SPECIFICUL REZOLUŢIUNII SAU REZILIERII CONTRACTULUI DE ÎNSTRĂINARE A BUNURILOR CU CONDIŢIA ÎNTREŢINERII PE VIAŢĂ

SPECIFICUL REZOLUŢIUNII SAU REZILIERII CONTRACTULUI DE ÎNSTRĂINARE A BUNURILOR CU CONDIŢIA ÎNTREŢINERII PE VIAŢĂ

Xxxxxx XXXXXXXXX,

doctorand (AȘM)

REZUMAT

Este foarte vizibil faptul că astăzi unele pături sociale întâmpină tot mai multe dificultăți în viaţa cotidia- nă. Pensionarii şi invalizii având o pensie mică, nu dispun de posibilitatea de a-şi crea o viaţă decentă. Astfel, pornind de la situaţia critică a pensionarilor şi invalizilor din fostele republici unionale care necesită o îngrijire mai deosebită şi nu dispun de mijloace financiare suficiente, dar au în proprietate spaţiu locativ, terenuri de pă- mânt alte bunuri imobile şi mobile, pot recurge la înstrăinarea bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Pentru legiferarea relaţiilor de înstrăinare, ei pot utiliza contractul care este reglementat de art. 839-846 Cod civil al Republicii Moldova1. Practica judiciară însă ne arată că organele abilitate cu funcţia de legiferare şi autentificare a acestor contracte nu sunt atât de explicite şi adeseori persoanele nominalizate mai sus recurg la încheierea contractului de donaţie, ori la întocmirea incompetentă a contractului de înstrăinare a bunurilor cu condiţia între- ţinerii pe viaţă. De aceea, considerăm necesar să venim cu o explicaţie mai aprofundată asupra acestei probleme, referindu-ne la analiza specificului rezoluţiunii sau rezilierii contractului de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă.

Cuvinte-cheie: îngrijire, înstrăinare, rezoluţiune, reziliere, bunuri, răspundere, obligaţii, contract de înstră-

inare, încheierea contractului.

SUMMARY

It is very visible that today some social strata encounter more and more difficulties in their daily life. Retire- es and disabled persons, having small pensions, do not have the possibility to create a decent life. Thus, retirees and disabled persons from the former Soviet republics, who require more special care and do not have sufficient funds, but own housing, land or other movable or immovable property may resort to disposal of property, on condition of lifelong maintenance. To enact the disposal relations they may use the contract, which is governed by art. art. 839-846 Civil Code of the Republic of Moldova [1]. But the judiciary practice shows that the bodies authorized to enact and authenticate such contracts do not make themselves very clear and often the above- mentioned people resort to inadequate conclusion of donation contracts or inadequate drawing up of property disposal contracts on condition of lifelong maintenance. Therefore, we deem it necessary to come up with a deeper explanation of this issue, referring to the specificity of separation or termination of property disposal contracts on condition of lifelong maintenance.

Key-words: care, disposal, separation, termination, property, liability, obligations, disposal contract, con- tract conclusion.

D

eşi expresia „rezoluţiunea pentru neexecuta- re” este utilizată deseori, în mod generic, în literatura de specialitate, dar şi în unele izvoare legis- lative, se deosebesc două modalităţi de desfiinţare a contractului: rezoluţiunea propriu-zisă şi rezilierea. Aceasta reiese şi din prevederile CC RM ce reglemen- tează contractul de înstrăinare a unui bun cu condiţia întreţinerii pe viaţă. Astfel, art. 844 şi 856 CC RM ne

confirmă faptul dat.

Rezoluţiunea, în sens strict, constă în desfiinţarea retroactivă a contractului cu executare instantanee şi repunerea părţilor în situaţia existentă anterior în- cheierii lui. Rezilierea constă în desfiinţarea contrac- tului cu executare succesivă, având efecte numai pen- tru viitor2.

Recurgerea la acest remediu implică aprecierea intereselor părţilor puse în joc, care sunt deseori con- tradictorii.

Pe de o parte, creditorul poate fi interesat în rezolu- ţiunea contractului din diverse motive. El poate prefe-

ra rezoluţiunea atunci când prestaţia oferită de debitor este atât de diferită de cea scontată, încât nu îi permite să realizeze rezultatul preconizat, sau când executa- rea intervine atât de târziu, încât nu mai prezintă pen- tru el nici un interes. Un alt motiv, care este valabil în unele sisteme de drept, este acela că rezoluţiunea implică o procedură mai rapidă decât acţiunea pentru daune-interese, deoarece nu cere intervenţia organului de jurisdicţie, deşi în unele ţări (în special, în Fran- ţa) pronunţarea hotărârii judecătoreşti este cerută ca o condiţie de legalitate a desfiinţării contractului. Alte motive se referă mai mult la aspectul profitabilităţii afacerii. Astfel de motiv există atunci când creditorul realizează o afacere care se învederează a fi nereuşită chiar dacă contractul ar fi executat în modul cuvenit, sau atunci când pierderea suferită nu este recuperabilă din cauza că nu este respectată cerinţa previzibilităţii prejudiciului (a se vedea supra). În unele situaţii, rezo- luţiunea este unica soluţie care îi permite creditorului să-şi salvgardeze interesele, de exemplu, atunci când

debitorul este insolvabil şi nu este în stare nici să-şi onoreze obligaţiile, nici să plătească daune-interese.

