Reflecţii asupra cercului de persoane care pot încheia valid un contract matrimonial până la înregistrarea căsătoriei
Revista Institutului Naţional al Justiţiei
Reflecţii asupra cercului de persoane care pot încheia valid un contract matrimonial până la înregistrarea căsătoriei
nr.2, 2014
Xxxx XXXXXXXXX,
doctorand, USM,
lector universitar, UTM, consilierul Directorului executiv al INJ
Sumar
În prezentul studiu vom analiza însemnătatea noţiuni- lor „persoane care doresc să se căsătorească” şi „viitorii soţi” utilizate de legiuitor în Codul familiei. Totodată, vom analiza şi noţiunile „logodnici” şi „concubini”, care, deşi nu sunt pre- văzute în legislaţia familială, sunt întâlnite în ordinea juridi- că şi socială din RM. Necesitatea unui asemenea studiu se impune în contextul determinării cadrului temporal în care părţile pot conveni asupra conţinutului regimului matrimo- nial contractual, precum şi a cercului de persoane care pot încheia valid un contract matrimonial până la înregistrarea căsătoriei.
Cuvinte-cheie: contract matrimonial, regim matrimonial, căsătorie, familie, soţ, logodnic, concubin.
Summary
Reflections on the circle of persons who can valid conclude an matrimonial contract until the registration of marriage
In this study we will analyze the significance of the terms
„people who want to get married” and „future husbands” used by the legislator in the Family Code. We will also analyze the concepts „plighted lovers” and „concubines”, which, although not included in family law, are meeting in the legal and social order of the RM. The necessity of such a study is required in the context of determining the time frame in which the par- ties may agree on the contents of the matrimonial contractual regime, and the numbers of people who can valid sign a mat- rimonial contract until the registration of the marriage.
Keywords: matrimonial contract, matrimonial regime, marriage, family, husband, fiancé, concubine.
Potrivit art.27 CF1, contractul matrimonial poate fi încheiat între persoanele care doresc să se căsăto- rească sau între soţi. Astfel, contractul matrimonial poate fi încheiat atât până la încheierea căsătoriei, cât şi oricând în timpul căsătoriei. Dacă în privinţa soţilor este clar statutul juridic legal al acestora şi nu apar inadvertenţe sau impedimente la determi- narea acestuia, întrucât legea este destul de expli- cită, atunci în privinţa persoanelor care doresc să se căsătorească sunt necesare concretizări, întrucât formează o categorie distinctă de subiecţi care pot încheia contract matrimonial, despre care legea păstrează tăcerea.
Astfel, legiuitorul naţional utilizează în art.11 alin. (2), art.12 alin.(2), art.13 alin.(1) şi art.27 CF expresia persoane care doresc să se căsătorească şi, doar într- un singur articol – art.10 alin.(2) CF - expresia viitorii soţi. În context, apare întrebarea logică dacă legiui- torul face sau nu distincţie între aceste noţiuni?
Înainte de a oferi răspuns la această întrebare, vom analiza cadrul legislativ al statelor vecine: Ro- mânia, Ucraina şi Federaţia Rusă, în special - cu re- ferire la unicitatea sau dualitatea utilizării, existenţa sau lipsa definiţiilor legale, contextul şi scopul între- buinţării.
În România, în noul Cod Civil2 este utilizată doar expresia„viitorii soţi”, fără a se prezenta definiţia sau să se ofere careva explicaţii referitor la statutul juri- dic al persoanelor care doresc să încheie un contract matrimonial înainte de înregistrarea căsătoriei. Mai mult ca atât, atunci când se referă la regimul matri- monial, legiuitorul român utilizează doar o singură dată expresia „viitorii soţi” în art.312 alin.(1) NCC, care prevede că „Viitorii soţi pot alege ca regim ma- trimonial: comunitatea legală, separaţia de bunuri sau comunitatea convenţională”. Observăm că acest aspect nu prezintă importanţă pentru legiuitorul din statul vecin, nici pentru doctrina românească.
Însă, reieşind din contextul utilizării expresiei„vi- itorii soţi” la capitolul încheierii căsătoriei, concluzi-
1 Codul familiei al Republicii Moldova. Nr.1316-XIV din 26 octom- brie 2000, în vigoare începând cu 26.04.2001. În: Monitorul Ofici- al al RM, 26.04.2001, nr.47-48 (210).
