ACȚIUNILE POSESORII – FORME DE MANIFESTARE ȘI CONDIȚII DE EXERCITARE

CZU 347.251

ACȚIUNILE POSESORII – FORME DE MANIFESTARE ȘI CONDIȚII DE EXERCITARE

Xxxxxxx XXXX,

doctor în drept, conf. univ. în cadrul Departamenului „Drept”, ASEM

Modernizarea recentă a Codului de procedură civilă a RM, printre alte modificări notabile, scoate în evidență și rațiunea primordială a recunoașterii și a ocrotirii juridice a posesiei, care rezidă din faptul că posesorul este cel care se îngrijește de bun, și de fapt este echitabil ca posesorul să fie apărat în situațiile de tulburare a posesiei. Protejarea posesiei prin acțiunile posesorii nu poate fi neglijată într-un sistem juridic ce se dorește clar și predictibil și pe aceste considerente se întemeiază decizia legiuitorului de a crea un cadru juridic pentru apărarea acesteia ca stare de fapt. Rațiunea acţiunilor posesorii constă în interesul reprimării oricăror acte de tulburare a posesiunii ori de deposedare şi de a menţine o stare de fapt preexistentă, independent de sursa juridică a acesteia.

Cuvinte-cheie: tulburarea posesiei, deposedarea, apărarea posesiei, acțiunea posesorie, acțiunea în reintegrare, acțiunea în complângere.

POSSESSION ACTIONS - FORMS OF MANIFESTATION AND CONDITIONS OF EXERCISE

Xxxxxxx XXXX,

PhD in Law, associate professor, Department of Law, AESM

The recent modernization of the Code of Civil Procedure of the Republic of Moldova, among other notable amendments, highlights the overriding reason for recognition and legal protection of possession, which lies in the fact that the owner is the one who takes good care, and in fact is fair that the possessor be protected in situations of disturbance of possession. The protection of possession through the actions of the owners cannot be neglected in a legal system that is clearly and predicta- bly desired and on these considerations is based the decision of the legislator to create a legal framework for its defense as a matter of fact. The rationale of the owners’ actions consists in the interest of repressing any acts of disturbance of possession or dispossession and of maintaining a pre-existing state of affairs, independent of its legal source.

Keywords: possession disorder, dispossession, defense of possession, possession action, reintegration action, complai- ning action.

I

ntroducere. Situată la fron- tiera dintre juridic și non-ju- ridic, posesia se prezintă ca exer- citarea unei puteri de fapt prin care se dă posibilitatea posesorului de a se comporta ca și când el ar fi titu- larul dreptului asupra lucrului, iar recunoașterea acestei situații, de fapt, în sistemul de drept ilustrea- ză astfel într-o manieră elocventă, că trecerea din teritoriul faptului în acela al dreptului nu se realizea- ză printr-o ruptură, ci dimpotrivă, elementele, de fapt, dobândesc le- gitimare juridică, fiind ridicate la rangul de drept [6, p.9] Sub acest aspect s-a mai subliniat [1, p. 35] că, posesia creează o aparență de drept prin intenția posesorului de a se comporta ca titular al unui drept real asupra acelui bun, aspect care justifică protecția juridică de care

beneficiază în prezent.

În acest sens, prin Legea de modernizare a Codului civil care a intrat în vigoare la 1 martie 2019

[7] s-a completat și Codul de pro- cedură civilă la Titlul II cu com- partimentul B4 care are următorul cuprins: „Procedura în acțiunile posesorii”. [4] Astfel, Capito- lul XXII4 „Procedura în acțiunile posesorii” prin art.27815 al.1 se stabilește: ,,În procedura pri- vind acțiunile posesorii se judecă acțiunile prin care se apără posesia în temeiul art. 493–496 din Codul civil (acțiunile posesorii).”

