Capitolul I. Stabilirea şi calculul drepturilor salariale

Capitolul I. Stabilirea şi calculul drepturilor salariale

1. Aplicarea Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate. Inexistenţa unei discriminări. Conţinutul noţiunii de drept salarial

X. xxxxxx, art. 238 alin. (1) CCM 2007-2010, art. 8 alin. (1), art. 50

▪ Potrivit Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional valabil pe anii 2007-2010, salariaţii care se pensionează pentru limită de vârstă primesc o indemnizaţie egală cu cel puţin două salarii de bază avute în luna pensionării.

▪ Beneficiul unor drepturi băneşti suplimentare, cum este indemnizaţia acordată la pensionare, nu este un drept de natură salarială şi nu constituie un drept constituţional fundamental, astfel că angajatorul este în drept să acorde, să modifice ori să înceteze acordarea acesteia, precum şi să stabilească perioada în care se acordă.

▪ Constituie un drept fundamental, care nu poate fi restrâns salariatului, dreptul la plata salariului pentru munca prestată, iar

nu şi ajutorul, compensaţia acordată la pensionare, angajatorul fiind în drept să acorde acest beneficiu numai salariaţilor care se pensionează pentru limită de vârstă, fără ca această practică să poată fi considerată discriminatorie, cu singura condiţie, şi anu- me ca prevederile Contractului colectiv de muncă la nivel de uni- tate să fie concordante cu dispoziţiile Contractului colectiv de muncă unic la nivel naţional.

▪ Nu se poate reţine că dispoziţia înscrisă în Contractul colec- tiv de muncă la nivel de unitate, potrivit căreia sunt îndreptăţiţi la

plata unei indemnizaţii egale cu două salarii de bază avute în luna pensionării numai salariaţii care ies la pensie pentru limită de vârstă, iar nu şi cei care se pensionează anticipat sau anticipat parţial, încalcă prevederile art. 8 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional.

C.A. Bucureşti, s. a VII-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 4805/R din 26 iunie 2009, xxxxxx.xxxx.xx

Prin sentința civilă nr. 1753 din 19.11.2008, pronunțată de Tribu- nalul Călăraşi, Secția civilă, a fost respinsă acțiunea formulată de recla- manta O.A.M. împotriva pârâtei SC C. SA, prin care s-a solicitat obli- garea pârâtei la plata drepturilor băneşti în cuantum de două salarii de bază avute în luna pensionării, respectiv suma de 4.394 lei, conform CCM pe anul 2008.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că este neîntemeiată susținerea reclamantei, potrivit căreia dreptul la plata a două salarii de bază avute în luna pensionării se cuvine salariaților care ies la pensie pentru limită de vârstă, anticipat şi anticipat parțial, această prevedere existând în contractele colective de muncă anterioare anului 2008, iar modificarea intervenită în anul 2008, respectiv că acest drept se cuvine la ieşirea la pensie pentru limită de vârstă, contravine preve- derilor art. 8 alin. (1) CCM 2007-2010 şi ale art. 238 alin. (1) X. xxxxxx. Astfel, potrivit art. 50 CCM 2007-2010: „Salariații care se pensio- nează pentru limită de vârstă primesc o indemnizație egală cu cel puțin două salarii de bază avute în luna pensionării”. Această dispoziție a fost preluată în CCM al SC C. SA valabil pentru anul 2008, prin art. 95 lit. c), fără nicio altă condiție decât cea a „pensionării la limită de vârstă” şi fără reducerea dreptului respectiv (două salarii de bază avute în luna

pensionării).

Prin urmare, s-a considerat că, prin dispozițiile art. 95 lit. c) din CCM al SC C. SA valabil pentru anul 2008, nu au fost încălcate preve- derile art. 8 alin. (1) CCM 2007-2010 şi ale art. 238 alin. (1) X. xxxxxx.

Potrivit art. 95 lit. c) din CCM al SC C. SA Călăraşi valabil pentru anul 2008, salariații care ies la pensie pentru limită de vârstă beneficiază la data pensionării de plata unei indemnizații egale cu două salarii de bază avute în luna pensionării.

În raport de prevederile sus-menționate, s-a apreciat că acțiunea reclamantei nu este întemeiată, deoarece acesteia i s-a acordat o pensie anticipată parțială.

Împotriva acestei hotărâri, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9

C. proc. civ., recurenta a arătat că hotărârea este dată cu aplicarea greşită a legii, în sensul că nu au fost luate în considerare susținerile orale făcute în faza de dezbateri, care au fost consemnate în caietul grefie- rului, referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 5 din Legea nr. 53/2003 – Codul muncii şi art. 8 CCM 2007-2010.

Potrivit art. 5 alin. (2) X. xxxxxx, este interzisă orice discriminare directă sau indirectă față de un salariat, bazată pe anumite criterii, printre care există şi cel de vârstă, iar alin. (3) defineşte discriminarea directă ca fiind acele acte şi fapte de excludere, restricție, întemeiate pe unul dintre criteriile de la alin. (2), care are ca scop sau ca efect neacor- darea unor drepturi prevăzute de legislația muncii.

Au fost invocate şi prevederile art. 7 şi art. 23 din Declarația Univer- sală a Drepturilor Omului, principiul nediscriminării – la salariu egal pentru muncă egală – regăsindu-se şi în prevederile art. 12 din Con- venția pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăților fundamentale, adoptată la 4.11.2000, ratificată de România prin Legea nr. 103/2006, art. 4 din Cartea socială europeană revizuită, adoptată la Strasbourg la 3.05.1996, ratificată de România prin Legea nr. 74/1999.

Conform art. 20 alin. (1) din Constituția României, dispozițiile constituționale privind drepturile şi libertățile cetățenilor vor fi inter- pretate şi aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte.

Astfel, s-a susținut că, în momentul în care o reglementare internă este în contradicție cu o reglementare internațională privind drepturile şi libertățile cetățenilor, se vor aplica principiile prevăzute în tratatele şi pactele la care România este parte, mai sus citate. Modificarea CCM încheiat la nivel de unitate pe anul 2008, în sensul că numai salariații care ies la pensie pentru limită de vârstă au beneficiul acestui drept, nu reprezintă o adaptare a contractului, aşa cum a considerat instanța de fond, ci este o încălcare a dispozițiilor art. 8 CCM 2007-2010. Potrivit acestui articol, drepturile salariaților care au fost recunoscute şi prevă- zute în contracte colective de muncă încheiate la nivel de unitate ante- rior anului 2007 nu pot fi reduse prin CCM 2007-2010.

Recurenta a arătat că, fiind vorba de drepturi câştigate, acestea nu pot fi reduse sau anulate, chiar dacă ele sunt stabilite prin contracte colective de muncă la nivel de unitate, sens în care în faza de dezbateri s-a solicitat înfățişarea unor înscrisuri relevante sub acest aspect.

Instanța de fond, în baza art. 129 alin. (5) C. proc. civ., trebuia să îşi exercite rolul activ şi să pună în discuția părților orice fapte şi împre- jurări lămuritoare pentru soluționarea cauzei.

Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor invocate şi ținând seama de dispozițiile art. 3041 C. proc. civ., Curtea constată următoarele:

Susținerile recurentei-reclamante, referitoare la încălcarea prevede- rilor legale privitoare la principiul nediscriminării, nu sunt cuprinse în

cererea dedusă judecății primei instanțe, fiind temeiuri noi, invocate pentru prima dată în recurs.

