Contract

INTERFERENŢA DREPTULUI SUCCESIUNILOR CU DREPTUL CONTRACTELOR Xxxx XXXXXXX*
Abstract: Dispoziţiile art.1091, alin.4 n.c.civ. suplinesc lacunele art.845 din vechiul cod civil cu privire la prezumţia de donaţie a unor înstrăinări cu aparenţa unui act cu titlu oneros.
Cuvinte cheie: înstrăinare cu titlu oneros, donaţie, prezumţii, rezervă succesorală.
1. Consideraţii introductive. Situat textual în cadrul cărţii a patra a Codului civil, intitulată „Despre moşteniri şi liberalităţi”, titlul al doilea - „Moştenirea legală”, capitolul al patrulea — „Rezerva succesorală, cotitatea disponibilă şi reducţiunea liberalităţilor excesive”, însă cu un conţinut care juridic conduce la implicaţii atât în domeniul succesiunilor, cât şi în domeniul contractelor, art. 1.091 alin. (4) C. civ. ridică întrebări abstracte practicienilor dreptului, dar în acelaşi timp oferă şi soluţii concrete la probleme care intervin în aprecierea acestuia. 2. Vechea reglementare versus noua reglementare Fără a exista o identitate de text, în linii mari, conținutul art. 1.091 alin. (4) NCC se regăseşte şi în art. 845 din vechiul Cod civil1. Acesta prevedea în favoarea moştenitorilor rezervatari o prezumţie relativă potrivit căreia înstrăinarea cu titlu oneros făcută unui succesibil în linie dreaptă (rudă în linie directă descendentă sau ascendentă2) reprezintă o donaţie (socotită în cotitatea disponibilă) dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului sau cu sarcina unei rente viagere3, iar deghizarea nu este invocată de un moştenitor în linie dreaptă care să fi INTERFERENCE OF INHERITANCE LAW WITH CONTRACT LAW
Xxxx XXXXXXX**
Abstract: The provisions of art.1091, paragraph 4, n.c.civ. they fill the gaps of Art.845 of the old Civil Code regarding the presumption of donation of alienations with the appearance of an act for consideration.
Key words: alienation for consideration, donation, presumptions, inheritance reserve.
1. INTRODUCTORY CONSIDERATIONS. Located in the fourth volume of the Civil Code, entitled "On Inheritances and Liberties", the second chapter - "Legitimate Legacy", Chapter Four - "Inheritance reserve, available alliance and reduction of excessive liberalities", but with a legal content leads to implications both in the field of succession and in the field of contracts, art. 1.091 par. (4) C. civic raises abstract questions to practitioners of law, but at the same time offers concrete solutions to problems that intervene in his appreciation. 2. ADDITIONAL REGULATIONS VERSUS THE NEW REGULATION Without a text identity, broadly, the content of art. 1.091 par. (4) NCC is also found in art. 845 of the old Civil Code23. It provided in favor of the retiring heirs a relative presumption that the alienation for consideration of a successor in a straight line (direct descendant or ascendant relative24) represents a donation (considered in the available amount) if the alienation was made with the reservation of the usufruct or with the task of x xxxxx viagere25, and disguise is not invoked by a straight-line heir who would have consented

* Conf. univ. dr., Facultatea de Xxxxxxx Xxxxxxxx, Universitatea „Xxxxxxxxxx Xxxxxxxx” din Tg-Jiu

