R E VIS TA I NS TITUTUL UI N AŢIONAL AL J US TIŢIEI NR. 4 (63), 2022

R E VIS TA I NS TITUTUL UI N AŢIONAL AL J US TIŢIEI NR. 4 (63), 2022

CZU: 347.72

xxxxx://xxx.xxx/00.00000/0000-0000.0000.0(00).00

CONTROLUL JUDICIAR AL LEGALITĂŢII HOTĂRÂRILOR ADUNĂRII GENERALE A ASOCIAŢILOR SOCIETĂŢII

CU RĂSPUNDERE LIMITATĂ

SUMAR

Xxx XXxXXXXXXXXX,

absolventă INj,

candidat la funcția de judecător, asistent judiciar la Curtea Supremă de justiție

xxxxx://xxxxx.xxx/0000-0000-0000-0000

Judicial review of the legality of decisions of the general Meeting of Members of the Limited Liability Company

SUMMARY

An essential principle of the rule of law is the prin- ciple of legality, which implies compliance with the Constitution and the normative acts by all subjects of law, including and in their capacity as participants in the civil circuit (natural persons, legal persons).

Un principiu esenţial al statului de drept este principiul legalităţii, care presupune respectarea Constituţiei şi a ac- telor normative de către toţi subiecţii de drept, inclusiv în calitatea lor de participanţi la circuitul civil (persoane fi- zice, persoane juridice). Societatea cu răspundere limitată deţine calitatea de subiect de drept de la data înmatriculă- rii sale în Registrul de stat al persoanelor juridice şi până la data radierii ei din acest registru, iar în intervalul dintre aceste două date aceasta trebuie să-şi trăiască „viaţa”, să activeze şi să funcţioneze în deplină concordanţă cu pre- vederile actelor normative relevante. Această cerinţă este valabilă atât pentru societatea cu răspundere limitată, ca persoană juridică, cât şi pentru elementele ei structurale (adunare generală a asociaţilor, administrator, consiliu, comisie de cenzori, asociaţi etc.). Acţiunile organelor per- soanei juridice se consideră acţiuni ale însăşi persoanei juridice, dacă au fost îndeplinite cu respectarea dispozi- ţiilor legale. În cazul în care există dubii, cei care au un interes legal sunt îndreptăţiţi să se adreseze instanţelor competente pentru a verifica legalitatea actelor juridice (hotărâri, decizii, contracte etc.) şi, după caz, să solicite re- medierea lor - inclusiv declararea nulă a acestora.

Cuvinte-cheie: societate cu răspundere limitată, hotărârea adunării generale, control judiciar, nulitatea hotărârii.

I. Introducere

Potrivit Legii nr. 135/2007 cu privire la societăţile cu răspundere limitată, adunarea generală a asocia- ţilor este organul suprem al societăţii cu răspundere limitată, care adoptă hotărâri obligatorii pentru toţi asociaţii şi organele acestei societăţi [11]. Pornind de la poziţia de „organ suprem” în ierarhia organizatori- că a acestui tip de societate comercială, legislatorul a prevăzut norme legale prin care a înzestrat adunarea

A limited liability company is a legal subject from the date of its registration in the State Register of Legal Entities until the date of its removal from the Register, and in the period between these two da- tes it must live its ‘life’, operate and function in full compliance with the provisions of the relevant legal acts. This requirement applies both to the company as a legal person and to its structural elements (ge- neral meeting of shareholders, administrator, board, board of auditors, members, etc.). The actions of the organs of the legal person are considered actions of the legal person itself if they have been carried out in compliance with the legal provisions. If there is any doubt, those with a legal interest are entitled to apply to the competent courts to verify the legality of legal acts (decisions, resolutions, contracts, etc.) and, if necessary, to ask for them to be remedied - in- cluding having them declared null and void.

Key-words: limited liability company, general mee- ting resolution, judicial review, nullity of resolution.

generală a asociaţilor (AGA) cu atribuţii de natură să decidă cele mai importante probleme ale societăţii cu răspundere limitată (SRL). De asemenea, a regle- mentat procedura de convocare şi de desfăşurare a şedinţelor AGA, precum şi a prevăzut condiţiile de cvorum şi majoritate pentru adoptarea hotărârilor. Exprimarea voinţei asociaţilor societăţii se asigură prin respectarea actelor normative, determinând prin aceasta funcţionarea legală a societăţii.

Adunarea generală a asociaţilor deţine, inter alia, şi competenţa exclusivă de a adopta hotărâri referitoare la: modificarea actului de constituire; formarea şi activitatea organelor subordonate;

36

NR. 4 (63), 2022

aprobarea dărilor de seamă ale organelor societăţii; aprobarea rapoartelor financiare şi bilanţului con- tabil; repartizarea profitului net între asociaţi; atra- gerea la răspundere a administratorilor societăţii; încheierea anumitor contracte ale societăţii; consti- tuirea sucursalelor şi a persoanelor juridice afiliate, precum şi reorganizarea şi lichidarea societăţii.

