LEGE
Proiect
PARLAMENTUL REPUBLICII MOLDOVA
LEGE
privind încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare de consum
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege creează cadrul legal necesar aplicării prevederilor Directivei 2002/65/CE a Parlamentului European şi a Consiliului din 23 septembrie 2002 privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum şi de modificare a Directivei 90/619/CEE a Consiliului şi a Directivelor 97/7/CE şi 98/27/CE, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE) nr. L 271/16 din 09 octombrie 2010.
Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Scopul legii
(1) Prezenta lege stabileşte condiţiile de încheiere şi executare a contractelor la distanţă a serviciilor financiare de consum, inclusiv cele nebancare.
(2) Prezenta lege are ca scop reglementarea condiţiilor de informare la încheierea şi executarea unui contract la distanţă privind serviciile financiare de consum.
Articolul 2. Domeniul de aplicare a legii
(1) Subiecţii prezentei legi sunt consumatorii, furnizorii de servicii financiare de consum care comercializează servicii finaciare în cadrul unei scheme de vînzări sau de prestare a serviciilor la distanţă administrată de furnizor şi intermediarii implicaţi în comercializarea serviciilor financiare. Dispoziţiile referitoare la obligaţiile furnizorului ce reies din Lege, în special cele ce ţin de informarea consumatorilor, sînt aplicabile şi intermediarului în cazul că serviciile financiare sînt vîndute consumatorului printr-un intermediar.
(2) În cazul contractelor privind servicii financiare de consum dintre furnizorii de servicii financiare şi consumatori care includ un contract iniţial de prestări servicii urmat de operaţiuni succesive sau de o serie de operaţiuni separate, de aceeaşi natură, executate eşalonat în timp, care pot fi considerate ca formînd un tot întreg, prevederile prezentei legi se aplică numai contractului iniţial.
În cazul în care nu există un contract iniţial încheiat între părţi, dar între aceleaşi părţi contractuale se execută operaţiuni succesive sau operaţiuni separate, de
acceeaşi natură, eşalonate în timp, care pot fi considerate ca formînd un tot întreg, prevederile art. 4 alin. (1) subalin. 1)-4) şi alin. (6) din prezenta lege, se aplică numai în cazul cînd se realizează prima operaţiune. În cazul în care nu se realizează o operaţiune similară mai mult de un an, următoarea operaţiune pusă în executare va fi considerată ca fiind prima dintr-o nouă serie de operaţiuni, iar prevederile art. 4 alin. (1) subalin. 1)-
4) şi alin. (6) al prezentei legi, se aplică în mod corespunzător.
(3) Prezenta lege nu reglementează serviciile financiare furnizate strict ocazional şi în afara unei structuri comerciale dedicate încheierii de contracte la distanţă.
(4) Prezenta lege nu aduce atingere dispoziţiilor legale care guvernează încheierea contractelor, inclusiv a contractelor electronice.
