurilor asigurătorii, la solicitarea autorităţii competente a acelui stat, de către autoritatea competentă a celuilalt stat contractant. Celălalt stat va lua măsurile asigurătorii cu privire la creanţa fiscală respectivă în conformitate cu prevederile legislaţiei sale, ca şi când creanţa fiscală ar fi o creanţă fiscală a celuilalt stat, chiar dacă la momentul când aceste măsuri sunt aplicate creanţa fiscală nu este executorie în primul stat menţionat sau este datorată de o persoană care are dreptul să împiedice colectarea sa.

5. Prin derogare de la prevederile paragrafelor 3 şi 4, o creanţă fiscală acceptată de un stat contractant în scopul paragrafului 3 sau 4 nu va fi supusă în acel stat termenului de prescripţie sau acordării oricărei priorităţi aplicabile unei creanţe fiscale în baza legislaţiei acelui stat pe considerente legate de natura acesteia. În plus, o creanţă fiscală acceptată de

un stat contractant în scopul paragrafului 3 sau 4 nu va avea în acel stat nicio prioritate aplicabilă acelei creanţe fiscale în baza legislaţiei celuilalt stat contractant.

6. Procedurile legate de existenţa, valabilitatea sau suma unei creanţe fiscale a unui stat contractant nu vor fi aduse în atenţia instanţelor judecătoreşti sau organelor administrative ale celuilalt stat contractant.

7. Când, în orice moment după ce a fost făcută o solicitare de către un stat contractant în baza paragrafului 3 sau 4 şi înainte ca celălalt stat contractant să colecteze şi să transmită respectiva creanţă fiscală primului stat menţionat, respectiva creanţă fiscală încetează să fie:

a) în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 3, o creanţă fiscală a primului stat menţionat care este executorie în baza legislaţiei acelui stat şi este datorată de o persoană care nu poate la momentul respectiv să împiedice colectarea sa în baza legislaţiei acelui stat; sau

b) în cazul unei solicitări făcute în baza paragrafului 4, o creanţă fiscală a primului stat menţionat în legătură cu care acel stat poate să ia măsuri asigurătorii, în baza legislaţiei sale, în vederea asigurării colectării acesteia,

autoritatea competentă a primului stat menţionat va informa cu promptitudine autoritatea competentă a celuilalt stat în legătură cu acest fapt şi, în funcţie de opţiunea celuilalt stat, primul stat menţionat fie îşi va suspenda, fie îşi va retrage solicitarea.

8. Prevederile prezentului articol nu vor fi interpretate în niciun caz ca impunând unui stat contractant obligaţia:

a) de a lua măsuri administrative contrare legislaţiei şi practicii administrative a acelui sau a celuilalt stat contractant;

b) de a lua măsuri care ar fi contrare ordinii publice (ordre public);

c) să asigure asistenţă în cazul în care celălalt stat contractant nu a luat toate măsurile rezonabile de colectare sau asigurătorii, după caz, disponibile în baza legislaţiei sau practicii administrative a acestuia;

d) să asigure asistenţă în acele cazuri în care povara administrativă pentru acel stat este în mod evident disproporţionată în raport cu beneficiul ce va fi obţinut de celălalt stat contractant.

ART. 27

Membrii misiunilor diplomatice şi ai posturilor consulare

Prevederile prezentei convenţii nu afectează privilegiile fiscale ale membrilor misiunilor diplomatice sau ai posturilor consulare în baza regulilor generale ale dreptului internaţional sau a prevederilor unor acorduri speciale.

ART. 28

Dreptul la beneficii

1. Prin derogare de la celelalte prevederi ale prezentei convenţii, un beneficiu prevăzut de prezenta convenţie nu va fi acordat cu privire la un element de venit sau de capital dacă este rezonabil să se concluzioneze, având în vedere toate faptele şi circumstanţele relevante, că obţinerea acelui beneficiu a fost unul dintre scopurile principale ale oricărui aranjament sau ale oricărei tranzacţii care a condus în mod direct sau indirect la acordarea acelui beneficiu, cu excepţia cazului în care se stabileşte că acordarea acelui beneficiu în aceste circumstanţe este conformă cu obiectul şi scopul prevederilor relevante ale prezentei convenţii.

