ACORD INTERINSTITUȚIONAL
31999Y0317(01)
17.3.1999 JURNALUL OFICIAL AL COMUNITĂȚILOR EUROPENE C 73/1
ACORD INTERINSTITUȚIONAL
din 22 decembrie 1998
privind orientările comune pentru calitatea redactării legislației comunitare
(1999/C 73/01)
PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIUL UNIUNII EUROPENE Ș, I COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,
având în vedere Declarația nr. 39 privind calitatea redactării legis- lației comunitare, adoptată la 2 octombrie 1997 de Conferința interguvernamentală ș,i anexată la Actul final al Tratatului de la Amsterdam,
întrucât:
(1) redactarea actelor legislative comunitare în mod clar, simplu ș,i precis este esențială pentru ca acestea să fie trans- parente ș,i uș,or de înțeles pentru public ș,i agenții econo- mici. De asemenea, aceasta constituie o condiție prelimi- nară în vederea punerii în aplicare în mod corespunzător ș,i a aplicării uniforme a legislației comunitare în statele membre;
(2) conform jurisprudenței Curții de Justiție, principiul securității juridice, care face parte din ordinea juridică a Comunității, impune ca legislația comunitară să fie clară ș,i precisă, iar aplicarea acesteia să fie previzibilă pentru justițiabili. Această cerință trebuie respectată cu ș,i mai multă strictețe în cazul unui act care poate avea consecințe financiare ș,i care poate impune obligații persoanelor par- ticulare, astfel încât cei vizați să poată cunoaș,te exact amploarea obligațiilor pe care legislația comunitară le impune;
(3) prin urmare, ar trebui să se adopte de comun acord orien- tări privind calitatea redactării legislației comunitare. Aceste orientări au rolul de a asigura îndrumarea instituți- ilor comunitare atunci când adoptă acte cu putere de lege, precum ș,i persoanelor din cadrul instituțiilor comunitare care sunt implicate în formularea ș,i redactarea unor astfel de acte, fie în etapa textului inițial, fie în etapa în care se aduc diverse modificări textului pe parcursul procedurii legislative;
(4) aceste orientări ar trebui însoțite de măsuri care să garan- teze faptul că sunt aplicate în mod corespunzător, fiecare instituție urmând să adopte măsurile relevante pe care le va utiliza;
(5) ar trebui consolidat rolul serviciilor juridice din cadrul instituțiilor, inclusiv rolul experților juriș,ti/lingviș,ti ai aces- tora, în ceea ce priveș,te îmbunătățirea calității redactării actelor legislative comunitare;
(6) aceste orientări sunt complementare eforturilor depuse de instituții pentru ca legislația comunitară să fie mai accesi- bilă ș,i mai uș,or de înțeles, în special prin intermediul codificării oficiale a actelor legislative, al reformării ș,i sim- plificării textelor existente;
(7) aceste orientări urmează a fi considerate ca instrumente de uz intern pentru instituții. Acestea nu sunt obligatorii din punct de vedere juridic,
ADOPTĂ PREZENTELE ORIENTĂRI DE COMUN ACORD:
Principii generale
(1) Actele legislative comunitare se redactează în mod clar, simplu ș,i precis.
(2) Modul de redactare a actelor comunitare este adecvat tipului de act în cauză ș,i, în special, obligativității sau neobligativității acestuia (regulament, directivă, decizie, recomandare sau alt tip de act).
(3) La redactarea actelor se ține seama de persoanele cărora urmează să li se aplice, pentru a le permite acestora să îș,i iden- tifice drepturile ș,i obligațiile fără ambiguitate, precum ș,i de persoanele care răspund de punerea în aplicare a actelor vizate.
(4) Dispozițiile actelor sunt concise, iar conținutul acestora ar tre- bui să fie cât mai omogen posibil. Ar trebui să se evite articolele ș,i tezele exagerat de lungi, formularea complicată inutilă ș,i utilizarea excesivă a abrevierilor.