Articolul 3. Noţiunile utilizate
În sensul prezentei legi, noţiunile utilizate au următoarele semnificaţii:
comercializarea la distanţă a serviciilor financiare – procedeu de vînzare sau prestare a serviciilor financiare la distanţă, care presupune utilizarea mijloacelor de comunicare şi nu implică prezenţa simultană a furnizorului şi a consumatorului;
consumator – orice persoana fizică ce intenţionează să comande, sau să procure ori care comandă, procură sau foloseşte servicii financiare de consum comercializate prin intermediul mijloacelor de comunicare la distanţă pentru necesităţi nelegate de activitatea de întreprinzător sau profesională;
consimţămînt – acordul exprimat prin intermediul oricăror mijloace de comunicare, oferit de către consumator furnizorului de servicii financiare în cadrul încheierii contractelor la distanţă;
contract încheiat prin mijloace de comunicare la distanţă (contract la distanţă)
– contract de prestare a serviciilor financiare, încheiat între un furnizor şi un consumator, în cadrul unei scheme organizate de vînzări sau de prestări servicii la distanţă administrat de furnizor, care utilizează în mod exclusiv una sau mai multe mijloace de comunicare la distanţă pînă la momentul şi, inclusiv, în momentul în care se încheie contractul;
contract iniţial de prestări servicii – contract de prestare a serviciilor financiare, încheiat între un furnizor şi un consumator, şi care determină deschiderea unui cont bancar, achiziţionarea unui card de credit, încheierea unui contract de gestionare a portofoliului, pînă la momentul încheierii contractului;
furnizor – persoana fizică sau juridică, publică sau privată, care în cadrul activităţii sale profesionale sau comerciale, este furnizorul contractual al serviciilor care fac obiectul contractelor la distanţă (instituţii financiare, prestatorii de servicii de plată alţii decît băncile, participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară);
fond nestatal de pensii – organizaţie necomercială care se ocupă cu colectarea şi evidenţa contribuţiilor financiare depuse benevol de persoane fizice fie în numele acestora şi care asigură sporirea acestor mijloace pentru plata pensiei suplimentare;
intermediar – persoana fizică sau juridică care, în timpul exercitării activităţii sale profesionale sau comerciale, la etapa de comercializare la distanţă a serviciilor financiare de consum, desfăşoară următoarele activităţi:
a) prezintă sau oferă consumatorilor pachetul de servicii financiare de consum;
b) oferă asistenţă consumatorilor prin organizarea de activităţi pînă şi după încheierea unui contract la distanţă privind serviciile financiare comercializate;
c) încheie contracte la distanţă privind serviciile financiare de consum cu consumatorii în numele furnizorului.
mijloace de comunicare la distanţă – orice mijloace care, fără prezenţa fizică simultană a celor două părţi, consumator şi furnizor, pot fi utilizate pentru comercializarea la distanţă a unui serviciu financiar de consum între aceste părţi (lista mijloacelor de comunicare utilizate în cadrul comercializării la distanţă a serviciilor financiare de consum se prezintă în anexa nr.1);
operator al unui mijloc de comunicare la distanţă – orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, a cărei activitate comercială sau profesională, constă în punerea la dispoziţia furnizorilor a unuia sau mai multor mijloace de comunicare la distanţă;
operațiuni succesive de acceași natură – operaţiuni de prestare a serviciilor
financiare, şi care determină depunerea sau retragerea de numerar în sau dintr-un cont bancar, plata prin cardurile de credit, tranzacţiile efectuate în cadrul unui contract de gestionare a portofoliului, subscrierea la noi unităţi din acelaşi organism de plasament colectiv etc;
serviciu financiar – orice serviciu bancar, de creditare, de acordare a împrumuturilor de către participanţii profesionişti la piaţa financiară nebancară, de asigurare, de pensii private individuale, servicii şi activităţi de investiţii conform legislaţiei privind piaţa de capital, servicii de plată furnizate de alţi prestatori de servicii de plată decît instituţiile financiare;
suport durabil – instrument (suport de hîrtie, CD-ROM-uri, hard discuri-uri, DVD-uri, hard discuri ale calculatoarelor personale, memorie flash-card etc.) care permite consumatorului să stocheze informaţii adresate personal acestuia, într-un mod accesibil pentru consultări ulterioare, şi pentru o perioadă de timp adecvată scopurilor informaţiei respective, şi care face posibilă reproducerea exactă a informaţiilor stocate.