II. Discuţii şi rezultate

Hotărârile AGA au forţă obligatorie şi sunt exe- cutorii pentru toţi asociaţii şi organele subordonate. Valabilitatea acestor hotărâri ar putea fi contestată, dacă se consideră că, în procesul de adoptare a aces- tora, nu au fost respectate normele juridice obligato- rii, implicit dispoziţiile actelor normative, cât şi cele ale actului de constituire. O astfel de concluzie re- zultă din art. 61 al Legii nr. 135/2007, potrivit căruia

„hotărârile adunării generale a asociaţilor ori decizii- le asociatului unic sunt nule sau anulabile în condiţiile Codului civil” [11]. Dreptul de a contesta hotărârea AGA aparţine persoanei fizice sau juridice care la mo- mentul adoptării ei avea calitatea de asociat al SRL. Prerogativa de a ataca hotărârea adunării generale pe care asociatul o consideră ilegală face parte din drepturile subiective pe care doctrina juridică le de- numeşte proprii, inerente calităţii de asociat şi care, având valoare imperativă, nu pot fi eradicate prin cla- uzele statutare şi nu pot face obiectul unei renunţări anticipate din partea titularului [1, p. 63]. Aşadar, ar putea să nu aibă forţă obligatorie şi o eventuală acţi- une civilă a persoanelor interesate, ar putea fi admi- sibilă în instanţă, dacă hotărârea adunării generale a asociaţilor: a) contravine unei norme legale impera- tive; b) contravine unei norme legale dispozitive; c) contravine unei clauze a actului de constituire.

Prin urmare, o hotărâre a AGA ar putea fi lipsită de valabilitate, de regulă, prin hotărârea instanţei competente care sancţionează societatea pentru încălcările menţionate supra, declarându-le nule de la data adoptării. Totuşi, trebuie reţinut: legislatorul a prevăzut în art. 60 alin. (3) din Lege că hotărârile adunării generale a asociaţilor pot fi modificate şi abrogate la şedinţa unei noi adunări generale, dar care nu operează cu titlu de sancţiune. Prin terme- nul „modificate” şi „abrogate” se presupune o even- tuală încetare a valabilităţii unora sau a tuturor clau- zelor hotărârii adunării generale pentru viitor. Într-o ipoteză, hotărârea adunării generale care deocam- dată nu a produs unele efecte ar putea fi abrogată sau modificată, lipsind-o de efecte chiar de la adop- tare. Aceasta, însă, este o hotărâre emisă de organul competent al persoanei juridice şi, fiind un act vo- luntar al acestuia, nu operează cu titlu de sancţiune. Persoanele care au dreptul de a contesta hotă- rârile adunării generale. Potrivit dispoziţiilor Codu- lui civil, nulitatea absolută a actului juridic poate fi invocată de orice persoană care are un interes năs- cut şi actual [2, art. 328]. Din interpretarea acestei

R E VIS TA I NS TITUTUL UI N AŢIONAL AL J US TIŢIEI

dispoziţii, rezultă că dreptul de a înainta o acţiune în constatarea nulităţii absolute a hotărârii adunării generale a asociaţilor SRL, ca persoane care au un interes născut şi actual, o are, în primul rând, oricare dintre asociaţii acestei societăţi, indiferent de fap- tul dacă a participat sau nu la şedinţa adunării ge- nerale. Dacă, ulterior desfăşurării adunării generale, asociatul descoperă că există un temei de nulitate absolută a hotărârii, el este îndreptăţit să depună o acţiune în justiţie, chiar dacă a votat pentru aceasta. De asemenea, de acest drept ar beneficia şi ad- ministratorul societăţii, membrul consiliului socie- tăţii sau cenzorul societăţii, ca organe care au obli- gaţia să execute hotărârea adunării generale a cărei legalitate se contestă. Consider că aceste persoane sunt îndreptăţite să conteste hotărârea atunci când

nu au calitatea de asociat.

În cazul în care acţiunea în constatarea nulităţii hotărârii adunării generale va fi înaintată de o altă persoană decât cele menţionate, instanţa va trebui, mai întâi de toate, să stabilească dacă eventualul re- clamant are un interes născut şi actual.

Nulitatea absolută nu poate fi înlăturată printr- o altă hotărâre a adunării generale de confirmare a hotărârii contestate [2, art. 328]. Totodată, nu există vreun impediment ca AGA să adopte o nouă hotărâ- re ce vizează problema contestată, hotărâre care va avea valoare juridică pentru viitor.

