CODUL DE CONDUITĂ-

Ex. unic

Nr. 1546 /15.04.2020

-CODUL DE CONDUITĂ-

AL PERSONALULUI CONTRACTUAL

DIN SPITALUL CLINIC JUDEȚEAN DE URGENȚĂ CLUJ-NAPOCA

1. INTRODUCERE

1.1 Domeniul de aplicare

⮚ Codul de conduită al personalului contractual din cadrul Spitalului Clinic Judetean de Urgență Cluj-Napoca reglementeaza normele de conduită profesională aplicabile personalului contractual.

⮚ Normele de conduită profesională prevazute de prezentul cod de conduită sunt obligatorii pentru personalul contractual din cadrul spitalului, încadrat în baza prevederilor Legii nr. 53/2003 - Codul muncii, cu modificările ulterioare.

1.2 Obiective

⮚ Prezentul cod de conduită urmărește să asigure creșterea calității serviciului public, o bună administrare în realizarea interesului public, precum și eliminarea birocrației și a faptelor de corupție, prin:

- reglementarea normelor de conduită profesionala necesare realizarii unor raporturi sociale si profesionale corespunzatoare crearii si mentinerii la nivel inalt a prestigiului institutiei publice si al personalului contractual;

- informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptățit să se aștepte din partea personalului contractual în exercitarea funcției;

- crearea unui climat de încredere și respect reciproc între cetățeni și personalul contractual din cadrul Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca.

1.3 Principiile generale care guvernează conduita profesională a personalului contractual sunt următoarele:

- prioritatea interesului public - principiu conform căruia personalul contractual are îndatorirea de a considera interesul public mai presus decât interesul personal, în exercitarea atribuțiilor funcției;

- asigurarea egalității de tratament a cetățenilor in fata autoritatilor si institutiilor publice

- principiu conform căruia personalul contractual are îndatorirea de a aplica același regim juridic în situații identice sau similar;

- profesionalismul - principiu conform căruia personalul contractual are obligatia de a îndeplini atributiile de serviciu cu responsabilitate, competență, eficiență, corectitudine și conștiinciozitate;

- imparțialitatea și nediscriminarea - principiu conform căruia angajații contractuali sunt obligați sa aibă o atitudine obiectivă, neutră față de orice interes politic, economic, religios sau de altă natură, în exercitarea atribuțiilor funcției;

- integritatea morală - principiu conform căruia personalului contractual îi este interzis să solicite sau să accepte, direct ori indirect, pentru el sau pentru altul, vreun avantaj ori beneficiu moral sau material.

- libertatea gândirii și a exprimării - principiu conform căruia personalul contractual poate să- și exprime și să-și fundamenteze opiniile, cu respectarea ordinii de drept și a bunelor moravuri;

Adresă: Strada Clinicilor, nr. 3-5, 400006, Cluj-Napoca

Email: xxxxxxxxxxx@xxxxxxxx.xx; Tel: 0264-597.852, Fax: 0264-596.085 Responsabil protecția datelor: xxx@xxxxxxxx.xx

- cinstea si corectitudinea - principiu conform căruia, în exercitarea funcției și în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu, personalul contractual trebuie să fie de bună-credință și să acționeze pentru îndeplinirea conformă a atribuțiilor de serviciu.

1.4 Standarde de etică și integritate

Conducerea și salariații instituției publice trebuie să cunoască și să susțină valorile etice și valorile instituției, trebuie să respecte reglementările cu privire la etică, integritate, evitarea conflictelor de interese, prevenirea și raportarea fraudelor, actelor de corupție și semnalarea neregulilor. Cerințele generale de etică și integritate sunt următoarele:

- conducerea instituției publice trebuie să sprijine și să promoveaze, prin deciziile sale și prin puterea exemplului personal, valorile etice, integritatea personală și profesională a salariaților;

- conducerea instituției publice trebuie să dezvolte și să implementeaze politici și proceduri privind integritatea, valorile etice, evitarea conflictelor de interese, prevenirea și raportarea fraudelor, actelor de corupție și semnalarea neregulilor.

- conducerea instituției publice trebuie să înlesnească comunicarea deschisă de către salariați a preocupărilor acestora în materie de etică și integritate, prin desemnarea unui consilier de etică care să monitorizeze respectarea normelor de conduită la nivelul entității.

- acțiunea de semnalare de către salariați a neregulilor trebuie să aibă un caracter transparent pentru eliminarea suspiciunii de delațiune și trebuie privită ca exercitarea unei îndatoriri profesionale;

- salariații care semnalează nereguli de care, direct sau indirect, au cunoștință sunt protejați împotriva oricăror discriminări, iar conducătorii au obligația de a întreprinde cercetările adecvate, în scopul elucidării celor semnalate și de a lua, dacă este cazul, măsurile ce se impun.

- conducerea și salariații instituției publice trebuie să aibă o abordare constructivă față de controlul intern managerial, a cărui funcționare o sprijină în mod permanent.

- declararea averilor, intereselor și bunurilor primite cu titlu gratuit se realizează de către toți factorii vizați, în conformitate cu prevederile legale.

2. NORME GENERALE DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ

2.1 Respectarea Constituției și a legilor

⮚ Personalul contractual are obligaţia ca prin actele şi faptele îndeplinite să promoveze supremaţia legii, să respecte Constituţia şi legile ţării, statul de drept, drepturile şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor în relaţia cu administraţia publică, precum şi să acţioneze pentru punerea în aplicare a dispoziţiilor legale în conformitate cu atribuţiile care le revin, cu aplicarea normelor de conduită care rezultă din îndatoririle prevăzute de lege.

⮚ Personalul contractual trebuie să se conformeze dispoziţiilor legale privind restrângerea exerciţiului unor drepturi, datorată naturii funcţiilor publice deţinute.

2.2 Obligaţii în exercitarea dreptului la liberă exprimare

⮚ Personalul contractual are dreptul la libera exprimare, în condiţiile legii.

⮚ În exercitarea dreptului la liberă exprimare, personalul contractual are obligaţia de a nu aduce atingere demnităţii, imaginii, precum şi vieţii intime, familiale şi private a oricărei persoane.

⮚ În îndeplinirea atribuţiilor de serviciu, personalul contractual are obligaţia de a respecta demnitatea funcţiei publice deţinute, corelând libertatea dialogului cu promovarea intereselor autorităţii sau instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

⮚ În activitatea lor, personalul contractual are obligaţia de a respecta libertatea opiniilor şi de a nu se lăsa influenţaţi de considerente personale sau de popularitate. În exprimarea opiniilor, angajații contractuali trebuie să aibă o atitudine conciliantă şi să evite generarea conflictelor datorate schimbului de păreri.

2.3 Asigurarea unui serviciu public de calitate

⮚ Personalul contractual are obligația de a asigura un serviciu public de calitate în beneficiul cetățenilor, prin participarea activă la luarea deciziilor și la transpunerea lor în practică, în scopul realizării competențelor instituției.

⮚ În exercitarea funcției, personalul contractual are obligația de a avea un comportament profesionist, precum și de a asigura, în conditiile legii, transparența administrativă, pentru a câștiga și a menține încrederea publicului în integritatea, imparțialitatea și eficacitatea autorităților și instituțiilor publice.

2.4 Loialitatea față de instituția sanitară

⮚ Personalul contractual are obligația de a apăra cu loialitate prestigiul instituției sanitare în care își desfașoară activitatea, precum și de a se abține de la orice act ori fapt care poate produce prejudicii imaginii sau intereselor legale ale acesteia.

⮚ Personalului contractual îi este interzis:

- să exprime în public aprecieri neconforme cu realitatea în legătură cu activitatea instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, cu politicile şi strategiile acesteia ori cu proiectele de acte cu caracter normativ sau individual;

- să facă aprecieri neautorizate în legătură cu litigiile aflate în curs de soluţionare şi în care instituţia publică în care îşi desfăşoară activitatea are calitatea de parte sau să furnizeze în mod neautorizat informaţii în legătură cu aceste litigii;

- să dezvăluie şi să folosească informaţii care au caracter secret, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege;

- să acorde asistenţă şi consultanţă persoanelor fizice sau juridice în vederea promovării de acţiuni juridice ori de altă natură împotriva statului sau autorităţii ori instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

Prevederile se aplică şi după încetarea raportului de serviciu, pentru o perioadă de 2 ani, dacă dispoziţiile din legi speciale nu prevăd alte termene.

