MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
MINISTERUL EDUCAȚIEI NAȚIONALE
UNIVERSITATEA ,,XXXXXX XXXXX” DIN SIBIU INSTITUTUL DE STUDII UNIVERSITARE DE DOCTORAT DOMENIUL DE DOCTORAT „DREPT”
TEZĂ DE DOCTORAT
TRANSMITEREA CONTRACTUALĂ A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR, CONFORM LEGII NR. 8/1996 PRIVIND
DREPTUL DE AUTOR ȘI DREPTURILE CONEXE
(Rezumat)
CONDUCĂTOR DE DOCTORAT
Prof. univ. xx. XXXXXX XXXXXXXX
XXXXXXXXX XXXXXXX (XXXXXXXXX) XXXXXXX XXXXXXXX
XXXXX 2017
MOTO
„Dreptul proprietății intelectuale este una dintre materiile cele mai pasionante, mai vii și mai subtile. Pentru că ea este legată mai mult decât oricare alta de creativitate și de comerț, adică de ceea ce fac oamenii să fie cu adevărat bogați”.
Xxxxxx XXX, București, 2016.
PLANUL TEZEI DE DOCTORAT
LISTA DE ABREVIERI 13
INTRODUCERE… 15
CAPITOLUL I ASPECTE GENERALE REFERITOARE LA CONTRACTUL CIVIL
1.1. CONSIDERAȚII PRIVIND CONCEPTUL DE CONTRACT CIVIL 1.1.1. Precizări prealabile. 19
1.1.2. Definiția contractului civil 19
1.1.3. Aspecte generale referitoare la clasificarea contractelor civile 24
1.2. PRINCIPIUL LIBERTĂȚII CONTRACTUALE
1.2.1. Precizări prealabile. 28
1.2.2. Ordinea publică și libertatea contractuală 36
1.2.3. Bunele moravuri și libertatea contractuală 37
1.3. ASPECTE GENERALE REFERITOARE LA ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI CIVIL
1.3.1. Precizări prealabile 39
1.3.2. Oferta de a contracta 40
1.3.3. Acceptarea ofertei de a contracta 45
1.3.4. Momentul și locul încheierii contractului civil 46
1.4. EFECTELE CONTRACTULUI
1.4.1. Forța obligatorie a contractului între părțile contractante
1.4.1.1. Precizări prealabile. 50
1.4.1.2. Conținutul principiului obligativității contractului între părțile contractante. 53
1.4.2. Efectele contractului față de terți
1.4.2.1. Principiul relativității efectelor contractului față de terți 57
1.4.2.2. Domeniul de aplicare a principiului relativității efectelor contractului față de terți 61
1.5. REMEDIILE NEEXECUTĂRII CONTRACTULUI
1.5.1. Precizări prealabile 62
1.5.2. Termenul suplimentar de executare 64
1.5.3. Executarea silită în natură 65
1.5.4. Excepția de neexecutare 66
1.5.5. Rezoluțiunea și rezilierea contractului
1.5.5.1. Precizări prealabile. 69
1.5.5.2. Domeniul de aplicare a rezoluțiunii sau rezilierii contractului 71
1.5.5.3. Modalitățile rezoluțiunii sau rezilierii contractului 71
1.5.5.4. Efectele rezoluțiunii și ale rezilierii contractului 73
1.6. ASPECTE GENERALE REFERITOARE LA NULITATEA CONTRACTULUI
1.6.1. Precizări prealabile. 73
1.6.2. Delimitarea nulității de alte sancțiuni de drept civil
1.6.2.1. Nulitatea și rezoluțiunea sau rezilierea. 75
1.6.2.2. Nulitatea și revocarea… 75
1.6.2.3. Nulitatea și caducitatea. 76
1.6.2.4. Nulitatea și inopozabilitatea. 77
1.6.2.5. Nulitatea și reducțiunea. 78
1.6.2.6. Nulitatea și decăderea. 78
1.6.3. Clasificarea nulității contractului 79
1.6.4. Nulitatea absolută 81
1.6.5. Nulitatea relativă 82
1.6.6. Efectele nulității contractului
1.6.6.1. Precizări prealabile. 84
1.6.6.2. Principiul retroactivității efectelor nulității contractului 84
1.6.6.3. Principiul repunerii părților în situația anterioară încheierii contractului 85
1.6.6.4. Principiul anulării contractului subsecvent 85
CAPITOLUL II CONSIDERAȚII GENERALE REFERITOARE LA DREPTURILE DE AUTOR
2.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR
2.1.1. Precizări prealabile 88
2.1.2. Definiția dreptului de autor 91
2.2. DREPTURILE MORALE DE AUTOR
2.2.1. Conceptul de drepturi morale de autor 94
2.2.2. Reglementarea drepturilor morale de autor în Legea nr. 8/1996
2.2.2.1. Precizări prealabile. 102
2.2.2.2. Dreptul de a divulga opera. 107
2.2.2.3. Dreptul de paternitate asupra operei 112
2.2.2.4. Dreptul de a decide numele sub care opera este adusă la cunoștință publică. 114
2.2.2.5. Dreptul de a pretinde respectarea integrității operei 116
2.2.2.6. Dreptul de a retracta opera. 119
2.3. DREPTURILE PATRIMONIALE DE AUTOR
2.3.1. Conceptul de drepturi patrimoniale de autor 120
2.3.2. Dreptul de a utiliza opera 124
2.3.3. Dreptul de suită 126
CAPITOLUL III CONTRACTUL DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
3.1. ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTRACTUL DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
3.1.1. Precizări prealabile 131
3.1.2. Natura juridică a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor 132