** Associate Professor PhD, Faculty of Juridical Sciences, “Xxxxxxxxxx Xxxxxxxx” University of Tg-Jiu

consimţit la încheierea actului4. S-a remarcat corect în doctrină că prevederea art. 845 din vechiul Cod civil este aplicabilă doar dacă actul de înstrăinare este calificat de către părţi ca fiind cu titlu oneros. Dacă acesta este cu titlu gratuit, nu se prezumă activitatea sarcinilor prevăzute, simulaţia trebuind să fie dovedită5. Prezumţia caracterului gratuit al actului prevăzut de art. 845 poate fi invocată numai de către moştenitorii rezervatari (descendenţi, ascendenţi şi soţul supravieţuitor), cu condiţia să nu fi consimţit la înstrăinare (consimţământul unui rezervatar nu angajează decât pe acesta, nu se extinde şi la restul rezervatarilor), recunoscând caracterul cu titlu oneros al înstrăinării. Alţi moştenitori nu pot invoca prezumţia.6 Efectele art. 845 sunt duale. în primul rând, se naşte prezumţia că înstrăinarea s-a făcut cu titlu gratuit, preţul stipulat fiind considerat fictiv, în al doilea rând, ia naştere prezumţia că donaţia este preciputară (scutită de raport), astfel încât liberalitatea se va imputa mai întâi asupra cotităţii disponibile a moştenirii, iar diferenţa, dacă rămâne o diferenţă, asupra părţii de rezervă a celui gratificat7. Alin. (4) al art. 1.091 reprezintă o variantă care suplineşte lacunele fostului articol 845 din Codul Civil de la 1864 în ceea ce priveşte prezumţia de donaţie a unor înstrăinări cu aparenţă de titlu oneros. Astfel, noul Cod civil recunoaşte dreptul de a se prevala de această prezumţie tuturor rezervatarilor (descendenţi, ascendenţi privilegiaţi şi soţ supravieţuitor) care nu au consimţit la înstrăinarea cu titlu oneros cu rezerva uzufructului, uzului, abitaţiei, întreţinerii pe viaţă sau rentei viagere. Această normă constituie o modalitate de probă a unei donaţii deghizate, facilitând probaţiunea acesteia în favoarea moştenitorilor rezervatari. Dacă prezumţia operează, valoarea donaţiei deghizate va fi reunită fictiv la masa succesorală. Cei care şi-au dat consimţământul renunţă practic to the conclusion of the act26. It has been correctly stated in the doctrine that the provision of art. 845 of the old Civil Code is applicable only if the act of alienation is qualified by the parties as being for consideration. If it is free of charge, it is not assumed the activity of the intended tasks, the simulation must be proved27. The presumption of the free character of the act provided by art. 845 may be invoked only by the retired heirs (descendants, ascendants, and surviving spouse), provided that they have not consented to alienation (the consent of a Reseller only hires him, does not extend to the rest of the Reserves), recognizing the character for pecuniary interest of alienation. Other heirs can not rely on the presumption28. The effects of art. 845 are dual. First of all, it is assumed that the alienation was made free of charge, the stipulated price being considered fictitious, secondly, the presumption that the donation is precipitous (exempt from the report) is born, so that the liberality will first be imputed to the available amount of the inheritance, and the difference, if there is a difference, on the spare part of the gratified one29. Alin. (4) of art. 1.091 is a variant that complements the shortcomings of former Article 845 of the 1864 Civil Code as regards the presumption of donation of estranged estranged assets. Thus, the new Civil Code recognizes the right to rely on this presumption for all reservists (descendants, privileged ascendants and surviving spouse) who have not consented to the alienation with consideration for the use of usufruct, use, abduction, life support, or life imprisonment. This rule is a way of demonstrating a disguised donation, facilitating its probation in favor of retired heirs. If the presumption operates, the value of the disguised donation will be fictitious at the inheritance. Those who gave their consent give up virtually the right to