Pe de altă parte, Curtea apreciază că numai dreptul la plata salariului pentru munca prestată este un drept fundamental, care nu poate fi restrâns salariatului, iar nu şi ajutorul, compensația acordată la pensio- nare, angajatorul fiind în drept să acorde acest beneficiu numai salaria- ților care se pensionează pentru limită de vârstă, fără ca această practică să poată fi considerată discriminatorie, cu singura condiție ca preve- derile CCM la nivel de unitate să fie concordante cu dispozițiile CCM unic la nivel național.

Aceasta este şi practica Curții Constituționale, care a reținut că beneficiul unor drepturi băneşti suplimentare, cum este şi cel pretins în cauză, nu constituie un drept constituțional fundamental şi, în conse- cință, legiuitorul (în speță angajatorul) este în drept să le acorde, să le modifice ori să înceteze acordarea lor, precum şi să stabilească perioada în care le acordă.

De altfel, plata indemnizației pe care recurenta o solicită este cuprin- să la Capitolul „Ajutoare materiale, financiare şi acțiuni sociale”, fiind evident că nu este vorba despre un drept de natură salarială.

De asemenea, Curtea apreciază că înscrisurile la care recurenta-recla- mantă face referire nu erau utile soluționării pricinii şi că instanța de fond nu a încălcat rolul activ la care este obligată prin dispozițiile art. 129 alin. (5) C. proc. civ., precum şi că din probele administrate în cauză, respectiv CCM al SC C. SA, valabil pe anul 2008, rezultă că sunt îndreptățiți la plata unei indemnizații egale cu două salarii de bază avute în luna pensionării numai salariații care ies la pensie pentru limită de vârstă, iar nu şi cei care se pensionează anticipat sau anticipat parțial. Această dispoziție nu încalcă prevederile art. 8 CCM 2007-2010 şi, prin urmare, pretențiile recurentei-reclamante sunt lipsite de temei.

Drept consecință, ținând seama şi de dispozițiile art. 312 C. proc. civ., Curtea a respins recursul, ca nefondat.

2. Inadmisibilitatea modificării unilaterale a cuantumului salariului

X. xxxxxx, art. 165, art. 166

Modificarea unilaterală a contractului de muncă cu privire la cuantumul salariului nu este opozabilă salariatului.

Semnarea statelor de plată şi încasarea efectivă de către salariat a unui salariu mai mic decât cel la care avea dreptul conform con- tractului individual de muncă nu dovedeşte faptul că acesta a con- simţit la modificarea salariului şi că a renunţat la drepturile sale salariale.

În termenul de prescripţie de 3 ani, salariatul este îndreptăţit a solicita obligarea angajatorului la plata diferenţei dintre sumele reprezentând salariul derivând din contractul individual de muncă semnat de către acesta şi cel efectiv încasat.

C.A. Cluj, s. civ., mun., asig. soc., min. şi fam., decizia civilă nr. 114 din 17 ianuarie 2008, în Jurindex

Prin sentința civilă nr. 1035 din 01.10.2007, pronunțată de Tribu- nalul Maramureş s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de recla- mantul R.E. împotriva pârâtei SC U. – Farm SRL E., aceasta fiind obligată să plătească reclamantului suma de 1.409 lei, reprezentând salariul aferent perioadei aprilie-august 2006.

Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut că între recla- mant şi pârâtă s-a încheiat contractul individual de muncă, înregistrat la ITM Maramureş sub nr. 5043/B/10.01.2005. Contractul a fost încheiat pe durată nedeterminată, reclamantul urmând să presteze muncă în calitate de şofer, durata programului de lucru fiind stabilită la 8 ore pe zi, iar cea a concediului anual de odihnă la 20 de zile.

Cu privire la salariul negociat, instanța a reținut că în copia contractului individual de muncă depus de reclamant este menționat salariul de bază brut lunar, de 450 lei, iar în copia contractului indivi- dual de muncă comunicată instanței de ITM Maramureş, la aceeaşi rubrică s-a tăiat peste 450 lei şi s-a înscris 310 lei, în dreptul acestei înscrieri aplicându-se ştampila societății pârâte şi semnătura anga- jatorului.

Din statele de plată s-a constatat că plata salariului lunar s-a făcut la nivelul sumelor înscrise în contractul depus la ITM Maramureş, iar, prin semnarea statelor de plată şi încasarea efectivă a salariului, la nivelul arătat, reclamantul şi-a dat consimțământul cu privire la această clauză contractuală.

S-a apreciat că solicitarea reclamantului de a obliga pârâta să-i plătească drepturile salariale la nivelul sumei de 450 lei lunar este nefondată.

Xxxxxx, nedovedind că ar fi achitat salariul reclamantului pentru perioada aprilie-august 2006, a fost obligată la plata sumei de 1.409 lei, cu titlu de salariu.

Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, considerând-o nelegală.

În motivarea recursului se arată că, anterior încheierii contractului de muncă nr. 5043/B/10.01.2005, reclamantul a semnat cu pârâta un alt contract de muncă, cu începere din 01.09.2004.

La data încheierii contractului de muncă salariul negociat a fost de 450 lei, iar mențiunea privind salariul de 310 lei este una făcută de administratorul societății pârâte în luna septembrie 2007, fiind deci falsă.

Prin decizia nr. 114 din 17.01.2008, Curtea de Apel Cluj, Secția civilă, analizând materialul probator, a reținut următoarele:

Contractul individual de muncă încheiat de părți a stipulat un salariu de 450 lei lunar. Legat de această clauză a contractului, se poate aprecia că, în privința acestui salariu, părțile şi-au dat consimțământul, avându-se în vedere că la finele contractului, acesta poartă semnăturile angajato- rului şi a salariatului.

Prima instanță a apreciat greşit că reclamantul ar fi consimțit la modificarea salariului prin semnarea statelor de plată şi încasarea efec- tivă a unui salariu mai mic, respectiv corespunzător celui de 310 lei lunar, care apare în contractul individual de muncă înregistrat la ITM Maramureş.

Şi copia contractului depusă de reclamant în susținerea acțiunii poartă mențiunea înregistrării acestuia la ITM Maramureş sub nr. 5043/B/10.01.2005, însă în aceasta nu apare nicio modificare refe- ritoare la cuantumul salariului.

Dacă între părți ar fi intervenit un acord privind modificarea sala- riului, atunci mențiunea privitoare la cuantumul acestuia, şi anume, nu de 450 lei, ci de 310 lei lunar, ar fi trebuit să poarte şi semnătura recla- mantului, pentru că, în caz contrar, se poate vorbi de o modificare unilaterală a contractului de muncă, ce nu-i este opozabilă acestuia.

Nu s-ar putea susține că prin încasarea unui salariu mai mic decât cel la care avea dreptul conform contractului individual de muncă, recla- mantul ar fi renunțat la drepturile sale. În termenul de prescripție de 3 ani, prevăzut de art. 166 C. muncii, reclamantul este îndreptățit a solicita obligarea pârâtei la plata diferenței dintre sumele reprezentând salariul derivând din contractul individual de muncă şi cel efectiv încasat.

În temeiul art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., a fost admis recursul declarat de reclamant şi a fost modificată în parte sentința, obligându-se pârâta să plătească reclamantului diferențele salariale neachitate, afe- rente perioadei 03.01.2005 - 31.03.2006, corespunzătoare salariului de bază brut de 450 lei, precum şi salariul aferent perioadei 01.04.2006 - 31.08.2006, corespunzătoare aceluiaşi salariu lunar brut de 450 lei.

3. Suplimente salariale prevăzute de Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate. Neincluderea în salariul de bază

Legea nr. 130/1996, republicată, art. 25, art. 31

Potrivit Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate, sala- riaţii vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe unitate cu ocazia sărbăto- rilor de Paşti şi de Crăciun; menţiunea că, în anul 2003, suplimen- tările au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat nu poa- te fi interpretată în sensul că aceste suplimentări au fost introduse în salariul de bază „începând cu anul 2003”, ceea ce ar exclude acordarea acestora în perioada 2004-2007; menţiunea din contrac- tul din anul 2003 se referă strict la anul 2003, fiind reiterată cu acelaşi conţinut şi în contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2004-2007.

