REGIMUL JURIDIC AL CONTRACTELOR COMERCIALE
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
Nr. 9, 2016
REGIMUL JURIDIC AL CONTRACTELOR COMERCIALE
Xxxxxxxxx XXXXXXxX,
doctor în drept, conferenţiar universitar (USM)
Contractele comerciale se prezintă ca o instituţie juridică diferită prin caracteristicile sale faţă de contractul civil clasic, ce se revede prin regimul lui juridic special.
Cuvinte-cheie: contracte comerciale; dreptul afacerilor; regimul juridic al contractelor comerciale; trăsăturile specifi- ce ale contractului comercial.
***
Commercial contracts are presented as a separate legal institution through its characteristics towards classic civil con- tract, which is revisited through the special legal regime.
Keywords: commercial contracts; business law; commercial legal regime; specific features of the commercial con- tract.
C
ontractul comercial este principalul instru- ment juridic cu ajutorul căruia se înfăptuieşte comerţul intern şi cel internaţional. Contractul comer- cial este un acord de voinţă între părţile participante la un raport comercial (având statut de antreprenori), acord prin care se creează, se modifică sau se stinge
un raport juridic comercial.
La prima vedere, contractul comercial pare a fi un contract oarecare, similar celor reglementate de Co- dul civil. O analiză mai atentă a specificului acestui contract demonstrează că el se prezintă ca o instituţie juridică diferită prin caracteristicile sale faţă de con- tractul civil. El beneficiază de reguli proprii şi suportă impactul regulilor Codului civil în măsura în care le- gea comercială este insuficientă pentru a lămuri total aspectele pe care realitatea vieţii le evidenţiază în le- gătură cu aceste contracte.
Contractul comercial este sursa cea mai importan- tă de obligaţii comerciale, dar nu unica.
Trăsături:
1. Este cu titlu oneros: fiecare dintre părţi urmă- reşte obţinerea unui avantaj material ca urmare a im- plicării sale în raportul juridic comercial. Caracterul oneros este de esenţă comercială pentru că finalitatea comerţului este profitul.
Doctrina a semnalat câteva situaţii când prin efec- tul unor contracte comerciale comerciantul nu a ob- ţinut profit pentru sine, ci creează anumite avantaje altuia, adică partenerului. S-a emis ideea că titlul gra- tuit nu este cu totul incompatibil cu operaţiunile co- merciale [1].
La o analiză atentă a problemei, se poate constata că aceasta este doar o aparenţă. Vom observa că în fiecare din aceste cazuri de intruziune a titlului gratuit în contractele comerciale (distribuirea de eşantioane gratuite, vânzarea sub costuri, vânzarea promoţională, acordarea de licenţe gratuite privind brevete de inven- ţii), comerciantul nu obţine imediat un câştig. Totuşi el nu are intenţia de a gratifica partenerii, ci urmăreşte câştigarea în timp a unui segment de piaţă. În perspec- tivă, o asemenea politică comercială îi va aduce un câştig prin obţinerea de noi clienţi, înlăturând concu- renţa. Scopul acţiunii comerciantului rămâne, în per- spectivă, tot oneros.
2. Este un contract comutativ. Atât drepturile cât şi întinderea obligaţiilor pe care le generează contrac- tul comercial sunt de la început certe, determinate. Fiecare dintre parteneri se obligă faţă de celălalt în deplină cunoştinţă de cauză cu privire la executarea şi întinderea obligaţiilor asumate.
Caracterul comutativ este numai de natura acestui contract, nu şi de esenţa sa. Există contracte comerci- ale care conţin elemente aleatorii: contractul de asigu- rare şi reasigurare creează drepturi şi obligaţii supuse unei condiţii ce presupune un risc; contractul de so- cietate are un dublu caracter aleatoriu: părţile nu ştiu dacă vor obţine un câştig, şi dacă îl vor obţine, nu-i vor şti întinderea.
3. Este un contract sinalagmatic. El generează drepturi şi obligaţii reciproce, interdependente între părţi. Fiecare dintre parteneri este concomitent credi- tor şi debitor al celuilalt cocontractant. Spre deosebire de contractele civile care se împart în sinalagmatice perfecte şi imperfecte, contractele comerciale sunt si- nalagmatice perfecte. Legea a prevăzut o singură ex- cepţie în acest sens: contractul de gaj cu deposedarea debitorului este un contract sinalagmatic imperfect [2].