anticipat la dreptul de a cere reducţiunea acelei liberalităţi, fapt ce constituie o excepţie legală implicită de la interdicţia pactelor asupra unei succesiuni nedeschise8. 3. ANALIZA ART. 1.091 ALIN. (4) C. civ. Art. 1.091 alin. (4) C. civ. prevede: până la dovada contrară, înstrăinarea cu titlu oneros9 către un descendent10 ori un ascendent privilegiat11 sau către soţul supravieţuitor este prezumată a fi donaţie dacă înstrăinarea s-a făcut cu rezerva uzufructului12, uzului13 ori abitaţiei14 sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori al unei rente viagere. Prezumţia operează numai în favoarea descendenţilor, ascendenţilor privilegiaţi şi a soţului supravieţuitor ai defunctului, dacă aceştia nu au consimţit la înstrăinare. Condiţiile care trebuie îndeplinite pentru aplicarea prezumţiei instituite de art. 1.091 alin. (4) C. civ. sunt: 1. actul de înstrăinare trebuie să prezinte aparenţa unui act cu titlu oneros, în felul acesta excluzându-se, logic, actele de înstrăinare cu titlu gratuit; 2. înstrăinătorul trebuie să-şi fi rezervat dreptul de uzufruct, uz ori abitaţie15 sau să beneficieze de întreţinerea viageră ori de o rentă viageră; 3. actul de înstrăinare trebuie să fie consimţit în favoarea unuia dintre succesibilii rezervatari (descendenţi, ascendenţi privilegiaţi sau soţ supravieţuitor)16. Persoanele care pot invoca prezumţia instituită de art. 1.091 alin. (4) C. civ. sunt moştenitorii rezervatari ai defunctului. La fel ca şi în vechea reglementare, dacă un singur moştenitor rezervatar îndreptăţit să invoce prezumţia de gratuitate instituită de lege îşi exercită acest drept, consimţământul celorlalţi rămâne lipsit de efecte. Ca efect al prezumţiei de gratuitate (dacă dobânditorul nu a reuşit să răstoarne prezumţia), valoarea bunului înstrăinat (aparent cu titlu oneros) se va adăuga, ca donaţie, la masa de calcul în vederea demand the reduction of that liberty, which is an implicit legal exception from the prohibition of the pacts on an unopened succession30. 3. ANALYSIS OF ARTICLE 1.091 ALIN. (4) C. civ. Art. 1.091 par. (4) C. civic stipulates: Unless the contrary is proved, the alienation for consideration31 to a descendant32 or a privileged ascendant33 or to the surviving spouse is presumed to be a donation if the alienation was made with the use of usufruct34, use35 or abortion36, or in exchange for maintenance on life or life reward. The presumption operates only in favor of descendants, privileged ascendants, and the surviving spouse of the deceased if they have not consented to alienation. The conditions to be met for the application of the presumption established by art. 1.091 par. (4) C. civ. Are: 1. the act of alienation must reveal the appearance of an act for pecuniary interest, thereby logically excluding acts of alienation free of charge; 2. the alien must have reserved his right of usufruct, use or abortion37, or benefit from life maintenance or lifetime rent; 3. the act of alienation must be agreed in favor of one of the successive reservists (descendants, privileged ascendants or surviving spouse)38. Persons who can rely on the presumption established by art. 1.091 par. (4) C.C. are the heirs of the deceased. Just as in the old regulation, if a single heir reservist entitled to invoke the presumption of free law established by law exercises this right, the consent of others remains ineffective. As a result of the presumption of gratuity (if the acquirer failed to overturn the presumption), the value of the alienated property (apparently for consideration) will be added as a donation to the calculation table in order to determine the effective amount of the reserve and the available

stabilirii valorii efective a rezervei şi a cotităţii disponibile, urmând să fie supusă reducţiunii potrivit regulilor în materie, numai dacă şi numai în măsura în care liberalităţile se dovedesc a fi excesive, aducând atingere rezervei rezultând din calcul. In cazul în care nu se aduce atingere rezervei vreunui moştenitor rezervatar, bunul rămâne valabil înstrăinat, nefiind supus, în principiu, nici raportului donaţiilor, efectuarea unei donaţii sub formă deghizată echivalând cu scutirea de raport [conform art. 1.150 alin. (1) lit. b) C. civ.] 17. 4. Noţiunea de prezumţie şi aplicarea acesteia la art. 1.091 ALIN. (4) C. Civ. In dreptul român, prezumţiile sunt reglementate în legislaţia procesuală civilă, iar, conform Codului de procedură civilă în prezent în vigoare, acestea se regăsesc în cadrul art. 327 - 329. Art. 327 C. proc. civ. definește prezumţiile ca fiind consecinţele pe care legea sau judecătorul le trage dintr-un fapt cunoscut pentru a stabili un fapt necunoscut. Dincolo de a defini prezumţia, art. 327 are şi meritul de a le clasifica în prezumşii legale şi judecătoreşti. Prezumţiile legale reprezintă o excepţie de la sarcina probei, scutind de dovadă pe acela în folosul căruia este stabilită în tot ceea ce priveşte faptele considerate de lege ca fiind dovedite18. Cu toate acestea, partea căreia îi profită prezumţia trebuie să dovedească faptul cunoscut, vecin şi conex pe care se întemeiază aceasta. Aşadar, partea care doreşte să invoce beneficiul unei prezumţii legale nu este scutită de absolut orice dovadă, ci pentru declanşarea prezumţiei trebuie să dovedească faptul cunoscut pe care se întemeiază prezumţia mai uşor de probat. Odată făcută dovada faptului cunoscut, faptul necunoscut este considerat, în puterea legii, ca fiind dovedit19. Art. 328 alin. (2) C. proc. civ. stabilește că prezumţia legală poate fi răsturnată prin proba contrară, dacă legea nu dispune altfel. amount, be subject to the reduction according to the rules in the matter only if and only to the extent that liberalities prove to be excessive, thus affecting the reserve resulting from the calculation. If the reservation of a heir is not prejudiced, the good remains alienated, and in principle is not subjected to the donation ratio, making a donation in a disguised form equivalent to exemption from the report (according to art. 1.150 par. (1) lit. b) C. civ.39 4. THE PRECISION NOISE AND ITS APPLICATION IN ARTICLE 1.091 ALIN. (4) C. Civ. Under Romanian law, presumptions are governed by civil procedural law and, according to the Code of Civil Procedure currently in force, they are covered by Art. 327 - 329. Art. 327 C. proc. civic defines presumptions as the consequences the law or judge takes from a known fact to establish an unknown fact. Beyond defining the presumption, art. 327 also has the merit of classifying them in legal and judicial presumptions. Legal assumptions are an exception to the burden of proof, relieving evidence of the one in whose favor it is established in all the facts considered by law to be proved40. However, the party that takes advantage of the presumption must prove the known, neighborly and related fact upon which it is based. Therefore, the party wishing to claim the benefit of one legal presumptions are not exempt from any evidence, but must be evidence of the known fact on which the presumption is easier to prove. Once the proof of the known fact is made, the unknown fact is considered, in the law, to be proved41. Art. 328 para. (2) C. proc. Civil Law establishes that the legal presumption can be overturned by opposing evidence unless the law otherwise provides. The opposite may be done by any means of proof. Only sometimes is the limitation, and the kind of evidence that can be administered42.