Din dispoziţiile generale privind nulitatea actului juridic rezultă că eventuala acţiune în constatarea nulităţii absolute a actului juridic, implicit a hotărârii adunării generale a societăţii cu răspundere limitată, este imprescriptibilă, sub rezerva prescriptibilităţii în 10 ani, a efectelor nulităţii absolute. Problema im- prescriptibilităţii nulităţii absolute a hotărârilor AGA şi a prescriptibilităţii efectelor nulităţii absolute este una discutabilă, deoarece constatarea nulităţii după trecerea unei perioade îndelungate de timp ar putea nu doar să nu mai fie actuală, dar nici să nu mai poată fi executată. În acest context, urmează a fi reţinută dispoziţia art. 202 alin. (7) Cod civil, potrivit căreia nu- litatea absolută a hotărârii AGA nu afectează actele juridice încheiate de către SRL pe baza acestei hotă- râri cu terţul, care, la data încheierii actului juridic, nu cunoştea şi nici nu trebuia să cunoască în mod rezo- nabil despre temeiul de nulitate.

În cazul înaintării acţiunii în anularea hotărârii

AGA (nulitatea relativă), calitatea procesuală activă o au doar: a) asociatul care nu a participat la aduna- rea generală; b) asociatul care a participat la aduna- rea generală şi a votat contra hotărârii contestate;

c) asociatul care a participat la adunarea generală, a votat pentru adoptarea hotărârii contestate ori s-a abţinut de la vot, dar s-a comis o greşeală la califica- rea votului sau la numărarea votului exprimat de el.

Suplimentar, reţinem că Plenul Curţii Supreme de Justiţie a recomandat că, dacă asociatul SRL a par- ticipat la AGA, a luat parte la vot în privinţa tuturor chestiunilor din ordinea de zi, a avut posibilitatea să

37

R E VIS TA I NS TITUTUL UI N AŢIONAL AL J US TIŢIEI NR. 4 (63), 2022

facă propuneri şi nu le-a făcut, iar ulterior contestă hotărârea adoptată, invocând încălcarea procedurii de înştiinţare a sa, instanţa, în baza art. 54 alin. (3) din Legea nr. 135/2007, va respinge cererea de anulare a hotărârii adunării generale. Prin urmare, participarea asociatului sau a reprezentantului său la AGA acope- ră orice viciu al neînştiinţării şi/sau încălcării modali- tăţii şi a termenelor de înştiinţare a asociatului [10].

De asemenea, dreptul de a înainta o acţiune în declararea nulităţii relative a hotărârii adunării ge- nerale a asociaţilor SRL îl are şi administratorul so- cietăţii, în temeiul art. 202 alin. (4), pct. 3) Cod civil.

Calitatea de pârât în procesele de nulitate a hotărârilor adunării generale a asociaţilor. Având în vedere că adunarea generală a asociaţilor este organul suprem al SRL, calitatea de pârât în anula- rea actelor emise de AGA o are însăşi societatea, ca persoană juridică, fiind reprezentată de către admi- nistratorul său.

Observăm că în cazul în care hotărârea AGA este contestată de însuşi administratorul societăţii, fie că acesta, având calitatea de asociat, a votat contra hotărârii contestate ori că el ar fi impus să execu- te o hotărâre ilegală, apare problema reprezentării societăţii pârâte în instanţa de judecată. Respectiv, nu poate aceeaşi persoană să aibă concomitent, în acelaşi proces, şi calitatea de reclamant (fiind aso- ciat) şi de pârât, în calitate de administrator-repre- zentant al societăţii pârâte. Constatăm că legislaţia naţională nu are o soluţie pentru a depăşi această situaţie şi, din acest motiv, sugerăm o propunere de lege-ferenda preluată din legislaţia României, potri- vit căreia, „dacă hotărârea adunării generale este atacată de toţi membrii consiliului de administraţie, societatea va fi reprezentată în justiţie de persoana desemnată de preşedintele instanţei dintre acţiona- rii ei, care va îndeplini mandatul cu care a fost împu- ternicită, până ce adunarea generală, convocată în acest scop, va numi un reprezentant” [12].