3.1.3. Definiția contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor 136
3.1.4. Reglementarea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor 140
3.1.5. Caracterele juridice ale contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor
3.1.5.1. Precizări prealabile. 142
3.1.5.2. Caracterul consensual 142
3.1.5.3. Caracterul sinalagmatic. 144
3.1.5.4. Caracterul oneros 144
3.1.5.5. Caracterul de contract cu executare succesivă. 146
3.1.5.6. Caracterul intuitu personae 147
3.1.5.7. Caracterul limitat 147
3.1.5.8. Caracterul exclusiv 148
3.2. OBIECTUL CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
3.2.1. Precizări prealabile 149
3.2.2. Drepturile care fac obiectul obligației în cazul contractului de cesiune 152
3.3. PĂRȚILE CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR
PATRIMONIALE DE AUTOR
3.3.1. Precizări prealabile 157
3.3.2. Cedentul 158
3.3.3. Cesionarul 160
3.4. REMUNERAȚIA ÎN CAZUL CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR. 161
3.5. REVIZUIREA CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
3.5.1. Precizări prealabile 166
3.5.2. Aspecte particulare privind revizuirea contractului de cesiune. 168
3.6. ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
3.6.1. Desființarea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor 173
3.6.2. Nulitatea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor
.....................................................................................................................177
3.7. ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND SOLUȚIONAREA LITIGIILOR REFERITOARE LA CONTRACTUL DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR. 180
CAPITOLUL IV SPECII ALE CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR ÎN REGLEMENTAREA LEGII NR. 8/1996
4.1. CONTRACTUL DE EDITARE
4.1.1. Precizări prealabile 182
4.1.2. Evoluția în timp a reglementărilor referitoare la contractul de editare
4.1.2.1. Contractul de editare în reglementarea Legii nr. 596/1946 183
4.1.2.2. Contractul de editare în reglementarea Decretului nr. 17/1948 185
4.1.2.3. Contractul de editare în reglementarea Decretului nr. 19/1950 187
4.1.2.4. Contractul de editare în reglementarea Decretului nr. 321/1956 189
4.1.3. Contractul de editare în reglementarea Legii nr. 8/1996
4.1.3.1. Regimul juridic aplicabil contractului de editare. 190
4.1.3.2. Definiția contractului de editare. 190
4.1.3.3. Caracterele juridice ale contractului de editare. 192
4.1.3.4. Domeniul contractului de editare. 200
4.1.4. Părțile din contractul de editare
4.1.4.1. Precizări prealabile. 203
4.1.4.2. Titularul dreptului de autor. 203
4.1.4.3. Editorul 205
4.1.5. Obiectul contractului de editare
4.1.5.1. Precizări prealabile. 209
4.1.5.2. Drepturile patrimoniale de autor a căror folosință poate fi transmisă pe calea contractului de editare. 210
4.1.5.3. Reproducerea operei 211
4.1.5.4. Distribuirea operei 211
4.1.5.5. Traducerea și adaptarea operei 214
4.1.5.6. Publicarea operei în formă electronică. 215
4.1.5.7. Distrugerea operei sau a copiilor realizate după aceasta. 216
4.1.6. Stabilirea și plata remunerației
4.1.6.1. Stabilirea remunerației 219
4.1.6.2. Plata remunerației 220
4.1.7. Forma și clauzele contractului de editare 221
4.1.8. Efectele contractului de editare
4.1.8.1. Precizări prealabile. 223
4.1.8.2. Obligația titularului dreptului de autor de a preda editorului originalul operei la termenul stabilit 226
4.1.8.3. Obligațiile editorului 228
4.1.9. Revizuirea contractului de editare 232
4.1.10. Cesiunea contractului de editare 232
4.1.11. Încetarea contractului de editare
4.1.11.1. Precizări prealabile. 234
4.1.11.2. Împlinirea termenului contractului de editare. 235
4.1.11.3. Epuizarea ultimei ediții convenite. 235
4.1.11.4. Nulitatea contractului de editare. 236
4.1.11.5. Desființarea contractului de editare. 237
4.1.12. Competența instanțelor de judecată de a soluționa litigiile născute din contractul de editare 243
4.2. CONTRACTUL DE REPREZENTARE TEATRALĂ SAU DE EXECUȚIE MUZICALĂ
4.2.1. Sediul materiei 244
4.2.2. Definiția contractului de reprezentare teatrală sau de execuție
muzicală 245
4.2.3. Obiectul contractului de reprezentare teatrală sau de execuție
muzicală 250
4.2.4. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală de alte contracte
4.2.4.1. Precizări prealabile. 258
4.2.4.2. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală față de contractul de antrepriză… 259