Din analiza acestor prevederi rezultă că, protecţia juridică a po- sesiei este asigurată de legiuitor prin acțiunea posesorie, recunos- cută ca fiind o acțiune reală, cu toate că titularul nu este proprietar. Prin această acțiune se urmăreşte apărarea posesiei, ca stare de fapt,

împotriva oricărei tulburări, asigu- rându-se menţinerea acestei stări ori redobândirea posesiei, atunci când aceasta a fost pierdută.

Incontestabil că posesia, fiind o situație de fapt, în primul rând, va da expresie dreptului de proprieta- te sau altui drept real a căror pre- rogativă o constituie, astfel că jus- tificarea rațiunii consacrării unei acțiuni reale pentru apărarea pose- siei este îndreptățită [10,p.149].

Scopul articolului rezidă în dezvăluirea esenței unei instituții inedite în legislația procesual ci- vilă a Republicii Moldova, cum este acțiunea posesorie, prin iden- tificarea categoriilor de asemenea acțiuni, subiecții îndreptățiți să le exercite, precum și determinarea condițiilor ce necesită a fi întru- nite în vederea intentării unei ase- menea proceduri civile.

Materiale și metode aplicate. În prezentul studiu au fost consul- tate lucrări din doctrina juridică românească, având în vedere fap- tul că acțiunea posesorie este re- glementată în legislația română de o perioadă considerabilă de timp, precum și legislația aferentă din sistemul național de drept. Pentru atingerea scopului, s-a recurs la următoarele metode de cercetare: metoda analizei logice, a analizei sistemice, metoda prospectivei și metoda clasificării.

Rezultate obținute și discuții. În literatura de specialitate, ac- ţiunea posesorie este definită ca fiind acea acţiune prin care cel ce posedă sau a posedat un bun solicită instanţei de judecată pre- venirea ori înlăturarea oricărei tulburări a posesiei sale sau, după caz, restituirea bunului. [3, p.153] Din definiție rezultă că, temeiul acțiunilor posesorii îl constitu- ie tulburarea sau deposedarea de bun, reclamantul urmărind înce- tarea acestor acțiuni ilegale, fiind îndreptăţit să pretindă despăgubiri pentru prejudiciile cauzate.

Prin acțiunea posesorie se va proteja așadar, doar starea de fapt numită posesie, fără a se pune în discuţie starea de drept (existenţa dreptului de proprietate sau a al- tui drept real) cu privire la lucrul în legătură cu care s-a creat acea stare de fapt. Altfel spus, titularii acestor acțiuni, nu vor fi nevoiți a face dovada dreptului de proprie- tate sau a altui drept real, pentru a-și demonstra calitatea procesua- lă activă.

Abia după restabilirea situației care a condus la promovarea acțiunii în instanță, partea con- siderată îndreptățită se va putea adresa justiției print-o acțiune re- ală pentru a pune în discuție drep- tul de proprietate sau alt drept real asupra bunului imobil în litigiu.

De aceea, judecătorul, în pose- soriu, este obligat să descopere și să pronunțe dreptul rezultând din posesiune și niciodată dreptul de

proprietate. În acest sens, pentru raţiuni de ordin pragmatic, con- stând în asigurarea celerităţii solu- ţionării litigiilor cu un atare obiect şi evitarea situaţiilor conflictuale prelungite, legiuitorul a înţeles că în această materie, derogatorie de la dreptul comun, să restrângă obiectul probaţiunii exclusiv la existenţa posesiei, ca stare de fapt, fără a se pune problema dovedirii titlului de proprietar. Dacă într-un litigiu dedus judecății se discută dreptul de proprietate asupra lu- crului, atunci vom fi în prezența acțiunii în revendicare și nu a celei posesorii [11, p.339].