Instanţa competentă de a examina cauzele în

nulitatea hotărârilor adunării generale a SRL. Re- clamantul poate înainta cererea de chemare în ju- decată care are ca obiect nulitatea hotărârii AGA în instanţa stabilită de legislator la art. 38 alin. (2) Cod de procedură civilă, potrivit căruia „acţiunea împo- triva unei persoane juridice se intentează în unul dintre sediile instanţei în a cărei rază teritorială se află sediul persoanei juridice respective” [3, art. 38]. Sediul societăţii comerciale se determină po- trivit actului de constituire, loc situat pe teritoriul Republicii Moldova, înscris în Registrul de stat al persoanelor juridice. Practica judiciară a formulat şi a reţinut unele considerente în baza cărora a fost instituită o competenţă teritorială, în sensul că „in- stanţa de la sediul societăţii este aptă să examine- ze”, iar un exemplu în acest sens este decizia Cole- giului civil, comercial de contencios şi administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie nr. 2rac-440/16 din 19.10.2016, potrivit căreia se atestă că acţiu-

nea se va introduce la instanţa judecătorească în a cărei rază teritorială îşi are sediul societatea, însă consider că referitor la anumite tipuri de litigii este posibilă stipularea unei clauze în actul de constitui- re prin care să se prevadă posibilitatea soluţionării acelor litigii pe calea arbitrajului [5].

Deşi unii autori susţin că competenţa este una absolută, iar litigiul nu poate fi soluţionat pe calea arbitrajului, chiar dacă există convenţie arbitrală în acest sens, totuşi, consider că un litigiu poate fi arbi- trabil atunci când acţiunea este una în anulare, care se referă la nulitate relativă, unde nu se invocă ches- tiuni de ordine publică, precum la nulitatea absolută, or, legislaţia nu reglementează exclusivitatea compe- tenţei generale a instanţelor de judecată, dar o com- petenţă teritorială – exclusivă în cadrul competenţei generale a instanţelor de judecată. Astfel că, printre altele, actul de constituire poate să prevadă şi o clau- ză cu privire la calea arbitrajului [14, p. 53].

Regimul nulităţii hotărârilor adunării generale

ale SRL. Potrivit art. 61 din Legea nr. 135/2007, „ho- tărârile adunării generale a asociaţilor ori deciziile asociatului unic sunt nule sau anulabile în condiţiile Codului civil” [11]. Codul civil prevede că dispoziţii- le legale privind nulitatea actului juridic se aplică în mod corespunzător hotărârilor adunării generale a asociaţilor SRL, sub rezerva normelor legii speciale sau a celor prevăzute de art. 202 alin. (2)-(9) Cod ci- vil. Analiza sistemică a legislaţiei duce la concluzia că dispoziţiile art. 202 alin. (2)-(9) Cod civil sunt apli- cabile în procesul de examinare a legalităţii hotărâ- rilor adunării generale a asociaţilor SRL, iar în cazu- rile în care acestea nu prevăd în mod expres, se vor aplica dispoziţiile generale ale art. 327-346 Cod civil referitoare la nulitatea actului juridic.

În funcţie de temeiul nulităţii, hotărârile adunării

generale a asociaţilor SRL pot fi nule sau anulabile. Dacă în procesul de adoptare a hotărârii AGA a fost încălcată o dispoziţie legală care ocroteşte un inte- res general, aceasta va fi lovită de nulitatea absolută [2, art. 327, alin. (1)], iar dacă s-a încălcat o dispoziţie legală care ocroteşte un interes particular, hotărârea este supusă nulităţii relative [2, art. 327, alin. (2)].

Temeiurile nulităţii absolute. Pornind de la dis- poziţiile art. 202 alin. (6) Cod civil, hotărârea adună- rii generale a asociaţilor SRL va fi lovită de nulitate absolută în următoarele cazuri:

a) dacă se referă la o chestiune care nu se află în competenţa AGA. Dispoziţiile art. 49 din Legea nr. 135/2007 stabilesc competenţele exclusive ale AGA şi competenţele neexclu- sive, adică cele care, prin clauzele actului de constituire, ar putea fi delegate consiliului societăţii, dacă acesta a fost format [11]. În cazul în care chestiunea examinată nu ţine de competenţa exclusivă a AGA şi pentru a determina organul competent, instanţa va urma să verifice conţinutul actului de con- stituire. Având în vedere pericolul nulităţii

38

NR. 4 (63), 2022

absolute asupra unei eventuale hotărâri, persoanele competente de a convoca şedin- ţa AGA trebuie să dea dovadă de diligenţă pentru a înţelege dacă chestiunea care ur- mează a fi inclusă în ordinea de zi şi, ulterior, dezbătută la adunare ţine de competenţa ei. Dacă, totuşi, adunarea generală a asociaţi- lor a adoptat o hotărâre pe o chestiune care este dată, prin lege sau prin actul de consti- tuire, altui organ al societăţii, aceasta va fi declarată nulă de instanţa de judecată;

b) dacă a fost adoptată pe o chestiune care nu era inclusă în ordinea de zi. Persoanele care convoacă AGA (administratorul, asociaţii, consiliul sau cenzorii) sunt obligate să întoc- mească ordinea de zi şi să o aducă la cunoştin- ţa tuturor asociaţilor cu cel puţin 10 zile îna- inte de a fi desfăşurată adunarea. Dacă AGA se convoacă de către administrator, consiliu, cenzori, asociaţi care deţin mai mult de 10% din voturi, aceştia urmează să indice şi chesti- unile care trebuie să fie dezbătute în şedinţă şi pe care urmează să se adopte hotărâri. Aso- ciaţii, alţii decât cei care convoacă adunarea generală, au dreptul să completeze ordinea de zi cu unele chestiuni pe care le conside- ră necesare şi să le trimită administratorului pentru ca acesta să le includă în ordinea de zi. În acest caz, administratorul nu va fi în drept să modifice textul propunerilor făcut de aso- ciaţi, dar va trebui să informeze ceilalţi asoci- aţi despre suplimentarea ordinii de zi cu cel puţin 5 zile înainte de desfăşurarea adunării. În cazul în care adunarea generală convocată prima dată nu este deliberativă, atunci aceas- ta poate fi convocată repetat, dar cu aceeaşi ordine de zi sau doar pentru chestiunile pe care nu au fost adoptate hotărâri.

Prin decizia Colegiului civil, comercial şi de con-

tencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 11.09.2013, în cauza nr. 2ra-2255/13, s-a consta- tat că instanţa de judecată a declarat nulă hotărârea adoptată de AGA privind o chestiune care nu a fost inclusă în ordinea de zi în modul stabilit de lege [4].

Totuşi, legiuitorul prevede o excepţie: ordinea de zi poate fi completată în mod legal chiar în şe- dinţa AGA, dacă la ea sunt prezenţi sau reprezentaţi toţi asociaţii, iar pentru completarea ordinii de zi se pronunţă în unanimitate [11, art. 55, alin. (5)].

În concluzie, se reţine că hotărârea adunării gene- rale este un act juridic complex care generează obliga- ţii, specific dreptului comercial a cărui natură juridică nu poate fi asimilată contractelor. Astfel, părţile au interese concordante, întrucât scopul urmărit de aces- tea este unic – participarea asociaţilor într-o societate cu răspundere limitată, atât la momentul asocierii cât şi ulterior, când adoptă o hotărâre în cadrul adunării generale care are la bază intenţia acestora de a se aso- cia pentru a desfăşura în comun o activitate comer-

R E VIS TA I NS TITUTUL UI N AŢIONAL AL J US TIŢIEI

cială în scopul de a obţine beneficii şi de a le împărţi. Acest scop nu exclude ca anumiţi asociaţi să nu urmă- rească alte scopuri, străine sau nu societăţii, or, ceea ce contează este voinţa realizată în urma votului;

c) dacă a fost adoptată la un moment când xx- xxxxx nu era deliberativă. Examinând lega- litatea unei hotărâri a adunării generale a asociaţilor, instanţa de judecată va trebui să stabilească dacă la data desfăşurării adună- rii aceasta a fost deliberativă. Potrivit Legii nr. 135/2007, AGA este deliberativă, dacă numărul de voturi reprezentat este sufici- ent pentru adoptarea a cel puţin unei ches- tiuni incluse în ordinea de zi. Respectiv, doar în şedinţă deliberativă, AGA poate adopta hotărâri valabile. Pentru a stabili dacă AGA este deliberativă, administratorul sau alte persoane competente organizează înregis- trarea asociaţilor participanţi sau reprezen- tanţi la şedinţă, indicându-se datele de iden- titate ale asociatului şi, după caz, ale repre- zentantului său şi numărul de voturi cu care va vota. În procesul de verificare a legalităţii hotărârii AGA, instanţa va lua în considera- ţie dacă hotărârea contestată a fost adop- tată la adunarea generală convocată prima dată sau la cea repetată. Dacă hotărârea a fost adoptată la AGA convocată prima dată, adunarea va fi deliberativă atunci când, în funcţie de chestiunile examinate, prevăzu- te la art. 58 alin. (1) din Legea nr. 135/2007, sunt prezenţi sau reprezentaţi asociaţii care deţin 100% din voturi (pct. 1), ¾ din voturi (pct. 2) sau mai mult de jumătate din numă- rul total de voturi 50%+1 vot (pct. 3) [11].