2.5 Îndeplinirea atribuţiilor

⮚ Personalul contractual răspunde, potrivit legii, de îndeplinirea atribuţiilor ce le revin din funcţia pe care o deţine, precum şi a atribuţiilor ce le sunt delegate.

⮚ Personalul contractual are îndatorirea să îndeplinească dispoziţiile primite de la superiorii ierarhici.

⮚ Personalul contractual are dreptul să refuze, în scris şi motivat, îndeplinirea dispoziţiilor primite de la superiorul ierarhic, dacă le consideră ilegale. Personalul contractual are îndatorirea să aducă la cunoştinţă superiorului ierarhic al persoanei care a emis dispoziţia astfel de situaţii.

În cazul în care se constată, în condiţiile legii, legalitatea dispoziţiei prevăzute mai sus, personalul contractual răspunde în condiţiile legii.

2.6 Limitele delegării de atribuţii

⮚ Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii vacante se dispune motivat prin act administrativ de către persoana care are competenţa de numire în funcţie, pe o perioadă de maximum 6 luni într-un an calendaristic.

⮚ Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii ocupate al cărei titular se află în concediu în condiţiile legii ori se află în deplasare în interesul serviciului se stabileşte prin fişa postului şi operează de drept.

⮚ Delegarea de atribuţii corespunzătoare unei funcţii nu se poate face prin delegarea tuturor atribuţiilor corespunzătoare unei funcţii către acelaşi personal contractual.

⮚ Personalul contractual care preia atribuţiile delegate exercită pe perioada delegării de atribuţii şi atribuţiile funcţiei pe care o deţine, precum şi atribuţiile parţial preluate, cu excepţia

situaţiei în care atribuţiile delegate presupun exercitarea controlului ierarhic asupra funcţiei deţinute.

⮚ În situaţia în care funcţia ale cărei atribuţii sunt delegate şi funcţia al cărei titular preia parţial atribuţiile delegate se află într-un raport ierarhic de subordonare, personalul contractual care preia atribuţiile delegate semnează pentru funcţia ierarhic superioară.

⮚ Delegarea de atribuţii se face numai cu informarea prealabilă a personalului contractual căruia i se deleagă atribuţiile.

⮚ Personalul contractual care preia atribuţiile delegate trebuie să îndeplinească condiţiile de studii şi de vechime necesare pentru ocuparea funcţiei ale cărei atribuţii îi sunt delegate.

⮚ Nu pot fi delegate atribuţii personalului contractual debutant sau personalului care exercită funcţia în temeiul unui raport de serviciu cu timp parţial.

2.7 Păstrarea secretului de stat, secretului de serviciu şi confidenţialitatea

⮚ Personalul contractual are obligaţia să păstreze secretul de stat, secretul de serviciu, precum şi confidenţialitatea în legătură cu faptele, informaţiile sau documentele de care iau cunoştinţă în exercitarea funcţiei, în condiţiile legii, cu aplicarea dispoziţiilor în vigoare privind liberul acces la informaţiile de interes public.

2.8 Interdicţia privind acceptarea darurilor sau a altor avantaje

⮚ Personalului contractual îi este interzis să solicite sau să accepte, direct sau indirect, pentru ei sau pentru alţii, în considerarea funcţiei, daruri sau alte avantaje. Sunt exceptate de la aceste prevederile bunurile pe care personalul contractual le-a primit cu titlu gratuit în cadrul unor activităţi de protocol în exercitarea mandatului sau a funcţiei deţinute, care se supun prevederilor legale specifice.

2.9 Utilizarea responsabilă a resurselor publice

⮚ Personalul contractual este obligat să asigure ocrotirea proprietăţii publice şi private a statului, să evite producerea oricărui prejudiciu, acţionând în orice situaţie ca un bun proprietar.

⮚ Personalul contractual are obligaţia să folosească timpul de lucru, precum şi bunurile aparţinând autorităţii sau instituţiei publice numai pentru desfăşurarea activităţilor aferente funcţiei deţinute.

⮚ Personalul contractual trebuie să propună şi să asigure, potrivit atribuţiilor care îi revin, folosirea utilă şi eficientă a banilor publici, în conformitate cu prevederile legale.

⮚ Personalul contractual care desfăşoară activităţi în interes personal, în condiţiile legii, îi este interzis să folosească timpul de lucru ori logistica autorităţii sau a instituţiei publice pentru realizarea acestora.

2.10 Folosirea imaginii proprii

⮚ Personalului contractual îi este interzis să permită utilizarea funcţiei în acţiuni publicitare pentru promovarea unei activităţi comerciale, precum şi în scopuri electorale.

2.11 Limitarea participării la achiziții, concesionări sau închirieri

⮚ Personalul contractual poate achiziționa un bun aflat în proprietatea privată a statului sau a unitatilor administrativ-teritoriale, supus vanzarii in conditiile legii, cu exceptia urmatoarelor cazuri:

- când a luat cunostință, în cursul sau ca urmare a îndeplinirii atribuțiilor de serviciu, despre valoarea ori calitatea bunurilor care urmează să fie vândute;

- când a participat, în exercitarea atribuțiilor de serviciu, la organizarea vânzarii bunului respectiv;

- când poate influența operațiunile de vânzare sau când a obținut informații la care persoanele interesate de cumpărarea bunului nu au avut acces.

Dispozitiile anterioare se aplică în mod corespunzător și în cazul concesionării sau închirierii

unui bun aflat în proprietatea publică ori privată a statului.

⮚ Personalului contractual îi este interzisă furnizarea informațiilor referitoare la bunurile proprietate publică sau privată a statului, supuse operatiunilor de vanzare, concesionare sau închiriere, în alte condiții decât cele prevăzute de lege.

2.12 Respectarea regimului juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor

⮚ Personalul contractual are obligaţia să respecte întocmai regimul juridic al conflictului de interese şi al incompatibilităţilor, precum şi normele de conduită. În aplicarea acestor prevederi, personalul contractual trebuie să exercite un rol activ, având obligaţia de a evalua situaţiile care pot genera o situaţie de incompatibilitate sau un conflict de interese şi de a acţiona pentru prevenirea apariţiei sau soluţionarea legală a acestora.

⮚ În situaţia intervenirii unei incompatibilităţi sau a unui conflict de interese, personalul contractual are obligaţia de a acţiona conform prevederilor legale pentru încetarea incompatibilităţii sau a conflictului de interese, în termen legal.

⮚ La numirea într-o funcţie, la încetarea raportului de serviciu, precum şi în alte situaţii prevăzute de lege, personalul contractual are obligaţia să prezinte, în condiţiile Legii nr. 176/2010, cu modificările şi completările ulterioare, declaraţia de avere şi declaraţia de interese. Declaraţia de avere şi declaraţia de interese se actualizează anual, potrivit legii.

2.13 Activitatea publică

⮚ Comunicarea oficială a informaţiilor şi datelor privind activitatea instituţiei publice, precum şi relaţiile cu mijloacele de informare în masă se asigură de către personalul contractual desemnat în acest sens de conducătorul instituţiei publice, în condiţiile legii.

⮚ Personalul contractual desemnat să participe la activităţi sau dezbateri publice, în calitate oficială, trebuie să respecte limitele mandatului de reprezentare încredinţat de conducătorul instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea.

⮚ În cazul în care nu este desemnat în acest sens, personalul contractual poate participa la activităţi sau dezbateri publice, având obligaţia de a face cunoscut faptul că opinia exprimată nu reprezintă punctul de vedere oficial al instituţiei publice în cadrul căreia îşi desfăşoară activitatea.

⮚ Personalul contractual poate participa la elaborarea de publicaţii, poate elabora şi publica articole de specialitate şi lucrări literare ori ştiinţifice, în condiţiile legii.

⮚ Personalul contractual poate participa la emisiuni audiovizuale, cu excepţia celor cu caracter politic ori a celor care ar putea afecta prestigiul funcţiei. Personalul contractual nu poate utiliza informaţii şi date la care au avut acces în exercitarea funcţiei, dacă acestea nu au caracter public.

⮚ În exercitarea dreptului la replică şi la rectificare, a dreptului la demnitate, a dreptului la imagine, precum şi a dreptului la viaţă intimă, familială şi privată, personalul contractual îşi poate exprima public opinia personală în cazul în care prin articole de presă sau în emisiuni audiovizuale s-au făcut afirmaţii defăimătoare la adresa lor sau a familiei lor.