Capitolul II
CERINŢE REFERITOARE LA INFORMAŢII PRIVIND CONTRACTELE DE SERVICII FINANCIARE DE CONSUM LA DISTANŢĂ
Articolul 4. Informarea consumatorului înainte de încheierea contractului la distanţă
(1) Înainte ca un consumator să fie obligat de un contract la distanţă, acesta trebuie să primească următoarele informaţii privind:
1) furnizorul:
a) numele/denumirea furnizorului, forma organizatorico-juridică, sfera de activitate, sediul, precum şi, domiciliul stabil şi orice alte adrese relevante în cazul în care furnizorul este o persoană fizică şi modalităţile de contactare a acestuia (telefon, fax, e-mail), decizia de înregistrare şi codul de identificare IDNO pentru persoane juridice/IDNP pentru persoane fizice, care nu practică activitate de întreprinzător sau alt tip de activitate;
b) numele/denumirea reprezentantului furnizorului sfera de activitate, sediul, precum şi, după caz, domiciliul stabil şi modalităţile de contactare a acestuia (telefon, fax, e-mail), decizia de înregistrare şi codul de identificare IDNO/IDNP, dacă există un astfel de reprezentant legal;
c) numele/denumirea intermediarului, sfera de activitate, sediul, precum şi, după caz, domiciliul stabil şi modalităţile de contactare a acestuia (telefon, fax, e-mail), decizia de înregistrare şi codul de identificare IDNO/IDNP, dacă relaţiile se desfăşoară dintre consumatorul şi intermediarul implicat;
d) în cazul în care activitatea furnizorului este supusă autorizării sau licenţierii, acesta este obligat să furnizeze complementar informaţiilor prevăzute la lit. a) şi b) din prezentul articol, numărul şi data eliberării autorizaţiei/licenţei, termenul de valabilitate a acesteia şi datele de identificare, denumirea, adresa şi modalităţile de contactare a autorităţii emitente a autorizaţiei sau licenţei, inclusiv numărul de fax şi adresa de e-mail ale acesteia.
(2) serviciul financiar:
a) descrierea caracteristicilor principale ale serviciului financiar (tipul tranzacţiei, costurile aferente serviciilor financiare, condiţiile de plată pentru serviciul deja prestat etc.);
b) costul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate taxele, comisioanele, cheltuielile aferente şi toate tarifele achitate de către consumator, ori achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un cost total exact al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat să informeze consumatorul asupra modalităţii de calcul care să permită consumatorului să verifice costul total;
c) dacă este cazul, o notificare care să indice că serviciul financiar este legat de instrumente care implică riscuri speciale asociate trăsăturilor lor specifice sau operaţiunilor care trebuie executate sau al căror preţ depinde de fluctuaţiile de pe pieţele financiare care nu se află sub controlul furnizorului şi că nu poate fi prezentată o estimare a evoluţiei viitoare raportată la performanţele statistice precedente;
d) existenţa sau posibilitatea existenţei unor taxe şi costuri suplimentare care nu se achită prin intermediul furnizorului sau care nu sunt impuse de acesta;
e) orice limite de timp sau dată pînă la care informaţiile furnizate sunt valabile;
f) modalităţile de plată şi de realizare a plăţilor;
g) orice cost suplimentar pentru consumator, rezultat din utilizarea de către acesta a mijloacelor de comunicare la distanţă, dacă astfel de costuri adiţionale se percep.