Adunarea generală repetată este deliberativă,

dacă sunt prezenţi sau reprezentaţi asociaţii care de- ţin mai mult de jumătate din voturile societăţii. De la această prevedere există o excepţie, potrivit căreia se consideră deliberativă adunarea asociaţilor, indife- rent de numărul de voturi reprezentate, dacă se exa- minează chestiuni privind aprobarea dărilor de sea- mă, a rapoartelor administratorului şi ale cenzorului, precum şi probleme de procedură [17, p. 32]. Toto- dată, în procesul examinării cauzei, instanţa va ţine cont nu doar de înregistrarea prezenţei asociaţilor la şedinţa adunării, dar şi de procesul-verbal al adunării, verificând dacă la votarea pentru hotărârea contes- tată, prin însumarea de voturi expuse pro şi contra, se demonstrează deliberativitatea adunării;

d) dacă contravine ordinii publice sau bunelor

moravuri. Legiuitorul stabileşte că AGA poa- te adopta hotărâri pe toate chestiunile ce ţin de competenţa sa, acestea însă trebuie să nu afecteze ordinea publică şi nici bunele moravuri. În lipsa unei jurisprudenţe clare, consider că vor fi afectate de nulitate abso- lută hotărârile adunării generale prin care s-a decis acordarea de împrumuturi asocia-

39

R E VIS TA I NS TITUTUL UI N AŢIONAL AL J US TIŢIEI NR. 4 (63), 2022

ţilor sau terţilor pentru procurarea părţilor sociale ale societăţii [11, art. 41], precum şi distribuirea sau plata profitului net între asociaţi până la vărsarea integrală a aportu- rilor, sau dacă, în urma distribuirii profitului net, valoarea activelor nete ale societăţii va deveni mai mică decât suma capitalului soci- al şi capitalului de rezervă [11, art. 40].

Temeiurile nulităţii relative. Nulitatea relativă poate opera în cazul în care hotărârea a fost adop- tată la o AGA convocată sau desfăşurată cu încălca- rea normelor dispozitive ale legii sau cu încălcarea clauzelor actului de constituire [9, p. 87]. O aseme- nea hotărâre poate fi confirmată printr-o hotărâre ulterioară a AGA, doar dacă a fost adoptată până la emiterea unei hotărâri judecătoreşti.

Instanţa de judecată poate declara nulă o hotă- râre a adunării generale a asociaţilor, la cererea per- soanelor interesate, dacă:

a) au fost încălcate esenţial regulile de convo- care a AGA. Adunarea generală a asociaţilor poate fi convocată cel puţin o dată pe an în şedinţe ordinare sau de câte ori este necesar, în şedinţe extraordinare [16, p. 237]. Pentru a stabili dacă la adoptarea hotărârii de către AGA, indiferent dacă este şedinţă ordinară sau extraordinară, au fost sau nu încălcate regulile de convocare a adunării, instanţa va analiza respectarea art. 50-55 din Legea nr. 135/2007. Regulile respective se referă la organul competent de a convoca adunarea generală, la conţinutul hotărârii de convo- care, înştiinţarea asociaţilor şi transmiterea documentelor necesare cu privire la AGA, precum şi procedura de întocmire a ordinii de zi a AGA. Consider ca încălcări esenţiale ale regulilor de convocare situaţii cum ar fi: infor- marea tardivă sau neinformarea asociaţilor despre ordinea de zi, data, locul şi ora şedin- ţei adunării generale, precum şi lipsirea asoci- aţilor de posibilitatea de a face cunoştinţă cu documentele necesare pentru şedinţa adu- nării. Astfel de încălcări fac imposibilă partici- parea asociaţilor la şedinţa adunării generale sau nu permit asociatului să se pregătească de şedinţe pentru a participa la vot cu cunoş- tinţă de cauză, iar eventualele hotărâri pot afecta interesele acestor asociaţi şi instanţa de judecată le-ar putea declara nule;

b) au fost încălcate esenţial regulile de desfăşura-

re a AGA. Regulile de desfăşurare a AGA sunt prevăzute de Legea nr. 135/2007 şi includ normele ce se referă la înregistrarea asoci- aţilor (art. 56 alin. (1)), deschiderea şedinţei AGA (art. 56 alin. (2)), exercitarea dreptului de vot (art. 57) şi adoptarea hotărârilor AGA (art. 58), întocmirea procesului-verbal al AGA (art. 56 alin. (3)). Deşi practica judecătorească urmează să stabilească care încălcări ale re-

gulilor de desfăşurare a AGA ar fi esenţiale, totuşi, consider că pot fi astfel de încălcări: refuzul neîntemeiat de a fi înregistrat un aso- ciat sau reprezentantul său ca participant la AGA sau înregistrarea; votarea de către aso- ciat cu încălcarea art. 56 alin. (1) şi alin. (3) din Legea nr. 135/2007; adoptarea hotărârilor cu încălcarea cotelor de voturi prevăzute de art. 58 alin. (1) din Legea nr. 135/2007.

Spre exemplu, Colegiul civil al Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova, prin decizia din 28.04.1999, în cauza nr. 2r/o-60/99 a stabilit că ho- tărârea adunării generale a asociaţilor SRL a fost adoptată cu încălcarea cotelor de voturi impuse de actele normative în vigoare la acea dată, dar şi de actele de constituire [6].