2. Când un beneficiu prevăzut de prezenta convenţie nu este acordat unei persoane în baza paragrafului 1, autoritatea competentă a statului contractant care altfel ar fi acordat acest beneficiu va trata totuşi acea persoană ca având dreptul la acest beneficiu sau la alte beneficii cu privire la un anumit element de venit sau de capital, dacă această autoritate competentă, la cererea acelei persoane şi după luarea în consideraţie a faptelor şi a circumstanţelor relevante, constată că aceste beneficii ar fi fost acordate acelei persoane în

lipsa tranzacţiei sau aranjamentului prevăzut la paragraful 1. Autoritatea competentă a statului contractant către care s-a făcut solicitarea se va consulta cu autoritatea competentă a celuilalt stat contractant înainte de a respinge o solicitare făcută în baza acestui paragraf de un rezident al celuilalt stat.

ART. 29

Intrarea În vigoare

1. Statele contractante îşi vor notifica reciproc, în scris, pe cale diplomatică, faptul că au fost îndeplinite procedurile prevăzute de legislaţia acestora pentru intrarea în vigoare a prezentei convenţii. Prezenta convenţie va intra în vigoare în ultima zi a lunii în care s-a primit ultima dintre notificări.

2. Prevederile Convenţiei vor produce efecte în sau după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care Convenţia a intrat în vigoare.

ART. 30

Încetarea valabilităţii

1. Prezenta convenţie va rămâne în vigoare pe o perioadă nedeterminată, însă fiecare dintre statele contractante poate înceta valabilitatea Convenţiei, pe cale diplomatică, prin transmiterea către celălalt stat contractant a unei notificări scrise de încetare a valabilităţii, nu mai târziu de 30 iunie a oricărui an calendaristic, după o perioadă de 5 ani din momentul în care Convenţia a intrat în vigoare.

2. În această situaţie, Convenţia îşi încetează valabilitatea şi nu va mai produce efecte în şi după prima zi a lunii ianuarie a anului calendaristic imediat următor anului în care a fost transmisă o astfel de notificare de încetare a valabilităţii.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezenta convenţie.

Semnată la Berna la 10 noiembrie 2022, în două exemplare originale, în limbile română, germană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.

Pentru România,

E.S. Xxxxxx Xxxxxx,

ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al României în Confederaţia Elveţiană şi Principatul Liechtenstein

Pentru Principatul Liechtenstein,

E.S. Xxxxx Xxxxx Xxxxx,

ambasador extraordinar şi plenipotenţiar al Principatului Liechtenstein în Confederaţia Elveţiană

PROTOCOL

Astăzi, la semnarea Convenţiei dintre România şi Principatul Liechtenstein pentru eliminarea dublei impuneri cu privire la impozitele pe venit şi pe capital şi prevenirea evaziunii fiscale şi a evitării plăţii impozitelor, subsemnaţii au convenit faptul că următoarele prevederi sunt parte integrantă a Convenţiei.

1. Cu privire la paragraful 1 al articolului 2:

Se înţelege că expresiile "subdiviziune politică" şi "autoritate locală" se aplică în cazul Liechtenstein şi expresia "unitate administrativ-teritorială" se aplică în cazul României.

2. Cu privire la articolele 2 şi 22:

Se înţelege că, dacă o persoană care este rezidentă a unui stat contractant este supusă impozitului pe avere din Liechtenstein asupra capitalului în conformitate cu prezenta convenţie, impozitarea venitului presupus a fi realizat dintr-un astfel de capital (Sollertrag) este considerată ca fiind un impozit pe venitul personal.

3. Cu privire la subparagraful d) al paragrafului 1 al articolului 3:

Se înţelege că expresia "moştenire nedezbătută (Ruhenden Nachlass)" este folosită în cazul Liechtenstein şi reprezintă averea persoanei decedate pe perioada dintre momentul decesului şi transferul dreptului de proprietate către succesor sau succesori aşa cum este aceasta impozitată în baza paragrafului 3 al articolului 7 al Codului fiscal din Liechtenstein.