(5) Pe tot parcursul procesului care urmăreș,te adoptarea lor, pro- iectele de acte sunt formulate în termeni ș,i structuri frazeologice care să respecte natura multilingvistică a legisla- ției comunitare; conceptele ș,i terminologia specifice unui anu- mit sistem juridic național urmează a fi utilizate cu precauție.
(6) Terminologia utilizată într-un anumit act este consecventă atât în cadrul aceluiaș,i act cât ș,i cu actele care sunt deja în vigoare, mai ales în acelaș,i domeniu.
Conceptele identice se exprimă în aceiaș,i termeni ș,i, în măsura în care este posibil, fără a devia de la sensul lor din limbajul comun, juridic sau tehnic.
Diverse părți ale actelor
(7) Toate actele comunitare cu aplicare generală se redactează conform unei structuri standard (titlu – preambul – parte dispozitivă – anexe, dacă este necesar).
(8) Titlul unui act oferă o indicație cât mai succintă ș,i mai com- pletă posibil privind subiectul care să nu inducă cititorul în eroare în ceea ce priveș,te conținutul părții dispozitive. După caz, titlul complet al unui act poate fi urmat de un titlu prescurtat.
(9) Scopul referirilor este de a stabili baza legală a actului ș,i eta- pele principale ale procedurii de adoptare a acestuia.
(10) Scopul considerentelor este de a prezenta motivele concise care justifică principalele dispoziții din partea dispozitivă, fără a le reproduce sau a le parafraza. Acestea nu conțin dis- poziții normative sau declarații politice.
(11) Fiecare motiv se numerotează.
(12) Partea dispozitivă a unui act obligatoriu nu cuprinde dispo- ziții fără natură normativă, cum ar fi dorințe sau declarații politice, sau dispoziții care reiau sau parafrazează pasaje sau articole din tratate, sau dispoziții care să reafirme dispoziții legale aflate deja în vigoare.
Actele nu cuprind dispoziții care să enunțe conținutul altor articole sau care reiau titlul actului.
(13) După caz, se include un articol la începutul părții dispozitive pentru a defini obiectul ș,i sfera de aplicare a actului.
(14) Atunci când termenii utilizați în act nu sunt lipsiți de ambiguitate, aceș,tia ar trebui definiți împreună în acelaș,i articol, la începutul actului. Definițiile nu conțin dispoziții normative autonome.
(15) În măsura în care este posibil, partea dispozitivă are o structură standard (obiect ș,i sferă de aplicare – definiții – drepturi ș,i obligații – dispoziții prin care se conferă compe- tențele de punere în aplicare – dispoziții procedurale – dis- poziții de aplicare – dispoziții tranzitorii ș,i finale).
Partea dispozitivă este împărțită în articole ș,i, în funcție de lungimea ș,i complexitatea acesteia, în titluri, capitole ș,i sec- țiuni. Atunci când un articol conține o listă, fiecare element din listă ar trebui identificat printr-un număr sau o literă, mai degrabă decât o liniuță.
Trimiterile interne ș, i externe
(16) Trimiterile la alte acte ar trebui limitate la minimum. Trimi- terile indică precis actul sau dispoziția la care se referă. De asemenea, se evită trimiterile circulare (trimiteri la un act sau articol care conține el însuș,i o trimitere la dispoziția inițială) ș,i trimiterile în serie (trimiteri la o dispoziție care trimite ea însăș,i la o altă dispoziție).
(17) Dacă partea dispozitivă a unui act obligatoriu conține o trimitere la un act neobligatoriu, acesta nu devine obligatoriu în consecință. Dacă organismele care redactează textul doresc să transforme întregul conținut al actului neobligatoriu sau o parte a acestuia într-un act obligatoriu, atunci dispozițiile acestuia ar trebui reluate în textul actului obligatoriu în măsura în care este posibil.