4.2.4.3. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală față de contractul de mandat 260
4.2.4.4. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală față de contractul de asociere în participațiune. 261
4.2.4.5. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală față de contractul de vânzare. 262
4.2.4.6. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală față de contractul de comandă. 263
4.2.5. Caracterele juridice ale contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
4.2.5.1. Precizări prealabile. 263
4.2.5.2. Caracterul numit 263
4.2.5.3. Caracterul consensual 264
4.2.5.4. Caracterul sinalagmatic. 265
4.2.5.5. Caracterul oneros 265
4.2.5.6. Caracterul comutativ 267
4.2.5.7. Caracterul de contract translativ de folosință. 267
4.2.5.8. Caracterul de contract cu executare succesivă. 268
4.2.5.9. Caracterul intuitu personae 268
4.2.6. Modalitățile contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală 270
4.2.7. Părțile din contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
4.2.7.1. Precizări prealabile. 272
4.2.7.2. Titularul drepturilor patrimoniale de autor (cedentul). 272
4.2.7.3. Cesionarul 274
4.2.8. Forma contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
…….............................................................................................................275
4.2.9. Conținutul contractului de reprezentare teatrală sau de execuție
muzicală 278
4.2.10. Efectele contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
4.2.10.1. Obligațiile cesionarului 281
4.2.10.2. Obligațiile titularului dreptului de autor (cedentului). 289
4.2.11. Încetarea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
4.2.11.1. Precizări prealabile. 291
4.2.11.2. Rezilierea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție
muzicală… 291
4.2.11.3. Desființarea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală… 292
4.3. CONTRACTUL DE COMANDĂ
4.3.1. Natura juridică și reglementarea contractului de comandă 294
4.3.2. Definiția contractului de comandă 295
4.3.3. Caracterele juridice ale contractului de comandă 299
4.3.4. Părțile contractului de comandă 300
4.3.5. Obiectul contractului de comandă 301
4.3.6. Conținutul contractului de comandă 304
4.3.7. Efectele contractului de comandă
4.3.7.1. Precizări prealabile. 305
4.3.7.2. Obligația de a realiza opera. 306
4.3.7.3. Obligația de a preda opera. 307
4.3.7.4. Obligația de plată a prețului 309
4.3.7.5. Obligația de a plăti lucrările pregătitoare. 310
4.3.8. Încetarea contractului de comandă 310
4.4. CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE A OPEREI
4.4.1. Precizări prealabile. 313
4.4.2. Regimul juridic aplicabil contractului de închiriere a operei 314
4.4.3. Definiția contractului de închiriere a operei 317
4.4.4. Delimitarea contractului de închiriere a operei de alte contracte
4.4.4.1. Precizări prealabile. 323
4.4.4.2. Delimitarea contractului de închiriere a operei de contractul de împrumut public… 323
4.4.4.3. Delimitarea contractului de închiriere a operei de contractul de
comodat 324
4.4.5. Caracterele juridice ale contractului de închiriere a operei
4.4.5.1. Precizări prealabile. 325
4.4.5.2. Caracterul numit 326
4.4.5.3. Caracterul consensual 326
4.4.5.4. Caracterul sinalagmatic. 327
4.4.5.5. Caracterul comutativ 328
4.4.5.6. Caracterul oneros 329
4.4.5.7. Caracterul netranslativ al dreptului de autor. 330
4.4.5.8. Caracterul de contract cu executare succesivă. 331
4.4.6. Obiectul contractului de închiriere a operei 332
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ 333
REZULTATE ALE CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE… 344
INTRODUCERE
Într-o încercarea de a valorifica științific experiența profesională din ultimii cincisprezece ani, consider captivantă și chiar oportună realizarea unei lucrări cu caracter monografic, destinată analizei aprofundate a dispozițiilor Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe consacrate transmiterii contractuale a drepturilor patrimoniale de autor pe calea contractului de cesiune și a speciilor acestuia. Realizarea unei asemenea lucrări, alături de punerea în operă a unei preocupări profesionale, se poate constitui și într-o posibilă contribuție teoretică și practică, atât la efortul de explicare a reglementărilor din domeniu, cât și la fundamentarea unor viitoare soluții normative.