(3) contractul la distanţă:
a) existenţa sau lipsa dreptului de revocare în conformitate cu art.6 din prezenta lege şi, în cazul în care acest drept există, se vor preciza termenul şi condiţiile de exercitare a acestuia, inclusiv informaţii privind sumele pe care consumatorul trebuie să le plătească potrivit art. 7 alin. (1) din prezenta lege, precum şi consecinţele ce decurg din neexercitarea acestui drept;
b) durata minimă pentru care se încheie contractul la distanţă, în cazul comercializării unor servicii financiare cu caracter permanent sau periodic;
c) informaţii privind orice drept al părţilor de a rezilia contractul înainte de termen sau unilateral, în temeiul contractului la distanţă, inclusiv orice penalităţi impuse de contract în astfel de cazuri;
d) indicarea modalităţilor practice de exercitare a dreptului de revocare a contractului înainte de termen, care să indice adresa poştală la care poate fi depusă sau expediată notificarea de revocare din contract, precum şi orice număr de fax sau adresă electronică la care aceasta poate fi expediată;
e) clauza contractuală care precizează legislaţia aplicabilă contractului la distanţă şi instanţa competentăîn soluţionarea eventualelor litigii între părţi;
f) regimul lingvistic care prevede în ce limbă sunt formulaţi termenii şi condiţiile contractuale, informaţiile prealabile prevăzute de art. (4) din prezenta lege, precum regimul lingvistic în care furnizorul decide să comunice pe durata derulării contractului la distanţă cu acordul consumatorului;
g) orice modificare a conţinutului clauzelor contractuale, va fi transmisă consumatorilor cu cel puţin 10 zile calendaristice înainte de aplicarea acestora, printr-o notificare expediată acestuia, cu excepţia situaţiilor în care consumatorul solicită modificări ale contractului;
h) altă informaţie care trebuie să fie furnizată în dependenţă de tipul de serviciu financiar.
4) căile de soluţionare a litigiilor
a) posibilitatea aplicării procedurilor extrajudiciare înaintea sesizării instanţei de judecată, de către consumator care are calitatea de parte contractuală, şi, de asemenea, care sunt modalităţile consumatorului de a recurge la aceste proceduri;
b) existenţa unor fonduri de garantare sau a altor mecanisme de compensare, altele decît cele prevăzute prin lege.
(2) Informaţiile prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, al căror scop comercial trebuie să fie explicite, vor fi comunicate consumatorului în mod clar şi comprehensibil, adecvat mijlocului de comunicare la distanţă, utilizat cu respectarea principiului bunei-credinţe în tranzacţiile comerciale şi a principiilor care reglementează protecţia persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu.
(3) Informarea consumatorului în cazul comunicaţiilor prin telefonia vocală
a) în cazul în care mijlocul de comunicare la distanţă este telefonul sau orice alt mijloc ce implică vorbirea directă, la începutul oricărei convorbiri iniţiat de furnizor, acesta are obligaţia de a informa în mod complet, corect şi precis asupra următoarelor elemente:
- datele sale de identificare şi
- scopul comercial a apelului.
b) doar cu acordul explicit al consumatorului, numai următoarele informaţii trebuie furnizate:
- identitatea persoanei care se află în contact cu consumatorul şi legătura acesteia cu furnizorul;
- descrierea caracteristicilor principale ale serviciului financiar;
- costul total pe care consumatorul îl are de plătit pentru achiziţionarea serviciului financiar, inclusiv toate comisioanele, taxele, costurile suplimentare sau cheltuielile aferente şi toate tarifele, achitate direct de către consumator sau achitate prin intermediul furnizorului, iar în cazul în care nu poate fi indicat un preţ total precis al serviciului financiar respectiv, furnizorul este obligat să informeze consumatorul asupra modalităţii de calcul care să îi permită consumatorului verificarea costului total;
- un aviz privind posibilitatea existenţei unor taxe şi costuri suplimentare care nu sunt plătite prin intermediul furnizorului sau impuse de acestea;
- existenţa sau lipsa dreptului de revocare în conformitate cu art. 6 din prezenta lege, în cazul în care acest drept există, se vor preciza termenul şi condiţiile în care acesta poate fi exercitat, inclusiv o precizare a informaţiilor privind plata sumelor pe
care consumatorul poate fi obligat să le plătească potrivit art.7 alin. (1) din prezenta lege, precum şi a consecinţelor din neexercitarea acestui drept.
(4) Furnizorul este obligat să informeze consumatorul despre faptul că orice alte informaţii suplimentare sunt disponibile la cerere şi, totodată să indice natura acestor informaţii. În orice caz, furnizorul oferă informaţiile complete în cazul în care îşi îndeplineşte obligaţiile prevăzute conform art. 5 din prezenta lege.