35
2 Codul civil al României. Nr.287 din 17.07.2009, în vigoare înce- pând cu 01.10.2011. În: Monitorul Oficial al României, Partea I, 24.07.2009, nr.511.
35
Institutul Naţional al Justiţiei
Revista Institutului Naţional al Justiţiei
onăm că legiuitorul se referă la cercul persoanelor care au împlinit vârsta de 18 ani, pentru motive te- meinice – 16 ani (art.272 alin.(1)-(2) NCC).
Totodată, în art.284 NCC se menţionează că „În cazul în care căsătoria nu s-a încheiat în termen de 30 de zile de la data afişării declaraţiei de căsătorie sau dacă viitorii soţi doresc să modifice declaraţia iniţială, trebuie să se facă o nouă declaraţie de căsă- torie şi să se dispună publicarea acesteia”. Din aceas- tă normă legală s-ar putea trage concluzia că prin viitorii soţi se subînţeleg persoanele care au depus declaraţia de căsătorie, însă nu optăm pentru o in- terpretare restrictivă. Or, o interpretare extensivă ar corespunde mai bine principiului libertăţii conven- ţiilor matrimoniale instituit prin NCC.
Alta este situaţia în Ucraina, unde, în conformita- te cu art.92 alin.(1) CF3,„Contractul matrimonial poa- te fi încheiat de persoanele care au depus cerere de înregistrare a căsătoriei, precum şi de către soţi”. În acest fel, legiuitorul ucrainean prevede exact din ce moment persoanele au dreptul să încheie contractul matrimonial şi anume din momentul depunerii ce- rerii de înregistrare a căsătoriei. Însă, prin alin.(2) al aceluiaşi articol, potrivit căruia„Pentru a încheia con- tract matrimonial până la înregistrarea căsătoriei, dacă o parte este persoană minoră, trebuie acordul scris al părinţilor sau curatorului, autentificat notari- al”, s-ar părea că se prevede o excepţie, însă nu este aşa. Or, prin alin.(2) se urmăreşte scopul de a oferi minorului posibilitatea de a încheia contractul ma- trimonial până la înregistrarea căsătoriei, dacă are acordul scris al părinţilor sau curatorului, autentificat notarial, iar în temeiul alin.(1) contractul matrimoni- al poate fi încheiat din momentul depunerii cererii de înregistrare a căsătoriei.
Din această ordine logică de idei ar rezulta că notarul, autentificând contractul matrimonial înain- te de încheierea căsătoriei, trebuie să solicite de la părţile contractante dovada că au depus cerere de înregistrare a căsătoriei. Obţinerea unui asemenea certificat în practică poate fi destul de problemati- că, ceea ce va îngrădi esenţial dreptul viitorilor soţi la încheierea contractului matrimonial.4
Mai mult ca atât, depunerea cererii de înregistra- re a căsătoriei nu atrage nicio răspundere juridică pentru persoanele care doresc să se căsătorească. Acestor persoane nu le poate fi impusă obligativita- tea încheierii căsătoriei, nici chiar prin intermediul
3 Семейный кодекс Украины. №.2947 от 10.01.2002, вступивший в действие с 01.01.2004. B: Офіційний вісник України, 2002, н.7.
4 Мыскин X.X. Брачный договор в системе российского частного права. Москва: Статут, 2012, с.72.
nr.2, 2014
instanţei de judecată. Până la momentul înregistră- rii căsătoriei ele pot să-şi retragă cererea fără nici o explicaţie sau pot doar să nu se prezinte la ceremo- nia de înregistrare a căsătoriei.5
Totodată, în cazul încheierii contractului matri- monial anterior căsătoriei, notarul trebuie să speci- fice că acest contract va intra în vigoare din momen- tul înregistrării căsătoriei între părţile contractului.6 În Federaţia Rusă, potrivit art.40 CF7, „Contract matrimonial este convenţia persoanelor care se că- sătoresc sau convenţia soţilor prin care se determi- nă drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor în timpul căsătoriei şi (sau) în caz de desfacere a că- sătoriei”. În literatura de specialitate rusă se menţi- onează că nici CF, nici alte acte normative nu oferă temei de a considera că statutul de persoane care se căsătoresc se obţine doar din momentul depunerii cererii de căsătorie la Oficiul de Stare Civilă. În plus, CF nu prevede obligativitatea încheierii contractu- lui matrimonial înainte de căsătorie doar de către persoanele care au depus cerere de căsătorie, ceea
ce, evident, nu este întâmplător.8
Susţinem o asemenea abordare, întrucât atinge- rea acordului de voinţă asupra conţinutului regimu- lui matrimonial contractual este o etapă prioritară, care stă la baza deciziei de a se căsători, iar depune- rea cererii de înregistrare a căsătoriei nu garantează şi atingerea acordului de voinţă asupra conţinutului regimului matrimonial contractual, în cazul în care se intenţionează discutarea acestuia.