Decizia acestui demers științific a fost determinată, în principal, de două realități cu care m-am confruntat în activitatea practică. Astfel, pe de o parte, am constatat că reglementarea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor și speciilor acestuia în cadrul Legii nr. 8/1996 este deosebit de sumară, în contradicție cu valoarea deosebită a obiectului acestor contracte și chiar cu complexitatea lui practică. În practică, această reglementare sumară generează probleme de interpretare, uneori insurmontabile. Pe de altă parte, preocupările literaturii de specialitate în legătură cu acest contract și speciile lui rămân, de regulă, la un stadiu sumar și chiar de deziderat. Sub primul aspect, pentru a le surprinde elementele comune, dar și cele de specificitate, am constatat că analiza dispozițiilor Legii nr. 8/1996, consacrate contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor și speciilor acestuia, trebuie realizată prin raportare la dreptul comun din materie contractuală, în general, și a locațiunii, în special. Acest demers se impune cu atât mai mult, cu cât Legea nr. 8/1996 a fost adoptată cu aproape cincisprezece ani înainte de data la care actualul Cod civil român (2009) a intrat în
vigoare (1 octombrie 2011). Sub al doilea aspect, cu excepția unor cazuri izolate, în lucrările de specialitate, contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor și speciile acestuia sunt analizate sumar, uneori abordările limitându-se la reproducerea ușor comentată a dispozițiilor legale consacrate acestor contracte. De asemenea, uneori, fiind preluate teze din literatura de specialitate străină, îndeosebi franceză, diverse analize doctrinare sunt străine de reglementările interne ale României din domeniu.
Consecventă temei Tezei de doctorat, cercetarea întreprinsă are ca principal obiectiv de cercetare științifică analiza aprofundată, logică-juridică, sistemică și sistematică, teoretică și practică a dispozițiilor Legii nr. 8/1996 consacrate contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor (Capitolul III), precum și, în ordine cronologică, a următoarelor specii ale acestui contract (Capitolul IV): contractul de editare, contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală, contractul de comandă și contractul de închiriere a operei.
Analiza a fost concepută nu doar ca un scop în sine, ci ca o contribuție la interpretarea corectă, în acord cu voința legiuitorului, a dispozițiilor legale respective.
De asemenea, am fost preocupată de identificarea eventualelor inadvertențe legislative și fundamentarea unor pertinente propuneri de lege ferenda pentru remedierea acestora.
Fiind în materie contractuală, teza de doctorat cuprinde, în debutul ei, un capitol consacrat unor aspecte generale referitoare la contractul civil, precum următoarele: conceptul de contract civil, principiul libertății contractuale și limitele acesteia (ordinea publică și bunele moravuri), procesul de încheiere a contractului, efectele contractului civil între părți și față de terțe persoane, precum și remediile neexecutării obligațiilor contractuale. Sub acest aspect, am semnalat existența unor dispoziții în Legea nr. 8/1996 care, fiind depășite în raport cu diverse soluții
normative ale actualului Cod civil (2009) și chiar cu unele principii constituționale, necesită intervenția legiuitorului.
Capitolul II, fiind destinat unor considerații generale referitoare la drepturile de autor, cuprinde analize referitoare la conceptul de drept de autor, la drepturile morale și drepturile patrimoniale de autor. Firesc, efortul analizei a fost centrat pe aspectele teoretice și practice referitoare la drepturile patrimoniale de autor, în special la dreptul de utilizare a operei și speciile acestuia, prevăzute de art. 13 din Legea nr. 8/1996.
La elaborarea tezei, de un real folos ne-au fost lucrările elaborate de prestigioși specialiști ai domeniului din România, între care evocăm pe Xxxxxxx Xxxxxxxx, Xxxxxx Xxxxxxxx, Xxxxxx Xxxxx, Xxxxxxx Xxxxxx și Xxxxxx Xxx. De asemenea, atunci când a fost cazul, am făcut apel și la lucrările unor autori străini, mai ales francezi, precum Xxxxxxx. Xxxxxxxx, Xxxxxxxxx. Xxxxx și X. Linant de Bellefonds.