Proba contrară poate să fie făcută prin administrarea oricărui mijloc de probă. Numai uneori este stabilit, limitativ, şi felul dovezii ce poate fi administrată.20 Aplicând prevederile Codului de procedură civilă la art. 1.091 alin. (4) C. civ., determinăm că rezervatarul care a fost exclus de la încheierea contractului trebuie să facă tocmai dovada încheierii acestuia şi a îndeplinirii celorlalte condiţii impuse: contractul să fie cu titlu oneros (cel puţin în aparenţă), să fie încheiat cu succesibili rezervatari şi să nu fi fost consimţit de cel care invocă beneficiul prezumţiei. 5. Solicitări practice şi potenţiale soluţii În practică, în primul rând trebuie stabilită cu exactitate calitatea părţilor care urmează să încheie actul, care sunt raporturile de rudenie dintre acestea. Apoi trebuie stabilit exact obiectul contractului, dacă se urmăreşte o înstrăinare a unui bun pur şi simplu sau cu rezerva uzufructului, uzului, abitaţiei sau în schimbul întreţinerii pe viaţă ori al unei rente viagere. Dincolo de aceste elemente care ţin de formarea contractului, trebuie clarificate mai multe elemente extrinseci. Cel mai important este raportul pe care îl au terţii care, conform legii, ar putea avea un rol de jucat vizavi de acest contract. Interesează, desigur, poziţia succesibililor rezervatari. Art. 1.091 alin. (4) C. civ. devine aplicabil atunci când părţile sunt în raporturi de ascendenţă privilegiată, descendenţă sau este vorba chiar de soţ şi stabilesc că doresc încheierea unuia dintre următoarele contracte: contract de întreţinere viageră, contract de rentă viageră, contract de vânzare cu rezerva dreptului de uzufruct, dreptului de uz sau a dreptului de abitaţie. Având în vedere că în astfel de situaţii operează prezumţia instituită, este imperativ să se clarifice noţiunea de rezervă succesorală şi cum afectează calculul acesteia contractul ce urmează a se încheia. Mai complicată este situaţia în care un descendent şi soţul/soţia acestuia devin Applying the provisions of the Code of Civil Procedure to Art. 1.091 par. (4) C. civ., We determine that the reservist who has been excluded from the conclusion of the contract has to prove precisely the conclusion of the contract and the fulfillment of the other conditions imposed: the contract shall be for consideration (at least in appearance) successful resellers and not being consulted by the one who claims the benefit of the presumption. 5. PRACTICAL AND POTENTIAL SOLUTIONS In practice, first of all, the quality of the parties to conclude the act must be precisely determined, which are the relationship between them. Then the subject-matter of the contract must be precisely determined if a good is simply to be alienated or to the usufruct, use, abortion, or in return for life or life reward. Beyond these elements of contract formation, several extrinsic elements need to be clarified. The most important is the ratio of third parties who, according to the law, may have a role to play against this contract. Of course, they are interested in the position of successive reservists. Art. 1.091 par. (4) The Civil Code becomes applicable when the parties are in privileged, descendant or even descendant relationship and declare that they wish to conclude one of the following contracts: life maintenance, life insurance contract, sale contract with the right of usufruct, the right of use or the right to abit. Given that in such situations the established presumption operates, it is imperative to clarify the notion of inheritance reserve and how its calculation is affected by the contract to be concluded. More complicated is the situation where a descendant and his / her spouse become the beneficiaries of such a contract. The consequences of applying the presumption may be even more severe, especially as it will affect a person who is not one of those listed by the Civil Code.