Categoriile de acțiuni poseso-

rii

Având în vedere prevederile art.493-496 din Codul civil mo- dernizat, [5] apărarea posesiei în cadrul procesului civil se poate realiza:

1) pe calea acţiunii în reinte- grare – în cazul în care o persoa- nă deposedează ilegal posesorul, acesta, sub sancţiunea decăderii, în termen de un an, este în drept să îi ceară restituirea bunului, indife- rent de care dintre ei are dreptul de posesie sau are o posesie prefe- rată. Termenul de un an începe să curgă de la data deposedării. (art. 493 din Codul civil);

2) pe calea acţiunii în com- plângere – dacă o persoană tulbu- ră ilegal posesia bunului sau dacă tulburarea ilegală ori deposedarea ilegală este iminentă, posesorul, sub sancţiunea decăderii, în ter- men de un an, are dreptul la apă- rare conform dispoziţiilor art.494 alin.(2) CC, indiferent de cine are dreptul sau o preferinţă de a pose- da, folosi sau de a se bucura, în alt mod, de bun în sensul art. 495 CC. Termenul de un an începe să curgă din momentul în care tulburarea începe sau, în caz de tulburare re- petată, din momentul în care ulti- ma tulburare a avut loc. Instanţa de judecată poată să dispună apărarea posesorului, în funcţie de circum- stanţe, prin interzicerea tulburării

iminente, interzicerea tulbură- rii curente, precum şi înlăturarea consecinţelor tulburărilor din tre- cut (art. 494 al.1 CC). Analizând aceste dispoziții legale, ajungem la concluzia că, prin acţiunea po- sesorie în complângere, posesorul cere terţului ca acesta să înceteze orice tulburare a posesiei, care ar împiedica exerciţiul liber al aces- teia. Tulburarea posesiei poate avea loc în două moduri: tulburări de fapt şi tulburări de drept. Prin tulburarea posesiei de fapt se are în vedere săvârşirea de către terţ a actelor materiale în privinţa imobi- lului, cum ar fi trecerea persoanei pe terenul vecinului, fără a avea drept de servitute sau plimbarea câinelui pe terenul vecinului. Prin tulburarea posesiei de drept se înţelege tulburarea acestuia prin acte juridice, cum ar fi pretenţii- le unui terţ către chiriaşi printr-o notificare de a se achita lui plata. Este necesar de menţionat că nu se consideră tulburare a posesiei îna- intarea acţiunii în revendicare de către o persoană care pretinde că este proprietar al imobilului.

În opinia noastră, legiuitorul pentru a oferi o codificare com- pletă, trebuie să extindă actualele reglementări în materie, dispu- nând că acestea pun la dispoziția posesorului și soluții pentru con- servarea posesiei, nu doar pentru apărarea acesteia. Astfel, atunci când există motive temeinice să se considere că bunul posedat poate fi distrus ori deteriorat de un lucru aflat în posesia unei alte persoa- ne sau ca urmare a unor lucrări, precum ridicarea unei construcţii, tăierea unor arbori ori efectuarea unor săpături pe fondul învecinat, posesorul trebuie să aibă posibili- tatea să solicite luarea măsurilor necesare pentru evitarea perico- lului sau, dacă este cazul, înceta- rea lucrărilor. Aceste măsuri sunt necesare pentru conservarea sub- stanţei bunului posedat.

Măsurile pentru conservarea bunului au caracter provizoriu,

mai precis până ce dispare starea de pericol asupra acestuia. Po- sesorul ar urma să solicite aceste măsuri numai prin intermediul in- stanţei de judecată și pentru evi- tarea distrugerii sau deteriorării bunului pe care îl posedă;

3) în cazul posesiei preferate pe calea acţiunii în reintegrare – posesorul anterior este în drept să ceară restituirea bunului de la per- soana care exercită stăpânirea de fapt asupra bunului, dacă posesia anterioară este preferată în compa- raţie cu posesia curentă a acestei persoane. Posesia anterioară este preferată în comparaţie cu posesia curentă, dacă posesorul anterior este de bună-credinţă şi are drep- tul să posede, în timp ce persoana care exercită posesia curentă nu are dreptul să posede bunul (art.