Deși activitatea contractuală în domeniul creației intelectuale a cunoscut în România o dinamică semnificativă în ultimele două decenii, jurisprudența din domeniu nu oferă suficiente soluții practice, împrejurarea care ne determină să apreciem că, în caz de litigiu, de regulă, cei interesați nu recurg la serviciile instanțelor de judecată. Pentru mine, acest aspect s-a constituit într-o adevărată dificultate în procesul de fundamentare a diverselor teze și soluții practice.
Cuvinte cheie: contract civil, creație intelectuală, operă, drepturi morale de autor, drepturi patrimoniale de autor, contract de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, contract de editare, contract de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală, contract de comandă, contract de închiriere a operei.
CAPITOLUL I
ASPECTE GENERALE REFERITOARE LA CONTRACTUL CIVIL
SECŢIUNEA 1.1.
CONSIDERAȚII PRIVIND CONCEPTUL DE CONTRACT CIVIL
1.1.1. Precizări prealabile
Într-o abordare pe care o considerăm firească, analiza unei teme care are ca obiect ,,transmiterea contractuală a drepturilor patrimoniale de autor” presupune și prezentarea unor aspecte juridice referitoare la ,,contractul civil”, în general. Evident, analiza in extenso și în cvasitotalitatea aspectelor teoretice și practice pe care le implică instituția juridică a ,,contractului civil”, precum și analiza lor aprofundată s-ar constitui într-un demers care, în fapt, ar conduce la o altă teză de doctorat, distinctă.
Pentru aceste motive, în cele ce urmează, am limitat demersul nostru doar la prezentarea aspectelor considerate relevante pentru a intra în ,,atmosfera contractului civil”, precum următoarele: definirea contractului și aspecte generale privind clasificarea contractelor civile; procesul de formare a contractului civil; efectele contractului civil; prezentarea generală a ,,remediilor” la neexecutarea obligațiilor contractuale.
1.1.2. Definiția contractului civil
Etimologic, termenul „contract” provine din cuvântul din limba latină veche contrato (contragere), având semnificaţia de a suporta ceva împreună ori de a se reuni sau de a strânge ori a aduna.
În sistemul de drept român, sub imperiul vechiului Cod civil, termenul
,,contract” a fost utilizat ca sinonim al termenului ,,convenţie”. Mai mult, au existat
unele texte în vechiul Cod civil, în conţinutul cărora termenul „convenţie” era folosit ca sinonim al celui de „contract”.
De asemenea, din punct de vedere lexical, termenii ,,contract” şi
,,convenţie”, deşi au rădăcini diferite, exprimă aceeaşi idee. adică de întâlnire concordantă a două sau mai multe voinţe juridice.
Cu toate acestea, în doctrină, uneori, se face distincţie între cei doi termeni, susţinându-se că primul ar reprezenta particularul, iar ultimul generalul. Fără să insistăm pe această dispută doctrinară, facem precizarea că distincţia este întemeiată pe dispoziţiile art. 1101 C. civ. fr. Oricum, demersurile din doctrina română, care urmăresc acreditarea ideii că există o distincţie netă între noţiunea juridică de ,,contract” şi aceea de ,,convenţie”, sunt lipsite de temei juridic şi ştiinţific. În context, evocăm că nici în legislaţia franceză această terminologie nu este folosită în mod consecvent.
În prezent, actualul Cod civil, în art. 1166, definește contractul ca fiind
,,acordul de voinţe între două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic”. Întocmai ca în vechea reglementare, și actualul Cod civil utilizează termenul „convenție” ca sinonim al termenului
„contract”.
Contractul civil ar putea fi definit ca fiind acel act juridic civil bi sau multilateral prin care două sau mai multe părţi, aflate pe poziţie de egalitate juridică, cu respectarea ordinii publice şi a bunelor moravuri, convin asupra naşterii, modificării, transmiterii ori stingerii între ele a unor raporturi juridice civile.
1.1.3. Aspecte generale referitoare la clasificarea contractelor civile
Expresia „contract civil”constituie un concept general, la care s-a ajuns printr-un proces de abstractizare şi generalizare a caracterelor comune diferitelor
contracte speciale, pe care această expresie le subsumează. În ceea ce privește modalitățile contractului civil, acestea sunt susceptibile de grupare după diverse criterii generale. Evident, alături de conotațiile ei teoretice, clasificarea contractelor civile facilitează procesul de caracterizare a fiecărei specii de contracte în parte și, pe cale de consecință, identificarea regimului juridic aplicabil.