⮚ Personalul contractual îşi asumă responsabilitatea pentru apariţia publică şi pentru conţinutul informaţiilor prezentate, care trebuie să fie în acord cu principiile şi normele de conduită prevăzute de prezentul cod.

Prevederile anterioare se aplică indiferent de modalitatea şi de mediul de comunicare.

2.14 Conduita în relaţiile cu cetăţenii

⮚ În relaţiile cu persoanele fizice şi cu reprezentanţii persoanelor juridice care se adresează instituţiei publice, personalul contractual este obligat să aibă un comportament bazat pe respect, bună-credinţă, corectitudine, integritate morală şi profesională.

⮚ Personalul contractual are obligaţia de a nu aduce atingere onoarei, reputaţiei, demnităţii, integrităţii fizice şi morale a persoanelor cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei, prin:

- întrebuinţarea unor expresii jignitoare;

- acte sau fapte care pot afecta integritatea fizică sau psihică a oricărei persoane.

⮚ Personalul contractual trebuie să adopte o atitudine imparţială şi justificată pentru rezolvarea legală, clară şi eficientă a problemelor cetăţenilor.

⮚ Personalul contractual trebuie să adopte o atitudine demnă şi civilizată faţă de orice persoană cu care intră în legătură în exercitarea funcţiei, fiind îndreptățit, pe bază de reciprocitate, să solicite acesteia un comportament similar.

⮚ Personalul contractual are obligaţia de a asigura egalitatea de tratament a cetăţenilor în faţa instituţiilor publice, principiu conform căruia personalul contractual are îndatorirea de a preveni şi combate orice formă de discriminare în îndeplinirea atribuţiilor profesionale.

2.15 Conduita în cadrul relaţiilor internaţionale

⮚ Personalul contractual care reprezintă instituţia publică în cadrul unor organizaţii internaţionale, instituţii de învăţământ, conferinţe, seminare şi alte activităţi cu caracter internaţional are obligaţia să promoveze o imagine favorabilă ţării şi instituţiei publice pe care o reprezintă;

⮚ În relaţiile cu reprezentanţii altor state, personalului contractual îi este interzis să exprime opinii personale privind aspecte naţionale sau dispute internaţionale;

⮚ În deplasările externe, personalul contractual este obligat să aibă o conduită corespunzătoare regulilor de protocol şi îi este interzisă încălcarea legilor şi obiceiurilor ţării gazdă.

2.16 Obiectivitate şi responsabilitate în luarea deciziilor

⮚ În procesul de luare a deciziilor, personalul contractual are obligaţia să acţioneze conform prevederilor legale şi să îşi exercite capacitatea de apreciere în mod fundamentat şi imparţial.

⮚ Personalului contractual îi este interzis să promită luarea unei decizii de către instituţia publică, de către alţi angajați, precum şi îndeplinirea atribuţiilor în mod privilegiat.

⮚ Personalul contractual cu funcții de conducere are obligaţia să sprijine propunerile şi iniţiativele motivate ale personalului din subordine, în vederea îmbunătăţirii activităţii instituţiei publice în care îşi desfăşoară activitatea, precum şi a calităţii serviciilor publice oferite cetăţenilor.

⮚ În exercitarea atribuţiilor de coordonare, precum şi a atribuţiilor specifice funcţiilor de conducere, personalul contractual are obligaţia de a asigura organizarea activităţii personalului, de a manifesta iniţiativă şi responsabilitate şi de a susţine propunerile personalului din subordine.

⮚ Personalul contractual cu funcții de conducere are obligaţia să asigure egalitatea de şanse şi

tratament cu privire la dezvoltarea carierei personalului din subordine, în condiţiile legislaţiei specific aplicabile fiecărei categorii de personal. În acest sens, personalul contractual are obligaţia:

- să repartizeze sarcinile în mod echilibrat, corespunzător nivelului de competenţă aferent funcţiei ocupate şi carierei individuale a fiecărei persoane din subordine;

- să asigure coordonarea modului de îndeplinire a sarcinilor, cu valorificarea corespunzătoare a competenţelor fiecărei persoane din subordine;

- să monitorizeze performanţa profesională individuală şi colectivă a personalului din subordine, să semnaleze în mod individual performanţele necorespunzătoare şi să implementeze măsuri destinate ameliorării performanţei individuale şi, după caz, colective, atunci când este necesar;

- să examineze şi să aplice cu obiectivitate criteriile de evaluare a competenţei profesionale pentru personalul din subordine, atunci când propun acordarea de stimulente materiale sau morale;

- să evalueze în mod obiectiv necesarul de instruire profesională al fiecărui subordonat şi să propună participarea la programe de formare şi perfecţionare profesională pentru fiecare persoană din subordine;

- să delege sarcini şi responsabilităţi, în condiţiile legii, persoanelor din subordine care deţin cunoştinţele, competenţele şi îndeplinesc condiţiile legale necesare exercitării funcţiei respective;

- să excludă orice formă de discriminare şi de hărţuire, de orice natură şi în orice situaţie, cu privire la personalul din subordine.

⮚ În scopul asigurării condiţiilor necesare îndeplinirii cu imparţialitate a îndatoririlor ce decurg din raporturile ierarhice, personalul contractual cu funcții de conducere are obligaţia de a nu se angaja în relaţii patrimoniale cu personalul din subordine.

3. NORME DE CONDUITĂ SPECIFICE MEDICILOR

3.1 Principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic:

⮚ Scopul şi rolul profesiei medicale: întreaga activitate profesională a medicului este dedicată exclusiv apărării vieţii, sănătăţii şi integrităţii fizice şi psihice a fiinţei umane.

⮚ Nediscriminarea: actul profesional şi întreaga activitate a medicului se vor exercita, respectiv desfăşura fără niciun fel de discriminare, inclusiv în ceea ce priveşte starea de sănătate sau şansele de vindecare ale pacientului.

⮚ Respectul demnităţii fiinţei umane: în toate situaţiile actul profesional, în oricare formă sau modalitate s-ar desfăşura, se va face cu respectarea strictă a demnităţii umane ca valoare fundamentală a corpului professional.

⮚ Primordialitatea interesului şi a binelui fiinţei umane: în toate deciziile cu caracter medical, medicul va trebui să se asigure că interesul şi binele fiinţei umane prevalează interesului societăţii ori al ştiinţei.

⮚ Obligativitatea normelor profesionale şi a celor de conduită: medicul trebuie să depună toate diligenţele şi să se asigure că decizia profesională pe care o ia sau intervenţia cu caracter medical respectă normele şi obligaţiile profesionale şi regulile de conduită specifice cazului respectiv.

⮚ Independenţa profesională: medicul este dator să stăruie şi să îşi apere independenţa profesională, fiind interzisă orice determinare a actului medical ori a deciziei profesionale de raţiuni de rentabilitate economică sau de ordin administrativ.

⮚ Caracterul relaţiei medic-pacient: relaţia medicului cu pacientul va fi una exclusiv profesională şi se va clădi pe respectul acestuia faţă de demnitatea umană, pe înţelegere şi compasiune faţă de suferinţă.

⮚ Obligaţia diligenţei de mijloace: medicul îşi va dedica întreaga ştiinţă şi pricepere interesului pacientului său şi va depune toată diligenţa pentru a se asigura că decizia luată este corectă, iar pacientul beneficiază de maximum de garanţii în raport cu condiţiile concrete, astfel încât starea sa de sănătate să nu aibă de suferit.

⮚ Principiul specializării profesionale: cu excepţia unor cazuri de urgenţă vitală, medicul acţionează potrivit specialităţii, competenţelor şi practicii pe care le are.

⮚ Respectul faţă de confraţi: de-a lungul întregii sale activităţi, medicul îşi va respecta confraţii, ferindu-se şi abţinându-se să îi denigreze.

3.2 Consimţământul

⮚ Acordarea şi retragerea consimţământului: nicio intervenţie în domeniul sănătăţii nu se poate efectua decât după ce persoana vizată şi-a dat consimţământul liber şi în cunoştinţă de cauză. În aceleaşi condiţii, consimţământul se poate retrage în orice moment de persoana vizată, cu excepția urgențelor vitale.