(5) Informațiile privind obligațiile contractuale, care trebuie transmise
consumatorului în faza precontractuală, trebuie să fie în conformitate cu obligaţiile contractuale care ar rezulta din legea care ar fi aplicabilă contractului la distanţă, în cazul în care acesta din urmă ar fi încheiat.
(6) În cazul în care serviciilor financiare ce fac obiectul prezentei legi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată şi monedă electronică, cerinţele stipulate la art. 4 alin. (1), subalin.1), subalin. 2), lit. a)-b), subalin. 3), lit. b) şi c), şi subalin. 4, lit. a) se substituie cu cerinţele prevăzute la art. 38 şi art. 42 din Legea nr. 114 din 18 mai 2012 cu privire la serviciile de plată şi monedă electronică.
Articolul 5. Comunicarea termenilor şi condiţiilor contractelor şi a informaţiilor prealabile
(1) Furnizorul comunică consumatorului, în totalitate termenii şi condiţiile contractuale şi informaţiile în conformitate cu art. 4 alin. (1)-(3) din prezenta lege, pe suport de hîrtie sau pe orice suport durabil disponibil şi accesibil consumatorului, în timp util, înainte ca acesta să poarte obligaţia semnării unui contract la distanţă a unui astfel de serviciu financiar la distanţă.
(2) Furnizorul execută obligaţia de la alin. (1) imediat după încheierea contractului la distanţă, în cazul în care contractul a fost încheiat la cererea consumatorului, prin utilizarea mijloacelor de comunicare la distanţă care nu permite transmiterea termenilor şi condiţiilor contractului şi a informaţiilor în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol.
(3) În orice moment în timpul relaţiei contractuale, consumatorul are dreptul să primească, la cerere, termenii şi condiţiile pe suport de hîrtie. Suplimentar, consumatorul are dreptul de a schimba mijlocul de comunicare la distanţă folosit, cu excepţia cazurilor în care acesta este incompatibil cu contractul încheiat sau cu natura serviciilor financiare prestate.
(4) Consumatorii au dreptul de a solicita rezilierea contractului în situaţia în care furnizorul nu respectă prevederile prezentului articol, fără plata de penalităţi sau costuri suplimentare.
Capitolul III
CERINŢE REFERITOARE LA DREPTURI PRIVIND CONTRACTELE DE SERVICII FINANCIARE DE CONSUM LA DISTANŢĂ
Articolul 6. Dreptul de revocare
(1) Consumatorul are la dispoziţie un termen de 14 zile calendaristice pentru a se revoca din contract, fără penalităţi şi fără a invoca motive. În cazul contractelor la distanţă, care au ca obiect contractele de asigurare de viaţă individuale, termenul în care consumatorul îşi poate exercita dreptul de revocare este de 20 de zile calendaristice, din data informării consumatorului despre semnarea contractului de către asigurător. Aceste prevederi nu se aplică contractelor de asigurare de viaţă cu o durată de pînă la 6 luni inclusiv. Prevederile respective se aplică şi în cazul contractelor referitoare la operaţiuni privind pensiile private.
(2) Acest termen de revocare începe să curgă de la una din următoarele date:
a) data încheierii contractului la distanţă, cu excepţia cazurilor referitoare la contractele care au ca obiect asigurările de viaţă, în cazul în care termenul începe din data în care consumatorul este informat că s-a încheiat contractul la distanţă;
b) data la care consumatorului îi sînt aduse la cunoştinţă clauzele şi condiţiile contractuale şi informaţiile în conformitate cu art. 5 alin. (1) şi (2) din prezenta lege dacă această dată este ulterioară datei la care se face referire la lit. a) din prezentul alineat.