Din sinteza deciziei menţionate supra, se atestă că hotărârea adunării generale a societăţii cu răspun- dere limitată a fost considerată nulă din motiv că, în procesul desfăşurării AGA privind majorarea capita- lului social, au fost încălcate grav dispoziţiile legale;

c) reprezentantul asociatului participant la AGA nu era împuternicit în modul corespun- zător. Potrivit art. 57 alin. (2) din Legea nr. 135/2007, asociatul îşi poate exprima votul prin reprezentant. Administratorul societăţii nu poate fi reprezentant al asociatului la adu- narea generală [11]. Având în vedere dispo- ziţiile Codului civil cu privire la reprezentare, asociaţii persoane fizice şi persoane juridice îşi pot delega exercitarea dreptului de vot unui reprezentant prin întocmirea unei pro- curi. Din textul procurii trebuie să rezulte cert competenţa reprezentantului de a par- ticipa la o adunare generală şi de a vota pro sau contra anumitor hotărâri. Dacă împuter- nicirile reprezentantului au expirat, formula expresiei din procură nu este clară sau există alte îndoieli în capacitatea reprezentantu- lui de a reprezenta interesele asociatului la şedinţă, instanţa de judecată ar putea anula hotărârea AGA adoptată prin votul acestui reprezentant, cu excepţia cazului în care îm- puternicirile au fost confirmate ulterior de către reprezentat conform art. 370 Cod civil;

d) la adoptarea hotărârii AGA au fost încălcate

drepturile unui asociat. Prin această dispoziţie legiuitorul admite că la adoptarea hotărârii AGA ar putea exista situaţii de natură să în- calce anumite drepturi patrimoniale ale aso- ciatului. Un exemplu ar fi: adunarea generală decide: I) repartizarea profitului între asoci- aţi, dar repartizarea se face în mod nepropor- ţional; II) majorarea capitalului social din con- tul unor bunuri supraevaluate ale asociaţilor majoritari sau ale persoanelor lor afiliate etc.;

e) a fost comisă o încălcare esenţială a regulilor privind întocmirea procesului-verbal al AGA, inclusiv neîntocmirea acestuia în formă scrisă.

40

NR. 4 (63), 2022

Aşadar, legiuitorul a stabilit că, dacă procesul- verbal nu a fost întocmit în formă scrisă sau au fost comise alte încălcări ale regulilor de în- tocmire a acestuia, instanţa poate, la cererea persoanelor îndreptăţite, să declare nulă ho- tărârea AGA [18, p. 73]. Cu toate acestea, nuli- tatea este înlăturată prin întocmirea procesu- lui-verbal al şedinţei, înainte de desfăşurarea următoarei şedinţe a aceluiaşi organ. Consi- der că modalitatea înlăturării temeiului de nulitate nu este suficient de clară, deoarece AGA se desfăşoară, de regulă, o dată pe an, iar contestarea legalităţii hotărârii se face în ter- men de 6 luni de la data desfăşurării adunării. Potrivit art. 56 alin. (4) din Legea nr. 135/2007, întocmirea procesului-verbal este obligatorie, iar lipsa unui termen cert de întocmire şi po- sibilitatea de a-l întocmi până la următoarea şedinţă lasă loc de speculaţii şi abuzuri;

f) hotărârea AGA nu întruneşte alte condiţii

prevăzute de dispoziţiile imperative ale legii sau ale actului de constituire a SRL, a căror nerespectare nu se sancţionează cu nulitate absolută. Legiuitorul oferă o listă deschisă, considerând că complexitatea activităţii SRL este de aşa natură încât asociaţii ar putea să se considere lezaţi în drepturi şi în alte situa- ţii decât cele analizate supra.

Spre exemplu, în instanţa de judecată a fost con- testată o hotărâre a AGA care a fost adoptată cu participarea moştenitorului asociatului, încă până la perfectarea deplină a moştenirii. În acest sens, s-a re- ţinut că părţile sociale pot fi transmise şi prin suc- cesiune (moştenire), dacă prin actul constitutiv nu s-a interzis acest lucru. Respectiv, moştenitorul aso- ciatului va deveni proprietarul părţilor sociale care au aparţinut defunctului şi, prin urmare, moştenitorul va deveni asociat în societate. Dreptul de proprietate asupra părţilor sociale se transmite în acest caz, de plin drept, de la data decesului asociatului, fără a fi necesară aprobarea celorlalţi asociaţi sau o altă for- malitate. Referitor la acest aspect, prin decizia Cole- giului civil, comercial şi de contencios administrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie nr. 3ra-706/16 din 17.08.2016, s-a stabilit că hotărârile adoptate de adunarea generală cu participarea succesorului asociatului decedat care a devenit proprietarul părţilor sociale sunt perfect valabile [7].

În concluzie, atragem atenţia că, potrivit preve-

derilor Legii nr. 135/2007 privind societăţile cu răs- pundere limitată şi ale Codului civil, obiect al acţiunii poate fi legalitatea hotărârii adoptate de AGA, dar nu a procesului-verbal întocmit la această adunare. Infor- maţiile care se conţin în procesul-verbal au natura de a contribui la cunoaşterea realităţilor care s-au produs la şedinţa adunării generale, de a stabili faptele, inclusiv cele reprobabile, pentru a decide dacă la desfăşurarea adunării generale au fost sau nu respectate prevederi- le legale şi ale actului de constituire.

R E VIS TA I NS TITUTUL UI N AŢIONAL AL J US TIŢIEI

Referinţe bibliografice

1. Xxxxxx X. Dreptul societăţilor comerciale. Probleme ac- tuale privind societăţile pe acţiuni. Democraţie acţiona- rială. Cluj: S.C. Editura Sfera SRL, 2007, 357 p.

2. Codul civil al Republicii Moldova. Nr. 1107 din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2002, nr. 82-86/661. Republicat în: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2019, nr.66-75/132.

3. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova. Nr. 225 din 30.05.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldo- va, 2018, nr. 285-294/436. În vigoare din 26.08.2022.

4. Decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios administrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 11 septembrie 2013. Dosarul nr. 2ra-2255/13. xxxx://xx- xxxxxxxxxxx.xxx.xx/xxxxxxx_xxxxxx/xxxxx/xxxxx0.xxx (vizitat 10.01.2022).

5. Decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios ad- ministrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 19 octombrie 2016. Dosarul nr. 2rac-440/16. xxxx://xxxxx- xxxxxxxx.xxx.xx/xx_xxx_xxxxx.xxx (vizitat 10.01.2022).

6. Decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios ad- ministrativ al Curţii Supreme de Justiţie din 28 apri- lie 1999. Dosarul nr. 2r/o-60/99. xxxx://xxxxxxxxxxx- xx.xxx.xx/xxxxxxx_xxxxxx/xxxxx/xxxxx0.xxx (vizitat 10.01.2022).

7. Decizia Colegiului civil, comercial şi de contencios ad- ministrativ lărgit al Curţii Supreme de Justiţie din 17 august 2016. Dosarul nr. 3ra-706/16. xxxx://xxxxxxxx- xxxxx.xxx.xx/xxxxxx_xxx_xxxxx.xxx?xxx00000 (vizitat 10.01.2022).

8. Xxxxxxxx X., Xxxxxxx X., Xxxxxx X. Drept societar. Bucu- reşti: Lumina Lex, 2003. 76 p.

9. Xxxxxxxx X. Drept comercial român. Bucureşti: Funda- ţia România de Mâine, 2003. 264 p.

10. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Re- publicii Moldova privind unele chestiuni ce apar la soluţionarea litigiilor dintre acţionar şi societatea pe acţiuni, dintre asociat şi societatea cu răspundere li- mitată, nr. 1 din 04.10.2010. xxxx://xxxxxxxxxxxxx.xxx. md/search_hot_expl.php?id=344 (vizitat 22.01.2022)

11. Legea Republicii Moldova cu privire la societăţile cu răspundere limitată. Nr. 135 din 14.06.2007. În: Mo- nitorul Oficial al Republicii Moldova, 2007, nr. 127- 130/548. În vigoare din 17.07.2022.

12. Legea României cu privire la societăţile comerciale. Nr. 31 din 16.11.1990. În: Monitorul Oficial al României, nr. 126-127 din 17.11.1990. xxxxx://xxxxxxxxxx.xxxx.xx/Xx- blic/DetaliiDocumentAfis/798 (vizitat la 21.01.2022).

13. Pipera G. Obligaţiile şi răspunderea administratorilor societăţilor comerciale. Noţiuni elementare. Bucureşti: All Beck, 1998, 27-40 p.

14. Pipera G. Societăţi comerciale, piaţă de capital Acquis comunitar. Bucureşti: All Beck, 2001. 725 p.

15. Xxxxx X., Baieş S., Xxxxxxxx X. Comentariu teoretico- practic la Legea nr. 135/2007 privind societăţile cu răs- pundere limitată. Chişinău: Tipografia Centrală, 2009, p.101-127.

16. Xxxxxxx X. Cărpenaru, Xxxxxxx X. ş.a. Societăţile co- merciale. Reglementare, doctrină, jurisprudenţă. Bucu- reşti: All Beck, 2002. 611 p.

17. Xxxxxxxx X. Eseu asupra voinţei acţionarilor. Adunarea generală a acţionarilor. Craiova: Sitech, 2006, 103 p.

18. Xxxx-Xxxxxxxxx X. Drept societar. Curs universitar. Bu- cureşti: Universul Juridic, 2018. 401 p.

41