⮚ Consimţământul în cazul minorilor:

- atunci când, conform legii, un minor nu are capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său, autorizarea unei autorităţi sau a unei alte persoane ori instanţe desemnate prin lege;

- medicul, în funcţie de vârsta şi gradul de maturitate a minorului şi numai strict în interesul acestuia, poate lua în considerare şi părerea minorului (numai pentru a afla părerea acestuia și numai dacă are peste 14 ani).

⮚ Consimţământul persoanelor fără capacitatea de a consimţi: atunci când, conform legii, un major nu are, din cauza unui handicap mintal, a unei boli sau dintr-un motiv similar, capacitatea de a consimţi la o intervenţie, aceasta nu se poate efectua fără acordul reprezentantului său ori fără autorizarea unei autorităţi sau a unei persoane ori instanţe desemnate prin lege.

⮚ Informarea prealabilă şi adecvată a persoanei:

- medicul va solicita şi va primi consimţământul numai după ce, în prealabil, persoana respectivă sau cea îndreptăţită să îşi dea acordul cu privire la intervenţia medicală a primit informaţii adecvate în privinţa scopului şi naturii intervenţiei, precum şi în privinţa consecinţelor şi a riscurilor previzibile şi în general acceptate de societatea medicală;

- pe cât posibil, medicul va urmări ca informarea să fie adecvată şi raportată persoanei care urmează să îşi manifeste consimţământul.

⮚ Lipsa consimţământului în situaţii de urgenţă: atunci când, din cauza unei situaţii de urgenţă, nu se poate obţine consimţământul adecvat, se va putea proceda imediat la orice intervenţie indispensabilă din punct de vedere medical în folosul sănătăţii persoanei vizate.

⮚ Consimţământul implicit: în interesul pacientului sunt valabile şi vor fi luate în considerare autorizările şi dorinţele exprimate anterior cu privire la o intervenţie medicală de către un pacient care, în momentul noii intervenţii, nu este într-o stare care să îi permită să îşi exprime voinţa sau dacă prin natura sa actul medical are o succesiune şi o repetabilitate specifică.

3.3 Secretul profesional şi accesul la datele referitoare la starea de sănătate

⮚ Secretul profesional: medicul va păstra secretul profesional şi va acţiona în acord cu dreptul legal al fiecărei persoane la respectul vieţii sale private din punctul de vedere al informaţiilor referitoare la sănătatea sa.

⮚ Întinderea obligaţiei de păstrare a secretului profesional:

- obligaţia medicului de a păstra secretul profesional este opozabilă inclusiv faţă de membrii familiei persoanei respective;

- obligaţia medicului să păstreze secretul profesional persistă şi după ce persoana respectivă a încetat să îi fie pacient sau a decedat.

⮚ Transmiterea datelor referitoare la sănătatea persoanei:

- medicul va gestiona informaţia medicală în baza prevederilor prezentului cod, ale legislaţiei în vigoare sau în baza mandatului pacientului;

- obligaţia medicului de informare nu mai subzistă în cazul în care pacientul decide, sub semnătură, că nu mai doreşte să fie informat în cazul în care informaţiile prezentate de către medic i-ar cauza suferinţă.

⮚ Derogări de la regula păstrării secretului profesional: derogările de la dreptul fiecărei persoane la respectul vieţii sale private din punctul de vedere al informaţiilor referitoare la sănătate sunt numai cele prevăzute în mod expres de lege.

3.4 Reguli generale de comportament în activitatea medicală

⮚ Comportamentul profesional şi etic:

- medicul trebuie să fie un model de comportament profesional şi etic, fiind în permanenţă preocupat de creşterea nivelului său profesional şi moral, a autorităţii şi prestigiului profesiunii medicale;

- comportamentul profesional implică, fără a se limita la preocuparea constantă şi permanentă a medicului pentru aflarea, pe orice cale, inclusiv prin intermediul formelor de educaţie medicală continuă, a celor mai noi descoperiri, procedee şi tehnici medicale asimilate şi agreate de comunitatea medicală.

⮚ Fapte şi acte nedeontologice sunt contrare principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, în special, următoarele acte:

- practicarea eutanasiei şi eugeniei;

- cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege sau de normele profesiei, refuzul acordării serviciilor medicale;

- abandonarea unui pacient care necesită servicii de urgenţă sau se află în pericol fără asigurarea că acesta a fost preluat de o altă unitate medicală sau de un alt medic ori că beneficiază de condiţii adecvate situaţiei în care se află şi stării sale de sănătate;

- folosirea unor metode de diagnostic sau tratament nefundamentate ştiinţific sau neacceptate de comunitatea medicală, cu risc pentru pacient;

- cu excepţia urgenţelor vitale, exercitarea profesiei medicale în condiţii care ar putea compromite actul profesional sau ar putea afecta calitatea actului medical;

- emiterea unui document medical de complezenţă sau pentru obţinerea unui folos nelegal sau imoral;

- emiterea unui document medical pentru care nu există competenţă profesională;

- atragerea clientelei profitând de funcţia ocupată sau prin intermediul unor promisiuni oneroase şi neconforme cu normele publicităţii activităţilor medicale;

- folosirea, invocarea sau lăsarea impresiei deţinerii unor titluri profesionale, specialităţi ori competenţe profesionale neconforme cu realitatea;

- încălcarea principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic;

- respingerea publică, cu excepţia dezbaterilor din comunitatea medicală, a unor mijloace de diagnostic, tratament şi profilaxie recunoscute de comunitatea ştiinţifică academică medicală, precum şi recomandarea publică a unor tratamente nefundamentate ştiinţific.

⮚ Atingeri ale independenţei profesionale constituie o atingere gravă adusă caracterului independent al profesiei medicale următoarele acte:

- cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege şi cu anunţarea prealabilă a organelor profesiei, asocierea sau colaborarea, sub orice formă şi în orice modalitate, directă ori indirectă, dintre un medic şi o persoană care produce sau distribuie medicamente;

- reclama, în orice mod, la medicamente, suplimente alimentare, aparatură medicală sau alte produse de uz medical;

- implicarea, direct sau indirect, în distribuţia de medicamente, suplimente alimentare, dispozitive medicale, aparatură medicală sau de alte produse de uz medical;

- încălcarea principiului transparenţei în relaţia cu producătorii şi distribuitorii de medicamente şi produse medicale;

- primirea unor donaţii sub formă de cadouri în bani sau în natură ori alte avantaje, a căror valoare le face să îşi piardă caracterul simbolic şi care pot influenţa actul medical.

⮚ Principiului transparenţei:

- medicul va solicita şi va accepta numai sponsorizarea activităţilor realizate strict în interes profesional şi va încheia contractul numai în măsura în care nu există o condiţionare de orice fel cu privire la obţinerea de către sponsor a unor foloase nelegale ori de natură a influenţa decizia sau prescripţia medical.

⮚ Caracterul nemediat al relaţiei medic-pacient: cu excepţia unor situaţii obiectiv excepţionale şi imposibil de înlăturat, orice decizie medicală se va baza în primul rând pe examinarea personală şi nemediată a pacientului de către medicul respectiv.

⮚ Limitele angajamentului profesional:

- în orice situaţie, angajamentul profesional al medicului nu poate depăşi competenţa profesională, capacitatea tehnică şi de dotare a cabinetului sau a unităţii sanitare ori baza materială afectată, inclusiv prin convenţii sau colaborări ferme cu alte unităţi sanitare;

- dacă medicul nu are suficiente cunoştinţe ori experienţa necesară pentru a asigura o asistenţă medicală corespunzătoare, acesta va solicita un consult adecvat situaţiei sau va îndruma bolnavul către un astfel de consult la o altă unitate medicală. Aceleaşi dispoziţii se vor aplica şi în cazul în care dotarea tehnică şi materială a unităţii în care are loc consultul sau intervenţia medicală nu este adecvată consultului, stabilirii diagnosticului sau intervenţiei medicale.

⮚ Diligenţa de claritate: medicul care a răspuns unei solicitări cu caracter medical se va asigura că persoana respectivă a înţeles pe deplin prescripţia, recomandarea sau orice altă cerinţă a medicului, precum şi cu privire la faptul că pacientul este, după caz, preluat de o altă unitate medicală ori în supravegherea altui specialist în domeniu.