În caz de divergenţă de interpretare, xxxxxx se interpretează în favoarea salariatului, adică în sensul că acesta beneficiază, în mod distinct, şi de suplimentările salariale de Paşti şi de Crăciun, după anul 2003, drepturile la majorările salariale (incluse în salariul de bază) neputând reprezenta cauza juridică a reducerii drepturilor la suplimentările de Paşti şi de Crăciun.

Nu prezintă relevanţă majorarea ulterioară a salariilor la nivel de unitate, deoarece aceasta a avut la bază prevederile din Contractul colectiv de muncă privind negocierea anuală a salariului de bază minim, ceea ce a atras, în mod evident, prin aplicarea coeficienţilor de salarizare, creşterea generală succesivă a nivelului salariilor de bază din cadrul unităţii. Prin urmare, salariul de bază mediu diferă de la an la an, considerent pentru care, de asemenea, nu se poate susţine ideea includerii suplimentărilor pentru Paşti şi Crăciun în salariul de bază, începând cu anul 2003.

Întrucât interpretarea dată de către comisia paritară prevederilor

din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate reprezintă, în realitate, o modificare a contractului, prin eliminarea unei clauze stabilite în favoarea angajaţilor, aceasta nu poate fi avută în vedere,

de vreme ce nu a fost concretizată într-un act adiţional înregistrat la direcţia generală de muncă şi protecţie socială.

C.A. Târgu Mureş, s. civ., confl. mun., asig. soc., min. şi fam., decizia nr. 340 din 1 aprilie 2008, în Jurindex

Prin sentința civilă nr. 1821 din 7 decembrie 2007, Tribunalul Mureş a respins excepția prescripției dreptului material la acțiune, precum şi excepția prematurității introducerii acțiunii, a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta E.F., în contradictoriu cu SC E. SA şi, în consecință, a obligat pârâta la plata în favoarea reclamantei a dife- rențelor de drepturi salariale, reprezentând un salariu de bază mediu pe SC E. SA pe anul 2004; două salarii de bază medii pe SC E. SA pe anul 2005; un salariu de bază mediu pe SC E. SA pe anul 2006.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, Tribunalul a avut în vedere, în esență, considerentele relevate în continuare:

În perioada aflată în litigiu, la nivelul unității a existat un contract colectiv de muncă, acesta fiind actul juridic cu valoare normativă [art. 1 alin. (1) raportat la art. 11 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 130/1996] care reglementează salarizarea, cu modificările sale anuale, rezultate ca urmare a negocierilor anuale obligatorii în materie de salarizare [art. 3 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 130/1996].

Potrivit art. 168 alin. (1) CCM la nivel de unitate (alineat care nu a suferit modificări în perioada 2003-2007): „Cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, salariații SC E. SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC E. SA. Cu minimum 15 zile înainte de fiecare eveniment pentru care se acordă suplimentările, vor începe negocierile cu G.E. în vederea sta- bilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor şi beneficiarilor”.

În perioada anilor 2003-2004, art. 168 alin. (2) din acelaşi contract a avut următorul cuprins: „Pentru anul 2003 suplimentările de la alin. (1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform moda- lității şi în condițiile negociate”.

În perioada anilor 2005-2006, în urma modificării, art. 168 alin. (2) a primit următorul conținut: „În anul 2003 suplimentările salariale de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”.

Pe de altă parte, în baza negocierilor anuale obligatorii [art. 3 alin. (1),

(2) şi (4) din Legea nr. 130/1996], în perioada 2004-2007 a fost modifi-

cat şi art. 128 alin. (5) şi (6) CCM la nivel de unitate, acordându-se majorări salariale în fiecare an, prin mărirea salariului de bază minim pe unitate la care se aplică coeficienții de salarizare, ceea ce a atras majo- rări (creşteri) ale salariilor de bază într-un procent general (în medie) cuprins între 10-13%, diferențiat pe ani.

În interpretarea salariatului, suplimentările salariale de Paşti şi Crăciun pot fi considerate ca introduse în salariul de bază al fiecăruia numai pentru anul 2003, iar, pentru perioada ulterioară, acestea trebuie acordate în mod separat de salariul de bază, în mod distinct de majo- rările salariale incluse în salariul de bază, în fiecare an, potrivit art. 128 alin. (5) şi (6) CCM.

Dimpotrivă, în interpretarea unității angajatoare pârâte, suplimen- tările salariale în discuție trebuie considerate ca şi incluse în salariul de bază al fiecărui salariat începând cu anul 2003, ca efect al creşterilor salariale ale salariului de bază acordate în fiecare an, în baza art. 128 alin. (5) şi (6) CCM.

Ca atare, având în vedere şi că, în dreptul muncii, CCM are valoare de act normativ, instanța a constatat că, în speță, conflictul juridic se reduce la interpretarea divergentă a unor dispoziții normative, deci la tranşarea unei probleme de drept pe calea unei interpretări judiciare obligatorii pentru părți.

Situația dedusă judecății fiind una de drept, în cauză este inadmi- sibilă administrarea unei expertize, potrivit art. 201 C. proc. civ.

Având în vedere cele expuse, instanța a apreciat că interpretarea legală este cea potrivit căreia art. 168 alin. (1) şi (2) CCM reprezintă un izvor normativ pentru plata, în mod distinct, a suplimentărilor salariale litigioase, pentru motivele prezentate în continuare.

În primul rând, din interpretarea gramaticală a prevederilor art. 168 alin. (2) din contract, rezultă că s-au utilizat prepozițiile „pentru” şi „în”, care, potrivit Dicționarului Explicativ al Limbii Române, sunt prepoziții care exprimă un raport temporal concretizat exclusiv la complementul circumstanțial de timp pe care acesta îl introduce (în cazul nostru, exclu- siv la „anul 2003”, iar nu alte perioade de timp). Într-adevăr, prepozițiile

„pentru” şi „în” nu se confundă şi nu sunt în niciun caz sinonime cu prepoziția „din”, numai aceasta din urmă fiind singura care exprimă un raport temporal care indică punctul de plecare în timp (debutul unei perioade de timp). Or, în speță, nu s-a folosit prepoziția „din”, ci, dim- potrivă, prepozițiile „pentru” şi „în”, care au un înțeles restrictiv, doar limitat la anul 2003, singurul an în care suplimentările au fost incluse în salariul de bază.

În al doilea rând, din interpretarea sistematică a prevederilor Contractului colectiv, rezultă că sunt obligatorii regulile de inter- pretare prevăzute de art. 7 alin. (1) şi (2), respectiv art. (9) CCM. Astfel, drepturile la majorările salariale [incluse în salariul de bază, conform art. 128 alin. (5) şi (6) din contract] nu pot reprezenta cauza juridică a reducerii drepturilor la suplimentările de Paşti şi de Crăciun, recunoscute anterior prin art. 168 alin. (1) şi (2) din contract. De asemenea, în caz de divergență de interpretare, xxxxxx se interpretează în favoarea salariatului, adică în sensul că acesta beneficiază, în mod distinct, şi de suplimentările salariale de Paşti şi de Crăciun, după anul 2003.