beneficiarii unui astfel de contract. Consecinţele aplicării prezumţiei pot fi şi mai aspre, mai ales că vor afecta şi o persoană care nu se află printre cele care sunt enumerate de prevederile Codului civil. Strict juridic vorbind, dispoziţiile art. 1.091 alin. (4) C. civ. ar trebui să se aplice doar în privinţa cotei-părţi ce revine descendentului, nu şi cu privire la cota-parte ce revine soţului acestuia. In realitate, prezumţia consacrată de lege îl va afecta şi pe celălalt soţ, ţinând seama şi de specificul bunului înstrăinat ca aflându-se în proprietate comună în devălmăşie. Astfel, cu ocazia efectuării probatoriilor, dacă descendentul nu va reuşi să răstoarne prezumţia caracterului gratuit al contractului de întreţinere, acest lucru îl va afecta şi pe celălalt soţ, mai ales că obligaţia de întreţinere are un caracter indivizibil [art. 2.256 alin. (2) C. civ.]. Invers, dacă se va dovedi că realmente întreţinerea s-a prestat, se va aplica regimul juridic al contractului de întreţinere (iar nu al donaţiei) pentru întregul bun21. În situaţia în care tot restul succesibililor rezervatari sunt de acord cu înstrăinarea care va urma, aplicând ultima teză a art. 1.091 alin. (4) C. Civ., îşi vor exprima consimţământul faţă de contract, fie în cadrul acestuia, fie printr-o declaraţie ulterioară. Invers, dacă nu există consimţământul celorlalţi rezervatari (situaţie care iarăşi intervine des), după ce în prealabil a fost explicat clar tot ceea ce presupune încheierea contractului, atât sub aspectul efectelor imediate, cât mai ales sub aspectul efectelor mediate, se procedează la încheierea actului. Concomitent, părţile vor fi instruite să îşi îndeplinească obligaţiile asumate prin contract în mod real şi efectiv, astfel încât să poată răsturna prezumţia prevăzută de art. 1.091 alin. (4) C. civ., în situaţia în care se va ajunge la proces. 6. Concluzii Încă din perioada Imperiului Roman, a fost introdus conceptul de rezervă succesorală şi, odată cu acesta, principala Strictly speaking, the provisions of art. 1.091 par. (4) C. civic should apply only to the share of the descendant, not to the share of the husband's share. In fact, the presumption enshrined in the law will also affect the other husband, also taking into account the specificity of the alienated asset as being in shared property in devotion. Thus, when conducting the evidence, if the descendant fails to overthrow the presumption of the free of charge nature of the maintenance contract, this will also affect the other spouse, especially since the maintenance obligation is indivisible (art. 2.256 par. (2) C. civ. Conversely, if it turns out that the maintenance is actually done, the legal regime of the maintenance contract (and not the donation) will apply to the whole good43. In the situation where all the rest of the successive reservists agree with the alienation that follows, applying the last sentence of art. 1.091 par. (4) C. Civ., Shall express their consent to the contract, either within it or by a subsequent declaration. Conversely, unless there is the consent of the other reservists (a situation that often occurs often), after clear explanation of what is required to conclude the contract, both in terms of immediate effects, especially as regards the mediated effects, the act is concluded . At the same time, the parties will be trained to fulfill their contractual obligations in a way real and effective, so as to overthrow the presumption provided by art. 1.091 par. (4) C. civ., If the case is reached. 6. CONCLUSIONS Ever since the Roman Empire, the concept of inheritance reserve has been introduced and, together with it, the main limitation of the right to dispose of wealth during life in order to protect the closest relatives. The right being a social science has also evolved in this field, at present only those states that are considered to be more traditionalist, inclined to keep intact the privileges of the reserved heirs at the