Unitatea contractelor este dată de trăsăturile lor comune, adică de împrejurarea că, potrivit Codului civil, toate contractele sunt acorduri de voinţă ale părţilor contractante (art. 1166), întrunesc cele patru condiții esențiale (art. 1179) şi respectă limitele libertăţii de a contracta (art. 1169). În schimb, diversitatea contractelor civile este determinată de multitudinea acestora, specificitate lor și chiar de însăşi principiul libertății contractuale.
În doctrina din domeniu, de regulă, sunt propuse următoarele criterii de clasificare a contractelor civile: după cum au sau nu consacrată o reglementare expresă prin lege, sunt contracte numite şi contracte nenumite; după conţinutul lor, sunt contracte sinalagmatice sau bilaterale şi contracte unilaterale; după scopul urmărit, sunt contracte cu titlu oneros şi contracte cu titlu gratuit. La rândul lor, contractele cu titlu oneros se subclasifică în contracte comutative şi contracte aleatorii, iar cele cu titlu gratuit în contracte dezinteresate şi liberalităţi; după modul sau durata de executare, sunt contracte cu executare dintr-o dată (uno ictu) şi contracte cu executare succesivă; după corelaţiile care există între ele, sunt contracte principale şi contracte accesorii; după alte criterii.
Remarcăm că unele dintre aceste criterii de clasificare doctrinară au consacrate legală. De asemenea, actualul Cod civil reglementează și unele contracte civile speciale. Valoarea ştiinţifică şi utilitatea practică a clasificării contractelor depinde de respectarea a două reguli fundamentale stabilite de ştiinţa logicii pentru orice demers care are ca finalitate o clasificare. Astfel, această clasificare trebuie să fie completă (exhaustivă), adică, pe cât posibil, să nu lase loc
de reziduu. De asemenea, între două contracte cuprinse în aceeaşi categorie trebuie să predomine asemănările şi, nicidecum deosebirile”.
SECȚIUNEA 1.2.
PRINCIPIUL LIBERTĂȚII CONTRACTUALE
1.2.1. Precizări prealabile
Legislaţia civilă din domeniu consacră ,,principiul libertăţii contractuale” ca o consecinţă a ,,autonomiei de voinţă”.
Sub aspect juridic, libertatea de a contracta face parte din conţinutul capacităţii de exercițiu a persoanei fizice şi a persoanei juridic sau, altfel spus, din aptitudinea persoanei de a încheia singură acte juridice civile.
Rolul voinţei părţilor contractante este esențial în dinamica oricărui contract civil, materializându-se în crearea şi stabilirea conţinutului și efectelor acestuia.
Sub primul aspect, actualul Codul civil român reglementează, de principiu, contractele ca negociate, acestea fiind, fără excepţie, rodul exclusiv al voinţei comune a părţilor contractante. În acest sens, potrivit art. 1182 alin. (1) C. civ.
„contractul se încheie prin negocierea lui de către părți sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta”.
Sub al doilea aspect, în cazul contractelor negociate, părţile hotărăsc de comun acord cuprinsul şi efectele acestora.
Libertatea de a contracta nu acţionează ca un liber arbitru, ea se manifestă în cadrul limitelor impuse de lege. Dispoziţiile art. 11 C. civ., potrivit cărora, ,,nu se poate deroga prin convenţii sau acte juridice unilaterale de la legile care interesează ordinea publică sau de la bunele moravuri”, au şi semnificaţia de a fixa limitele libertăţii contractuale, care sunt ,,ordinea publică” şi ,,bunele moravuri”.
Principiul libertăţii contractuale se completează cu principiul forţei obligatorii a contractului.
1.2.2. Ordinea publică şi libertatea contractuală
Ordinea publică cuprinde toate dispoziţiile imperative ale dreptului public şi ale dreptului privat prin care se apără instituţiile şi valorile de bază ale societăţii, se asigură dezvoltarea economiei de piaţă şi ocrotirea socială a tuturor persoanelor”.
Din punct de vedere normativ, ordinea publică este exprimată prin norme legale imperative, care stabilesc ordinea politică, economică şi socială a societăţii româneşti.
Încheierea contractelor cu nesocotirea dispoziţiilor legale de ordine publică determină nulitatea absolută a acestora. În acest sens, art. 1247 alin. (1) C. civ. dispune că ,,este nul contractul încheiat cu încălcarea unei dispoziţii legale instituite pentru ocrotirea unui interese general”.
1.2.3. Bunele moravuri şi libertatea contractuală
Bunele moravuri desemnează, totalitatea regulilor de conduită ce s-au conturat în conştiinţa societăţii, a căror respectare s-a impus cu necesitate printr-o experienţă şi practică îndelungată.