Tot din interpretarea sistematică a prevederilor CCM, rezultă că menținerea neschimbată a prevederilor art. 168 alin. (1) din contract (care dau dreptul la suplimentări viitoare, imperative, exprimate de verbul „vor beneficia”, permanentizate prin neabrogare) susține, odată în plus, existența dreptului distinct la suplimentările salariale. Faptul că pârâta nu a demarat negocierile obligatorii anuale pentru acordarea acestor drepturi distincte [conform articolului sus-menționat, raportat la art. 3 alin. (5) din Legea nr. 130/1996] nu are nicio relevanță, deoarece pârâta nu îşi poate invoca în apărare propria culpă.

În fine, Tribunalul a remarcat faptul că interpretarea dată de comisia paritară, prin nota nr. 5140/31.08.2007, nu este opozabilă salariaților, deoarece nu a fost emisă cu respectarea solemnităților solicitate de dis- pozițiile imperative ale art. 31 raportat la art. 25 din Legea nr. 130/1996. Contractul colectiv de muncă, fiind un act juridic solemn, şi actele interpretative trebuie să se concretizeze în acte adiționale înregistrate la

organele competente, sub sancțiunea inopozabilității.

În legătură cu cuantumul suplimentărilor solicitate prin acțiune, instanța a reținut că acestea nu pot fi decât cele stabilite determinabil, prin raportare la „salariul de bază mediu” pe unitate, aşa cum stipulează art. 168 alin. (1) CCM, iar nu prin raportare la „salariul mediu brut”, aşa cum xxxxxx s-a procedat prin motivarea acțiunii. Valoarea anuală a

„salariului de bază mediu” este una foarte uşor determinabilă, prin pro- gramele informatice de calculare a salariilor de care dispune pârâta, ca medie aritmetică a salariilor de bază pe unitate (adică a salariilor de bază stabilite pentru angajații unității prin contractul colectiv, pentru anul în cursul căruia se datorau suplimentările de Paşti şi de Crăciun).

Împotriva hotărârii Tribunalului a declarat recurs pârâta SC E. SA, solicitând modificarea integrală a acesteia, cu consecința respingerii acțiunii.

Prin memoriul de recurs s-au invocat motivele de nelegalitate prevă- zute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., susținându-se, cu prioritate, excepția prescripției dreptului material la acțiune, pe considerentul gre- şitei rețineri de către instanța de fond a incidenței prevederilor art. 283 lit. c) X. xxxxxx, în realitate, drepturile pretinse prin acțiune fiind afec- tate de termenul de 6 luni, prevăzut de art. 283 lit. e).

În argumentarea acestei susțineri, pârâta a invocat prevederile CCM, arătând că ajutoarele de Paşti şi de Crăciun îşi găsesc izvorul obligației în Capitolul VI, intitulat „Protecția socială a salariaților şi alte drepturi”, iar nu în Capitolul V – „Salarizarea”. Prin urmare, nefiind drepturi sala- riale, pretențiile care formează obiectul judecății se prescriu în termen de 6 luni de la data naşterii dreptului, iar nu în termen de 3 ani, cum s-a reținut de către prima instanță.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, pârâta a susținut că instanța de fond a făcut o aplicare greşită a legii, interpretând greşit actul juridic dedus judecății, deoarece începând cu anul 2003, părțile au prevăzut în mod expres includerea drepturilor suplimentare de Paşti şi de Crăciun în salariul de bază, fapt ce rezultă din prevederile art. 168 alin. (2) CCM şi actele adiționale ulterioare, care nu ar mai fi justificat menținerea ace- luiaşi conținut al textului dacă acesta ar fi avut o aplicabilitate tem- porară, respectiv doar pentru anul 2003.

Pârâta a mai arătat că, potrivit art. 9 CCM, interpretarea xxxxxxxxx acestuia se face prin consens, astfel că, prin deciziile nr. 3793 din 18 iunie 2007 şi 5140 din 31 august 2007, comisia paritară, constituită con- form prevederilor art. 10, a confirmat faptul că intenția reală a părților semnatare ale CCM a fost ca, începând cu anul 2003, suplimentările prevăzute în art. 168 să fie incluse în salariul lunar de bază al fiecărui salariat şi că, începând cu aceeaşi dată, părțile au înțeles că art. 168 alin. (1) a rămas fără obiect.

În fine, hotărârea primei instanțe a fost criticată şi pentru faptul că aceasta nu a lămurit dacă sumele acordate sunt nete sau brute, în primul caz, societatea pârâtă urmând să achite aceste sume şi tot ea să suporte şi impozitele datorate de salariat, iar, în cel de-al doilea caz, să rețină impozitul şi doar ceea ce rămâne să achite salariatului.

Examinând recursul dedus judecății, prin raportare la motivele invo- cate, precum şi din oficiu, în limitele prevăzute de art. 3041 şi art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Xxxxxx constată că acesta este nefondat, astfel că va fi respins ca atare, pentru următoarele considerente:

Nu este întemeiată excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de către pârâtă prin raportare la prevederile art. 283 alin. (1)

lit. e) X. xxxxxx, deoarece, chiar dacă drepturile pretinse prin acțiune sunt prevăzute în Capitolul VI din Contractul colectiv de muncă, inti- tulat „Protecția socială a salariaților şi alte drepturi”, iar nu în Capitolul V, intitulat „Salarizarea”, acestea izvorăsc din raporturi de muncă şi se înscriu în componenta salarială, astfel cum aceasta este definită de art. 155

C. muncii: „Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum şi alte adaosuri”.

De altfel, o atare caracteristică rezultă şi din conținutul art. 168 alin. (1) CCM la nivel de unitate, care utilizează sintagma „suplimentare a drepturilor salariale”, „cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun”.

În acest context, este evident că drepturile pretinse prin acțiune reprezintă un „adaos” salarial, în sensul prevederilor art. 155 X. xxxxxx, astfel că, sub aspectul prescripției dreptului material la acțiune, operează termenul de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate, termen prevăzut de art. 166 alin. (1) şi art. 283 alin. (1) lit. c) X. xxxxxx, iar nu termenul de 6 luni, prevăzut de art. 283 alin. (1) lit. e), invocat de către pârâtă şi aplicabil în cazul neexecutării CCM ori a unor clauze ale acestuia.

Cum obiectul acțiunii deduse judecății îl constituie pretenții repre- zentând drepturi salariale, în mod corect a respins prima instanță excep- ția prescripției dreptului material la acțiune.

În ceea ce priveşte fondul cauzei, Curtea constată că abordarea juridică a instanței de fond este, de asemenea, corectă, în condițiile în care prevederile art. 168 alin. (1) CCM la nivel de unitate nu au suferit modificări de conținut în perioada 2003-2007, prevăzând în mod inechivoc: „Cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, salariații SC E. SA vor beneficia de câte o suplimentare a drepturilor salariale în cuan- tum de un salariu de bază mediu pe SC E. SA”.

Precizarea din cuprinsul alineatului al doilea al aceluiaşi articol, conform căreia „în anul 2003, suplimentările de la alin. (1) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”, nu poate fi interpretată în sensul pretins de către pârâtă, şi anume că respectivele suplimentări au fost introduse în salariul de bază „începând cu anul 2003”, ceea ce ar exclude acordarea acestora în perioada 2004-2007.

Rezolvarea dată acestei probleme de către prima instanță este corectă, deoarece textul art. 168 alin. (2) este inechivoc, în sensul că se referă strict la anul 2003 şi a fost reiterat cu acelaşi conținut şi în contractele colective de muncă pe anii 2004-2007. În plus, pentru aceeaşi perioadă a fost menținut şi primul alineat al art. 168, prin care dreptul în litigiu a fost instituit.