limitare a dreptului de a dispune de avere în timpul vieţii, în ideea de a proteja rudele cele mai apropiate. Dreptul fiind o ştiinţă socială, a cunoscut o evoluţie şi în această materie, în prezent doar statele considerate juridic mai tradiționaliste înclinând pentru păstrarea intactă a privilegiilor moştenitorilor rezervatari în detrimentul libertăţii depline a dispunătorului în timpul vieţii. Expresie şi instrument ale rezervei succesorale, art. 1.091 alin. (4) C. Civ. pune la dispoziţia beneficiarilor o prezumţie legală prin care o categorie de acte oneroase, „suspectate” că ar fi în realitate acte cu titlu gratuit, încheiate de dispunător cu rude foarte apropiate, din categoria succesibililor rezervatari, pot fi lipsite de efecte total sau parţial, dacă depăşesc cotitatea disponibilă şi afectează întinderea rezervei succesorale. Într-adevăr, legiuitorul a pus la dispoziţia părţilor implicate într-o astfel de situaţie variante pentru evitarea desfiinţării actului. Pe de o parte, succesibilii rezervatari care nu beneficiază de înstrăinare pot să consimtă la încheierea actului, în felul acesta recunoscându-i conţinutul și efectele. Pe de altă parte, prezumţia instituită este relativă, aceasta putând fi combătută prin orice mijloc de probă, conducând la răsturnarea situaţiei. Prevederea Codului civil a fost criticată în literatura de specialitate22. De fapt, critica îndreptată împotriva acestei norme este îndreptată în bună măsură împotriva ansamblului legislativ care reglementează rezerva succesorală. Însă critica nu ţine cont de realitatea categoriei de acte care este vizată de art. 1.091 alin. (4) X. xxx, şi anume aceea că, de cele mai multe ori, acestea ascund donaţii deghizate. Pe de altă parte, critica apare ca întemeiată atunci când se bazează pe influenţa rezervei succesorale în ceea ce priveşte un contract într-adevăr oneros, dar asupra căruia terţi succesibili rezervatari; Trebuie să îşi exprime consimţământul fără a avea nicio legătură directă şi prezentă cu încheierea acestuia, în vederea ocolirii aplicării prezumţiei. Pare, într-adevăr, o expense of the freedom of the disposer in the course of his life. Expression and instrument of succession reserve, art. 1.091 par. (4) C. Civ. provides a legal presumption to the beneficiaries by which a category of onerous acts "suspected" that they are in fact free of charge, concluded by the agent with close relatives, of the successor reservists, may be totally or partially ineffective, if they exceed the available amount and affect the extent of the succession reserve. Indeed, the legislature has provided the parties involved in such a situation with options to avoid the abolition of the act. On the one hand, successive reservists who do not benefit from the alienation may consent to the conclusion of the act, thus recognizing its content and effects. On the other hand, the established presumption is relative, which can be countered by any means of proof, leading to the overthrow of the situation. The provision of the Civil Code has been criticized in the literature44. In fact, the criticism against this rule is largely directed against the legislative ensemble that regulates the inheritance reserve. However, criticism does not take into account the reality of the category of acts that is referred to in art. 1091par. (4) C. civ, namely that they often hide disguised donations. On the other hand, criticism appears to be well-grounded when it is based on the influence of the succession reserve in relation to a truly onerous contract, but on which successive third parties have succeeded; It has to express its consent without having any direct and present connection with its conclusion in order to circumvent the application of the presumption. Indeed, there seems to be a disproportionate measure on the part of the legislator to protect the inheritance reserve, all the more so since, in the situation underlying the present study, the willingness of the

măsură exagerată din partea legiuitorului de a proteja rezerva succesorală, cu atât mai mult cu cât, în situaţia care face obiectul prezentului studiu, este clară voinţa dispunătorului de a favoriza un rezervatar în defavoarea celorlalţi, deci o situaţie în care în mod coşntient şi voit se doreşte o derogare de la regulile privind rezerva succesorală. îndrăznesc să afirm că este o situaţie în care legiuitorul şi-a impus autoritatea în faţa voinţei contractuale a părţilor. possessor to favor a reservist over the others is clear, so a situation in who willingly and willingly wishes to derogate from the inheritance reserve rules. I dare to say that this is a situation where the legislator imposed his authority on the parties' contractual will.

1 Textul exact al art. 845 din Codul civil de la 1864 este următorul: „Valoarea bunurilor înstrăinate unui succesibil în linie dreaptă, cu sarcina unei rendite viagere sau cu rezervă de uzufruct va fi socotită în porțiunea disponibilă și excendentele, de este, se va trece în masa succesiunii. Imputația și raportul nu pot fi cerute de succesibilul în linie dreaptă care a consimțit la aceste înstrăinări." Textul de lege își are originea în dreptul francez, respectiv în Codul civil napoleonian, dar și în legislația din timpul Revoluției Franceze, conform XXX XXXXXXX, Drept civil. Succesiuni și testamente, Ed. Xxxxxxx, București, 2003, p. 330.

2 Autorul atrage corect atenția asupra frecvenței covârșitoare a actelor de acest tip încheiate cu descendenții,

ibidem, p. 331.