Acte de modificare
(18) Fiecare modificare a unui act se exprimă în mod clar. Modi- ficările iau forma unui text care urmează să fie inserat în actul care trebuie modificat. Se preferă înlocuirea completă a dispozițiilor (a articolelor sau a subdiviziunilor articolelor) inserării sau eliminării separate a unor teze, expresii sau cuvinte.
Un act de modificare nu conține dispoziții de fond auto- nome care să nu fie inserate în actul care urmează să fie modificat.
(19) Un act care nu are drept scop principal modificarea unui alt act poate prevedea, la sfârș,it, modificări ale altor acte care constituie o consecință a modificărilor pe care le introduce. Atunci când modificările astfel determinate sunt de fond, ar trebui să se adopte un act de modificare distinct.
Dispoziții finale, abrogări ș, i anexe
(20) Dispozițiile care stabilesc date, termene, excepții, derogări ș,i prelungiri, dispozițiile tranzitorii (în special cele care privesc efectele actului asupra situației existente) ș,i dispozițiile finale (intrare în vigoare, termenul limită pentru transpunere ș,i aplicarea în timp a actului) se redactează în termeni exacți.
Dispozițiile privind termenele limită de transpunere ș,i aplicare a actelor specifică o dată exprimată ca zi/lună/an. În cazul directivelor, aceste termene se exprimă astfel încât să garanteze o perioadă corespunzătoare pentru transpunere.
(21) Actele ș,i dispozițiile caduce se abrogă în mod expres. Adop- tarea unui nou act ar trebui să determine abrogarea în mod expres a oricărui act sau dispoziție care devin inaplicabile sau superflue având în vedere noul act.
(22) Aspectele tehnice ale actului sunt cuprinse în anexe la care se fac trimiteri distincte în partea dispozitivă a actului ș,i care nu pot prevedea nici un nou drept sau nici o nouă obligație care nu sunt prevăzute în partea dispozitivă.
Anexele se redactează conform unui format standardizat,
CONVIN ASUPRA URMĂTOARELOR DISPOZIȚII DE APLI- CARE:
Instituțiile iau măsuri privind organizarea lor internă pe care le consideră necesare pentru a se asigura că prezentele orientări se aplică în mod corespunzător.
În mod special, instituțiile:
(a) dispun ca serviciile lor juridice să elaboreze, în termen de un an de la publicarea prezentelor orientări, un ghid practic comun pentru persoanele implicate în procesul de redactare a legislației;
(b) xx,i organizează procedurile interne respective astfel încât serviciile lor juridice, inclusiv experții lor juriș,ti/lingviș,ti, acțio- nând fiecare pentru propria lor instituție, să poată face sugestii de redactare în timp util, în vederea aplicării prezentelor orientări;
(c) favorizează crearea unor unități de redactare în cadrul orga- nelor sau departamentelor din cadrul instituțiilor care sunt implicate în procesul legislativ;
(d) se asigură de faptul că funcționarii lor ș,i alți angajați benefi- ciază de formare în domeniul redactării de texte juridice, sensibilizându-i în mod special cu privire la efectele multilingvismului asupra calității procesului de redactare;
(e) promovează cooperarea cu statele membre în vederea îmbu- nătățirii capacității de a înțelege considerentele speciale care urmează a fi luate în considerare la redactarea textelor;
(f) încurajează dezvoltarea ș,i perfecționarea instrumentelor informatice utilizate la redactarea textelor juridice;
(g) favorizează colaborarea dintre departamentele lor respective care răspund de asigurarea calității procesului de redactare;
(h) dispun ca serviciile lor juridice respective, acționând fiecare pentru instituția de care aparține, să elaboreze periodic un raport privind măsurile luate în aplicarea literelor (a)-(g).
Încheiat la Bruxelles, 22 decembrie 1998.
Pentru Parlamentul European Preș,edintele
Pentru Consiliul Uniunii Europene Preș,edintele
Pentru Comisia Comunităților Europene
Preș,edintele