Condiţiile exercitării rezoluţiunii diferă în funcţie de faptul dacă avem de a face cu rezoluţiunea legală, adică efectuată în temeiurile prevăzute de lege, sau dacă este rezoluţiunea convenţională, adică efectuată prin acordul părţilor3.

Esenţa rezoluţiunii în dreptul francez este ur- mătoarea. Potrivit art.1184 alin.(2) CC Francez, dacă una din părţile contractului sinalagmatic nu execută obligaţia asumată, cealaltă parte poate cere instanţei de judecată rezoluţiunea contractului pentru neexe- cutare. Prevederile privind rezoluţiunea contractului se găsesc în paragr. 3 „Despre condiţia rezolutorie” al secţiunii „Despre obligaţiile condiţionale”. Aceas- tă amplasare a prevederilor în cauză este determina- tă de faptul că legislatorul francez din 1804 a pus ca fundament juridic al rezoluţiunii pentru neexecutare concepţia conform căreia „condiţia rezolutorie este întotdeauna subînţeleasă în contractele sinalagmatice, pentru cazul în care una din cele două părţi nu îşi va onora angajamentul” (art.1184 alin.(1) CC Fr.), soluţie contestată permanent în doctrina franceză modernă4.

Rezoluţiunea contractului nu operează de plin drept; partea în privinţa căreia angajamentul nu s-a executat are alegerea – sau să invoce excepţia de ne- executare, sau să silească cealaltă parte să execute convenţia, când acest lucru este posibil, sau să cea- ră rezoluţiunea, eventual, cu daune-interese (art.1184 alin.(1) CC Fr.).

Pentru ca creditorul să aibă dreptul de a rezolvi contractul, este necesar ca neexecutarea să fie impu- tabilă debitorului şi ca ea să fie gravă. Imputabilă de- bitorului înseamnă că ea este datorată acţiunilor sau inacţiunilor acestuia; atunci când executarea obliga- ţiei devine imposibilă dintr-o cauză străină (de ex., forţa majoră), cealaltă parte a contractului nu trebu- ie să-şi execute obligaţiile, dar soluţia este justificată prin teoria riscurilor şi nu în baza rezoluţiunii, chiar dacă jurisprudenţa nu face întotdeauna bine deosebi- rea dintre cele două mecanisme5.

Contractul de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă încetează odată cu decesul bene- ficiarului întreţinerii. Dacă există o pluralitate activă, contractul încetează odată cu decesul ultimului bene- ficiar. Ca şi renta viageră, în timpul vieţii beneficiaru- lui contractul de întreţinere poate înceta în baza teme- iurilor generale de stingere a obligaţiilor: prin acordul părţilor, remiterea datoriei, novaţiei etc. Contractul de întreţinere pe viaţă, spre deosebire de alte contracte, nu poate înceta prin executare.

Decesul dobânditorului nu constituie temei de în- cetare a contractului. În acest caz, potrivit art. 846 CC RM, drepturile şi obligaţiile dobânditorului ce rezultă

din contractul de rentă viageră, care permite elibera- rea succesorilor debitorului de plata rentei restituind bunul primit. Pentru contractul de întreţinere, această posibilitate există doar dacă părţile consimt.

Un aspect puţin cercetat în literatura juridică autohtonă este încetarea efectelor contractului de întreţinere, în special ce ţine de rezoluţiune. Rezo- luţiunea este o sancţiune a neexecutării culpabile a contractului sinalagmatic, constând în desfiinţarea retroactivă a acestuia şi în repunerea părţilor în si- tuaţia în care acestea se aflau anterior încheierii contractului. Particularităţile rezoluţiunii sunt ur- mătoarele:

– se aplică contractelor sinalagmatice;

– cu executare instantanee (momentană);

– desfiinţează contractul cu efect retroactiv6. Contractul de întreţinere se încadrează în catego-

ria celor cu executare succesivă, însă rezoluţiunea se produce numai în contractele cu executare instanta- nee (imediată) şi nu este aplicabilă în cazul celor cu executare succesivă. Ar urma ca, în caz de neexecuta- re a obligaţiei de întreţinere, creditorul să poată cere desfiinţarea contractului nu prin efectul rezoluţiunii, ci prin cel al rezilierii, care este o sancţiune specifică obligaţiilor născute din contracte cu executare suc- cesivă. Așadar, ne alăturăm la opinia expusă de unii autori7 care menţionează că în contractul de întreţi- nere se aplică rezoluţiunea, şi nu rezilierea. În primul rând, acţiunea în reziliere presupune ca ambele părţi contractante să fie obligate la prestaţii succesive, iar în contractul de întreţinere transferul dreptului de proprietate are loc dintr-o singură dată, nu succesiv. Anume această opinie, considerată în doctrină justă, a fost preluată de Codul civil al Republicii Moldova. Noi susţinem această opinie şi considerăm că ea este şi o particularitate a acestui contract, care îl deose- beşte de alte contracte asemănătoare.

În conformitate cu prevederile art.844 alin.(1) CC RM, în cazul nerespectării obligaţiilor contractuale de către dobânditor, beneficiarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea contractului8.

În doctrină rezoluţiunea şi rezilierea sunt noţiuni foarte discutabile, deoarece predomină diferite opinii privind la natura lor juridică. Astfel unii autori con- sideră că aceste noţiuni sunt xxxxxxxx0. Codul civil al RM face distincţii între aceste două noţiuni (art. 733- 748 CC RM).