Prin urmare, în mod greşit se susține că voința reală a părților, la negocierea CCM, ar fi fost includerea adaosului de Paşti şi Crăciun în salariul de bază, începând cu anul 2003, deoarece printr-o atare inter- pretare este eliminat însuşi dreptul instituit prin art. 168 alin. (1), ceea ce ar fi impus, în mod logic, radierea definitivă a respectivei prevederi din contractele colective de muncă ulterioare anului 2003, iar nu reiterarea repetată a acesteia.

Or, nefiind desființat dreptul prevăzut de art. 168 alin. (1), acesta subzistă şi după anul 2003, fiind în mod corect acordat reclamantei de către prima instanță.

Nu prezintă relevanță majorarea ulterioară a salariilor la nivel de unitate, deoarece aceasta a avut la bază prevederile art. 128 alin. (5) şi

(6) CCM, respectiv negocierea anuală a salariului de bază minim, potrivit dispozițiilor art. 3 alin. (1), (2) şi (4) din Legea nr. 130/1996, ceea ce a atras, în mod evident, prin aplicarea coeficienților de salari- zare, creşterea generală succesivă a nivelului salariilor de bază din cadrul SC E. SA.

Prin urmare, salariul de bază mediu, la care face trimitere art. 168 alin. (1) CCM, diferă de la an la an, considerent pentru care, de aseme- nea, nu se poate susține cu succes ideea includerii suplimentărilor pentru Paşti şi Crăciun în salariul de bază, începând cu anul 2003. De altfel, însuşi termenul de „suplimentare” presupune, în mod inerent, adăugarea unei sume la câştigul pe care salariatul l-ar fi obținut în mod curent, dacă nu ar fi intervenit evenimentul pentru care adaosul salarial a fost prevăzut (Paşti şi Crăciun).

Cu alte cuvinte, o eventuală dovadă a includerii respectivelor supli- mentări în salariul de bază ar fi putut să vizeze strict perioada sărbă- torilor de Paşti şi Crăciun, în concret, câştigul din lunile martie, aprilie (în funcție de confesiunea religioasă a fiecărui salariat) şi decembrie, iar nu perioada întregului an, cum a susținut pârâta.

În ceea ce priveşte invocarea, în sprijinul interpretării date de către pârâtă prevederilor art. 168 alin. (2) CCM, a notelor nr. 3793 din 18

iunie 2007 şi 5140 din 31 august 2007, emise de către comisia paritară constituită la nivelul SC E. SA, Xxxxxx reține că prima instanță a apre- ciat în mod corect asupra inopozabilității acestora față de angajați, din cauza nerespectării cerințelor impuse imperativ prin dispozițiile art. 31 raportat la art. 25 din Legea nr. 130/1996.

Cum interpretarea dată, prin notele menționate, prevederile art. 168 CCM la nivel de unitate reprezintă, în realitate, o modificare a contrac- tului, prin eliminarea unei clauze stabilite în favoarea angajaților,

aceasta trebuia să se concretizeze într-un act adițional înregistrat la direcția generală de muncă şi protecție socială, urmând a-şi produce efecte de la data înregistrării sau de la o dată ulterioară, stabilită prin convenția părților.

Nefiind îndeplinite aceste condiții, interpretarea comisiei paritare nu poate fi primită.

În ceea ce priveşte critica vizând neprecizarea de către prima instanță a caracterului net sau brut al sumelor acordate, Xxxxxx reține că acest aspect vizează executarea hotărârii pronunțate, nefiind un motiv de nelegalitate care să poată fi invocat pe calea recursului.

Pentru considerentele anterior relevate, constatând că în cauză nu se regăsesc motivele de nelegalitate invocate prin recursul dedus judecății şi neidentificând din oficiu vreun motiv de ordine publică, potrivit dispozițiilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., Curtea a respins, ca nefondat, recursul pârâtei, conform prevederilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ.

Notă: În sens contrar, a se vedea speţa nr. 4.

4. Interpretarea clauzelor Contractului colectiv de mun- că la nivel de unitate. Principiul in dubio pro reo. Obiectul expertizei

C. civ., art. 969, art. 978

X. xxxxxx, art. 236 alin. (4)

C. proc. civ., art. 201

▪ Convenţiile legal făcute au putere de lege între părţile con- tractante, iar contractele colective de muncă încheiate cu respec- tarea dispoziţiilor legale constituie legea părţilor.

▪ Interpretarea clauzei îndoielnice se face în sensul în care produce un efect, fără a fi ignorat principiul in dubio pro reo, potrivit căruia xxxxxx trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speţă angajatorul.

▪ Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimen- tărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun în anul 2003 a fost menţinută şi în următorii ani este evidenţiată prin faptul că salariile de bază au avut o evoluţie crescătoare, ce a rezultat din analiza menţiunilor efectuate în carnetul de muncă, cât şi din expertiza contabilă efectuată. Dacă s-ar fi avut în vedere ca începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, atunci s-ar fi înscris în

carnetul de muncă un salariu diminuat faţă de salariul acordat în anul 2003.

▪ Obiectul expertizei, în raport de dispoziţiile art. 201 C. proc. civ., îl constituie împrejurările de fapt a căror lămurire impune con- sultarea unui specialist, iar nu problemele de drept asupra cărora instanţa este chemată să se pronunţe.

Expertul şi-a depăşit atribuţiile, procedând la interpretarea clauzelor contractuale şi a dispoziţiilor legale incidente, întrucât concluziile sale, în sensul că suplimentările salariale pretinse nu ar fi fost incluse în salariul de bază ulterior anului 2003, nu au cores- pondent în situaţia de fapt rezultată din documentele contabile examinate.

C.A. Bucureşti, s. a VII-a civ., confl. mun. şi asig. soc., decizia civilă nr. 5589/R din 14 octombrie 2009, nepublicată

Prin sentința civilă nr. 288 din data de 18.02.2009, pronunțată de către Tribunalul Teleorman, Secția de conflicte de muncă, asigurări sociale şi de contencios administrativ şi fiscal, complet specializat pentru conflicte de muncă şi asigurări sociale, s-a admis în parte acțiu- nea civilă formulată de reclamanți, în contradictoriu cu pârâta SC P. SA Bucureşti şi, pe cale de consecință, s-a obligat pârâtul la plata către fiecare reclamant în parte a sumei de 7.123 lei brut, actualizată cu indicele de inflație la data scadenței, reprezentând drepturi salariale cuvenite şi neachitate pentru perioada sărbătorilor de Paşti 2005, 2006, 2007 şi Crăciun 2004, 2005, 2006.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că, prin CCM pe unitate pentru anul 2004, se stabileşte în art. 168 o supli- mentare a drepturilor salariale în cuantum de un salariu de bază mediu pe SC P. SA, cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi de Crăciun şi că, prin alin. (2) al aceluiaşi articol, se precizează că, pentru anul 2003, supli- mentările de la alin. (1) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

S-a apreciat că au fost menținute dispozițiile art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă pe unitate, negociate şi aplicabile la nivelul SC P. SA, pe anii 2004, 2005 şi 2006.

S-a constatat că alin. (2) al art. 168 a fost însă modificat în forma:

„În anul 2003, suplimentările salariale de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”, fără a se fi dispus în acest sens şi pentru viitor şi fără să se specifice în acest sens şi în contractele colective de muncă incluse ulterior acestui an.

Prin urmare, societatea nu şi-a îndeplinit obligațiile de a negocia cu

F.S.L.I. P., conform dispozițiilor art. 168 CCM, dispoziții care au fost menținute în contractele încheiate în toți anii ulteriori.

S-a mai reținut că, potrivit art. 969 C. civ., „convențiile legal făcute au putere de lege între părțile contractante” şi, prin urmare, dispozițiile din CCM pe care reclamanta îşi întemeiază pretențiile nu sunt des- ființate, astfel că trebuie să îşi producă efectele juridice avute în vedere de părți la data încheierii.