În Republica Moldova, cu referire la categoria persoanelor care pot încheia contract matrimonial până la înregistrarea căsătoriei, legiuitorul utilizea- ză, după cum am menţionat, expresia persoane care doresc să se căsătorească, iar expresia viitorii soţi este utilizată doar în art.10 alin.(2) CF cu referire la con- ţinutul declaraţiei de căsătorie, în care viitorii soţi trebuie să indice că nu există nici un impediment legal la căsătorie. Astfel, rezultă că, din momentul depunerii declaraţiei de căsătorie, persoanele care doresc să se căsătorească obţin statutul de viitori soţi. În cumulul situaţiilor legale analizate, conside- răm că legiuitorul naţional face distincţie între aces- te noţiuni.
Mai mult ca atât, considerăm binevenită expresia persoane care doresc să se căsătorească, utilizată de legiuitorul naţional pentru a desemna părţile con-
5 Xxxxxxxx X.X. Домашняя юридическая энциклопедия. Брак. Развод. Москва: Олимп, АСТ, 1998, p.9.
6 Xxxxxx X.X. op.cit., 2012, с.72-73.
7 Семейный кодекс Российской Федераций. №.223-Ф3 от 29.12.1995, вступивший в действие с 01.03.1996.
8 Xxxxxx X.X. op.cit., 2012, с.72.
Institutul Naţional al Justiţiei
36
Revista Institutului Naţional al Justiţiei
tractului matrimonial încheiat până la înregistrarea căsătoriei. În ceea ce priveşte sensul expresiei „vii- torii soţi”, considerăm că are o semnificaţie mai în- gustă, desemnând mai degrabă situaţia persoane- lor care aproape că au obţinut statutul de soţi, fiind consideraţi viitori soţi ca rezultat al faptului că au depus declaraţia de căsătorie. Această concluzie se întemeiază pe prevederea art.10 alin.(2) CF, singura normă juridică în care legiuitorul naţional utilizea- ză expresia „viitorii soţi”. Iar expresia „persoane care doresc să se căsătorească” considerăm că oferă un înţeles mai larg şi oferă dreptul de a semna contract matrimonial atât până la depunerea declaraţiei de căsătorie, cât şi după depunerea acesteia.
Totodată, considerăm necesar a ne referi în con- text şi la noţiunea de „logodnici”, utilizată de către legiuitorul naţional, însă nu şi în CF, cum o face le- giuitorul român.
Spre exemplu, în Titlul II, Capitolul I, art.266-270 din NCC al României este prevăzută instituţia logod- nei. Potrivit Dicţionarului explicativ al limbii româ- ne9, prin logodnă se desemnează: 1) Ceremonia (reli- gioasă) prin care un bărbat şi o femeie se angajează să se căsătorească; legământ solemn, promisiune de căsătorie între logodnici; credinţă. 2) Petrecerea organizată cu prilejul acestei ceremonii. 3) Intervalul de timp dintre această ceremonie şi nuntă.
Conform art.266 NCC, logodna este promisiunea reciprocă între bărbat şi femeie de a încheia căsă- toria, care însă nu condiţionează încheierea căsăto- riei, nu este supusă nici unei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă. Astfel, se creează impresia că instituţia logodnei nu aduce garanţii în vederea încheierii căsătoriei, respectiv - ne intere- sează care este necesitatea acesteia şi care este rolul ei în contextul încheierii contractului matrimonial.
Răspunsul îl oferă art.268 şi 269 NCC prin care se aduc garanţii legale, prescrie într-un an de la rupe- rea logodnei, ce constau în:
a) restituirea darurilor pe care logodnicii le-au primit în considerarea logodnei sau, pe durata acesteia, în vederea căsătoriei, cu excepţia da- rurilor obişnuite;
b) plata despăgubirilor de către partea care rupe logodna în mod abuziv, pentru cheltuielile fă-
nr.2, 2014
c) plata despăgubirilor în aceleaşi condiţii menţio- nate la lit.b) de către partea care, în mod culpa- bil, l-a determinat pe celălalt să rupă logodna.