Unii autori, printre care X. Xxxxxxx, Iu. Xxxxxxxxx şi alţii consideră că rezoluţiunea este o sancţiune10.

Creditorul poate dori rezoluţiunea contractului şi în cazuri mai puţin grave, de exemplu, pentru a pune astfel capăt incertitudinii în privinţa atitudinii debito- rului faţă de executarea contractului. Deseori, rezolu- ţiunea constituie un remediu mai rapid şi mai eficient

pentru partea lezată. Astfel, un cumpărător care încă nu a plătit pentru mărfurile defectuoase va prefera să rezoluţioneze contractul (să restituie marfa şi să re- fuze plata preţului) decât să execute obligaţia sa şi apoi să înainteze acţiunea pentru daune-interese. Nu trebuie de neglijat nici aspectul stimulator al acestei sancţiuni: ameninţarea cu rezoluţiunea poate constitui o puternică incitare pentru executarea contractului de către debitorul nedisciplinat. În doctrina franceză s-a apreciat că cererea de chemare în judecată, prin care se solicită rezoluţiunea, este un instrument procesual de natură a-l constrânge pe debitor să-şi execute obli- gaţiile în natură sub ameninţarea desfiinţării contrac- tului11.

Dobânditorului i se va putea imputa neexecutarea contractului doar în cazul existenţei vinovăţiei aces- tuia. Apreciind executarea sau neexecutarea obligaţiei de întreţinere, instanţele de judecată vor trebui să ţină cont de toate particularităţile relaţiilor dintre părţile contractului. Întârzierea sistematică de oferire a între- ţinerii, prestarea într-un volum mai mic decât cel con- venit, refuzul de a presta, în general, reprezintă temei pentru beneficiar de a rezolvi contractul. Pornind de la natura fiduciară a obligaţiei de întreţinere, atitudinea ostilă a dobânditorului faţă de beneficiar, ultragierea, insultarea acestuia urmează a fi tratate drept o neexe- cutare esenţială a contractului.

Datorită faptului că obligaţia de întreţinere este in- divizibilă, pentru cazurile de pluralitate activă, aceas- ta se va considera executată conform doar dacă este executată în privinţa fiecărui beneficiar, în condiţiile contractului. Neexecutarea, cel puţin, faţă de unul oferă dreptul la rezoluţiune cu efect retroactiv deplin în privinţa bunului transmis.

După cum s-a menţionat în literatura de speci- alitate, dacă neexecutarea se datorează culpei bene- ficiarului întreţinerii (refuzul neîntemeiat de a primi întreţinerea, imposibilitatea de executare a obligaţiei de întreţinere datorată conduitei capricioase a bene- ficiarului etc.), acţiunea de rezoluţiune urmează a fi respinsă. Similar, nu poate constitui motiv de rezolu- ţiune a contractului imposibilitatea fortuită a dobândi- torului de executare a obligaţiilor12.

Admiterea acţiunii de rezoluţiune pe motiv de nee- xecutare a obligaţiilor dobânditorului produce efecte- le stipulate la art.845 CC RM. Beneficiarul întreţinerii redobândeşte dreptul de proprietate asupra bunului transmis sau poate cere plata valorii lui, iar dobân- ditorul nu poate pretinde restituirea valorii prestaţi- ei de întreţinere. Faptul că rezoluţiunea contractului nu produce integral efectul restitutio in integrum este determinat de caracterul aleatoriu al contractului de întreţinere. Dacă ar avea posibilitatea de a-şi restitui valoarea prestaţiei în cazul rezoluţiunii contractului

pentru propria neexecutare, dobânditorul de rea-cre- dinţă ar putea să înlăture caracterul aleatoriu al con- tractului prin refuzul de a presta întreţinerea, atunci când valoarea ei va fi egală cu valoarea bunului pri- mit. Fiind obligat să restituie valoarea prestaţiei de în- treţinere, care este egală cu valoarea bunului transmis, beneficiarul întreţinerii nu va mai fi interesat să obţină rezoluţiunea contractului. Am fi în prezenţa situaţiei când dobânditorul şi-ar crea un drept din propria ne- executare.

La iniţiativa beneficiarului, contractul de întreţine- re poate fi rezolvit în caz de imposibilitate de executa- re a obligaţiilor contractuale datorită unor circumstan- ţe independente de voinţa lui (art.844 alin.(2) CC). De cele mai multe ori, această imposibilitate este dictată de înrăutăţirea stării materiale a dobânditorului, care nu-i permite executarea conform obligaţiilor asumate. Existenţa acestei posibilităţi pentru dobânditor pare a fi suficient de logică. În lipsa dreptului de a rezolvi contractul din proprie iniţiativă în această situaţie, re- zoluţiunea va putea fi cerută de beneficiar în temeiul art.844 alin.(1) CC. Rezoluţiunea din iniţiativa dobân- ditorului va produce aceleaşi efecte ca şi rezolvirea contractului pentru neexecutarea obligaţiilor.

Deşi legea nu prevede expres, considerăm că ne- executarea obligaţiei de predare a bunului către be- neficiar sau existenţa viciilor ascunse reprezintă o neexecutare esenţială a contractului, care-i oferă do- bânditorului dreptul de a cere rezoluţiunea. În acest caz, el va putea pretinde şi restituirea valorii prestaţiei făcute în natură.