Sub aspectul conținutului, bunele moravuri, întocmai ca ordinea publică, sunt variabile în timp şi în spaţiu, de la o societate la alta. Din moment ce ambele constituie limite ale comportamentului uman, apare absolut firesc ca și dinamica lor să fie asemănătoare.
SECŢIUNEA 1.3.
ASPECTE GENERALE REFERITOARE LA ÎNCHEIEREA CONTRACTULUI CIVIL
1.3.1. Precizări prealabile
Încheierea contractului se traduce în operaţiunea juridică de realizare a acordului de voinţe al părţilor contractante asupra clauzelor contractuale, prin întâlnirea concordantă dintre oferta de a contracta și acceptarea acesteia.
1.3.2. Oferta de a contracta
În mecanismul de încheiere a contractului, oferta are un rol esențial.
De principiu, contractul se consideră încheiat în momentul și locul în care acceptarea ajunge la ofertant, chiar dacă acesta nu ia cunoștință de ea din motive care nu îi sunt imputabile.
Oferta de a contracta trebuie să întrunească cerinţele generale ale consimţământului şi unele condiții specifice. De regulă, sunt analizate următoarele cerințe ale ofertei de a contracta: să provină, în cazul persoanei fizice, de la o persoană cu discernământ şi, în cazul persoanei juridice, de la un reprezentant legal al acesteia; să fie reală, serioasă, neviciată şi cu intenţia de angajare juridică; să fie fermă, neechivocă, precisă şi completă. În prezent, majoritatea acestor cerințe au consacrare legală în actualul Cod civil.
1.3.3. Acceptarea ofertei de a contracta.
Acceptarea ofertei de a contracta reprezintă cea de a doua latură a acordului de voinţe și constă în manifestarea unilaterală de voinţă a destinatarului, prin care îşi exprimă acordul cu oferta primită şi cu încheierea contractului în condiţiile stabilite prin ofertă.
Acceptarea poate fi expresă sau tacită. Autorii actualului Cod civil au pus în operă o concepție lipsită de formalism, în cadrul căreia prevalează actele sau faptele săvârșite de destinatar după primirea ofertei.
Fiind oglinda ofertei, în principiu, acceptarea acesteia trebuie să întrunească aceleași cerințe, adică să fie: reală; conştientă; neviciată; serioasă; făcută cu intenţie de angajare juridică; fermă, neechivocă, precisă şi completă; pură şi simplă.
1.3.4. Momentul şi locul încheierii contractului civil.
Momentul încheierii contractului este acela în care oferta se întâlneşte cu acceptarea. Stabilirea momentului și locului încheierii contractului trebuie analizată diferit, în funcţie de două situaţii practice tipice, și anume1: ofertantul şi acceptantul se află unul în prezenţa celuilalt ori comunică prin telefon sau prin alte mijloace de comunicare la distanță; ofertantul şi acceptantul nu se află în acelaşi loc și comunică pe calea corespondenţei. În ambele cazuri nu este stabilit un termen pentru acceptarea ofertei. Determinarea momentului încheierii contractului prezintă importanţă practică sub diverse și numeroase aspecte.
SECȚIUNEA 1.4.
EFECTELE CONTRACTULUI
1.4.1. Forţa obligatorie a contractului între părţile contractante
1.4.1.1. Precizări prealabile
1.4.1.2. Conţinutul principiului obligativităţii contractului între părţile contractante
A. Aspecte generale.
B. Obligaţia părţilor de a executa întocmai contractul.
1 A se vedea, X. Xxxxxxxx şi X. Xxxxxx, op. cit., p. 50.
C. Revocarea contractului numai prin consimţământul mutual (mutuus dissensus sau contrarius consensus).
D. Executarea cu bună-credință a contractului
1.4.2. Efectele contractului față de terți
1.4.2.1. Principiul relativităţii efectelor contractului faţă de terţi
1.4.2.2. Domeniul de aplicare a principiului relativității efectelor contractului
SECȚIUNEA 1.5.
REMEDIILE NEEXECUTĂRII CONTRACTULUI
1.5.1. Precizări prealabile
1.5.2. Termenul suplimentar de executare
Acest remediu este reglementat în contextul ,,punerii debitorului în întârziere” [art. 1522 alin. (3) C. civ.] și constă în obligația creditorului de a acorda debitorului un termen suplimentar de executare a obligației, în situația în care aceasta nu este executată la termenul stabilit prin contract.
1.5.3. Executarea silită în natură
Executarea silită în natură este reglementată de art. 1527-1529 C. civ., care sunt inspirate după art. 1601-1603 din Codul civil al Provinciei Quebec (C. civ. q.).