495 CC). De bună-credință sunt acele persoane care au dobândit bunul de la o persoană ce nu era în drept să-l înstrăineze, fapt despre care dobânditorul nu ştia şi nici nu putea să ştie. Spre exemplu, în cazul unui contract de locațiune, dacă locatarul posedă folosința bunului, deși locatorul nu era în drept să-i transmită această pose- sie, iar ulterior adevăratul proprie- tar îl deposedează pe locatar de bu- nul pe care îl poseda în baza unui just titlu fiind de bună-credință, atunci, acesta din urmă (locatarul) înaintează o acțiune în reintegrare pentru apărarea posesiei preferate, locatarul fiind posesor preferat, iar adevăratul proprietar fiind posesor curent, care nu are dreptul să po- sede bunul;

4) în cazul posesiei preferate pe calea acţiunii în complângere

– dacă o persoană tulbură pose- sia, sau tulburarea ori deposedarea

de gaj cu deposedare va avea o posesie preferată în raport cu per- soana ce are un drept de posesie asupra unui automobil, pe care an- teriorul posesor nu a avut dreptul să îl dea în locațiune, respectiv, tulburarea posesiei realizată de instituția bancară îl lipsește pe cel de-al doilea de dreptul la apărare, prin intermediul acțiunii pentru apărarea posesiei preferate; sau b) persoana are un drept de folosin- ţă sau de a se bucura în alt mod de bun care este preferat în com- paraţie cu posesorul (art. 496 CC)

– de exemplu, detentorul precar (persoana care a reparat telefonul) are un drept de posesie preferat în raport cu persoana care are dreptul de a stăpâni bunul, până ce acesta din urmă nu-i plătește detentorului reparația efectuată.

Condiţiile de exercitare și subiecții acţiunii posesorii

Pentru a putea fi exercitată ac- ţiunea posesorie trebuie întrunite cumulativ următoarele condiţii:

a) să nu fi trecut un an de la data tulburării sau deposedării de bun;

b) persoana să fi posedat bunul; c) trebuie să fi avut loc o tulburare de posesie sau o deposedare.

Un aspect aparte de discuție îl reprezintă identificarea subiecților îndreptățiți să înainteze o acțiune posesorie. După cum remar- că prof. român X. Xxxxxxx, [2, p.95] acțiunea posesorie poate fi declanșată atât de către posesorul- imobiliar, cât și de către detentorul precar (termen care nu este utilizat în Codul civil al RM, fiind înlocu- it cu noțiunea de posesor de drept limitat).

Pe această linie de gândire, în legislația civilă din RM, posesorii se împart în două categorii:

Este posesor de drept limitat persoana care exercită posesia asupra bunului:

a) în calitate de titular al unui drept real limitat, în calitate de locatar, comodatar sau copropri- etar, în privința cotelor-părți ale celorlalți coproprietari, precum și în alte cazuri când exercită pose- sia cu intenția de a acționa astfel în interesul său, în baza unui anu- mit raport juridic cu posesorul sub nume de proprietar prin care po- sesorul de drept limitat a dobândit dreptul să posede bunul; sau

b) în calitate de antreprenor, transportator, depozitar, precum și în alte cazuri când exercită pose- sia cu intenția de a acționa astfel la indicația posesorului sub nume de proprietar, în baza unui anumit ra- port juridic cu posesorul sub nume de proprietar prin care posesorul de drept limitat are dreptul de a reține bunul până când cheltuielile sau costurile aferente posesiei nu au fost achitate de către posesorul sub nume de proprietar.”

Din cele expuse, rezultă că este considerat posesor cel ce stăpâneşte bunul, exercită în fapt prerogativele dreptului de propri- etate asupra unui bun, compor- tându-se, astfel, ca un proprietar, deci intenția sa este de a poseda pentru sine (animus posidendi). Astfel, acțiunea posesorului în apărarea posesiei este legitimată de existența unui drept real în pa- trimoniul posesorului.