În ceea ce priveşte rolul logodnei la încheierea contractului matrimonial, nu este susceptibil de interpretare din conţinutul normelor legale citate, din care motiv optăm, ca şi în alte cazuri, la o inter- pretare extensivă în vederea neadmiterii îngrădirii principiului libertăţii contractuale. Considerăm ast- fel că, în România, contractul matrimonial poate fi încheiat atât de către logodnici şi persoanele care au depus declaraţia de căsătorie, cât şi de către ori- ce alte persoane care au atins vârsta matrimonială şi doresc să formeze o familie.
Potrivit art.31 alin.(3) CF al Ucrainei, persoana care renunţă la căsătorie este obligată să compen- seze celeilalte părţi cheltuielile pe care le-a suportat în legătură cu organizarea nunţii şi înregistrarea că- sătoriei. Aceste cheltuieli nu sunt recuperabile, dacă refuzul de a se căsători este cauzat de comporta- mentul ilegal şi imoral al miresei sau mirelui, ori de tăinuirea situaţiilor care au importanţă pentru cel care a renunţat la căsătorie (boală gravă, existenţa unui copil, cazier judiciar etc.). Similar legiuitorului român, cel ucrainean prevede în art.31 alin.(4) CF garanţii legale pentru ruperea logodnei. Astfel, dacă renunţă la căsătorie persoana care a primit cadou în legătură cu viitoarea căsătorie, atunci contractul de donaţie poate fi reziliat de către instanţa de judeca- tă, la cererea donatorului. În caz de reziliere a con- tractului de donaţie, persoana trebuie să restituie donaţia, iar dacă nu a fost păstrată – să ramburseze contravaloarea acesteia.
După cum am menţionat, CF al RM nu reglemen- tează instituţia logodnei, deşi existenţa acesteia este recunoscută de către legiuitor prin art.134 lit.c) CPC10, art.90 alin.(11) CPP11, art.377 CContr.12 şi art.2 alin.(10) din Legea cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal13, prin care logodnicii sunt consideraţi membri de familie care au libertatea de mărturisire împotriva sa şi a altor membri de familie.
Considerăm oportun a reglementa instituţia lo- godnei şi în CF din RM, spre exemplu, prin comple- tarea art.9 cu trei alineate noi, cu următorul cuprins:
xxxx sau contractate în vederea căsătoriei, în
măsura în care au fost potrivite cu împrejurări- le, precum şi pentru orice alte prejudicii cauza- te;
9 Dicționarul explicativ al limbii române. Bucureşti: Univers Enci- clopedic Gold, 2009, p.599.
10 Codul de procedură civilă al RM. Nr.225 din 30.05.2003 //Monito- rul Oficial 111-115/451, 12.06.2003.
11 Codul de procedură penală al RM (partea generală). Nr.122 din 14.03.2003 //Monitorul Oficial 104-110/447, 07.06.2003.
12 Codul contravenţional al RM. Nr.218 din 24.10.2008 //Monitorul Oficial 3-6/15, 16.01.2009.
37
13 Legea cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal. Nr.105 din 16.05.2008 //Monitorul Oficial 112- 114/434, 27.06.2008.
37
Institutul Naţional al Justiţiei
Revista Institutului Naţional al Justiţiei
„(3) Încheierea logodnei nu condiţionează înche- ierea căsătoriei, nu este supusă nici unei formalităţi şi poate fi dovedită cu orice mijloc de probă.
(4) Dispoziţiile privind condiţiile de fond pentru încheierea căsătoriei sunt aplicabile logodnei în mod corespunzător.
(5) Persoana care renunţă la căsătorie este obli- gată să compenseze cheltuielile pe care le-a supor- tat cealaltă parte în legătură cu organizarea nunţii şi înregistrarea căsătoriei”.
Considerăm că asemenea concretizări vor con- tribui la întărirea ordinei juridice, la disciplinarea relaţiilor de mariaj şi la reducerea cazurilor de escro- cherie între logodnici.