Rezoluţiunea contractului de întreţinere – benefi- ciarul întreţinerii este în drept să ceară rezoluţiunea contractului în cazul nerespectării obligaţiilor con- tractuale de către dobânditor. Astfel, beneficiarul are dreptul să ceară fie restituirea bunului, fie plata valorii lui. Valoarea întreţinerii prestate de dobânditor nu tre- buie restituită. Dobânditorul poate cere rezoluţiunea contractului în cazul imposibilităţii executării obliga- ţiilor contractuale în virtutea unor circumstanţe inde- pendente de voinţa sa. Aceasta se întâmplă, de cele mai dese ori, atunci când situaţia materială a dobândi- torului s-a schimbat, astfel încât el nu mai este în stare să acorde întreţinere beneficiarului13.

În conformitate cu art.845, efectele rezoluţiunii contractului de înstrăinare a bunului cu condiţia între- ţinerii pe viaţă, prevede în aliniatul unu, în cazul rezo- luţiunii contractului de către beneficiarul întreţinerii, că acesta are dreptul să ceară fie restituirea bunului, fie plata valorii lui. În aliniatul respectiv, este comen- tat că consecinţele rezoluţiunii contractului de întreţi- nere pe viaţă, stipulate în această normă, au loc doar într-un singur caz: când iniţiativa rezoluţiunii îi revine beneficiarului întreţinerii. Prin urmare, dacă iniţiativa

îi revine dobânditorului, efectele rezoluţiunii nu pot fi contrare14.

În dreptul german, efectele rezoluţiunii sunt ur- mătoarele: obligaţiile care nu au fost încă executate se sting, iar prestaţiile care au fost deja executate trebuie să fie restituite (§346 C. civ.Germ.).

În doctrina germană, înainte vreme se susţinea că rezoluţiunea (Rücktritt) are efect retroactiv. Astăzi au- torii germani nu mai reţin teza desfiinţării retroactive a contractului, doar în cazul în care contractul nu a fost executat de loc, sau, dacă executarea a început deja, – referitor la drepturile şi obligaţiile care nu au fost încă executate. Astfel, comerciantul care a vân- dut marfa în credit nu mai poate cere, din momentul rezoluţiunii, vărsarea fracţiunilor preţului care nu au fost deocamdată plătite de cocontractant. Faptul că în urma rezoluţiunii prestaţiile care au fost deja execu- tate trebuie să fie restituite este analizat actualmente prin prisma unei alte teze: rezoluţiunea atrage stin- gerea contractului, care transformă raportul contrac- tual într-un nou raport, denumit raport de restituire (Rückgewährschuldverhältnis) sau raport de lichidare (Abwicklungsverhältnis)15.

În aliniatul doi al art.845 CC RM este prevăzut că valoarea întreţinerii prestate de dobânditor nu trebuie restituită. În aliniatul respectiv sunt comentate efecte- le rezoluţiunii au două aspecte:

poate proveni atât din partea creditorului întreţinerii (întreţinutului), cât şi din partea debitorului acesteia (întreţinătorului). Aşa, de exemplu, s-a subliniat că rezoluţiunea nu poate opera în cazul în care imobilul primit în schimbul întreţinerii a fost expropriat ulte- rior în favoarea statului, tot aşa cum nu poate opera nici în cazul în care prestarea întreţinerii de către în- treţinător nu s-a putut face din motive mai presus de voinţa acestuia, cum ar fi cazul concentrării lui de mai multe luni în virtutea obligaţiilor sale militare, cum s-a întâmplat într-o speţă17.

Rezoluţiunea întemeiată pe dispoziţiile art. 844 CC RM nu poate fi decât judiciară, urmând a fi pro- nunţată, în principiu, la cererea întreţinutului sau a în- treţinătorului, după caz.

În ce priveşte persoanele îndreptăţite la promova- rea acestei acţiuni, în practica judiciară şi în doctrină s-au făcut unele precizări utile. Astfel, cu deplin temei, s-a subliniat că în cazul în care dreptul la întreţinere al creditorului decurge dintr-o stipulaţie pentru altul, întreţinutul poate cere rezoluţiunea contractului, atât pe motivul că acesta este pentru el un res inter alioc acta, cât şi pentru faptul că este lipsită de interes în ceea ce îl priveşte, întrucât rezoluţiunea nu poate să îi aducă nici un profit, de vreme ce bunul s-ar reîntoarce în patrimoniul stipulantului; în cazul în care însă sti- pulantul este decedat şi beneficiarul (întreţinutul) este

A.

rii lui.

B.

Restituirea obiectului contractului sau a valo-

Eliberarea beneficiarului întreţinerii de obliga-

şi succesor al defunctului, dreptul la acţiune în rezolu- ţiune i-a fost recunoscut şi întreţinutului.

În aceeaşi ordine de idei, avându-se în vedere ca-

ţia de a restitui valoarea întreţinerii prestate. Dreptul de a cere restituirea bunului în natură sau achitarea valorii lui îi aparţine, bineînţeles, beneficiarului între- ţinerii, dar, în funcţie de situaţie, de exemplu, dacă se va isca un litigiu judiciar, forma respectivă va fi stabi- lită de instanţă ţinând cont de situaţia reală16.