⮚ Colaborarea cu alţi specialişti:

- în situaţia în care pacientul a fost preluat sau îndrumat către un alt specialist, medicul va colabora cu acesta din urmă, punându-i la dispoziţie orice fel de date sau informaţii cu caracter medical referitoare la persoana în cauză şi informându-l cu privire la orice altă chestiune legată de starea de sănătate a acesteia;

- recomandările formulate de alţi specialişti în scris, inclusiv sub forma scrisorii medicale, nu au caracter obligatoriu pentru medicul curant, acesta având libertate de decizie, conform propriilor competenţe profesionale şi situaţiei particulare a pacientului.

⮚ Consultul în echipă: în situaţia în care este necesar, medicul, cu consimţământul pacientului sau, după caz, al persoanei, respectiv al instituţiei abilitate, va solicita părerea unuia sau mai multor medici, cu care se poate consulta, pentru luarea celor mai adecvate măsuri în interesul pacientului.

⮚ Luarea deciziei şi comunicarea ei:

- în cazul unui consult organizat de către medicul curant în condiţiile colaborării cu alți medici, luarea şi comunicarea deciziei finale aparţin medicului care l-a organizat.

- dacă opinia majorităţii medicilor participanţi la un consult organizat în condiţiile colaborării cu alți medici diferă de a medicului care a organizat consultul, pacientul ori, după caz, instituţia sau persoana abilitată va fi informată.

⮚ Dreptul la o a doua opinie medicală: în toate situaţiile medicul va respecta dreptul pacientului de a obţine o a doua opinie medicală.

⮚ Actul medical de la distanţă: investigaţia ori intervenţia medicală la distanţă, în oricare dintre formele şi modalităţile existente, este permisă numai în situaţia în care pacientul este asistat nemijlocit de către medicul său, iar scopul investigaţiei şi procedurilor la care este supus pacientul este acela de a ajuta medicul să determine diagnosticul, să stabilească tratamentul sau să întreprindă orice altă măsură medicală necesară finalizării actului medical sau intervenţiei medicale în cazul operaţilor. Excepţie fac situaţiile de urgenţă.

⮚ Finalizarea obligaţiei asumate:

- medicul se va asigura că pacientul a înţeles natura şi întinderea relaţiei medic-pacient, că are o aşteptare corectă cu privire la rezultatele actului medical şi la serviciile medicale pe care acesta urmează să le primească;

- odată încheiată înţelegerea medic-pacient, medicul este ţinut să ducă la îndeplinire toate obligaţiile asumate, aşa cum rezultă ele din înţelegerea părţilor, dintr-un document scris dacă există sau din obiceiurile şi cutumele profesiei medicale.

⮚ Refuzul acordării serviciilor medicale:

- refuzul acordării asistenţei medicale poate avea loc strict în condiţiile legii sau dacă prin solicitarea formulată persoana în cauză îi cere medicului acte de natură a-i ştirbi independenţa profesională, a-i afecta imaginea sau valorile morale ori solicitarea nu este conformă cu principiile fundamentale ale exercitării profesiei de medic, cu scopul şi rolul social al profesiei medicale;

- în toate cazurile, medicul îi va explica persoanei respective motivele care au stat la baza refuzului său, se va asigura că prin refuzul acordării serviciilor medicale viaţa sau sănătatea persoanei în cauză nu este pusă în pericol şi, în măsura în care refuzul este bazat pe încălcarea convingerilor sale morale, va îndruma persoana în cauză spre un alt coleg sau o altă unitate medicală.

3.5 Activităţile conexe actului medical

⮚ Legalitatea şi realitatea conţinutului documentelor medicale: medicul va elibera persoanelor îndreptăţite numai documentele permise de lege şi care atestă realitatea medicală aşa

cum rezultă aceasta din datele şi informaţiile pe care medicul le deţine în mod legal ori aşa cum a rezultat ea în urma exercitării profesiei cu privire la persoana respectivă.

⮚ Conformitatea documentului medical cu specialitatea medicală:

- documentele medicale referitoare la starea de sănătate a pacientului, întocmite de medic în urma exercitării personale a profesiei, vor fi în limita specialităţii şi competenţelor profesionale ale medicului respective;

- orice activitate medicală se va consemna în documente adecvate înregistrării activităţii respective şi se va finaliza printr-un înscris medical.

⮚ Obligaţii referitoare la sănătatea publică:

- medicul are obligaţia profesională şi legală să se îngrijească de respectarea regulilor de igienă şi de profilaxie. În acest scop, ori de câte ori are ocazia şi este cazul, el va semnala persoanelor respective responsabilitatea ce le revine acestora faţă de ele însele, dar şi faţă de comunitate şi colectivitate;

- medicul are obligaţia morală de a aduce la cunoştinţă organelor competente orice situaţie de care află şi care reprezintă un pericol pentru sănătatea publică.

⮚ Semnalarea erorilor profesionale:

- medicul care ia cunoştinţă despre fapte care, în opinia lui, ar putea constitui erori profesionale va informa prin scrisoare medicală medicul autor al faptei;

- dacă eroarea nu este corectată ori apreciază că nu s-au întreprins toate măsurile adecvate situaţiei, medicul va sesiza în mod cât mai detaliat organismele corpului profesional şi, cu excepţia situaţiilor prevăzute de lege, nu va face publice datele.

⮚ Primordialitatea concilierii: în orice situaţie litigioasă ori divergenţă profesională, înaintea oricărui demers public este obligatorie procedura de conciliere din cadrul corpului profesional.

⮚ Obligaţia de sprijin reciproc şi de loialitate: în toate situaţiile şi împrejurările legate de exercitarea obligaţiilor profesionale, medicii îşi vor acorda sprijin reciproc şi vor acţiona cu loialitate unul faţă de celălalt. Obligaţia de sprijin şi loialitate subzistă şi faţă de corpul profesional şi organismele sale.

⮚ Concurenţa loială:

- în cazul medicilor cu practică independentă, plata prestaţiei medicale poate să fie directă sau indirectă. În cazul plăţii directe este obligatorie afişarea la sediu a tarifelor aplicate. Tarifele vor fi stabilite de fiecare medic, cu excepţia serviciilor medicale furnizate în baza unui contract;

- medicul cu practică independentă poate refuza să îşi ofere serviciile în cazul neachitării taxelor aferente de către solicitant, cu excepţia cazurilor care necesită servicii de urgenţă sau se află în pericol imminent;

- este interzisă practicarea concurenţei neloiale în exercitarea activităţii medicale sau în legătură cu aceasta;

Prin concurenţă neloială se înţelege orice acţiune, atitudine sau altă formă de manifestare a medicului, personalului angajat, colaboratorilor ori interpuşilor acestora, făcută cu scopul de a menţine sau atrage clientela ori de a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în detrimentul altor concurenţi, cum ar fi:

- deturnarea sau încercarea de deturnare a clientelei prin discreditarea profesională a unui confrate;

- perceperea unor onorarii subevaluate în raport cu preţul pieţii sau calitatea prestaţiei, atât din punctul de vedere al prestigiului profesiei, cât şi din punctul de vedere al onestităţii faţă de pacient, cu scopul de a atrage clientelă ori de a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în detrimentul altor concurenţi, cu riscul de a oferi servicii la niveluri calitative inferioare, precum şi acordarea unor reduceri/scutiri/eşalonări de onorarii;

- atragerea/fidelizarea clientelei cu avantaje materiale, oferite sub orice formă;

- racolarea personalului instruit şi format la o unitate medicală concurentă;

- determinarea reprezentanţilor oricăror autorităţi/instituţii de a sfătui toţi solicitanţii să se adreseze unei anumite unităţi medicale;

- neemiterea sau emiterea neregulată a chitanţelor/bonurilor fiscale/facturilor pentru serviciile taxate;

-participarea sau colaborarea la evenimente (audio, video, pe suport informatic etc.) cu scopul de a-şi face publicitate în vederea atragerii de clientelă, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege şi de prezentul cod;

- însărcinarea unui profesionist, chiar şi cu titlu gratuit, de a procura clienţi ori a face reclamă;

- oferirea de avantaje materiale oricărei persoane pentru atragerea clientelei;

- orice alte acte sau fapte în accepţiunea prezentului alineat, care vor fi calificate ca atare de către comisia de disciplină, din oficiu sau ca răspuns la sesizări/Este admis serviciul gratuit în scopuri filantropice şi nu pentru a menţine sau atrage clientelă ori pentru a creşte veniturile obţinute din activitatea medicală, în detrimentul altor concurenţi, în cazuri justificate cum ar fi:

- prestaţii efectuate rudelor până la gradul al III-lea inclusiv sau unui alt medic;

- servicii medicale acordate persoanelor paupere, care nu îşi pot permite costul lor;

- alte situaţii cu caracter excepţional reglementate legal.