(3) Dreptul de revocare din contract nu se aplică:
a) în cazul serviciilor financiare ale căror costuri depind de fluctuaţiile pieţei financiare din afara controlului furnizorilor, care pot apărea în perioada de revocare, cum ar fi serviciile legate de:
- operaţiuni valutare;
- instrumente ale pieţei monetare;
- valori mobiliare negociabile;
- titluri de participare la organisme de plasament colectiv;
- contracte futures financiare, inclusiv contracte similare cu decontare finală în numerar;
- contracte forward privind rata dobînzii;
- contracte swap privind rata dobînzii, cursul de schimb şi acţiuni (equity swaps);
- opţiuni de cumpărare sau vînzare a instrumentelor menţionate la prezenta literă, inclusiv contractele similare cu decontare finală în numerar. Această categorie include în special şi opţiuni pe cursul de schimb şi rata dobînzii.
b) poliţelor de asigurare pentru călătorie şi bagaje sau altor poliţe de asigurare cu o durată de cel mult 30 de zile calendaristice;
c) contractelor executate integral de ambele părţi la cererea expresă a consumatorului, formulată înainte ca acesta să-şi exercite dreptul de revocare.
(4) În cazul în care consumatorul şi-a exercitat un drept de revocare dintr-un contract, acesta va notifica furnizorul conform informaţiilor primite de la acesta potrivit art. 4 subalin. 3), lit. d), înainte de expirarea termenului prevăzut la art. 6 alin. (1) din prezenta lege, prin mijloace care confirmă recepţia notificării. Termenul se consideră respectat în cazul în care notificarea este expediată înainte de expirarea termenului, formulat pe hîrtie sau pe alt suport durabil disponibil şi accesibil destinatarului.
(5) În sensul prezentei legi, o notificare de revocare dintr-un contract la distanţă, este o notificare dacă este făcută:
a) în scris;
b) pe un alt suport durabil, disponibil şi accesibil consumatorului, şi care indiferent de modul de exprimare, indică intenţia consumatorului de a anula contractul.
(6) O notificare de revocare din contractul la distanţă este făcută corect, atunci cînd consumatorul:
a) o lasă la adresa furnizorului ultima cunoscută de consumator şi adresată pe numele furnizorului în cazul acesta notificarea e considerată făcută în ziua cînd a fost lăsată;
b) se trimite prin poştă la adresa furnizorului ultima cunoscută de consumator şi adresată pe numele furnizorului, în cazul acesta notificarea e considerată făcută în ziua în care a fost postată;
c) se trimite prin fax la numărul de fax a furnizorului ultimul cunoscut de consumator, în cazul dat notificarea e considerate făcută în ziua în care a fost trimisă;
d) se trimite prin poştă electronică la adresa de poştă electronică a furnizorului ultima cunoscută de consumator, în cazul acesta notificarea e considerată făcută în ziua cînd aceasta este trimisă;
e) prin alte mijloace de comunicare la distanţă, se trimite la o adresă internet sau pagină web pe care furnizorul a comunicat consumatorului că poate fi utilizată în acest scop, sau în cazul acesta notificarea se consideră făcută în ziua în care aceasta este trimisă la adresa sau site-ul indicat.
(7) În cazul în care unui contract la distanţă pentru un serviciu financiar dat i se anexează un alt contract cu privire la serviciile prestate de către un furnizor sau de către un terţ pe baza unui contract dintre terţ şi furnizor, acest contract la distanţă adiţional se
revocă, fără plata unor penalităţi sau costuri suplimentare, în cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de revocare în conformitate cu art. 6 alin. (1) din prezenta lege.
(8) Dispoziţiile prevăzute la art. 6 alin. 1, în partea ce ţine de anularea, rezilierea sau neaplicabilitatea contractului la distanţă sau dreptul unui consumator de a-şi îndeplini obligaţiile contractuale înainte de termenul stabilit, în contractul la distanţă. Dispoziţiile respective se aplică indiferent de condiţiile pentru expirarea contractului şi de efectele sale juridice.