Doctrina şi jurisprudenţa sunt unanime în a recu- noaşte aplicabilitatea rezoluţiunii în cazul contractu- lui de întreţinere. Întrucât întreţinerea este un contract care, pe de o parte (din partea întreţinutului), conţine obligaţii care se îndeplinesc uno ictu (transferul drep- tului de proprietate), iar pe de altă parte (din partea întreţinătorului), obligaţii care se realizează succesiv în timp (prestarea întreţinerii); Sub aspect terminolo- gic, s-au manifestat în doctrină şi jurisprudenţă unele inconsecvenţe, folosindu-se cu privire la desfiinţarea pentru neexecutarea culpabilă a contractului în discu- ţie atât denumirea de reziliere (caracteristică pentru contractele cu executare succesivă), cât şi aceea de rezoluţiune (caracteristică pentru contractele cu unică executare), în final impunându-se totuşi această din urmă denumire.

Prin esenţa ei, rezoluţiunea presupune o neexecu- tare culpabilă a obligaţiilor asumate. Neexecutarea

racterul strict personal al dreptului la întreţinere, s-a

pus problema dacă moştenitorii întreţinutului pot cere rezoluţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor către întreţinător. În această privinţă, jurisprudenţa s-a pro- nunţat în sens afirmativ, cu motivarea că, deşi creanţa de întreţinere are un caracter personal, acţiunii pentru rezoluţiunea contractului pe motiv de neexecutare a obligaţiei de întreţinere nu i se poate totuşi nega ca- racterul patrimonial, deoarece, chiar atunci când se referă la o prestaţie personală, sancţiunea rezoluţiunii are un caracter patrimonial, dacă este menită, ca în cazul din speţă, să restabilească echilibrul patrimo- nial între părţile contractante. Împărtăşind această concepţie, precizăm că problema dreptului la acţiunea în rezoluţiune a moştenitorilor întreţinutului se pune numai în cazul în care acesta nu ar fi renunţat la ea în timpul vieţii şi, bineînţeles, dacă dreptul material la acţiune nu ar fi prescris.

Pentru identitate de raţiune cu situaţia executării acţiunii în executarea întreţinerii pe cale oblică de că- tre creditorii întreţinutului, trebuie admisă şi posibili- tatea exercitării acţiunii în rezoluţiune pe cale oblică de către aceiaşi creditori.

Rezoluţiunea impune, în principiu, repunerea păr-

ţilor în situaţia anterioară încheierii convenţiei, deci restituirea reciprocă a prestaţiilor. Dar întrucât între- ţinerea prezintă anumite trăsături specifice, repunerea părţilor în situaţia anterioară conţine anumite particu- larităţi.

Astfel, din punctul de vedere al dobânditorului, rezoluţiunea atrage întotdeauna restituirea bunului în- străinat de el în schimbul întreţinerii, chiar dacă, prin ipoteză, aceasta s-ar pronunţa din culpa sa.

În ce priveşte restituirea întreţinerii prestate de întreţinător, soluţia va fi diferită, după cum rezolu- ţiunea îi este sau nu imputabilă acestuia. Într-adevăr, în cazul în care rezoluţiunea se pronunţă din culpa debitorului întreţinerii (dobânditorului), jurispruden- ţa s-a pronunţat în mod constant – în cazuri de speţă

– în sensul că aceasta nu este în drept să primească echivalentul întreţinerii prestate de el până la acel moment, arătând că obligarea creditorului întreţinerii la restituirea contraechivalentului acesteia în ipoteza examinată ar permite debitorului de rea-credinţă să înlăture efectele aleatorii ale contractului prin înce- tarea plăţii întreţinerii, atunci când valoarea acesteia ar ajunge la valoarea lucrului înstrăinat în schimb, făcându-şi astfel un drept din propria culpă. Faptul nerestituirii – s-a arătat – nu reprezintă o îmbogăţire fără justă cauză a creditorului întreţinerii, foloasele realizate de acesta avându-şi temeul în convenţia păr- ţilor. S-a subliniat că soluţia este aceeaşi, chiar dacă debitorul nu a tras foloase de pe urma bunului – cum se întâmplă, de pildă, în cazul în care creditorul şi-a rezervat uzufructul –, deoarece rezolvarea problemei în discuţie nu are nimic comun cu foloasele trase de părţi, ci decurge exclusiv din caracterul aleatoriu al contractului. În cazul în care însă debitorul întreţi- nerii a achitat şi un preţ în schimbul bunului, acesta trebuie să-i fie restituit, neintrând în conţinutul pre- staţiilor cu caracter aleatoriu ale contractului.

În legătură cu restituirea prestaţiilor în cazul rezo- luţiunii contractului pentru culpa debitorului întreţine- rii, s-a mai decis că acesta nu are dreptul la restituirea taxelor suportate de el pentru autentificarea actului, pentru transcrierea în registrele de publicitate şi pen- tru eliberarea certificatului de aliniere a imobilului, dar că, în schimb, are dreptul la restituirea sumelor de bani reprezentând impozite şi prime de asigurare care, prin ipoteză, ar fi fost plătite de el, întrucât astfel de plăţi cad în sarcina proprietarului.

Dreptul de întreţinere, fiind un drept personal, nu este transmisibil prin succesiune; caracterul personal al creanţei de întreţinere – care se stinge la moartea beneficiarului – nu influenţează caracterul patrimonial al acţiunii în rezoluţiunea contractului, întrucât, deşi obligaţia are ca obiect o prestaţie contractantă intu- itu personae, acţiunea în rezoluţiune a contractului

pentru neexecutare are caracter patrimonial, astfel că dreptul la acţiune se transmite asupra moştenitorilor care îl pot exercita în termenul de prescripţie18.