3 Per a contraria, dacă înstrăinarea este scutită de sarcina rentei sau a rezervei uzufructului, prezumția nu operează.

4 Practica judecătorească arată că prezumția se reține și în situațiile în care a fost înstrăinat un bun prin contract de întreținere; această soluție a fost criticată de doctrină pentru că nu aplică strict textul art. 845 din vechiul Cod civil, conform XXXXXXXX XXXX, Tratat de drept succesoral, Ed. Universul juridic, București, 2002, p. 335.

5 Ibidem.

6 Ibidem, pp. 334 - 336.

7 XXX XXXXXXX, op. cit., p. 336.

8 XXXXXXX XXXXXX, Unele aspecte privind rezerva succesorală, în „Studia Iurisprudentia", nr. 4/2012.

9 Art. 1.172 alin. (1) C. civ.: „contractul prin care fiecare parte urmărește să își procure un avantaj în schimbul obligațiilor asumate este cu titlu oneros".

10 Art. 975 alin. (1) C. civ.: „descendenții sunt copiii defunctului și urmașii lor în linie dreaptă la nesfârșit".

11 Art. 976 alin. (1) C. civ.: „ascendenții privilegiați sunt tatăl și mama defunctului".

12 Art. 703 C. civ.: „uzufructul este dreptul de a folosi bunul altei persoane și de a culege fructele acestuia, întocmai ca proprietarul, însă cu îndatorirea de a-i conserva substanța".

13 Art. 749 C. civ.: „uzul este dreptul unei persoane de a folosi lucrul altuia și de a-i culege fructele naturale și industriale numai pentru nevoile proprii și ale familiei sale".

14 Art. 750 C. civ.: „titularul dreptului de abitație are dreptul de a locui în locuința nudului proprietar împreună cu soțul și copiii săi, chiar dacă nu a fost căsătorit sau nu avea copii la data la care s-a constituit abitația, precum și cu părinții ori alte persoane aflate în întreținere".

15 Autorul remarcă subtil că legea nu reclamă ca dezmembrămintele să fie constituite viager și apreciază că legiuitorul a intenționat să ofere instanțelor de judecată o mai largă putere de apreciere. XXXXXXX- XXXXXXX XXXXX, XXXXX XXXXXXX, XXXXXX XXXXXXXXXXXXXXX, XXXX XXXXXXX, Xxxx Xxx civil. Comentariu pe articole, ed. 1, Ed. C.H. Beck, București, 2012, p. 1124.

16 XXXXX XXXXXXXXXXXX, Curs de drept civil. Succesiuni, Ed. Hamangiu, București, 2012, pp. 165 - 166.

17 XXXXXXXX XXXX, XXXXX XXXXXXX, Tratat de drept succesoral, ed. a IlI-a actualizată și completată, voi. II, Ed. Universul Juridic, București, 2014, pp. 300 - 307. în același sens cu al doctrinei, punctul de vedere al practicienilor este exprimat prin glasul Uniunii Notarilor Publici din România - UNNPR, Codul civil al României. îndrumar notarial, voi. I, Ed. Monitorul Oficial, București, 2011, p. 410.

18 Alte prezumții legale reglementate de Codul civil sunt: art. 414 prevede că un copil născut sau conceput în timpul căsătoriei are ca tată pe soțul mamei; art. 93 prevede că cel dispărut este socotit în viață dacă nu a

intervenit hotărârea declarativă de moarte rămasă definitivă; art. 339 prevede că bunurile dobândite în timpul regimului comunității legale de oricare dintre soți sunt, de la data dobândirii lor, bunuri comune în devălmășie ale soților. Pentru alte exemple, vezi XXXXXX XXXXX XXXXXXX), XXXXXX XXXXXX XXXXXX, XXXXXXX XXXXXXXXXX XXXX, Drept procesual civil. Drept execuțional civil. Arbitraj. Drept notarial, Ed. Național, București, 2013, pp. 308 - 309.

19 în doctrină s-a tras corect concluzia că regula este caracterul relativ al prezumțiilor legale. XXXXXXX XXXXX, XXXXXX XXXXXX, Drept procesual civili Ed; Hamangiu, București, 2015, p. 493.