Articolul 7. Plata serviciului prestat înainte de revocarea din contractul la distanţă
(1) În cazul în care consumatorul îşi exercită dreptul de revocare în conformitate cu art. 6 alin. (1) din prezenta lege, acestuia i se poate cere să plătească fără întîrzieri nejustificate, numai serviciul financiar prestat efectiv de către furnizor conform contractului la distanţă. Executarea contractului poate începe numai după ce consumatorul şi-a dat acordul. Costul serviciului prestat:
a) nu trebuie să depăşească suma proporţională cu serviciul deja prestat, în comparaţie cu acoperirea totală a contractului la distanţă;
b) nu trebuie să fie interpretată în nici un caz ca o penalitate.
(2) Prin excepţie de la prevederile alin. (1) din prezentul articol, în cazul revocării din contractele de asigurare, se vor aplica prevederile legislaţiei în domeniul asigurărilor.
(3) Furnizorul nu poate impune consumatorului să plătească o sumă în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol, în cazul în care nu poate dovedi că acel consumator a fost informat în mod corespunzător cu privire la obligativitatea plăţii, în conformitate cu art. 4 alin. (1) subalin. 3), lit. a) din prezenta lege. Consumatorul nu poate fi obligat să plătească o sumă în conformitate cu alin. (1) din prezentul articol, dacă furnizorul a început executarea contractului încheiat înaintea expirării perioadei de revocare conform art. 6 alin. (1) al prezentei legi, fără existenţa unei cereri exprese prealabile a consumatorului.
(4) Fără nici o întîrziere nejustificată şi nu mai tîrziu de 30 de zile calendaristice, furnizorul este obligat să ramburseze consumatorului orice sume primite conform contractului la distanţă, cu excepţia sumei prevăzute la alin. (1) din prezentul articol. Acest termen începe să curgă din ziua cînd furnizorul primeşte notificarea de revocare din contract.
(5) Consumatorul este obligat să restituie furnizorului orice sume sau bunuri pe care le-a primit de la furnizor, fără întîrzieri nejustificate şi nu mai tîrziu de 30 de zile calendaristice. Acest termen începe să curgă din ziua cînd consumatorul expediază notificarea de revocare din contract.
Articolul 8. Servicii nesolicitate
(1) Furnizarea de servicii financiare la distanță consumatorului contra plată,
fără cererea sa expresă și prealabilă sunt interzise.
(2) În cazul în care consumatorul primește servicii, pe care el/ ea nu a cerut în
prealabil și în mod explicit, el/ ea nu sunt obligați la plata pentru acest serviciu.
Absența unui răspuns al consumatorului nu este echivalent cu consimțămîntul său.
Articolul 9. Comunicări nesolicitate
(1) Necesită acordul prealabil al consumatorului utilizarea de către furnizor a următoarelor mijloace de comunicare la distanţă:
a) sistem automatizat de apel fără intervenţie umană de tipul automatelor de
apel;
b) telecopiator sau fax.
(2) Se interzice utilizarea altor mijloace de comunicare individuală la distanţă
cu excepţia celor prevăzute la alin. (1) din prezentul articol, dacă nu a fost obţinut acordul consumatorilor vizaţi sau dacă consumatorul a obiectat în mod evident.
(3) Măsurile menţionate la alin. (1) şi (2) din prezentul articol, nu vor atrage costuri pentru consumatori.
(4) Se interzice prestarea serviciilor finanicare către un consumator, fără acordul acestuia, în cazul în care prestarea include solicitarea unei plăţi imediate sau ulterioare”.
Capitolul VII
MĂSURI DE PUNERE ÎN APLICARE
Articolul 9. Autorităţile de supraveghere privind respectarea legislaţiei cu privire la încheierea şi executarea contractelor la distanţă a serviciilor financiare de consum
(1) Autorităţile de supraveghere privind respectarea legislaţiei cu privire la comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum sunt Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare potrivit domeniilor de competenţă ale acestor autorităţi.