Totodată, ţinem să menţionăm că, spre deose- bire de legiuitorul român, în legislaţia naţională alături de noţiunea „logodnici” este utilizată şi no- ţiunea de „concubini”. Potrivit Dicţionarului explica- tiv al limbii române, prin concubin se desemnează persoana care trăieşte în concubinaj – convieţuire a unui bărbat cu o femeie, fără îndeplinirea formelor legale de căsătorie; căsătorie nelegitimă14.
Termenul concubinaj a luat fiinţă odată cu insta- urarea crizei durabilităţii familiei romane. În scopul menţinerii stabilităţii relaţiilor familiale, prevenirii abuzului față de libertatea divorţului, stimularea încheierii căsătoriilor şi creşterea natalităţii, împăra- tul Xxxxxxxx a emis o lege care prevedea răspunde- rea penală pentru adulter. Această lege a introdus conceptul sancţiunilor patrimoniale în cazul cererii divorţului fără motive întemeiate. Totodată, copii, născuţi în timpul relaţiilor de concubinaj, deşi nu erau recunoscuţi legali, aveau, totuşi, unele drepturi la moştenire după moartea părinţilor.15
Deşi, instituţia concubinajului nu este reglemen- tată de CF, nici de CC, existenţa acesteia este recu- noscută de către legiuitorul naţional prin art.134 lit.c) CPC, art.90 alin.(11) CPP, art.1331 lit.a) CP16, art.2 alin.(10) din Legea cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal17 ş.a., prin care concubinii sunt consideraţi membri de familie cu li- bertatea de mărturisire împotriva sa şi a altor mem- bri de familie.
Considerăm că, odată ce concubinajul nu este recunoscut de legislaţia familială ca o formă de exis-
14 Dicţionarul explicativ al limbii române. Bucureşti: Univers Enci- clopedic Gold, 2009, p.217.
nr.2, 2014
tenţă a familiei, se impune analiza dreptului concu- binilor de a încheia contract matrimonial.
La acest capitol, revoluţionar este art.74 CF al Ucrainei, care prevede că relaţiile patrimoniale din- tre concubini sunt supuse regimului proprietăţii comune în devălmăşie, dacă altfel nu s-a convenit printr-un acord scris între ei. Astfel, bunurile obţinu- te de către concubini în timpul traiului comun sunt considerate bunuri comune, relaţiile patrimoniale dintre aceştia fiind reglementate de normele legale aplicabile regimului matrimonial legal. Considerăm că această abordare nu încurajează căsătoriile, ci din contra - reflectă tendinţa legiuitorului de a încu- raja relaţiile de concubinaj.
În RM, întrucât concubinajul nu oferă calitatea de soţ, bunurile dobândite în perioada concubinajului nu vor fi prezumate a fi comune. Deoarece numai căsătoria generează prezumţia de comunitate, în cazul concubinajului aceasta nu funcţionează, ceea ce înseamnă că bunurile dobândite de concubini vor deveni proprietatea fiecăruia, în proporţia în care au contribuit la achiziţionarea lor. Dovada pro- prietăţii comune, în ceea ce-i priveşte pe concubini, se face raportat la fiecare bun în parte şi nu la tota- litatea bunurilor, cum se procedează în cazul comu- nităţii de bunuri generate de căsătorie, iar contri- buţia fiecărui concubin la achiziţionarea bunurilor, fiind o problemă de fapt, urmează a fi dovedită prin probele ce se administrează în proces.18
În pct.26 din Hotărârea Plenului CSJ al RM nr.10 din 15.11.1993 se explică faptul că litigiul cu privire la partajarea bunurilor persoanelor care duc o via- ţă familiară fără înregistrarea căsătoriei urmează să fie soluţionat potrivit art.366-373 CC, dar nu potri- vit regulilor CF. Concomitent, necesită să fie luat în consideraţie gradul participării acestor persoane cu mijloace şi muncă personale la procurarea bunuri- lor, deoarece proprietate a soţilor sunt numai acele bunuri care au fost dobândite de către ei în timpul căsătoriei încheiate în modul stabilit.19
Cât priveşte imobilul dobândit în perioada con- cubinajului, dacă numai unul dintre concubini figu- rează în actul de dobândire, celălalt concubin nu devine coproprietar, chiar dacă el a pus la dispoziţia celuilalt întreaga sumă necesară achiziţionării bu- nului, dar îşi va putea valorifica dreptul de creanţă împotriva concubinului în condiţiile dreptului co-
15 Бондов X.X. Брачный договор. Москва: Юнити – Дана, 2000,
c.17.