S-a avut în vedere că, potrivit art. 1 alin. (1) din Legea nr.130/1999, contractul colectiv de muncă este convenția încheiată între patron şi organizația patronală, pe de o parte, şi salariați, reprezentați prin sindicate ori alt mod prevăzut de lege, de cealaltă parte, prin care se stabilesc clauzele privind condițiile de muncă, salarizare, precum şi alte drepturi şi obligații ce decurg din raporturile de muncă şi că prevederile art. 31 din Legea nr.130/1999 dispun că poate interveni modificarea clauzelor contractelor colective de muncă, pe parcursul executării lui, în condițiile legii, ori de câte ori părțile convin acest lucru.

S-a apreciat că modificările aduse CCM se comunică, în scris, organului la care se păstrează şi devin aplicabile de la data înregistrării sau la o dată ulterioară, potrivit convenției părților.

S-a arătat că, potrivit art. 236 alin. (4) X. xxxxxx, contractele colec- tive de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților.

S-a reținut că, aşadar, normele enunțate subscriu contractelor colec- tive de muncă, voinței părților semnatare, raportând aceste acte juridice cadrului general de reglementare a contractului, ca act juridic bilateral, iar legea statuează în sensul că dispozițiile CCM reflectă voința parte- nerilor sociali, care trebuie să se manifeste întotdeauna în conformitate cu prevederile legale.

S-a avut în vedere că textul art. 31 din Legea nr. 130/1999 cuprinde o normă permisivă, care dă posibilitatea modificării clauzelor CCM, ori de câte ori părțile convin acest lucru, dar cu precizarea formalităților care trebuie îndeplinite pentru a da eficiență unor astfel de modificări şi că se reia un principiu de bază aplicabil tuturor actelor juridice bilate- rale, în sensul că ele pot fi modificate potrivit acordului de voință al părților, dar numai până la momentul încetării efectelor acestuia.

În acelaşi sens, s-a apreciat că şi contractul colectiv de muncă poate fi modificat de părți doar pe parcursul executării lui, interpretarea şi reformarea conținutului unei clauze urmând să îşi producă efecte până la momentul încetării efectelor contractului.

De asemenea, s-a constatat că, în speță, înscrisurile depuse de pârâtă au vizat o reinterpretare a clauzelor cuprinse în art. 168 alin. (1) şi (2) CCM la nivel de unitate, realizată după momentul încetării efectelor fiecărui contract colectiv de muncă anual şi în totală contradicție cu textul neechivoc al prevederii.

S-a motivat că prevederile art. 168 alin. (2) prevăd, în fiecare dintre aceste contracte, că suplimentările de la alin. (1) au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat doar în anul 2003, fiind indubitabil faptul că aceleaşi drepturi nu au fost incluse în salariul de bază al salariaților şi pe anul în curs, câtă vreme s-a menținut în acelaşi timp şi textul alin. (1), iar, pe de altă parte, s-a reținut că părțile nu au consemnat în CCM pe anii 2005 şi 2006 faptul că aceleaşi suplimentări salariale au fost incluse în salariile de bază pe anii precedenți, o asemenea interpretare fiind făcută abia în anul 2007.

Astfel, s-a considerat că interpretarea clauzei peste termenul pentru care a fost încheiat contractul şi cu încălcarea dispozițiilor art. 31 din Legea nr. 130/1999 nu poate produce efecte care să înlăture conținutul explicit al prevederilor invocate.

S-a mai reținut că pârâta a invocat respectiv hotărârea nr. 12/18.06.2007, în care se menționează că s-au luat în considerare dispozițiile CCM la nivel de SC P. SA, încheiat între SC P. SA şi

F.S.L.I. P., sens în care s-a stabilit că la momentul negocierilor colec- tive, voința comună a părților a fost aceea că, începând cu anul 2003, primele de Paşti şi Crăciun să fie introduse în salariile de bază ale fiecărui angajat SC P.

Cu privire la această apărare, s-a reținut că un contract încheiat în mod valabil reprezintă voința părților atâta timp cât nu a fost desființat şi, prin urmare, capătă putere de lege între părțile contractante, iar, potrivit art. 1 C. civ., legea dispune numai pentru viitor, ea nu are putere retroactivă.

S-a arătat că legea mai favorabilă se aplică numai în cazul infrac- țiunilor, unde este vorba de libertatea unei persoane şi în cazul contra- vențiilor, nicidecum în civil, cu atât mai mult cu cât dispozițiile unui contract colectiv de muncă reflectă voința părților din momentul încheierii acestuia.

S-a apreciat că prin această hotărâre a comisiei paritare a SC P. SA, care poartă dată certă, fiind din anul 2007, luna iunie, se urmăreşte inte- resul societății în defavoarea foştilor salariați, prin modificarea retro- activă, a clauzelor contractelor de muncă încheiate pe anii 2004, 2005, 2006, 2007.

S-a mai arătat că, prin încheierea de şedință din data de 22 octom- brie 2008, a fost încuviințată proba cu expertiză contabilă, stabilindu-se ca obiective: determinarea primelor de Paşti şi Crăciun raportat la majo- rările salariale care au avut loc pe perioada solicitată de reclamanți, dacă suplimentările salariale reprezentând primele de Paşti şi Crăciun au fost incluse în salariile de bază ale reclamanților şi dacă suplimentările sala- riale care au fost incluse în salariul pe anul 2003 au subzistat pe toată perioada solicitată de reclamanți, dacă nu au fost incluse aceste supli- mentări salariale în salariile reclamanților, să se determine cuantumul acestor drepturi salariale pentru fiecare sărbătoare şi pentru fiecare an în parte.

De asemenea, s-a reținut că raportul de expertiză contabilă, întocmit de expert, s-a depus la dosar, iar instanța l-a omologat.

Din raportul de expertiză contabilă a rezultat că, în anii 2004-2007, nu este inclus în salariul de bază cuantumul suplimentărilor salariale pe fiecare sărbătoare şi pe fiecare an pentru fiecare reclamant.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs motivat recurenta SC P. SA, membru OMV Grup, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie. În motivarea recursului, recurenta a arătat că promovarea acțiunii este prematură, întrucât dreptul de a formula acțiunea nu se poate consi- dera născut, cât timp nu au avut loc negocierile în baza cărora cuan- tumul exact al sumelor ar fi trebuit stabilit. S-a susținut că, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, drepturile salariale suplimentare nu se acordă automat, ci doar subsecvent negocierilor anuale, ce ar avea loc cu 15 zile calendaristice înaintea celor două evenimente anuale,

Paşti şi Crăciun.

A mai arătat recurenta că dreptul la acțiune este prescris, față de dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) X. xxxxxx, având în vedere că drep- turile pretinse nu au natură salarială, nu au caracter continuu şi nu reprezintă contraprestația oferită salariatului corespunzător activității desfăşurate, ci sunt exclusiv drepturi acordate prin CCM salariaților, în scopul de a le oferi protecție socială.

Un alt motiv de recurs este în sensul că sumele solicitate au fost incluse în salariul lunar acordat, societatea achitând toate drepturile salariale în conformitate cu prevederile CCM, împrejurare confirmată atât de reprezentanții salariaților, cât şi de instanțele învestite cu soluțio- narea unor litigii similare.