Calitatea de posesor însă, o deține nu doar proprietarul, dar și titularii celorlalte drepturi reale principale (uzufructuarul, titularul dreptului de servitute, superficiarul etc.), care poartă denumirea de po- sesor de drept limitat. Spre exem-

este iminentă, posesorul de bună-

credinţă are dreptul la apărare con- form dispoziţiilor art. 494 alin.(2),

a)

prietar; b)

posesor sub nume de pro-

posesor de drept limitat.

plu, titularul dreptului de servitute

poate introduce acțiunea posesorie indiferent de caracterul necontinuu

cu excepţia cazului în care: a) per- soana care tulbură va avea, în caz de deposedare, o posesie preferată conform art. 495 alin. (2)-(4) – de exemplu, banca, care are un drept

Potrivit art.484 al.2-3 din CC,

„este posesor sub nume de propri- etar persoana care exercită posesia asupra bunului cu intenția de a se comporta cu el ca un proprietar.

sau neaparent al servituții. De ase- menea, acțiunea posesorie poate fi introdusă împotriva proprietarului fondului aservit, dacă acesta tulbu- ră exercitarea servituții.

Trebuie să subliniem că noțiunea de posesor de drept limi- tat presupune stăpânirea unui bun pentru altul (animus detinendi), re- spectiv pentru nudul proprietar, în temeiul unei convenții, a unei legi sau a unei hotărâri judecătorești, de unde rezultă obligația de a re- stitui bunul la cererea posesorului sub nume de proprietar. [12, p.93- 94]Exemple constituie următoare- le situații: locatarul – care are la bază un contract de locațiune, co- modatarul – care stăpânește bunul în temeiul un contract de como- dat, depozitarul – care are la bază un contract de depozit, creditorul gajist – atunci când debitorul ga- rantează creanța creditorului cu un bun care este păstrat de primul cu consimțământul celui din urmă. Altfel spus, chiriașul stă in apar- tamentul lui X în baza unui act juridic încheiat cu acesta, dar nu se comportă ca un proprietar, deci nu stăpânește bunul pentru sine, ci pentru adevăratul posesor.

Există însă și cazuri în care po- sesia asupra unui lucru nu își are temeiul în vreun drept real asupra bunului. Apărarea posesiei ca sta- re de fapt se impune și în aceste situații, întrucât prin neglijența titularului dreptului de proprietate sau al altui drept real face să se cre- eze o aparență de drept în favoarea posesorului. După încetarea tul- burări, după cum se subliniază în doctrina juridică [8, p.10], autorul acesteia se va putea adresa justiției pentru a-și demonstra drepturile în temeiul cărora s-a considerat îndreptățit să își însușească în fapt bunul în litigiu.

Acțiunea posesorie va putea fi introdusă și de către titularii drepturilor reale, ce constituie modalități de exercitare a drep- tului de proprietate asupra unui bun din domeniul public (dreptul de concesiune) împotriva terților care îi deposedează de bun sau care le tulbură posesia. Totodată, o asemenea acțiune nu va putea fi introdusă împotriva titularului

dreptului de proprietate publică. [9, p.445]

În cazul coproprietății comune, fiecare posesor are reprezentarea că stăpânește atât pentru sine (animus sibi habendi) cu privire la cota sa parte din drept, dar și reprezenta- rea subiectivă că stăpânește pentru altul (animus detinendi) cu privire la cotele părți ale celorlalți copro- prietari, fapt care a determinat le- giuitorul să recunoască copropri- etarului, în privința cotelor-părți ale celorlalți coproprietari, dreptul a înainta o acțiune posesorie, fiind inclus în categoria posesorilor de drept limitat. Mai mult decât atât, în doctrina juridică s-a subliniat [8, p.11] că un coproprietar poate introduce singur acțiunea poseso- rie împotriva terțului care a intrat în posesiunea bunului comun în urma încheierii actului de înstră- inare cu un alt proprietar.