4. Cu privire la subparagraful l) al paragrafului 1 al articolului 3:

Se înţelege că expresia "fond de pensii recunoscut" include următoarele:

a) în Liechtenstein, orice fond sau schemă de pensii care face obiectul Legii privind asigurarea pentru limită de vârstă şi de urmaş, Legii privind asigurarea în caz de invaliditate, Legii privind fondurile de pensii ocupaţionale şi Codului privind fondurile de pensii;

b) în România, orice plan, schemă, fond sau alt aranjament de pensii la care persoanele fizice pot participa pentru a-şi asigura o pensie pentru limită de vârstă, de invaliditate şi de urmaş, atunci când un astfel de fond de pensii recunoscut este înfiinţat, recunoscut în scopuri fiscale şi controlat potrivit legislaţiei din România.

5. Cu privire la paragraful 1 al articolului 4:

Se înţelege că:

a) fundaţiile, instituţiile (Anstalten) şi trusturile (Treuunternehmen) din Liechtenstein, precum şi fondurile de investiţii stabilite în baza Legii privind organismele pentru plasamente colective în valori mobiliare, Legii privind fondurile de investiţii şi Legii privind administratorii de fonduri de investiţii alternative care sunt impozabile în Liechtenstein în baza paragrafului 1 al articolului 44 al Codului fiscal din Liechtenstein sunt considerate ca fiind rezidenţi ai Liechtenstein;

b) autorităţile competente pot conveni ca vehiculele de investiţii colective care sunt înfiinţate în baza legislaţiei introduse după data semnării Convenţiei să fie considerate ca fiind rezidenţi;

c) o entitate sau organizaţie care este rezidentă a unui stat contractant potrivit legislaţiei sale şi care este înfiinţată şi utilizată exclusiv în scopuri caritabile, religioase, umanitare, ştiinţifice, culturale sau în scopuri similare (sau pentru mai mult de unul dintre acele scopuri) este considerată ca fiind un rezident al acelui stat, indiferent dacă totalitatea sau numai o parte din veniturile sau câştigurile sale pot fi scutite de impozit în baza legislaţiei interne a acelui stat.

6. Cu privire la paragraful 1 al articolului 4 şi articolul 15:

Se înţelege că, cu excepţia scopului articolului 15, persoanele (inclusiv structurile de active private reglementate de legislaţia din Liechtenstein) care sunt supuse în Liechtenstein numai

impozitului minim pe profit (Mindestertragssteuer) nu sunt considerate ca fiind rezidenţi ai Liechtenstein.

7. Cu privire la subparagraful a) al paragrafului 2 al articolului 10: Se înţelege că:

a) în ceea ce priveşte beneficiarul efectiv al dividendelor, termenul "societate" include:

(i) în cazul Liechtenstein, societăţile reglementate de legislaţia din Liechtenstein cunoscute ca societate pe acţiuni (Aktiengesellschaft), societate în comandită pe acţiuni (Kommanditaktiengesellschaft), societate cu răspundere limitată (Gesellschaft mit beschränkter Haftung), asociaţie de asigurări reciproce (Versicherungsverein auf Gegenseitigkeit), cooperativă (Genossenschaft) şi orice altă societate constituită în baza legislaţiei din Liechtenstein;

(ii) în cazul României, o societate în nume colectiv, o societate în comandită simplă, o societate pe acţiuni, o societate în comandită pe acţiuni, o societate cu răspundere limitată şi orice altă societate constituită în baza legislaţiei din România;

b) beneficiarul efectiv al dividendelor este supus impozitului pe profit fără posibilitatea unei opţiuni sau scutiri sau oricărui alt impozit care poate substitui oricare dintre acele impozite.

8. Cu privire la articolul 25:

Se înţelege că:

a) informaţiile schimbate nu trebuie să fie dezvăluite oricărui alt stat sau teritoriu suveran care nu este parte la Convenţie;

b) datele personale pot fi procesate şi transmise în măsura în care acest lucru este necesar pentru realizarea schimbului de informaţii prevăzut la articolul 25;

c) orice solicitare de informaţii va fi adresată în scris;

d) în cazul încetării valabilităţii Convenţiei, statele contractante se vor supune în continuare prevederilor privind confidenţialitatea în legătură cu orice informaţie obţinută în baza Convenţiei.

Drept care, subsemnaţii, autorizaţi în mod corespunzător în acest scop, au semnat prezentul protocol.

Semnat la Berna la 10 noiembrie 2022, în două exemplare originale, în limbile română, germană şi engleză, toate textele fiind egal autentice. În caz de divergenţe de interpretare, textul în limba engleză va prevala.