(2) Agenţia pentru Protecţia Consumatorilor şi Comisia Naţională a Pieţei Financiare, în domeniile sale de competenţă conform prezentei legi, asigură controlul privind respectarea cerinţelor de informare precontractuală încheierii unui contract cu privire la comercializarea la distanţă a servciilor financiare de consum, respectarea termenelor de rambursare pentru plata serviciului prestat înainte de revocarea din contractul la distanţă şi respectarea cerinţelor de utilizare a mijloacelor de comunicare la distanţă dacă nu a fost obţinut acordul consumatorului.
Articolul 10. Cerinţe de punere în aplicare
(1) Consumatorii nu pot renunţa la drepturile care le sunt conferite prin prezenta lege.
(2) Contractele pentru furnizarea de servicii financiare de consum la distanţă nu pot conţine, chiar cu acordul expres al consumatorului, clauze de renunţare la drepturile prevăzute de prezenta lege.
Articolul 11. Răspunderea pentru încălcarea prevederilor prezentei legi
(1) Pentru încălcarea prevederilor prezentei legi, persoanele fizice şi juridice răspund în conformitate cu legislaţia civilă, contravenţională sau penală.
(2) Constituie încălcări ale prezentei legi pasibile de răspundere contravenţională:
a) încălcarea dispoziţiilor art. 4 alin. (1) subalin. 1)-4), alin. (5), art. (5) referitoare la nerespectarea obligaţiei de informare privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum;
b) încălcarea art. 7 alin. (4), art. 9 alin. (1)-(3).
Articolul 12. Soluţionarea litigiilor pe cale extrajudiciară
Litigiile ce decurg din încheierea şi executarea contractelor privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum, pot fi soluţionate şi prin aplicarea procedurii de mediere.
Articolul 13. Sarcina probei
(1) Sarcina probei privind îndeplinirea obligaţiilor furnizorului de informare a consumatorului, precum şi sarcina probei existenţei consimţămîntului consumatorului la încheierea contractului şi, după caz la executarea acestuia cad în sarcina furnizorului;
(2) Orice termen sau clauză contractuală care prevede că sarcina probei de respectare totală sau parţială de către furnizor a obligaţiilor impuse de prezenta lege să îi revină consumatorului va fi considerată o clauză abuzivă, în condiţiile prevăzute de Legea nr. 256 din 09 decembrie 2011 privind clauzele abuzive în contractele încheiate cu consumatorii.
Capitolul VIII DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 14. Intrarea în vigoare a legii
Prezenta lege intră în vigoare la expirarea a 6 luni de la data publicării în Monitorul Oficial al Republicii Moldova.
Articolul 15. Ajustarea cadrului normativ
(1) Guvernul în termen de 6 luni de la data publicării:
a) va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în vigoare în conformitate cu prezenta lege;
b) va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege.
(2) Comisia Naţională a Pieţei Financiare în termen de 6 luni de la data publicării prezentei legi, va aduce actele sale normative în concordanţă cu prezenta lege, sau după caz, va adopta actele normative necesare pentru aplicarea prezentei legi.
Preşedintele Parlamentului Xxxx Xxxxxx
Anexa la Legea privind comercializarea la distanţă a serviciilor financiare de consum
Lista mijloacelor de comunicare utilizate în cadrul comercializării la distanţă a serviciilor financiare de consum:
a) Poştă electronică (e-mail);
b) Telefon cu intervenţie umană (telefonia vocală);
c) Telefon fără intervenţie umană (automat de apel, audiotext);
d) Videofon (telefon cu imagine);
e) Videotext (microordinator, ecran Tv cu tastatură sau ecran tactil);
f) Telecopiator (fax);
g) Televiziune (teleshopping);
h) Publicitate tipărită cu bon de comandă;
i) SMS;
j) Servicii de mesagerie pe internet.