Persoanele împotriva cărora se pot introduce acţiunile posesorii

Acțiunile posesorii se introduc împotriva persoanelor care tulbură posesia sau au deposedat poseso- rul de bun.

Acţiunile posesorii pot fi in- troduse şi împotriva proprieta- rului, care însă nu va dispune de beneficiul introducerii unei cereri reconvenționale. Restricția este imperativ prevăzută în alin.2, al art.27816, C.P.C., care proclamă regula conform căreia cererea reconvențională este inadmisibilă, cum de altfel va fi și orice altă ce- rere sau măsură asiguratorie prin care se solicită protecția dreptu- lui asupra bunului în litigiu. Mai mult decât atât, art.27817 al.3-4 prevede că, ,,pârâtul, în procesul privind acțiunea posesorie, nu poate introduce o acțiune privind fondul dreptului până când ho- tărârea judecătorească prin care se admite acțiunea posesorie nu rămâne definitivă și nu este exe- cutată. Cu toate acestea, pârâtul poate introduce o acțiune privi- toare la fondul dreptului înainte de momentul prevăzut mai sus,

dacă demonstrează că nu a putut executa hotărârea judecătorească prin care se admite acțiunea pose- sorie din culpa reclamantului care participă la procedura în acțiunea posesorie.” Altfel spus, proprieta- rul bunului care se face vinovat de tulburarea posesiei și este pârât în cadrul unei acțiuni posesorii, nu poate intenta separat o acțiune în revendicarea dreptului de proprie- tate asupra bunului a cărui posesie o exercită reclamantul din cadrul acțiunii posesorii, până când nu va fi pronunțată și executată hotărâ- rea în acțiunea posesorie.

Acţiunea posesorie nu poate fi însă introdusă împotriva persoa- nei faţă de care există obligaţia de restituire a bunului (de exemplu, la expirarea termenului contrac- tului de locațiune, locatarul are obligația de a restitui bunul pri- mit în locațiune). Soluția este de înțeles, din moment ce detentorul stăpânește pentru posesor, fiind de neconceput să exercite acțiunea posesorie împotriva acestuia. Ast- fel, împotriva posesorului va putea fi înaintată o acțiune personală ce derivă din contractul încheiat între posesorul sub nume de proprietar și posesorul de drept limitat.

De asemenea, în doctrina juri- dică s-a menționat că, atunci când proprietarului de drept i-a fost recunoscut dreptul de proprieta- te sau orice alt drept real printr-o acțiune în revendicare sau acțiune confesorie, acțiunea posesorie in- trodusă de posesorul de fapt, va fi respinsă. [10, p.153]

Trăsăturile caracteristice pro- cedurii de examinare și soluționare a acțiunilor posesorii

1) Acțiunile posesorii se ju- decă de urgență și cu precădere (art.27816 al.1 CPC).

2) Acțiunile posesorii se ju- decă în instanță conform regulilor generale de examinare a acțiunilor civile, cu excepțiile menționate mai sus (inadmisibilitatea cererii reconvenționale, a altor tipuri de cereri se examinează prioritar în

raport cu alte categorii de procese și într-o perioadă de timp cât mai scurtă măsurilor asiguratorii).

3) Potrivit art. 87 alin. (1) lit. j¹) din CPC, taxa de stat pentru acțiunile posesorii se determină în mărime de 3% care se calculează din valoarea acțiunii, iar valoa- rea acțiunii este egală cu 20% din valoarea bunului. Astfel, se moti- vează recurgerea la acțiunile po- sesorii, taxa pentru care ar trebui să fie de 5 ori mai mică decât taxa pentru o acțiune în revendicare (în care se discută dacă una dintre părți are un drept asupra bunului în litigiu).

4) Hotărârea asupra acțiunii posesorii este supusă numai recur- sului (art.27816 al.3 CPC), respec- tiv, apelul în această procedură este omis.

5) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat o acțiune posesorie are autoritate de lucru judecat într-o acțiune posesorie ulterioară între aceleași părți, fi- ind întemeiată pe aceleași fapte. Aceasta nu are însă o astfel de autoritate într-o acțiune ulterioară privitoare la fondul dreptului.

6) Hotărârea judecătorească prin care s-a soluționat o acțiune privitoare la fondul dreptului are autoritate de lucru judecat în- tr-o acțiune posesorie ulterioară, în legătură cu același bun, între aceleași părți.

Concluzie. Posesia rămâne unanim acceptată ca fiind o stare de fapt independentă de dreptul real, chiar dacă constituie o prero- gativă a acestuia, însă recunoscân- du-i-se efectele juridice specifice, în consecință va fi apărată de lege, dar numai în măsura în care nu se pune în discuţie existenţa dreptu- lui de proprietate sau a unui alt drept real asupra bunului. Drep- tul de proprietate, cât și celelalte drepturi reale rămân recunoscute în integralitatea lor juridică, titu- larul acestora având opțiunea de a pretinde recunoașterea dreptului său, printr-o acțiune reală.

Așadar, după cum posesia cre- ează o aparentă stare de drept și acțiunea posesorie, păstrându-și individualitatea juridică nu va apă- ra decât aparent și temporar, până la judecarea fondului sau până la intervenția prescripției achizitive, exercitarea posesiei ca stare de fapt.

Referințe bibliografice

1. XXXX, X. Uzucapiunea. Prescripția, posesia și publicitatea drepturilor. București: Lumina Lex, 1999. 288 p.

2. XXXXXXX, X. Acțiunile pose- sorii și procedura lor de soluționare. București: Lumina Lex, 2002. 320 p.

3. XXXXXXXXX, I.-X.Xxxxxxx și efectele sale juridice. București: Uni- versul Juridic, 2013. 360 p.

4. Codul de procedură civilă al Republicii Moldova: nr.225-XV din 30.05.2003. În: Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 2003, nr.111.

5. Codul civil al Republicii Mol- dova: Nr. 1107din 06-06-2002. În: Monitorul Oficial al Republicii Mol- dova, 2002,nr. 82-86. Republicat în Monitorul Oficial, 2019, nr.66-75.

6. DRĂGUȘIN, C.Comentariile Codului Civil. Posesia. Uzucapiunea. București: Hamangiu, 2012. 464 p.

7. Lega privind modernizarea Co- dului civil și modificarea unor acte le- gislative: Nr. 133din 15-11-2018. În: Monitorul Oficial al Republicii Mol- dova, 2018, nr. 467-479.

8. XXXXXXXXX, X.-X. Protecția juridică a detenției precare prin inter- mediul acțiunilor posesorii. Universi- tatea din București, Revista Științifică a studenților în drept, 2012 [citat 20.03.2020]. Disponibil:xxxxx://xxxxx. xxxxxx.xx/xxx_xxx/xxxxxxxxxx/xxxxxxx- stiintifica/Pacaleanu%20Adriana%20 Elena.pdf

9. XXXXXX, V. Drept civil. Dreptu- rile reale principale. Vol.I. București: Humanitas, 2004. 624 p.

10. XXXXXXX, X.-X. Apărarea unei stări de fapt printr-o acțiune de drept. Posesia și acțiunea posesorie. În: Revista Tribuna Juridica, [online] xxx.xxxxxxxxxxxxxxx.xx; ISSN: 2247- 7195; eISSN: 2248 – 0382; 2018, vol.8, nr.1, p. 147-154.

11. XXXXXXX, X., XXXX, X. Drept civil. Compendiu. București: UniversulJuridic, 2016. 784 p.

12. XXXXX, X. Drept civil. Drep- turile reale principale. Manual de seminar. Ediț. a 2-a. București: C.H. Beck, 2015. 224 p.