16 Codul penal al Republicii Moldova (în vigoare din 24.05.2009). Nr.985 din 18.04.2002 //Monitorul Oficial 128-129/1012, 13.09.2002.
17 Legea cu privire la protecţia martorilor şi altor participanţi la procesul penal. Nr.105 din 16.05.2008 //Monitorul Oficial 112- 114/434, 27.06.2008.
18 Xxxxxx X., Xxxxxxxxxx X., Xxxxxxx X. Dreptul familiei. Ediția a II-a. Bucureşti: ALL Beck, 2001, p.45.
19 Hotărârea Plenului CSJ al RM cu privire la aplicarea unor dis- poziţii ale Codului civil şi ale altor acte normative referitoare la dreptul de proprietate privată asupra imobilelor, inclusiv asupra construcţiilor anexe. Nr.2 din 27 martie 2006. În Buletinul CSJ al RM, 2006, nr.12, p.14, pct.26.
Institutul Naţional al Justiţiei
38
Revista Institutului Naţional al Justiţiei
mun. Imobilul dobândit de unul dintre concubini în timpul concubinajului urmat de căsătoria părţilor poate intra, pe data încheierii căsătoriei, în comuni- tatea devălmaşă a soţilor, dacă, alături de contribu- ţia comună, se dovedeşte existenţa unei convenţii exprese sau tacite între aceste persoane în sensul caracterului comun al imobilului.20 Totodată, în practica sa, CSJ a RM a generalizat că, reieşind din faptul că soţia a participat la construcţia casei (înce- pută până la înregistrarea căsătoriei), ea are dreptul la cota-parte din casa partajată în natură.21
Pentru unii cetăţeni prezintă interes întrebarea
„Poate fi încheiat contractul matrimonial între per- soane ce au ales concubinajul ca mod de convieţui- re?”. În literatura de specialitate se consideră că „Aşa cum concubinajul nu se află sub incidenţa Codului familiei, adică persoanele respective nu sunt recu- noscute drept soţi, contractul matrimonial încheiat între aceste persoane este privit ca un raport de drept comun. Aceasta înseamnă că contractul va in- tra în vigoare odată cu înregistrarea căsătoriei. Dacă persoanele ce trăiesc în concubinaj nu intenţionea- ză să înregistreze căsătoria, atunci încheierea con- tractului matrimonial este lipsită de sens, deoarece el nu poate intra în vigoare”.22
Susţinem această idee şi dorim să concretizăm că contractul matrimonial este o instituţie a dreptu- lui familiei, deci el se referă la relaţiile ce apar între soţi. Odată ce concubinajul nu este recunoscut de legislaţia familială ca o formă de existenţă a fami- liei, rezultă că prevederile legislaţiei familiale nu se aplică relaţiilor de concubinaj, deci nici contractul matrimonial încheiat între concubini nu va avea pu- tere juridică, atâta timp cât nu va fi autentificat no- tarial şi nu va intra în vigoare, ca rezultat al încheierii căsătoriei. Mai mult ca atât, este cunoscut faptul că contractul matrimonial se încheie pentru a asigura bunurile soţilor în caz de divorţ, însă, atâta timp cât concubinii nu vor deveni soţi în sensul juridic, nu poate fi vorba de divorţ. Deci, persoanele care se află în relaţii familiale nelegalizate (de concubinaj) pot încheia contract matrimonial în relaţiile dintre ei, însă acesta se va afla într-o stare îngheţată.23
Totodată, considerăm că în toate cazurile în care
un combin justifică existenţa unui interes poate să solicite pe cale judecătorească să se constate con- cubinajul, în temeiul art.281 alin.(2) lit.j) CPC. Astfel, dacă unul dintre concubini are motive temeinice,
20 Xxxxxxx X. Dreptul familiei. Cluj Napoca: Limes, 2003, p.91-92.
21 Decizia Colegiului civil al Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, nr.2r/a-214/2001 din 23.05.2001.
22 Xxxxxxxxxx X., Xxxxxxxxxx X. Dreptul familiei. Chişinău: Xxxxx- X.X., 2002, p.192.
23 Xxxxxx X.X. op.cit., 2012, с.75.
nr.2, 2014
poate să solicite instanţei de judecată, pe calea unei acţiuni în constatare, să constate concubinajul şi să stabilească că un anume bun imobil este sau nu este comun pe cote-părţi al concubinilor. Printr-o astfel de acţiune se clarifică, pe de o parte - situa- ţia unui drept care se află în stare de incertitudine, ceea ce justifică invocarea prevederilor art.281 alin.