20 XXXXXXX XXXXXXX, Drept procesual civil, vol. II, Ed. Universul Juridic, București, 2013, pp. 383 - 386.

21 XXXXXXXX XXXX, XXXXX XXXXXXX, op. cit., p. 403.

22 XXXXXXX XXXXXXX, Prezumția de donație deghizată, Xxxxxxx xxxxxxxx, Xxxxxxx Xxxxxxx, 26.03.2013.

23 The exact wording of art. 845 of the Civil Code 1864 reads as follows: "The value of the assets alienated to a successor in a straight line, with the burden of a lifetime or a usufruct reserve, shall be counted in the available portion, and the excrement shall be passed into the mass of the succession. Imputation and report can not be demanded by the straight-line successor who consented to these alienations. "The text of the law originates in French law, respectively in the Napoleonic Civil Code, but also in the legislation during the French Revolution, according to XXX XXXXXXX, Law civil, succession and xxxxx, Xx. Xxxxxxx, Bucharest, 2003, p. 330.

24 The author correctly draws attention to the overwhelming frequency of such acts concluded with descendants, ibidem, p. 331.

25 On the contrary, if the alienation is exempt from the rent or the usufruct, the presumption does not work.

26 Judicial practice shows that the presumption is also retained in situations where a good has been alienated under a maintenance contract; this solution has been criticized by the doctrine because it does not strictly apply the text of art. 845 of the old Civil Code, according to XXXXXXXX XXXX, Law of succession xxx, Xx. Universul juridic, Bucharest, 2002, p. 335.

27 Ibid.

28 Ibid., Pp. 334-336.

29 XXX XXXXXXX, op. cit., p. 336.

30 XXXXXXX XXXXX, Some aspects regarding the inheritance reserve, in "Studiu Iurisprudentia", no. 4/2012.

31 Art. 1.172 para. (1) C. civ: "the contract by which each party seeks to acquire an advantage over the assumed obligations is for consideration".

32 Art. 975 para. (1) X. xxx .: "the descendants are the children of the deceased and their descendants in a straight line to the endless."

33 Art. 976 para. (1) C. civ: "the privileged ascendants are the father and mother of the deceased."

34 Article 703 C. civ: "the usufruct is the right to use the good of another person and to reap the fruits of it, just as the owner, but with the duty to preserve his substance."

35 Article 749 C. civ: "use is the right of a person to use the work of another and to harvest his natural and industrial fruits only for his own needs and for his own family."

36 Art. 750 X. xxx: "the holder of the right of abitment has the right to live in the home of the nude owner together with his husband and children, even if he was not married or had no children at the date when the abduction was established, as well as with parents or other dependents. "

37 The author notes remarkably that the law does not require the dismantling to be life -long and appreciates that the legislator intended to give the courts more broad discretion. XXXXXXX-XXXXXXX XXXXX, XXXXX XXXXXXX, XXXXXX XXXXXXXXXXXXXXX, XXXX XXXXXXX, the new Civil Code. Comment on articles, ed. 1, Ed. C.H. Xxxx, Bucharest, 2012, p. 1124.

38 XXXXX XXXXXXXXXXXX, Civil Law Course. Successions, Ed. Hamangiu, Bucharest, 2012, pp. 165 - 166.

39 XXXXXXXX XXXX, XXXXX XXXXXXX, successor xxx, xx. I have updated and completed it, you. In the same sense as the doctrine, the point of view of the practitioners is expressed by the voice of the Romanian Notaries Public Union - UNNPR, the Civil Code of Romania. notary guidance, vol. I, Ed., Official Gazette, Bucharest, 2011, p. 410.

40 Other legal presumptions governed by the Civil Code are: Art. 414 states that a child born or conceived during marriage has as father the mother's husband; art. 93 provides that the missing person is reckoned alive unless the final declaration of death remains final; art. 339 provides that the property acquired by the legal regime of any spouse is, from the date of their acquisition, joint property of the spouses. For other examples, see XXXXXX XXXXX XXXXXXX), XXXXXX XXXXXX XXXXXX, XXXXXXX XXXXXXXXXX XXXX, Civil

procedural law. Civil enforcement law. Arbitration. Notarial Law, National Ed., Bucharest, 2013, pp. 308 - 309.

41 in the doctrine, it is right to conclude that the rule is the relative character of the legal presumptions. XXXXXXX XXXXX, XXXXXX XXXXXX, Ed. Hamangiu, Bucharest, 2015, p. 493.

42 XXXXXXX XXXXXXX, Civil Procedure Law, Vol. II, Ed. Universul Juridic, Bucureşti, 2013, pp. 383 - 386.

43 XXXXXXXX XXXX, XXXXX XXXXXXX, op. cit., p. 403.

44 XXXXXXX XXXXXXX, Presentation of Disguised Donation, Legal Readings, Xxxxxxx Xxxxxxx, 26.03.2013.