În principiu, rezoluţiunea unui contract presupu- ne repunerea părţilor în situaţia anterioară încheierii acestuia, adică restituirea reciprocă a prestaţiilor efec- tuate. Întrucât contractul de întreţinere prezintă anu- me trăsături specifice, repunerea părţilor în situaţia anterioară prezentând anumite particularităţi.

Ca efect al rezoluţiunii pentru neexecutare, dreptul de proprietate asupra bunului strămutat de beneficia- rul întreţinerii va fi redobândit de către acesta, chiar dacă rezoluţiunea s-ar datora culpei sale; în ce priveş- te valoarea întreţinerii prestate, datorită caracterului aleatoriu al contractului, aceasta nu trebuie restituită. Deşi dobânditorul bunului este obligat să-l resti- tuie creditorului, cât priveşte contravaloarea întreţine- rii, aceasta va fi reţinută de înstrăinător, statuându-se că: „prin obligarea la restituire de către creditor a va- lorii prestaţiilor primite s-ar nesocoti caracterul alea- toriu al contractului de întreţinere. Or, tocmai în teme- iul riscului care condiţionează structura contractului de întreţinere, o asemenea obligaţie nu există în caz de rezoluţiune”. Dacă s-ar obliga creditorul la restituirea către debitor a valorii întreţinerii, ar însemna să se dea posibilitate debitorului de rea-credinţă să înlăture ca- racterul aleatoriu al contractului încetând să mai acor- de întreţinere, atunci când valoarea acesteia ar ajunge la valoarea lucrului înstrăinat în schimb, creându-şi

astfel un drept din propria culpă.

Faptul nerestituirii nu reprezintă o îmbogăţire fără justă cauză a creditorului întreţinerii, întrucât foloa- sele realizate de acesta îşi au legitimitatea tocmai în contractul încheiat de părţi.

Alta este situaţia în ipoteza în care debitorul între- ţinerii a achitat şi un preţ în schimbul bunului – acesta va trebui să fie restituit celeilalte părţi, deoarece nu intră în conţinutul prestaţiilor cu caracter aleatoriu ale contractului de întreţinere.

În practica judiciară, s-a mai statuat că impozitele şi primele de asigurare plătite de debitorul întreţine- rii – în caz de rezoluţiune a contractului de întreţi- nere – trebuie să fie restituite de creditor, întrucât el redobândeşte dreptul de proprietate asupra bunului cu efect retroactiv, căci aceste obligaţii sunt sarcini ale proprietăţii.

În schimb, taxele de timbru, cele de transcriere etc., pe care le-a suportat debitorul întreţinerii la încheierea contractului, nu sunt supuse restituirii în cazul rezolu- ţiunii acestui contract din culpa lui exclusivă.

Efectele rezoluţiunii contractului de întreţinere se produc nu numai între părţi şi faţă de succesorii lor, ci şi faţă de terţi. În privinţa efectelor rezoluţiunii acestui contract faţă de terţi, se vor aplica dispoziţiile

dreptului comun, astfel că desfiinţarea contractului are ca efect desfiinţarea şi a drepturilor dobândite de terţ cu efect retroactiv. Cu toate acestea, „terţii s-ar putea opune la restituire pe temeiul unui drept propriu, do- bândit asupra bunurilor prin uzucapiune sau ca efect al posesiei de bună-credinţă a unor bunuri mobile”.

Efectele decesului dobânditorului, întemeiate pe dispoziţiile art.846 CC RM, prevăd la decesul dobân- ditorului că drepturile şi obligaţiile lui trec la succeso- rii săi. Prezenta normă stipulează o regulă nouă, care nu era cunoscută de legislaţia naţională veche. Esenţa acestei norme constă în posibilitatea aplicării succesi- unii de drept în cazul decesului dobânditorului. Suc- cesorul de drept poate fi soţul (soţia) supravieţuitor (oare) sau un alt membru major al familiei celui dece- dat la care trece dreptul de proprietate asupra obiectu- lui contractului şi care este în stare să presteze între- ţinerea beneficiarului. Bineînţeles, această persoană trebuie să fie de acord să execute pe viitor obligaţiile contractuale. În caz contrar, beneficiarul întreţinerii poate cere aplicarea prevederilor stipulate în art. 844 şi 845. Succesiunea de drept în acest contract se poate repeta de nenumărate ori19.

În cazul în care deţinătorul imobilului nu-şi păs- trează folosinţa bunului până la moartea sa, dobândi- torul obţine un folos imediat, constând în culegerea fructelor şi folosirea pentru locuinţa proprie a imobi- lului, ca proprietar.

Avantajele materiale compensându-se reciproc, în cazul rezilierii contractului din culpa dobânditorului, înstrăinătorul nu poate fi obligat să restituie, evaluate în bani şi capitalizate, bunurile primite cu titlu de în- treţinere, ceea ce ar fi de natură să diminueze valoarea patrimonială a imobilului respectiv, iar alteori nu ar putea acoperi suma datorată.

Aceasta ar permite dobânditorului de rea-credinţă să înlăture efectele aleatorii ale contractului şi să înce- teze plata întreţinerii, când ratele capitalizate ar pune transmiţătorul în situaţia de a nu mai avea interes să obţină rezilierea.