3.6 Cercetarea medicală

⮚ Principiul legalităţii şi eticii cercetării medicale: orice activitate de cercetare medicală va fi efectuată cu respectarea strictă a principiilor fundamentale ale exercitării profesiei de medic, în respect deplin faţă de fiinţa şi de specia umană şi cu respectarea strictă a condiţiilor prevăzute de lege şi normele profesiei.

⮚ Cercetarea pe fiinţa umană are caracter de excepţie şi poate fi făcută numai dacă, în mod cumulativ, sunt întrunite următoarele condiţii:

- nu există nicio metodă alternativă la cercetarea pe fiinţe umane de eficacitate comparabilă;

- riscurile la care se poate expune persoana nu sunt disproporţionate în comparaţie cu beneficiile potenţiale ale cercetării;

- proiectul de cercetare a fost aprobat de instanţa sau autoritatea competentă după ce a făcut obiectul unei examinări independente asupra pertinenţei sale ştiinţifice, inclusiv al unei evaluări a importanţei obiectivului cercetării, precum şi al unei examinări pluridisciplinare a acceptabilităţii sale pe plan etic;

- persoana asupra căreia se fac cercetări este informată asupra drepturilor sale şi asupra garanţiilor prevăzute prin lege pentru protecţia sa;

- consimţământul a fost dat în mod expres, specific şi a fost consemnat în scris. Acest consimţământ poate fi retras expres în orice moment.

⮚ Cercetarea pe persoana fără capacitatea de a consimţ. Nu poate fi desfăşurată activitate de cercetare ştiinţifică medicală pe o persoană care nu are capacitatea de a consimţi decât dacă sunt întrunite cumulativ condiţiile următoare:

- sunt îndeplinite condiţiile prevăzute la secțiunea legată de consimțământ;

- rezultatele cercetării au potenţialul de a produce beneficii reale şi directe pentru sănătatea sa;

- cercetarea nu se poate efectua cu o eficacitate comparabilă pe subiecţi capabili să îşi dea consimţământul;

- autorizarea necesară prevăzută a fost dată specific şi în scris;

- persoana în cauză nu are obiecţii.

⮚ Diligenţa medicului: medicul este dator să depună toată diligenţa şi să stăruie pentru lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt şi de drept atunci când este implicat într-o activitate de cercetare medicală. În caz de nevoie, pentru lămurirea deplină, medicul este dator să solicite sprijinul organismelor profesiei medicale.

⮚ Intervenţia asupra persoanei: nicio persoană nu va putea fi supusă experienţelor, testelor, prelevărilor, tratamentelor sau altor intervenţii în scop de cercetare decât în condiţiile expres şi limitativ prevăzute de lege.

⮚ Prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatori în viaţă:

- prelevarea şi transplantul de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la donatori în viaţă se fac exclusiv în cazurile şi condiţiile prevăzute de lege, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres al acestora şi numai după ce persoana respectivă a fost informată, în prealabil, asupra riscurilor intervenţiei. În toate cazurile, până în momentul prelevării, donatorul poate reveni asupra consimţământului dat;

- în afara cazurilor expres prevăzute de lege este interzisă prelevarea de organe, ţesuturi şi celule de origine umană de la minori, precum şi de la persoane aflate în viaţă, dar lipsite de discernământ din cauza unui handicap mintal, unei tulburări mintale grave sau dintr-un alt motiv similar.

⮚ Prelevarea de organe, ţesuturi şi celule umane de la persoane decedate: prelevarea de organe, ţesuturi şi celule umane, în scop terapeutic sau ştiinţific, de la persoane decedate se efectuează numai în condiţiile prevăzute de lege, cu acordul scris, exprimat în timpul vieţii, al persoanei decedate sau, în lipsa acestuia, cu acordul scris, liber, prealabil şi expres dat, în ordine, de soţul supravieţuitor, de părinţi, de descendenţi ori, în sfârşit, de rudele în linie colaterală până la gradul al patrulea inclusiv.

⮚ Limitări ale cercetării medicale

Xxxx contrare scopului şi rolului profesiei de medic următoarele activităţi în domeniul cercetării medicale:

- orice intervenţie medicală asupra caracterelor genetice prin care se urmăreşte modificarea descendenţei unei persoane. Excepţie fac situaţiile care privesc prevenirea şi tratamentul unor maladii genetice, situaţie în care se vor obţine toate autorizările adecvate;

- orice intervenţie prin care se urmăreşte crearea unei fiinţe umane genetic identică cu altă fiinţă umană vie sau moartă;

- crearea de embrioni umani în scopuri de cercetare;

- orice intervenţie de natură a determina sexul viitorului copil. Excepţie fac situaţiile în care în mod obiectiv este necesară determinarea sexului în scopul evitării unei boli ereditare grave legate de sexul viitorului copil;

- examinarea caracteristicilor genetice ale unei persoane în alt scop decât medical şi strict în condiţiile şi procedurile legale;

- orice intervenţie prin care s-ar urmări sau s-ar determina selecţia persoanelor ori s-ar aduce atingere speciei umane;

- participarea sau implicarea într-o activitate de identificare a unei persoane pe baza amprentelor sale genetice altfel decât în cadrul unei proceduri judiciare penale ori civile sau în scopuri strict medicale ori de cercetare ştiinţifică, ambele efectuate strict în condiţiile legii;

- participarea la orice fel de acte care au ca obiect conferirea unei valori patrimoniale corpului uman, elementelor sau produselor sale, cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege.

4. NORME DE ETICĂ ȘI CONDUITĂ SPECIFICE ASISTENȚILOR MEDICALI ȘI MOAŞELOR

4.1 Principiile fundamentale în baza cărora se exercită profesia de asistent medical generalist sau cu diverse specializări și moaşă sunt următoarele:

- exercitarea profesiei se face exclusiv în respect faţă de viaţa şi de persoana umană;

- în orice situaţie primează interesul pacientului şi sănătatea publică;

- respectarea în orice situaţie a drepturilor pacientului;

- colaborarea, ori de câte ori este cazul, cu toţi factorii implicaţi în asigurarea stării de sănătate a pacientului;

- acordarea serviciilor se va face la cele mai înalte standarde de calitate posibile, pe baza unui nivel înalt de competenţe, aptitudini practice şi performanţe profesionale fără niciun fel de discriminare;

- în exercitarea profesiei asistenții medicali generaliști sau cu diverse specializări și moaşele trebuie să dovedească loialitate şi solidaritate unii faţă de alţii în orice împrejurare, să îşi acorde colegial ajutor şi asistenţă pentru realizarea îndatoririlor profesionale;

- asistenții medicali generaliști sau cu diverse specializări și moaşele trebuie să se comporte cu cinste şi demnitate profesională şi să nu prejudicieze în niciun fel profesia sau să submineze încrederea pacientului.

4.2 Responsabilitatea personală, integritatea şi independenţa profesională a asistenţilor medicali generalişti, asistenţilor medicali, tehnicienilor radiologi și moaşelor:

⮚ Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical trebuie să evite în exercitarea profesiei atitudinile ce aduc atingere onoarei profesiei şi să evite tot ceea ce este incompatibil cu demnitatea şi moralitatea individuală şi profesională.

⮚ Asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical au obligaţia să manifeste o conduită ireproşabilă faţă de bolnav, respectând întotdeauna demnitatea acestuia.

⮚ În caz de pericol public, asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa nu au dreptul să îşi abandoneze bolnavii, cu excepţia unui ordin formal al unei autorităţi competente, conform legii.

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa sunt răspunzători pentru fiecare dintre actele lor profesionale.

⮚ Pentru riscurile ce decurg din activitatea profesională, asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa din sistemul public sau privat încheie o asigurare de răspundere civilă pentru greşeli în activitatea profesională.

⮚ Încredinţarea atribuţiilor proprii unor persoane lipsite de competenţă constituie greşeală deontologică.

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa trebuie să comunice cu pacientul într-o manieră adecvată, folosind un limbaj respectuos, minimalizând terminologia de specialitate pe înţelesul acestora.

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa trebuie să evite orice modalitate de a cere recompense, altele decât formele legale de plată.