În fine, în ultimul motiv de recurs, recurenta a criticat modalitatea de calcul invocată în susținerea acțiunii, întrucât aceasta se raportează la

nivelul salariului mediu brut pe societate, deşi, potrivit dispozițiilor la art. 168 alin. (1) din Contractele colective de muncă la nivel de unitate pentru anii 2004-2007, baza de calcul o reprezintă salariul de bază mediu la nivel de SC P., ale cărui valori au fost diferite de valorile prezentate de către reclamantă.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, prin prisma criticilor invocate de către recurentă, încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 C. proc. civ., cât şi din oficiu, conform art. 3041 C. proc. civ., Curtea reține următoarele:

Cu privire la excepția prematurității acțiunii, Xxxxxx constată că nu poate fi reținută susținerea recurentei potrivit căreia dreptul de a formula acțiunea nu este născut, întrucât nu au avut loc negocierile în baza cărora cuantumul exact al sumelor datorate cu titlu de primă de Paşti şi de Crăciun ar fi trebuit stabilit.

Temeiul pentru invocarea de către recurentă a acestei excepții a fost absența negocierilor dintre patronat şi sindicate, împrejurare ce presu- pune culpa angajatorului şi care nu poate fi imputată reclamantului, al cărui drept de a beneficia de suplimentările salariale prevăzute în con- tractele colective de muncă nu poate fi negat.

Mai mult decât atât, prin invocarea prevederilor art. 283 alin. (1) lit. e) X. xxxxxx, în susținerea excepției prescripției dreptului la acțiune, recurenta a recunoscut, implicit, că dreptul la acțiune este născut şi actual, astfel încât nu se putea afirma că acțiunea este prematur formulată.

Referitor la excepția prescripției dreptului material la acțiune, Curtea reține că, în mod greşit, recurenta a avut în vedere dispozițiile art. 283 alin. (1) lit. e) X. xxxxxx, câtă vreme obiectul conflictului individual de muncă priveşte plata unor drepturi salariale neacordate, ceea ce atrage incidența prevederilor art. 283 alin. (1) lit. c) din acelaşi cod. Aşa fiind, cererea poate fi formulată în termen de 3 ani de la data naşterii dreptului la acțiune.

În ceea ce priveşte motivul de ordine publică vizând necompetența teritorială a instanței de fond, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., Curtea reține netemeinicia acestuia, având în vedere faptul că pricina a fost legal soluționată în primă instanță de către tribunalul în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, în conformitate cu prevederile art. 284 alin. (2) X. xxxxxx, care stipulează că cererile referitoare la con- flictele de muncă se adresează instanței competente în a cărei cir- cumscripție reclamantul îşi are domiciliul sau reşedința ori, după caz, sediul.

Apărarea recurentei sub acest aspect nu poate fi primită de către Xxxxx, întrucât art. 73 din Legea nr. 168/1999, invocat de către aceasta, a fost abrogat implicit, ca urmare a adoptării noului Cod al muncii, care, în art. 298 alin. (2), prevede că la data intrării sale în vigoare se abrogă orice dispoziții contrare acestuia.

În privința fondului cauzei, Curtea reține că prin acțiunea dedusă judecății s-a solicitat obligarea SC P. SA la plata unor drepturi băneşti reprezentând suplimente salariale de Paşti şi de Crăciun, în temeiul art. 168 alin. (1) CCM la nivelul societății.

Potrivit art. 168 alin. (1) CCM pe anul 2003, invocat drept temei al acțiunii deduse judecății, salariații SNP P. SA cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun aveau dreptul la o suplimentare a drepturilor salariale, în cuantum de un salariu de bază mediu pe SNP P. SA, urmând ca înainte cu minimum 15 zile de fiecare eveniment, să se înceapă negocierile cu F.S.L.I. P. în vederea stabilirii valorii concrete, modalității de acordare, condițiilor, criteriilor şi beneficiarilor dreptu- rilor suplimentare.

Cu ocazia negocierilor contractului de muncă aplicabil la nivelul societății pârâte, prin actul adițional la CCM încheiat în anul 2003, părțile contractante au hotărât prelungirea cu un an aplicarea vechiului contract, adăugând la art. 168 un nou alineat, potrivit căruia, pentru anul 2003, suplimentările de la alin. (1) vor fi introduse în salariul de bază al fiecărui salariat, conform modalității şi în condițiile negociate cu

F.S.L.I. P.

Prin urmare, rezultă că părțile contractante (patronatul şi sindicatul) au convenit ca suplimentările salariale privind primele de Paşti şi de Crăciun să fie introduse în salariul de bază al fiecărui salariat pentru anul 2004, de vreme ce au menținut şi pentru acest an prevederile art. 168 alin. (2) CCM aplicabil pe anul 2003.

În anul 2005, patronatul şi sindicatul au stabilit printr-un act adițional prelungirea celui existent anterior, la care au adus unele modi- ficări, care au vizat şi alin. (2) al art. 168, în care s-a stipulat că „în anul 2003, suplimentările salariale de la alin. (1) al prezentului articol au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat”.

Aceeaşi formulare a prevederilor art. 168 CCM anterior, cu modificările adăugate, s-a menținut şi în CCM încheiat pentru anul 2006, înregistrat la D.M.S.S.F. Bucureşti sub nr. 1054 din 24.02.2006, precum şi în Contractul colectiv pentru anul 2007.

De evidențiat că, în cauză, nu s-a contestat faptul că pentru anul 2003 suplimentările salariale cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun au fost introduse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Curtea reține că voința reală a părților la data negocierii şi încheierii contractelor de muncă la nivel de unitate aplicabile pentru perioada anilor 2004-2007 a fost aceea de a evidenția că drepturile suplimentare acordate cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun au fost incluse în salariul de bază încă din anul 2003 şi că în aceeaşi modalitate urmează a fi achitate şi în anii 2004-2007.

Pentru acest considerent au fost menținute şi pentru anul 2004 prevederile art. 268 alin. (2) CCM aplicabil pe anul 2003, iar ulterior a fost reformulată această clauză, începând cu anul 2005, în sensul că în anul 2003, suplimentările de la art. 168 alin. (1) au fost incluse în salariul de bază al fiecărui salariat.

Fiind o clauza îndoielnică, Xxxxxx apreciază că interpretarea xxxxxxx xxxxxxxx în art. 168 alin. (2) CCM se face potrivit art. 978 C. civ., în sensul în care produce un efect, respectiv acela că suplimentările de Paşti şi Crăciun au fost incluse în salariile de bază începând cu anul 2003.

De asemenea, nu poate fi ignorat nici principiul in dubio pro reo, potrivit căruia xxxxxx trebuie interpretată în favoarea celui care s-a obligat, în speță, angajatorul.

Prin urmare, se poate concluziona că în contractele colective la nivel de unitate valabile pe anii 2004-2007 s-au menținut prevederile art. 168 alin. (1) şi s-a stabilit prin art. 168 alin. (2) că, începând cu anul 2003, suplimentările salariale de Paşti şi Crăciun să fie incluse în salariile de bază.

Această clauză a art. 168 alin. (2) CCM aplicabil pe anul 2003 a fost interpretată în acelaşi sens şi de către Comisia Paritară, ale cărei hotărâri sunt obligatorii pentru părțile semnatare ale CCM.

Astfel, Comisia Paritară a reținut că respectiva clauză înscrisă la art. 168 alin. (2) CCM aplicabil, aşa cum a fost modificat prin actele adiționale încheiate în anii 2004-2006, se interpretează în sensul că, începând cu anul 2003, părțile au înțeles să includă în salariul de bază al angajaților suplimentările salariale prevăzute la alin. (1), drepturile urmând a fi acordate sub această formă.

Concluzia Comisiei Paritare a fost în sensul că, începând cu anul 2003, față de împrejurarea că primele au fost incluse în salariile de bază ale angajaților, părțile contractante au considerat clauza înscrisă la art. 168 alin. (1) ca rămasă fără obiect, întrucât primele nu mai erau

individualizate în mod distinct, ci erau parte a salariului de bază. Negocierile ulterioare au privit majorarea salariului de bază aşa cum acesta a rezultat după includerea primelor.