Dreptul de întreţinere fiind un drept personal şi, ca atare, transmisibil prin succesiune, deoarece se stin- ge la moartea beneficiarului, urmează că moştenitorii acestuia nu pot să ceară ca prestaţiile să continue în persoana lor sau ca, cele neefectuate în timpul vieţii beneficiarului să fie executate ulterior.

Acesta caracter al creanţei de întreţinere nu influ- enţează însă caracterul patrimonial al acţiunii în rezi- lierea contractului de întreţinere pentru neexecutarea obligaţiei de întreţinere faţă de beneficiar.

Sancţiunea contractuală a rezilierii, chiar atunci când se referă la o prestaţie personală, are caracter patrimonial, pentru că este de natură să restabilească echilibrul patrimonial al părţilor contractante.

Dispunând de rezoluţiunea contractului prin care reclamanţii au transmis pârâţilor nuda proprietate a unei locuinţe – uzufructul viager rămânând celor ce au înstrăinat –, instanţele (de fond şi de recurs) au dispus restabilirea situaţiei anterioare, obligând şi re- clamantul – prin admiterea cererii reconvenţionale a pârâţilor – să restituie contravaloarea întreţinerii.

Soluţia este greşită în partea referitoare la obliga- rea reclamanţilor de a plăti contravaloarea întreţinerii de care au beneficiat.

Rezoluţiunea contractului s-a dispus, întrucât pârâ- ţii nu şi-au respectat obligaţia prestării întreţinerii. Ca urmare, chiar dacă reclamanţii redobândesc dreptul la proprietate asupra locuinţei, ei nu trebuie obligaţi să restituie pârâţilor valoarea întreţinerii prestate, până la o anumită dată, datorită caracterului aleatoriu al con- tractului. A admite teza contrară, înseamnă a înlătura acest caracter aleatoriu al contractului, dându-se deci posibilitatea debitorului de rea-credinţă să înceteze prestarea întreţinerii ori de câte ori valoarea presta- ţiilor efectuate depăşeşte valoarea locuinţei, ceea ce este inadmisibil.

Rezilierea contractului de întreţinere are ca efect restituirea bunului ce a format obiectul său, către be- neficiarul întreţinerii, ca şi cum nu ar fi ieşit nicioda- tă din patrimoniul acestuia. Aşa fiind, urmează că şi drepturile dobândite de terţi, în virtutea contractului reziliat, sunt desfiinţate.

Având în vedere că contractul de întreţinere este un contract nenumit, se vor aplica regulile generale din materia obligaţiilor, urmând a fi aplicate astfel dispoziţiile dreptului comun pentru contractele sina- lagmatice, adică art. 844 CC RM care permite rezolu- ţiunea contractului.

Neexecutarea la termen a obligaţiei de întreţinere asumate prin contract poate atrage rezoluţiunea con- tractului. Aici se foloseşte noţiunea de „rezoluţiune” şi nu aceea de „reziliere”, deoarece rezilierea presu- pune ca obligaţiile ambelor părţi să aibă caracter suc- cesiv, iar nu numai ale uneia (întreţinătorului), cum este cazul contractului de întreţinere20.

Rezoluţiunea poate avea loc numai în cazul în care una dintre părţi nu-şi execută în mod culpabil obliga- ţiile sale. Astfel, dacă din motive fortuite, întreţină- torul nu a putut presta întreţinerea (a fost concentrat mai multe luni în virtutea obligaţiilor sale militare), rezoluţiunea nu poate fi dispusă de către instanţa ju- decătorească.

Deşi creanţa de întreţinere are caracter personal, acţiunea în rezoluţiunea contractului are caracter pa- trimonial, astfel încât ea se transmite la moştenitorii întreţinutului, dacă nu a fost exercitată de beneficiar în timpul vieţii şi dacă nu s-a împlinit termenul de pre- scripţie.

În privinţa efectelor rezoluţiunii contractului de întreţinere, este de subliniat că rezoluţiunea va avea ca efect repunerea părţilor în situaţia anterioară, însă cu anumite particularităţi, determinate de caracterul aleatoriu al contractului de întreţinere. Astfel, între- ţinutul va redobândi dreptul de proprietate asupra bunului transmis, însă nu va trebui să restituie valoa- rea întreţinerii prestate. Prin excepţie, dacă ambele părţi convin în acest sens sau dacă întreţinutul este în culpă pentru neexecutarea obligaţiilor contractuale, se admite că întreţinătorul are dreptul la restituirea valorii întreţinerii prestate21.

Sunt importante reglementările cu privire la re- zoluţiune din Noul cod civil Român. Astfel, preve- derile art.2263 ale Codului civil Român se referă la noi posibilităţi de rezoluţiune. Acestea reies din con- ţinutul pct.2)-7) ale articolului. Din conţinutul pct.2) art.2263 CC Rom. reiese că atunci când comporta- mentul celeilalte părţi face imposibilă executarea contractului în condiţii conforme bunelor moravuri, cel interesat poate cere rezoluţiunea cu precizarea că în cazul prevăzut la alin. (2), precum şi atunci când se întemeiază pe neexecutarea fără justificare a obligaţiei de întreţinere, rezoluţiunea nu poate fi pronunţată decât de instanţă, dispoziţiile art.1552 nefiind aplicabile. Orice clauză contradictorie este considerată nescrisă. Deci acest punct din prevede- rile CC Rom. lipseşte în CC RM, dar îl considerăm necesar. Dacă rezoluţiunea a fost cerută pentru unul dintre motivele prevăzute la alin.(2) sau (3), oferta de întreţinere făcută de debitorul pârât după introdu- cerea acţiunii nu poate împiedica rezoluţiunea con- tractului. În cazul în care rezoluţiunea se pronunţă pentru unul dintre motivele prevăzute la alin.(2) sau (3), debitorul în culpă nu poate obţine restituirea pre- staţiilor de întreţinere deja executate.