4.3 Raporturi profesionale cu alţi profesionişti din domeniul medico-sanitar şi instituţii

⮚ În baza spiritului de echipă, asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa îşi datorează sprijin reciproc.

⮚ Constituie încălcări ale regulilor etice:

- jignirea şi calomnierea profesională;

- blamarea şi defăimarea profesională;

- orice alt act sau fapt care poate aduce atingere demnităţii profesionale a asistentului medical generalist, a moaşei şi a asistentului medical.

⮚ În cazul colaborării mai multor asistenți medicali generaliști sau cu diverse specializări și moaşe pentru examinarea, tratamentul sau îngrijirea aceluiaşi pacient, fiecare practician îşi asumă responsabilitatea individual prin semnătură în dreptul fiecărei manevre sau tehnici executate personal.

⮚ În interesul pacienţilor, asistenţii medicali generalişti, moaşele şi asistenţii medicali vor avea relaţii de colaborare cu celelalte profesii din domeniul sanitar, cu respectarea demnităţii şi onoarei profesionale.

4.4 Raporturile profesionale cu instituţiile

⮚ Angajatorul trebuie să asigure condiţii optime asistentului medical generalist sau cu diverse specializări și moaşei în exercitarea profesiei.

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa aduc la cunoştinţa persoanelor competente şi autorităţilor competente orice circumstanţă care poate prejudicia

îngrijirea sau calitatea tratamentelor, în special în ceea ce priveşte efectele asupra persoanei sau care limitează exerciţiul profesional.

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa, în concordanţă cu diferitele niveluri de responsabilitate pe care le îndeplinesc, contribuie la orientarea politicilor şi dezvoltarea sistemului de sănătate.

4.5 Obligaţia acordării îngrijirilor medicale

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa, în exercitarea profesiei, nu pot face discriminări pe baza rasei, sexului, vârstei, apartenenţei etnice, originii naţionale sau sociale, religiei, opţiunilor politice sau antipatiei personale, a condiţiei sociale faţă de pacienţi.

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa au obligaţia de a lua măsuri de acordare a primului ajutor.

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa au obligaţia să acorde asistenţă medicală şi îngrijirile necesare în limita competenţei lor profesionale.

⮚ În caz de calamităţi naturale (cutremure, inundaţii, epidemii, incendii) sau accidentări în masă (naufragii, accidente rutiere sau aviatice, accidente nucleare etc.), asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa sunt obligaţi să răspundă la chemare, să îşi ofere de bunăvoie serviciile de îngrijire, imediat ce au luat cunoştinţă despre eveniment.

⮚ Voinţa pacientului în alegerea asistentului medical generalist sau cu diverse specializări și moaşei trebuie întotdeauna respectată, indiferent care ar fi sensul acesteia. Dacă pacientul se află într-o stare fizică sau psihică ce nu îi permite exprimarea lucidă a voinţei, aparţinătorii sau apropiaţii celui suferind trebuie preveniţi şi informaţi corect, pentru a hotărî în numele acestuia, cu excepţia imposibilităţii (de identificare, de comunicare, de deplasare etc.) sau a urgenţelor.

⮚ Dacă în urma examinării sau în cursul îngrijirilor asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa consideră că nu au suficiente cunoştinţe sau experienţă pentru a asigura o asistenţă corespunzătoare, se vor consulta cu alţi colegi sau vor îndruma bolnavul către alţi specialişti.

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa vor păstra o atitudine de strictă neutralitate şi neamestec în problemele familiale (morale, materiale etc.) ale pacientului, exprimându-şi părerea numai dacă intervenţia este motivată de interesul sănătăţii pacientului, cu consimţământul prealabil al acestuia.

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa pot refuza acordarea unor îngrijiri către pacient atunci când refuzul este justificat de interesul sănătăţii pacientului, cu excepţia situaţiilor de urgenţă.

4.6 Respectarea drepturilor pacientului

⮚ Pacientul are următoarele drepturi: dreptul la informaţia medicală, dreptul la consimţământ, dreptul la confidenţialitatea informaţiilor şi viaţa privată, drepturi în domeniul reproducerii, drepturi la tratament şi îngrijiri medicale.

4.7 Consimţământul

⮚ Intervenţie medicală nu se poate efectua decât după ce pacientul sau reprezentantul legal al acestuia, în cunoştinţă de cauză, şi-a dat consimţământul. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului său, al opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului.

⮚ Consimţământul pacientului sau, după caz, al reprezentantului legal al acestuia este obligatoriu:

- pentru recoltarea, păstrarea, folosirea tuturor produselor biologice prelevate din corpul său, în vederea stabilirii diagnosticului sau a tratamentului cu care acesta este de acord;

- în cazul supunerii la orice fel de intervenţie medicală;

- în cazul participării sale la învăţământul medical clinic şi la cercetarea ştiinţifică;

- în cazul fotografierii sau filmării sale într-o unitate medicală;

- în cazul donării de sânge în condiţiile prevăzute de lege.

⮚ Consimţământul pacientului sau al reprezentantului legal al acestuia, după caz, nu este obligatoriu în următoarele situaţii:

- când pacientul nu îşi poate exprima voinţa, dar este necesară o intervenţie medicală de urgenţă;

- în cazul în care furnizorii de servicii medicale consideră că intervenţia este în interesul

pacientului, iar reprezentantul legal refuză să îşi dea consimţământul, asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa sunt obligaţi să anunţe medicul curant/de gardă (decizia fiind declinată unei comisii de arbitraj de specialitate).

4.8 Secretul profesional

⮚ Secretul profesional este obligatoriu.

⮚ Secretul profesional există şi faţă de aparţinători, colegi sau alte persoane din sistemul sanitar, neinteresate în tratament, chiar şi după terminarea tratamentului şi decesul pacientului.

⮚ Obiectul secretului profesional îl constituie tot ceea ce asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa, în calitatea lor de profesionist, au aflat direct sau indirect în legătură cu viaţa intimă a pacientului, a familiei, a aparţinătorilor, precum şi problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei.

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa răspund disciplinar pentru destăinuirea secretului profesional, excepţie făcând situaţia în care pacientul şi-a dat consimţământul expres pentru divulgarea acestor informaţii, în tot sau în parte.

⮚ Interesul general al societăţii (prevenirea şi combaterea epidemiilor, a bolilor venerice, a bolilor cu extindere în masă şi altele asemenea prevăzute de lege) primează faţă de interesul personal al pacientului.

⮚ În comunicările ştiinţifice, cazurile vor fi astfel prezentate încât identitatea pacientului să nu poată fi recunoscută.

⮚ Informaţiile cu caracter confidenţial pot fi furnizate de către asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical numai în cazul în care pacientul îşi dă consimţământul explicit sau dacă legea o cere în mod expres.

4.9 Situaţii speciale în practicarea profesiunii în sistem instituţionalizat

⮚ Persoanele cu tulburări psihice beneficiază de asistenţă medicală şi de îngrijiri de sănătate de aceeaşi calitate cu cele aplicate altor categorii de bolnavi şi adaptate cerinţelor lor de sănătate.

⮚ Orice persoană cu tulburări psihice trebuie apărată de daunele pe care ar putea să i le producă administrarea nejustificată a unui medicament, tehnică sau manevră de îngrijire şi tratament, de maltratările din partea altor pacienţi sau persoane ori de alte acte de natură să antreneze o suferinţă fizică sau psihică.

⮚ Pacientul cu tulburări psihice trebuie să fie implicat în procesul de luare a deciziei atât cât permite capacitatea lui de înţelegere. În cazul în care pacientul cu tulburări psihice nu îşi poate exprima liber voinţa, consimţământul în scris trebuie luat de la reprezentantul legal al acestuia. Nu este necesară obţinerea consimţământului atunci când este necesară intervenţia de urgenţă. Pacientul are dreptul să refuze sau să oprească o intervenţie medicală, după caz, asumându-şi în scris răspunderea pentru decizia sa; consecinţele refuzului sau ale opririi actelor medicale trebuie explicate pacientului, cu informarea medicului, dacă întreruperea tratamentului sau a îngrijirilor are drept consecinţă punerea în pericol a vieţii pacientului.

⮚ Orice persoană care suferă de tulburări psihice trebuie tratată cu omenie şi respectul demnităţii umane şi trebuie să fie apărată împotriva oricăror forme de exploatare economică,

sexuală sau de altă natură, împotriva tratamentelor vătămătoare şi degradante. Nu este admisă nicio discriminare bazată pe o tulburare psihică.

⮚ Prescrierea, eliberarea pe baza unei reţete medicale şi administrarea drogurilor

⮚ Prescrierea, eliberarea pe baza unei reţete medicale şi administrarea drogurilor, în alte condiţii decât cele prevăzute de lege, constituie infracţiune.

⮚ Asistentului medical generalist sau cu diverse specializări și moaşei care îngrijesc un pacient privat de libertate le este interzis să aducă atingere integrităţii fizice, psihice sau demnităţii acestuia. Dacă asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa constată că pacientul privat de libertate a suportat maltratări, aceştia au obligaţia să informeze organele competente.

⮚ Pacienţii infectaţi cu HIV sau bolnavi de SIDA au dreptul la îngrijire şi tratament medical în mod nediscriminatoriu, asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa fiind obligaţi să asigure îngrijirile de sănătate şi tratamentele prescrise acestor pacienţi. Păstrarea confidenţialităţii asupra datelor privind persoanele infectate cu HIV sau bolnave de SIDA este obligatorie pentru asistentul medical generalist, moaşa şi asistentul medical care au în îngrijire, supraveghere şi/sau tratament astfel de persoane. Între specialiştii medico-sanitari, informaţiile cu privire la statusul HIV/SIDA al unui pacient trebuie să fie comunicate.

4.10 Probleme ale îngrijirii minorilor

⮚ Dacă asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa apreciază că minorul este victima unei agresiuni sau privaţiuni, trebuie să încerce să îl protejeze, uzând de prudenţe, şi să alerteze autoritatea competentă.

⮚ Asistentul medical generalist sau cu diverse specializări și moaşa trebuie să fie apărătorul copilului xxxxxx, dacă apreciază că starea de sănătate nu este bine înţeleasă sau nu este suficient de bine protejată.

⮚ În vederea efectuării tehnicilor şi/sau a manevrelor de îngrijire şi/sau de tratament asupra unui minor, consimţământul trebuie obţinut de la reprezentantul legal al minorului, cu excepţia situaţiilor de urgenţă.

4.11 Probleme ale experimentării pe om

⮚ Se interzice provocarea de îmbolnăviri artificiale unor oameni sănătoşi, din raţiuni experimentale. Dispoziţiile se completează cu celelalte prevederi legale incidente în materie.

⮚ Impunerea, cu forţa sau prin inducere în eroare, a experimentului pe om reprezintă o abatere gravă pentru orice asistent medical generalist, moaşă şi asistent medical care participă în mod voluntar şi conştient la asemenea fapte.

5. COORDONAREA SI CONTROLUL APLICĂRII NORMELOR DE CONDUITĂ PROFESIONALĂ PENTRU PERSONALUL CONTRACTUAL

5.1 Coordonarea şi controlul normelor de conduită pentru personalul contractual

⮚ Instituţiile publice au obligaţia de a coordona, controla şi monitoriza respectarea normelor de conduită de către personalul contractual, din aparatul propriu sau din instituţiile aflate în subordine, coordonare sau sub autoritate, cu respectarea prevederilor în domeniul legislaţiei muncii şi a legislaţiei specifice aplicabile.

⮚ Normele de conduită sunt obligatorii pentru personalul contractual din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice.

⮚ În scopul îndeplinirii corespunzătoare a activităţilor prevăzute anterior instituţiile publice:

- urmăresc aplicarea şi respectarea în cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice a prevederilor prezentului cod referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute;

- soluţionează petiţiile şi sesizările primite privind încălcarea prevederilor prezentului cod referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute sau le transmite spre soluţionare organului competent, conform legii;

- elaborează analize şi rapoarte privind respectarea prevederilor prezentului cod referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute;

- asigură informarea publicului cu privire la conduita profesională la care este îndreptăţit să se aştepte din partea personalului contractual în exercitarea funcţiei;

- asigură informarea personalului contractual propriu cu privire la conduita ce trebuie respectată;

-colaborează cu organizaţiile neguvernamentale care au ca scop promovarea şi apărarea intereselor legitime ale cetăţenilor în relaţia cu personalul din administraţia publică.

⮚ Pentru informarea cetăţenilor, compartimentele de relaţii publice din cadrul autorităţilor şi instituţiilor publice au obligaţia de a asigura publicitatea şi de a afişa normele privind conduita personalului propriu la sediul autorităţilor sau instituţiilor publice, într-un loc vizibil.

5.2 Soluţionarea sesizărilor cu privire la încălcarea normelor de conduită de către personalul contractual

⮚ Sesizările cu privire la încălcarea normelor de conduită de către personalul contractual sunt analizate şi soluţionate cu respectarea prevederilor în domeniul legislaţiei muncii.

⮚ Conducerea Spitalului Clinic Judetean de Urgenta Cluj-Napoca poate fi sesizată de orice persoană cu privire la încalcarea prevederilor prezentului cod de conduită de catre angajatii contractuali, constrângerea sau amenințarea exercitată asupra angajatului contractual pentru a-l determina să încalce dispozițiile legale în vigoare ori să le aplice necorespunzator.

⮚ Sesizarea prevăzută la aliniatul anterior nu exclude sesizarea organului disciplinar sau penal competent, potrivit legii.

⮚ Conducerea Spitalului Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca, va verifica actele și faptele pentru care au fost sesizate, cu respectarea confidențialității privind identitatea persoanei care a făcut sesizarea.

⮚ Activitatea de rezolvare a sesizării se va desfășura în conformitate cu O.G. nr. 27/ 2002, privind reglementarea activității de soluționare a petițiilor.

5.3 Asigurarea transparenţei cu privire la respectarea normelor de conduită

⮚ Instituţiile publice întocmesc rapoarte anuale cu privire la respectarea normelor de conduită de către personalul contractual din aparatul propriu sau din instituţiile aflate în subordine, coordonare ori sub autoritate.

⮚ Raportul anual cu privire la respectarea normelor de conduită de către personalul contractual se transmite ministerului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice, de către personalul cu atribuții din cadrul Biroului Comunicare, Relații Publice și Secretariat.

⮚ Formatul şi informaţiile se stabilesc prin ordin al ministrului cu atribuţii în domeniul administraţiei publice.

⮚ Raportul trebuie să conţină cel puţin următoarele elemente:

- numărul şi obiectul sesizărilor privind cazurile de încălcare a normelor de conduită profesională;

- categoriile şi numărul de angajaţi contractuali care au încălcat normele de conduită morală şi profesională;

- cauzele şi consecinţele nerespectării prevederilor referitoare la conduita personalului contractual în exercitarea funcţiilor deţinute;

- măsurile de prevenire şi/sau, după caz, sancţiunile aplicate.

⮚ Raportul se publică pe pagina de internet a SCJU Cluj-Napoca.

5.2 Reguli privind răspunderea

⮚ Încălcarea dispozițiilor prezentului cod de conduită atrage răspunderea disciplinara a personalului contractual, în condițiile Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, cu modificarile ulterioare.

⮚ Nerespectarea prevederilor prezentului cod de etică şi deontologie, în părțile care privesc medicii, constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară, în condițiile prevăzute de Codul de deontologie medical elaborate de Colegiul Medicilor din România;

⮚ Nerespectarea prevederilor prezentului cod de etică şi deontologie, în părțile care privesc asistenții medicali generaliști sau cu diverse specializări și moaşele, constituie abatere şi atrage răspunderea disciplinară, în condițiile prevăzute de Statutul Ordinului Asistenţilor Medicali Generalişti, Moaşelor şi Asistenţilor Medicali din România. Răspunderea disciplinară a acestora nu exclude răspunderea civilă, penală, administrativă sau material;

⮚ În cazul în care faptele savârșite întrunesc elementele constitutive ale unei infracțiuni, vor fi sesizate organele de urmarire penală competente, în condițiile legii.

6. DISPOZIȚII FINALE

6.1 Asigurarea publicității

⮚ Pentru informarea cetățenilor, se va asigura publicarea codului de conduită pe pagina oficială de Internet a spitalului, www. xxxxxxxx.xx și sub formă de extras, la afișierul instituției.

6.2 Intrarea in vigoare

⮚ Prezentul cod intră în vigoare de la data de 15.04.2019.

COMITETUL DIRECTOR

AL SPITALULUI CLINIC JUDETEAN DE URGENȚĂ CLUJ-NAPOCA