NCHEIEREA CONTRACTULUI
ASPECTE ACTUALE ALE PROPRIETÃIII INDUSTRIALE
}NCHEIEREA CONTRACTULUI
DE FRANCHISING (1)
jur. Xxxx XXXX|CO,
sp. coordonator, Sec\ia Legisla\ie [i Acte Normative, AGEPI
P
otrivit Articolului 1 al Legii cu privire la franchising, definiţia sa este următoarea: “Franchisingul reprezintă un sistem de raporturi contractuale între întreprinderi în care partea denumită franchisor acorda părţii denumite franchiser dreptul de a
produce şi/sau a comercializa anumite produse (mărfuri), de a presta anumite servicii în numele şi cu marca franchiserului, precum şi dreptul de a beneficia de asistenţa tehnică şi organizatorică a acestuia”.
Intellectus 2/2003
Deşi pot fi propuse definiţii diferite, franchisingul poate fi descris ca un acord prin care o persoană (franchisorul), care a dezvoltat un sistem pentru conducerea unei anumite afaceri, permite altei persoane (franchiserul) să utilizeze acel sistem conform instrucţiunilor frachisorului, în schimbul unei remuneraţii. Relaţia este neîntreruptă, deoarece franchiserul operează conform standardelor, practicilor stabilite şi monitorizare de franchisor şi cu ajutorul unul sprijin continuu al acestuia.
Acordul de franchising se leagă de un sistem pe care franchisorul îl permite - sau îl
licenţiază franchiserului - în vederea exploatării. Acesta poate fi numit sistem de franchisă sau mai simplu -
„sistem”. Sistemul de franchisă este un pachet care cuprinde drepturile de proprietate intelectuală legate de una sau mai multe mărci, desene şi modele industriale, invenţii şi opere protejate prin drept de autor, împreună cu know-how- ul şi secretele comerciale relevante, pentru a fi exploatat în vânzarea bunurilor şi furnizarea serviciilor pentru utilizatorii finali.
Franchisingul reprezintă o totalitate de raporturi de arendă, leasing, vânzare-
cumpărare, antrepriză, de reprezentanţă, o întreprindere mixtă. Franchisingul şi raporturile juridice legate de acesta se reglementează prin Codul civil, Legea cu privire la franchising şi alte acte norma- tive. Raporturile dintre franchisor si franchiser nereglementate prin actele menţionate anterior se reglementează prin contractul de franchising. Dacă acordul internaţional, la care Republica Moldova este parte, stabileşte în domeniul franchisingului alte norme decât cele prevăzute de prezenta lege, întreprinderile autohtone care au încheiat contracte de franchising cu
48
ASPECTE ACTUALE ALE PROPRIETÃIII INDUSTRIALE
întreprinderi străine cad sub incidenţa normelor acordului internaţional.
În prezent pentru
economia noastră
franchisingul este un fenomen relativ nou, pe când în ţările cu o economie de piaţă bine dezvoltată acesta a fost utilizat mai mult de o sută de ani ca un mijloc de asigurare a necesităţilor societăţii în diverse sfere de activitate. În ţările cu economie de piaţă dezvoltată, vânzarea bunurilor şi serviciilor prin franchising a sporit remarcabil în anii 50 ai secolului trecut.
S-a estimat că în Statele Unite ale Americii franchisingul reprezintă mai mult de o treime din toate vânzările cu amănuntul în dolari. În Austra- lia, se estimează că fast-food- urile cu franchisă reprezintă peste 90% din vânzările totale pe acea piaţă. La ora actuală franchisingul este practicat în peste 70 de ţări din lume.
Intellectus 2/2003
Primul exemplu de franchising în SUA se poate considera acordarea legală a drepturilor asupra activităţii economice în astfel de sfere ca băncile şi căile ferate.
Dreptul exclusiv, obţinut de la Guvern, a stimulat activitatea economică de a investi imense sume de bani în dezvoltarea acestor tipuri de întreprinderi, în
pofida faptului că în acest caz se păstra un anumit control al statului asupra funcţionării căilor ferate şi a băncilor.
Un alt exemplu de utilizare a franchisingului de către antreprenori a fost remarcat în anii 50 ai sec. XIX, când în SUA au fost acordate drepturi exclusive producătorilor. În acest timp un număr de întreprinderi mari, de exemplu, compania „ZINGHER”, franchiseasă dreptul de vânzare a produselor sale (a maşinilor de cusut) pe tot teritoriul SUA. Deoarece compania nu dispunea de mijloace financiare suficiente pentru angajarea vânzătorilor, Xxxxxxx x oferit posibilitatea vânzătorilor independenţi (dealeri) de a cumpăra dreptul la vânzarea maşinilor de cusut pentru un anumit teritoriu.
Dealerii achitau 60$ pentru o maşină, dar o vindeau cu 125$. Pe parcursul a câţiva ani sute de dealeri au devenit oameni bogaţi.
Poate fi menţionat de asemenea ca un sistem reuşit de franchising sistem utilizată de compania „General Motors”. Ea rămâne până în clipa de faţă unicul sistem de vânzare a automobilelor.
În multe ţări a început să se dezvolte foarte rapid sistemul de franchising pentru crearea hotelurilor şi a restaurantelor. Aceasta a condiţionat apariţia în SUA a legii cu privire la mărci. Întreprinderea producătoare, de lucrări sau servicii, care avea printre concurenţi capacităţile sale
individuale, o reputaţie frumoasă în deservire, obţinea în anumite condiţii dreptul asupra mărcii. Proprietarul mărcii elibera licenţa altor firme pentru o anumită perioadă de timp, în care proprietarul controla calitatea mărfurilor sau a serviciilor care se realizau cu marca acestuia. Vinderea dreptului de utilizare a mărcii sale protejată de lege altor întreprinderi, permitea proprietarului să mărească hotarele afacerii sale fără a face multe investiţii.
Treptat, pe baza acestui
principiu, au început să
se formeze anumite reguli de menţinere a relaţiilor dintre proprietarul mărcii (franchisori) şi întreprinderile care obţinuseră licenţe pentru utilizarea acestora (franchiser), adică astfel s-au creat relaţiile de franchising.
Unul din exemplele ilustrative în domeniul de dezvoltare şi stabilire a sistemului de franchising este considerată activitatea cunoscutei firme McDonald’s care, la momentul actual, poate fi considerată ca un lider fără precedent în industria fast-food-urilor.
În acest palmares al franchisingului pot fi incluse şi reţeaua de hotele HOLYDAY INN sau magazinele cosmetice cu amănuntul XXXX XXXXXX.
O parte importantă a succesului în sistemul de
49
ASPECTE ACTUALE ALE PROPRIETÃIII INDUSTRIALE
franchising este buna cunoaştere de către întreprinzător a esenţei franchisingului, tipurile acestuia, structura, riscurile şi avantajele în utilizarea lui.
Articolul 6 al Legii Republicii Moldova cu privire la franchis- ing reglementează mai multe forme de franchisă, şi anume:
🕳 corporativă;
🕳 comercială.
Franchisingul corporativ prevede participarea părţii denumite franchisor la întregul ciclu de producţie al franchise- rului, caracterizându-se prin:
🕳 contacte permanente între franchisor şi franchiser;
🕳 schimb permanent de informaţii;
🕳 reglementare detaliată a activităţii şi grad înalt de responsabilitate a părţii denumite franchiser.
Franchisingul comercial prevede comercializarea de producţie finită (mărfuri) sau prestarea serviciilor de către franchiser, caracterizându-se prin:
Intellectus 2/2003
🕳 specializarea îngustă a părţii denumite franchiser în comercializarea unui anumit tip de produse (mărfuri) sau în prestarea unui anumit tip de servicii;
🕳 plata redevenţei către franchisor din volumul total de vânzări;
🕳 riscul părţii denumite franchiser legat de
comercializarea de produse (mărfuri) sau de prestarea de servicii;
🕳 gradul scăzut de reglementare a obligaţiilor parţii denumite franchiser.
În literatura de specialitate sunt cunoscute 3 tipuri de franchisă:
1. Franchisa de proces („producere”) – presupune furnizarea de către franchisor a unui ingredient esenţial sau a cunoştinţelor tehnice unui
producător sau unui tehnolog. În acest caz franchisorul acordă franchiserului autorizarea producerii şi comercializării produselor sub marca franchisorului. Drept exemplu de acest tip de franchising pot servi companiile Coca-Cola, Pepsi-Cola, care comercializează concentratele şi alte produse necesare pentru producţie companiilor de îmbuteliere de pe un anumit teritoriu. Acestea, la rândul lor, malaxează concentratele cu alte ingrediente, îmbuteliază produsul obţinut, care este apoi distribuit dealerilor locali. Iată de ce produsul fabricat în
New-York nu se deosebeşte practic de cel din alt oraş sau chiar ţară.
2. Franchisa de servicii - franchisorul creează un anumit serviciu, urmând să fie acordat de către franchiser clienţilor săi, în condiţiile unui contract
de franchisă.
3. Franchisa de distribuţie – presupune că franchisorul
(sau altcineva acţionând în interesul său) fabrică produsul
şi îl vinde franchiserilor. Franchiserii, la rândul lor, comercializează produsele clienţilor, sub marca franchisorului, în propriile lor zone geografice.
Contractul de franchising conţine următorii factori care, la rândul lor, caracterizează relaţia de franchising:
🕳 licenţa pentru utilizarea sistemului;
🕳 relaţia interactivă incon- tinuă;
🕳 dreptul franchisorului la indicarea manierei de operare a afacerii.
Licenţa pentru utilizarea sistemului presupune că franchisorul are permisiunea utilizării sistemului concesionat în schimbul unei plăţi. Aceasta stipulează, de fapt, că franchi- sorul acordă franchiserului o licenţă de utilizare a sistemului franchisorului pentru materializarea obiectivelor planificate.
Relaţia interactivă neîntre- ruptă presupune că relaţia este fără staţionări, implicând vânzări multiple ale produsului cesionat (serviciilor cesionate).
Dreptul franchisorului la indicarea manierei de operare a afacerii presupune consimţământul franchiserului de a se supune directivelor emise de franchisor care stabilesc maniera de operare a sistemului. Aceasta include controlul calităţii produsului, restricţiile teritoriale, detalii operaţionale şi alte
50
ASPECTE ACTUALE ALE PROPRIETÃIII INDUSTRIALE
reglementări care determină conduita franchiserului în legătură cu franchisa.
La începutul întreprin-
derii de franchising
aspectele juridice şi cele de afaceri sunt foarte asemănătoare. Îndată cum a fost făcută propunerea de franchisiing, denumirea şi marca, ce vor fi utilizate, trebuie să fie înregistrate. Aceste acţiuni vor constitui doar începutul unui control permanent privind folosirea ilegală a mărcii.
Compania Coca-Cola, de pildă, a angajat special oameni în
acest scop, adică pentru protejarea mărcii şi a denumirii de firmă. Graţie acestui lucru, este protejată reputaţia produsului ori a serviciului.
Astfel, cumpărătorul ştie că va procura întotdeauna ceea ce doreşte, o marfă originală şi nu una contrafăcută. De aceea marca Coca-Cola reprezintă un element foarte important în întregul sistem de franchising al companiei Coca-Cola.
Contractul de franchising poate să conţină, de asemenea, cerinţe specifice pentru antreprenor, incluzând obligaţiile acestuia. Punctele contractului, conţinând dreptul exclusiv pentru un anumit teritoriu, vor asigura protecţia drepturilor antreprenorului în ceea ce priveşte acordarea unui franchising analogic unei
alte persoane pe teritoriul pe care primul antreprenor îşi exercită activitatea.
Drept condiţii suplimentare pentru procurarea franchisingului pot fi consider- ate următoarele:
🕳 o campanie publicitară la nivel;
🕳 cercetarea pieţei;
🕳 studierea cerinţelor consumatorului;
🕳 ajutorul la etapa iniţială;
🕳 achiziţionările centralizate;
🕳 pregătirea şi alegerea locului de dislocare;
🕳 ajutorul în organizarea efectuării serviciilor de contabilitate etc.
(Continuare în nr. următor)
CALENDAR
La 28 mai 1946 s-a născut la Baraboi, Edineţ, Xxxxxxxx XXXXX, doctor habilitat în ştiinţe chimice, profesor universitar, şef catedră chimie anorganică a USM, “Om Emerit” al Republicii Moldova, deţinător al Medaliei de Aur OMPI „Inventator remarcabil”.
Intellectus 2/2003
Profesorul X. Xxxxx are circa 420 de publicaţii. Este deţinător a 51 de brevete de invenţie în domeniul sintezei dirijate a combinaţiilor coordinative şi a substanţelor element-proteice.
A făcut mai multe stagieri la universităţi din Franţa, România, Germania, Canada. Din 1992 este vicepreşedinte al Consiliului ştiinţific specializat de conferire a titlurilor ştiinţifice de doctor şi doctor habilitat în ştiinţe chimice de la Universitatea de Stat din Moldova.
X. Xxxxx este conducător ştiinţific şi participant la trei granturi internaţionale în colaborare cu Universitatea Laval (Canada), Universitatea Lille (Franţa), Universitatea Lausanne (Elveţia), Universitatea Hassan II (Maroc), Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj, Universitatea “Al. X. Xxxx”, Iaşi, Universitatea din Bucureşti (România), Universitatea Freiburg (Germania).
51