Concluzii: O noutate reiese şi din conţinutul pct.

(6) art.2263 CC Rom. care prevede că dreptul la acţiunea în rezoluţiune se transmite moştenitorilor. Aceste prevederi sunt necesare şi pentru legislaţia RM şi propunem să se completeze şi CC RM cu ast- fel de reglementări.

Din cele expuse mai sus, concluzionăm că noţi- unile de rezoluţiune şi reziliere sunt foarte discuta- bile în literatura de specialitate. Prezintă complicații aceste noţiuni şi în cadrul reglementărilor contractu- lui de înstrăinare a bunurilor cu condiţia întreţinerii pe viaţă, de aceea ele creează foarte multe litigii care sunt examinate de instanţele judiciare.

Recenzent:

Xxxxxxxx XXXXX,

doctor, conferențiar universitar (ASEM)

Note:

1 Legea RM nr.1107-XV din 06.06.2002, în Moni- torul Oficial al Republicii Moldova, nr.82-86/661 din 22.06.2002.

2 Xxx X., Teoria generală a obligaţiilor, Lumina Lex, Bucureşti, 1998. 512 p.

3 Xxxxxx X., Sancţiunile neexecutării contractului în dreptul comerţului internaţional. Teza de dr. hab. în drept, Chişinău, 2012. 299 p.

4 Xxxxxxx X., Xxxxx Xx., Xxxxxxx X., Traité de droit ci- vil. Les effets du contrat, 3-ème ed., LCDJ, Paris. 1340 p.; Xxxxx L., Malaurie Ph., Cours de droit civil. Les obligati- ons, 2- ème ed., Xxxxx, Xxxxx, 1990. 760 p.

5 Xxxxx X., L’avant-projet de réforme du droit des obli- gations et les Principes du droit européen des contrats: analyse de certaines différences, în Revue des contrats, 2006, no.1, p.167-175.

6 Xxxxxxx X., Xxxxxxxxx Iu., Analiza juridică a contrac- tului de înstrăinare a bunului cu condiţia întreţinerii pe viaţă, în Revista Naţională de Drept, 2007, nr. 5, p.38.

7 Xxxxxx X., Rezoluţiunea şi rezilierea contractelor civi- le, All, Bucureşti, 1997, p.33; Xxxxxxx X., Xxxxxxxxx Iu., op.cit., p.38.

8 Xxxxxx X., op.cit., p.167-168.

9 Xxxxx X., Temeiurile rezoluţiunii şi rezilierii contrac- telor conform prevederilor noului Cod civil. Conferinţa internaţională ştiinţifico-practică „Codul civil al Republi- cii Moldova – 5 ani de aplicare – probleme, realizări şi perspective”, Chişinău, 18-19 septembrie 2008; Xxxxx X., Utilitatea distincţiei dintre rezoluţiunea şi rezilierea con- tractului civil: probleme şi soluţii, în: Conferinţa a VI-a internaţională a tinerilor cercetători „Tendinţe contempora- ne în evoluţia patrimoniului istoric şi juridic al Republicii Moldova”, Institutul de Istorie, Stat şi Drept al AŞM, Chi- şinău, 12 aprilie 2012, p.114-126.

10 Xxxxxxx X., Xxxxxxxxx Iu., op.cit., p. 167-168.

11 Xxxxxxxxxx X., De la condition résolutoire dans les contrats, X. Xxxxx, X. Biere, Librairie-Editeurs, Paris, 1906. 365 p.

12 Chibac Gh., Xxxxxxx X., Rotari Al., Xxxxx X., V-III,

Comentariu la codul civil, p.100.

13 Gîscă V., Ţămbăluţă A., Drept civil, Indicaţii metodi- ce: Întrebări şi răspunsuri pentru examenul de stat, Chişi- nău, 2006, p.154.

14 Comentariul Codului civil al Republicii Moldova, vol.II, Arc, Chișinău, februarie 2006, p.472-473.

15 Xxxxxxx X., Le contrat en droit allemand, 2-ème éd., LGDJ, Paris, 2004. 273 p.; Xxxxxxx X., Droit privé alle- mand. Dalloz, Paris, 1997. 846 p.

16 Comentariul Codului civil al Republicii Moldova, vol.II, p.472-473.

17 Xxxxxxx X., Drept civil, Contracte speciale, Lumina Lex, Bucureşti, 1999, p.133.

18 Xxxxxxx X., Drept civil, Contracte, vol. I, ed. revăzu- tă, Xxxxxx, Iaşi, 1999, p.155.

19 Comentariul Codului civil al Republicii Moldova, vol.II, p.472-473.

20 Xx. Xxxx X. Xxxxxx, Xxxxxx Xxxxx, Contracte civile speciale. Teorie şi practică judiciară, curs universitar, Lu- mina Lex, Bucureşti, 2000, p.354-356.

21 Xxxxxxx X., op. cit., p.136.