(2) lit.h) CPC, iar pe de altă parte - această acţiune are în astfel de cazuri şi semnificaţia asigurării dove- zilor, în sensul prevederilor art.127 CPC.
Cu referire la cadrul temporal în care părţile pot conveni asupra conţinutului regimului matrimonial contractual, concluzionăm că acesta nu este deter- minat de o anumită perioadă de timp, însă este în strânsă legătură cu cercul subiecţilor care pot, în condiţiile legii, încheia valid un contract matrimoni- al până la înregistrarea căsătoriei.
Prin subiect al contractului matrimonial se înţe- lege persoana fizică care încheie contractul matri- monial. Nu orice persoană fizică poate fi subiect al contractului matrimonial, ci doar aceea care întru- neşte condiţiile şi calităţile impuse de lege. Astfel, poate fi subiect al contractului matrimonial orice persoană care doreşte să se căsătorească, precum şi orice persoană căsătorită, indiferent de rasă, naţio- nalitate, origine etnică, limbă, religie, opinie, aparte- nenţă politică, avere şi origine socială.
Subiectul contractului matrimonial trebuie să în- trunească aceleaşi condiţii prevăzute de lege pen- tru încheierea căsătoriei, adică să aibă capacitatea de a se căsători, respectiv - capacitatea de a încheia contract matrimonial. Or, fiind strâns unită de ac- tul căsătoriei, convenţia matrimonială se ghidează după regula de capacitate, potrivit căreia cine poate încheia valid o căsătorie poate să săvârşească valid şi un contract matrimonial (habilis ad nuptias habi- lis ad pacta nuptialia). Această regulă comandă ca în materie de capacitate să fie respectate, de prin- cipiu, unele exigenţe de la încheierea căsătoriei şi la încheierea contractului matrimonial.24 Nu trebu- ie dedus că aceste condiţii ar fi identice. Important este că viaţa contractului matrimonial depinde de încheierea căsătoriei, iar dacă aceasta nu va avea loc, regimul matrimonial contractat va fi caduc.
Momentul încheierii convenţiei matrimoniale este diferit de cel al căsătoriei, capacitatea părţi- lor fiind apreciată, pentru fiecare dintre acestea, la momentul încheierii respectivului act.25 De aici: vâr- sta matrimonială trebuie să fie împlinită şi la data
24 Xxxxxxxxx X. Regimuri matrimoniale. Partea generală. Bucureşti: Xxxxxxx, 2003, p.196-197.
39
25 Xxxxxxxxxxx C-M., Xxxxxxxx M.G. Convenţia matrimonială. Consi- deraţii critice. În: Noul Cod civil. Comentarii, Academia Română, Institutul de Cercetări Juridice, Coordonator X. Xxxxxxx, Editura Universul Juridic, Bucureşti, 2010, p.356.
39
Institutul Naţional al Justiţiei
Revista Institutului Naţional al Justiţiei
încheierii convenţiei matrimoniale, nu doar la data celebrării căsătoriei.26
Ca regulă generală, contractul matrimonial poate fi încheiat numai între persoane care au ca- pacitatea de exerciţiu şi care au atins vârsta nece- sară pentru a se căsători. Conform art.14 CF, „Vârsta matrimonială minimă este de 18 ani. Pentru motive temeinice, se poate încuviinţa încheierea căsătoriei cu reducerea vârstei matrimoniale, dar nu mai mult decât cu doi ani”.
Dacă persoana n-a atins vârsta matrimonială minimă, dar a primit încuviinţarea de la autorita- tea administraţiei publice locale de a se căsători, atunci considerăm că aceasta poate să încheie con- tract matrimonial până la înregistrarea căsătoriei, cu acordul înscris al părinţilor sau curatorilor. După înregistrarea căsătoriei, soţul minor dobândeşte capacitate juridică civilă deplină, din care motiv considerăm că este în drept să încheie contract ma- trimonial până la căsătorie, dacă a împlinit vârsta de 16 ani, a primit acordul înscris al părinţilor sau curatorilor şi încuviinţarea de la autoritatea admi- nistraţiei publice locale de a se căsători. Cu respec- tarea aceloraşi condiţii, considerăm că sunt în drept să încheie contract matrimonial până la încheierea căsătoriei minorii emancipaţi în conformitate cu legea, întrucât din momentul emancipării ei obţin capacitate de exerciţiu.
În ceea ce priveşte persoana limitată în capaci- tatea de exerciţiu de către instanţa judecătorească, aceasta poate încheia contract matrimonial, însă cu acordul curatorului său sau al altui reprezentant legal,27 iar persoanele lipsite de capacitatea de exer- ciţiu nu pot să încheie contract matrimonial, tot aşa cum nu pot să încheie căsătoria în temeiul art.15 alin.(1) lit.f ) CF. Mai mult ca atât, impedimentele la căsătorie prevăzute la art.15 CF sunt aplicabile şi cu referire la limitarea cercului persoanelor care pot încheia contract matrimonial. Astfel, nu se admite încheierea contractului matrimonial între:
a) persoane dintre care cel puţin una este deja căsătorită;
b) rude în linie dreaptă până la al IV-lea grad, in- clusiv fraţi şi surori, inclusiv cei care au un pă- rinte comun;
c) adoptator şi adoptat;
d) adoptat şi rudă a adoptatorului în linie dreap- tă, până la al II-lea grad inclusiv;
26 Xxxxx X., Xxxxxxxxx X. Regimuri matrimoniale. Bucuresti: Ha- xxxxxx, 2010, p.81.
27 Xxxxxxxxxx X.X. – ответственный редактор. Комментарий к семейному кодексу Российской Федераций. Москва: Норма, 2000, p.140.
nr.2, 2014
e) curator şi persoană minoră aflată sub curatela acestuia, în perioada curatelei;
f ) persoane dintre care cel puţin una a fost lipsită de capacitatea de exerciţiu;
g) persoane condamnate la privaţiune de liberta- te în perioada în care ambele îşi ispăşesc pe- deapsa;
h) persoane de acelaşi sex.
Cu referire la cercul subiecţilor care pot, în con- diţiile legii, încheia valid un contract matrimonial până la înregistrarea căsătoriei, concluzionăm că trebuie respectate aceleaşi cerinţe care există pen- tru încheierea căsătoriei, adică să fie persoană fizică, să aibă capacitatea de a se căsători, vârsta matrimo- nială, după caz, să fie emancipaţi sau să aibă acordul înscris al părinţilor sau curatorilor şi încuviinţarea de la autoritatea administraţiei publice locale de a se căsători.
Concluzionăm că prin expresia persoane care doresc să se căsătorească se desemnează cercul per- soanelor fizice de sex opus, care au atins vârsta de 18 ani, după caz - 16 ani, au capacitate de exerciţiu deplină sau limitată şi doresc să formeze împreună o familie. Iar prin expresia viitorii soţi se desemnează persoanele care doresc să se căsătorească şi au de- pus declaraţia de căsătorie.
Termenul „logodnici” este utilizat în viaţa cotidia- nă, chiar şi în normele juridice procesuale, cu consi- deraţiunea de membri de familie care au libertatea de mărturisire împotriva lor şi a altor membri de fa- milie. Considerăm că între persoanele care doresc să se căsătorească apar efectele juridice ale unei asemenea legături spirituale cum este logodna, din care motiv necesită a fi reglementată instituţia lo- godnei prin normele CF. Întrucât starea de persoană logodită persistă până la data înregistrării căsători- ei, considerăm că logodnicii pot încheia valid un contract matrimonial.
În ceea ce priveşte„concubinii”, considerăm că ei, la fel, pot încheia valid un contract matrimonial, au- tentificat notarial, care va intra în vigoare ca rezultat al încheierii căsătoriei.
Observăm astfel că cercul persoanelor care pot încheia valid un contract matrimonial până la înre- gistrarea căsătoriei este condiţionat doar de exis- tenţa vârstei matrimoniale şi a capacităţii de exer- ciţiu, în timp ce producerea efectelor juridice care pun în aplicare contractul matrimonial este un alt subiect de discuţie.
Recenzent: Xxxxxxxxx XXXXXXXX,
doctor în drept, conferenţiar universitar, USM
Institutul Naţional al Justiţiei
40