Împrejurarea că introducerea în salariul de bază a suplimentărilor salariale acordate cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun în anul 2003 a fost menținută şi în următorii ani este evidențiată prin faptul că sala- riile de bază au avut o evoluție crescătoare, astfel cum rezultă din analiza mențiunilor efectuate în carnetul de muncă, cât şi a expertizei contabile administrate în cauză.

În urma aplicării prevederilor CCM din 2003, a avut loc o reaşezare a salariilor medii de bază, în sensul majorării acestora, care nu au scăzut în perioada 2004-2007.

Dacă s-ar fi avut în vedere ca începând cu anul 2004 să se excludă salariile acordate cu ocazia sărbătorilor de Paşti şi Crăciun, atunci s-ar fi înscris în carnetul de muncă un salariu diminuat față de salariul acordat în anul 2003, or, din actele dosarului nu a rezultat o astfel de micşorare a salariului începând cu anul 2004.

Prin raportul de expertiză contabilă efectuat în fața primei instanțe s-a reținut că nivelul suplimentărilor salariale de Paşti şi Crăciun, intro- duse în salariul de bază în anul 2003 în mod egal pentru toți salariații SC P., negociat de părți, a fost de 687.500 lei şi s-a subliniat că din analiza înscrierilor din carnetul de muncă a rezultat că această sumă a rămas inclusă în salariul de bază, constatându-se că în următorii ani nu s-au înregistrat diminuări ale salariului de bază.

Expertul desemnat în cauză a concluzionat că în anii 2004-2007 suplimentările salariale nu sunt incluse în salariul de bază, în condițiile în care interpretarea art. 168 CCM este aceea că introducerea supli- mentărilor pentru cele două sărbători în anul 2003 în salariul de bază nu înlătură dreptul salariaților reclamanți de a beneficia în fiecare dintre anii 2004-2007 de aceste suplimentări, fie prin introducerea acestora în salariul de bază în fiecare din aceşti ani, aşa cum s-a întâmplat în anul 2003, fie prin acordarea acestora distinct, ca şi părți variabile stabilite în condițiile art. 168 alin. (1), rămas în aceeaşi interpretare, neschimbat în perioada 2003-2007.

Curtea reține că expertul şi-a depăşit atribuțiile, procedând la interpretarea xxxxxxxxx contractuale şi a dispozițiilor legale incidente, întrucât concluziile sale în sensul că suplimentările salariale pretinse în cauză nu ar fi fost incluse în salariul de bază ulterior anului 2003 nu au corespondent în situația de fapt rezultată din documentele contabile examinate.

Xxxxxx constată că obiectul expertizei, în raport de dispozițiile art. 201 C. proc. civ., îl constituie împrejurările de fapt a căror lămurire impune consultarea unui specialist, iar nu problemele de drept asupra cărora instanța este chemată să se pronunțe.

Prin urmare, prima instanță a omologat în mod greşit raportul de expertiză efectuat în cauză, în condițiile în care punctul de vedere expri- mat de către expert nu se coroborează cu celelalte înscrisuri administrate în cauză şi nici cu propriile constatări ale acestuia, conform cărora suplimentările salariale de Paşti şi Crăciun au fost introduse în salariul de bază în anul 2003, nefiind înregistrate în următorii ani diminuări ale salariului de bază.

Pentru aceste considerente, Curtea a admis recursul, în baza dispo- zițiilor art. 312 alin. (1) C. proc. civ., a modificat sentința recurată, în sensul că a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Notă: În sens contrar, a se vedea speţa nr. 3.

5. Drepturi băneşti rezultate din executarea unui contract de performanţă

X. xxxxxx, art. 156

▪ Contractul de performanţă reprezintă o anexă la contractul individual de muncă, având, prin urmare, aceeaşi durată ca actul care a dat naştere raporturilor juridice de muncă dintre părţi.

▪ Contractele de aderare la contractul de performanţă au caracter accesoriu în raport de contractul de performanţă, fiind grefate pe acesta şi depinzând în mod esenţial de derularea acestuia, astfel încât nu mai produc efecte după încetarea con- tractului de performanţă, care, la rândul său, nu poate supravieţui încetării contractului individual de muncă.

▪ În condiţiile în care angajatorul nu a depus anexa la contrac-

tul de performanţă, care cuprindea criteriile de performanţă şi obiectivele în funcţie de care salariatul putea beneficia de drep- turile salariale pretinse, nu se poate reţine că nerespectarea unei obligaţii de către un partener contractual al angajatorului repre- zintă un factor care afectează gradul de realizare a obiectivelor şi criteriilor de performanţă.

C.A. Cluj, s. civ., mun., asig. soc., min. şi fam., decizia civilă nr. 835 din 9 aprilie 2008, în Jurindex

Prin sentința civilă nr. 194 din 06.02.2008, pronunțată de Tribunalul Cluj, a fost admisă acțiunea formulată de reclamantul B.J.D., în contra- dictoriu cu pârâta R.A.G.C.L. Câmpia U. şi, în consecință, a fost obli- gată pârâta să plătească reclamantului suma de 20.150,11 lei, repre- zentând drepturi salariale restante, corespunzătoare contractelor de per- formanță încheiate, aferente anilor 2003 şi 2004. A fost admisă excepția prescripției dreptului material la acțiune, invocată de instanță, în ce priveşte drepturile salariale aferente anului 2002, vizând cererile de inter- venție formulate. A fost admisă în parte cererea de intervenție în nume propriu, formulată de intervenienți, în contradictoriu cu pârâta R.A.G.C.L. Câmpia U. şi, în consecință, a obligat pârâta să plătească intervenienților drepturile salariale corespunzătoare contractelor de performanță încheiate, aferente anilor 2003 şi 2004. A fost respinsă ca prescrisă cererea intervenienților pentru drepturile salariale aferente anului 2002.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamantul, în data de 23.07.2001, a fost ales preşedinte al Consiliului de Administrație, respectiv director la regia pârâtă, încheindu-se contractul de performanță nr. 7359/10.10.2001, anexă la contractul individual de muncă nr. 5532/24.07.2001.

La dosar s-au depus actele adiționale încheiate în anii 2003 şi 2004, prin care s-a specificat că art. 8 din contractul de performanță se modi- fică şi se actualizează, potrivit cu obiectivele şi criteriile de performanță. De asemenea, intervenienții în nume propriu au depus contractele de aderare încheiate în anii 2001, 2002, 2003 şi 2004, care, la art. 5, men- ționează numărul de salarii de bază la care au dreptul aceştia, după apro- barea bilanțului contabil anual şi condiționat de realizarea obiectivelor şi

criteriilor de performanță.

Din analiza extrasului procesului-verbal nr. 39 din data de 29.04.2004, instanța constată că la punctul 4 – Diverse s-a consemnat că în urma votului s-a aprobat acordarea a 4 salarii de bază pentru recla- mantul B.D., avându-se în vedere că s-au realizat criteriile şi obiectivele de performanță pe anul 2003, conform bilanțului pe acest an.

Instanța nu poate reține susținerea pârâtei privind dificultățile financiare, atâta timp cât, potrivit art. 156 C. muncii, salariile se plătesc înaintea oricăror alte obligații băneşti ale angajatorilor, iar cuantumul acestora este nesemnificativ raportat la alte costuri. Pârâta trebuia să achite drepturile salariale la data când acestea au fost aprobate, respectiv de la data de 29.04.2004.

Având în vedere prevederile art. 283 lit. c) X. xxxxxx, potrivit căruia cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate