CONTRACTUL DE ASISTENŢĂ JURIDICĂ

CONTRACTUL DE ASISTENŢĂ JURIDICĂ

Practică judiciară

CONTRACTUL

DE ASISTENŢĂ JURIDICĂ

Practică judiciară

Universul Juridic

Bucureşti

-2023-

Contractul de asistenţă juridică 9

1. Regimul juridic special al contractului de asistenţă juridică. Criterii de determinare a prestaţiilor cu caracter concret. Infor- marea şi comunicarea avocat-client. Onorariu pentru activităţi avocaţiale prestate, în absenţa acordului clientului. Condiţiile de formă şi de fond ale contractului, conţinutul şi variabilele rapor- tului juridic obligaţional, cadrul de conduită al părţilor în vederea naşterii, modificării şi încetării raportului juridic

art. 3, art. 28, art. 30, art. 39 din Legea nr. 51/1995

art. 28, art. 108, art. 121, art. 123, art. 127, art. 128, art. 131-142,

art. 147 din Statutul profesiei de avocat

Contractul de asistenţă juridică şi actul adiţional încheiate de către părţi reflectă un anumit obiect, care constă în activităţi de ordin general, fără concretizarea în anumite prestaţii, precis definite, şi fără trimiterea la unul sau mai multe cauze precizate prin obiect, număr, categorie sau alte elemente de determinare. Trimiterile la obiectul contractului, la activităţi de consultanţă, audit, încheiere de contracte, asistare şi reprezentare în mod formal nu oferă criterii suficiente de determinare a prestaţiilor cu caracter concret.

În speţă, contractul are un termen de executare, precizat în actul adiţional „până la data de 31.12.2009, urmând să se prelungească automat pe încă un an, dacă nicio parte nu îşi manifestă intenţia de a rezilia”.

Deşi reclamanta a înfăţişat, prin intermediul fişei de consultanţă, activităţile desfăşurate în această perioadă, nu a reuşit să ateste că anterior iniţierii demersurilor judiciare sau de altă natură specifice mandatului limitat sau chiar, prin extensie, mandatului general, ar fi informat pârâta cu privire la aceste activităţi şi la toate consecinţele de ordin juridic, economic şi, nu în ultimul rând, legal ale acestuia. Această conduită a asistenţei juridice, lipsită de orice informare şi comunicare,

10 Xxxxxxx Xxxx

situează prestaţiile unilateral decise de reclamantă în afara obligaţiilor prevăzute de lege, motiv pentru care nu poate fi considerată în interesul clientului. Aceasta întrucât, pe lângă dreptul la informare şi comunicare promptă şi rezonabilă a clientului, astfel încât acesta să fie în măsură a cunoaşte mijloacele, strategia şi tehnicile posibil a fi abordate de avocat, clientul are dreptul exclusiv de a decide cu privire la interesele sale cu caracter judiciar.

Întocmirea unei singure fişe de consultanţă în luna decembrie 2015 şi emiterea, deodată, a unui număr de 6 facturi, toate în data de 31.12.1015, pentru o perioadă de referinţă de 6 luni, pentru un număr total de 842 de ore prestate, denotă lipsa de informare şi de comunicare cu pârâta, precum şi lipsa oricărui acord în prealabil dat de aceasta.

Contrar susţinerilor reclamantei, nimic nu a împiedicat-o pe aceasta să păstreze modul de lucru anterior exersat de părţi, constând în comuni- carea lunară a fişei de consultanţă şi mai apoi a facturii lunare.

Curtea relevă că în absenţa certitudinii continuării raporturilor contractuale în termenii conveniţi prin contractul de asistenţă juridică şi actul adiţional, precum şi în absenţa unui contract scris, respectiv al trecerii de la mandatul tacit la mandatul expres limitat, reclamanta, în calitate de societate de avocaţi, avea obligaţia de a comunica propu- nerile sale cu privire la domeniul activităţilor pentru care are mandat şi al cuantumului şi formei onorariilor. Numai în prezenţa acestei comunicări adresate pârâtei, în funcţie de răspunsul acesteia sau de lipsa unui astfel de răspuns conţinând dezacordul la propunerile reclamantei, aceasta din urmă ar fi putut continua prestaţiile în acelaşi mod şi sub auspiciile onorariilor astfel comunicate sau, după caz, ar fi putut opţiona pentru renunţarea la contract.

C. Ap. Timişoara, s. a II-a civ., dec. nr. 554/R din 26 iunie 2019

(C. Ap. Timişoara, Buletinul Jurisprudenţei 2019,

Ed. Universul Juridic)

Contractul de asistenţă juridică 11

Prin sentinţa civilă nr. 409/PI din 28 martie 2018 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. [ ]/30/2017, s-a respins acţiunea formulată

de reclamanta S.C.P.A. A..., B. Societate Civilă de Avocaţi Timişoara,

în contradictoriu cu pârâta SC C... SRL Timişoara, fără cheltuieli de judecată.

Prin cererea introductivă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei totale de 264.538,51 lei reprezentând contravaloare servicii profesionale prestate aferente perioadei iulie-noiembrie 2015, conform contractului de consultanţă juridică anterior menţionat, fiind emise facturile fiscale nr. SVS 051/31.12.2015, nr. SVS 052/31.12.2015, nr. SVS 053/31.12.2015 şi nr. SVS 054/31.12.2015; de asemenea, reclamanta a întocmit fişe de consultanţă a clientului C S.R.L., în cuprinsul cărora

sunt inserate prestaţiile pretins a fi fost efectuate, menţionând totodată şi numărul de ore lucrate aferente acestei perioade.

Din cuprinsul obiectului contractului de asistenţă juridică încheiat între părţi reiese că reclamanta s-a obligat să presteze atât servicii de consultanţă juridică (contract de prestări servicii) privind activitatea societăţii pârâte, cât şi asistarea şi reprezentarea clientului în cadrul procedurilor judiciare sau extrajudiciare (specie a contractului de mandat). Aşa cum reiese din comunicarea purtată între părţi, reclamanta a fost notificată la data de 05.11.2015 prin care pârâta a înţeles să denunţe unilateral contractul de asistenţă juridică, iar prin adresa emisă de pârâtă la data de 27.01.2016 prin SCPEJ D a refuzat achitarea sumelor inserate

în cele 4 (patru) facturi fiscale anterior individualizate; totodată, instanţa a constatat că, prin adresa emisă la data de 05.11.2015, pârâta a solicitat reclamantei limitarea numărului de ore facturabile aferente perioadei august-noiembrie 2015, la 40 ore lucrătoare /lună, iar facturile să fie însoţite de explicaţii privind activităţile desfăşurate.

Prin extrasul de cont aflat la fila 175 (vol. XII), pârâta a făcut dovada că a achitat în contul reclamantei, cu titlu de onorarii avocaţiale, în cursul anului 2015, suma totală de 154.863 lei (sumă al cărei cuantum se încadrează în minimul stabilit de către părţi, conform art. 2 din actul adiţional la contractul de asistenţă juridică).

Or, în speţă, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la plata contrava- lorii serviciilor de consultanţă juridică pentru perioada iulie-noiembrie 2015, iar facturile fiscale au fost emise la data de 31.12.2015.

12 Xxxxxxx Xxxx

De altfel, fişele de consultanţă nu au fost întocmite separat pentru fiecare lună şi ataşate la fiecare factură aferentă serviciilor de consultanţă juridică, ci pentru întreaga perioadă.

Cum aceste fişe de consultanţă întocmite unilateral nu au fost însuşite de către pârâtă şi nici nu reiese că ar fi fost informată de către reclamantă astfel cum prevăd dispoziţiile art. 140 din Hotărârea nr. 64/2011 a UNBR privind Statutul Profesiei de Avocat, iar facturile fiscale în valoare totală de 264.538,51 lei nu au fost acceptate la plată de către pârâtă, acţiunea apare ca fiind vădit nefondată şi a fost respinsă, în consecinţă.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta S.C.P.A A..., B...- Societate Civilă de Avocaţi, solicitând modificarea acesteia în sensul admiterii acţiunii astfel cum a fost formulată, cu cheltuieli de judecată.

În motivare, arată că prima instanţă a respins acţiunea ca fiind vădit nefondată, invocând o serie de argumente, fiecare dintre acestea reţinute în mod greşit de complet.

Astfel, ca şi prim argument greşit, instanţa face o enumerare a dispoziţiilor din vechiul Cod civil referitoare la contractul de mandat şi din legislaţia specială privind profesia de avocat, pentru a concluziona că pârâtul avea dreptul să denunţe unilateral contractul. O astfel de analiză este inutilă şi lipsită de pertinenţă, în raport cu obiectul cauzei, judecătorul încercând să acrediteze ideea că reclamantul fie solicită despăgubiri pentru denunţarea unilaterală a contractului, fie solicită contravaloarea serviciilor profesionale avocaţiale efectuate după ce a intervenit denun- ţarea unilaterală. În cauză, reclamanta apelantă a solicitat ca pârâta să-i achite contravaloarea serviciilor avocaţiale prestate până în momentul intervenirii denunţării unilaterale a contractului de asistenţă juridică, respectiv sfârşitul lunii noiembrie 2015.

Într-un al doilea argument greşit, instanţa menţionează ca şi considerent propriu că pârâta a solicitat reclamantei să limiteze numărul de ore facturabile aferente perioadei august-noiembrie 2015 la 40 ore lucrătoare/lună. Acest argument este greşit pentru că: (1) judecătorul omite să arate că această solicitare a fost făcută doar în noiembrie 2015 şi nu poate să privească prestaţiile profesionale avocaţiale deja efectuate în lunile august, septembrie şi octombrie; (2) judecătorul omite să arate că această notificare nu priveşte serviciile profesionale prestate în cursul lunii iulie 2015; (3) judecătorul omite să arate că prin această notificare