4. Este un contract consensual. Pentru perfectarea sa este suficient acordul de voinţă al părţilor. Există şi excepţii:
– contractul de gaj comercial cu sau fără deposeda- re este un contract real;
– contractul de societate este uneori un contract solemn.
În virtutea acestei idei, acordul părţilor dă naştere contractelor încât înscrisul, în principiu, nu mai este necesar nici pentru naşterea contractului, nici pentru dovada conţinutului său [3].
Pentru a dovedi existenţa unui contract comercial, uneori este prevăzută în lege cerinţa unui înscris. Şi în acest caz, contractul are o existenţă autonomă faţă de înscris. Chiar dacă existenţa înscrisului este obligato- rie la naşterea raportului juridic contractul, odată for- mat, există independent de înscris. Dovada drepturilor şi obligaţiilor se poate face, potrivit principiului pro- bei libere, prin orice mijloc de probă. Obligaţia există independent de existenţa înscrisului.
28
Deseori părţile, fără ca legea să le impună, fac acte scrise la formarea contractelor lor. Aceasta creează consecinţe juridice, după cum urmează:
– înscrisurile premergătoare facerii contractului scris sunt socotite nule şi neavenite, dacă nu sunt in- corporate în înscrisul constatator al contractului;
– acordurile de modificare ale contractului scris sunt valabile numai dacă sunt consemnate tot prin- tr-un înscris [4].
5. Contractul comercial este un fapt de comerţ. El constituie întotdeauna un act de comerţ în sens su- biectiv şi pentru că are cauză comercială, speculativă (adică scopul principal este de a obține profit). Pe cale de consecinţă, probaţiunea obligaţiilor născute din el este supusă regulilor stabilite de legea comercială.
6. Subiecţii contractului comercial pot fi doar pro- fesioniştii, adică antreprenorii. Nu oricine poate în- cheia un contract comercial, fiind un contract de ca- tegorie specială, subiecţii trebuie de asemenea să aibă calitate specială – să fie antreprenori. Doar între antre- prenori poate genera apariţia unui contract comercial. Tendinţe actuale în evoluţia obligaţiilor contrac-
tuale comerciale
1. Practica activităţii economice indică un anumit curs spre care se îndreaptă obligaţiile contractuale. Iniţiativa particulară, interesele de grup, ale comuni- tăţilor şi ale statului în activitatea economică fac ca unele reglementări din domeniu să devină desuete.
Sub presiunea nevoilor curente, practicienii creea- ză noi modele de contracte pe care jurisprudenţa le consacră după ce în prealabil le supune unui examen sever. Contractele nenumite capătă o pondere tot mai însemnată în viaţa economică şi juridică.
Nr. 9, 2016 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
2. Contractele comerciale sunt dominate, spre de- osebire de cele civile, de spiritul de afaceri, de pre- ocuparea pentru eficienţă economică, pentru libera concurenţă. Clauzele contractuale exprimă dorinţa de echilibru a sarcinilor, de repartizare echilibrată a ris- cului contractual [5].
3. Un segment însemnat al obligaţiilor contractu- ale comerciale este dominat de dirijism care înlătură principiile liberale în materie. Acest dirijism se mani- festă în două direcţii:
– se extind serviciile publice comerciale (poştă, te- lecomunicaţii, transporturi publice), ce presupun con- tracte tip, impuse de autoritatea publică.
– se restrânge libertatea contractuală prin clauze de protecţie a consumatorilor, prin necesitatea obţi- nerii de autorizaţii administrative, prin impunerea de obligaţii legale de contractare etc. Efectul acestei ten- dinţe se regăseşte în creşterea ponderii contractelor de adeziune [6].
referințe:
1. Xxxxx X. Contractele comerciale. Vol. I-II. Bucureşti, 1997, p.79.
2. Xxxxxxxx X., Xxxxxx X. Tratat de drept civil. Teoria generală a obligaţiilor. București, 1981, p. 47.
3. Xxxxx X. Contracte comerciale, Introducere în teoria şi practica dreptului contractelor comerciale speciale. Vol.
I. București, 1997, p. 19.
4. Ibidem, p. 20.
5. Ibidem, p. 15.
6. Ibidem, p. 16.