1.5.4. Excepția de neexecutare
Atunci când obligaţiile născute dintr-un contract sinalagmatic sunt exigibile, iar una dintre părţi nu execută sau nu oferă executarea obligaţiei, cealaltă parte poate, într-o măsură corespunzătoare, să refuze executarea propriei obligaţii, afară de cazul în care din lege, din voinţa părţilor sau din uzanţe rezultă că cealaltă parte
este obligată să execute mai întâi. Executarea nu poate fi refuzată dacă, potrivit împrejurărilor şi ţinând seama de mica însemnătate a prestaţiei neexecutate, acest refuz ar fi contrar bunei-credinţe.
Excepția de neexecutare este analizată și ca o formă de neexecutare licită a contractului.
1.5.5. Rezoluțiunea și rezilierea contractului
1.5.5.1.Precizări prealabile
1.5.5.2. Domeniul de aplicare a rezoluțiunii sau rezilierii contractului
1.5.5.3. Modalitățile rezoluțiunii sau rezilierii contractului
1.5.5.4. Efectele rezoluțiunii și ale rezilierii contractului
SECȚIUNEA 1.6.
ASPECTE GENERALE REFERITOARE LA NULITATEA CONTRACTULUI
1.6.1. Precizări prealabile
Nulitatea este o sancţiune care determină lipsirea actului juridic civil de efectele contrare cerinţelor legale impuse pentru încheierea lui valabilă.
1.6.2. Delimitarea nulității de alte sancţiuni de drept civil
1.6.2.1. Nulitatea şi rezoluţiunea sau rezilierea
1.6.2.2. Nulitatea şi revocarea
1.6.2.3. Nulitatea şi caducitatea
1.6.2.4. Nulitatea şi inopozabilitatea
1.6.2.5. Nulitatea şi reducţiunea
1.6.2.6. Nulitatea şi decăderea
1.6.3. Clasificarea nulităţilor contractului
1.6.4. Nulitatea absolută
1.6.5. Nulitatea relativă
1.6.6. Efectele nulităţii contractului
1.6.6.1. Precizări prealabile
1.6.6.2. Principiul retroactivităţii efectelor nulităţii contractului
1.6.6.3.Principiul repunerii părţilor în situaţia anterioară încheierii contractului
1.6.6.4. Principiul anulării contractului subsecvent
CAPITOLUL II
CONSIDERAȚII GENERALE REFERITOARE LA DREPTURILE
DE AUTOR
SECȚIUNEA 2.1.
ASPECTE GENERALE PRIVIND DREPTURILE DE AUTOR
2.1.1. Precizări prealabile
Art. 10-23 din Legea nr. 8/1996, fiind instituite sub denumirea marginală conţinutul dreptului de autor, cuprind norme referitoare la drepturile morale (art. 10-11) și drepturile patrimoniale de autor (art. 12-16, art. 21-23).
2.1.2. Definiția dreptului de autor
Drepturile de autor sunt acele prerogative morale sau patrimoniale recunoscute de lege autorului unei opere ori altor persoane fizice sau juridice ca, în limitele ordinii publice şi a bunelor moravuri, să aibă o anumită conduită şi să pretindă o conduită corespunzătoare celorlalte subiecte de drept, iar la nevoie să facă apel la forţa de coercitivă a statului.
SECȚIUNEA 2.2.
DREPTURILE MORALE DE AUTOR
2.2.1. Conceptul de drepturi morale de autor
2.2.2. Reglementarea drepturilor morale de autor în Legea nr. 8/1996
2.2.2.1. Precizări prealabile
2.2.2.2. Dreptul de a divulga opera
2.2.2.3. Dreptul de paternitate asupra operei
2.2.2.4. Dreptul de a decide numele sub care opera este adusă la cunoştinţă publică
2.2.2.5. Dreptul de a pretinde respectarea integrităţii operei
2.2.2.6. Dreptul de a retracta opera
SECȚIUNEA 2.3.
DREPTURILE PATRIMONIALE DE AUTOR
2.3.1. Conceptul de drepturi patrimoniale de autor
2.3.2. Dreptul de a utiliza opera
2.3.3. Dreptul de suită
CAPITOLUL III
CONTRACTUL DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
SECȚIUNEA 3.1.
ASPECTE GENERALE PRIVIND CONTRACTUL DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
3.1.1. Precizări prealabile
În sistemul Legii nr. 8/1996, valorificarea indirectă a operelor se realizează, cel mai adesea, pe calea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor și a modalităților acestuia.
autor
3.1.2. Natura juridică a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de
În doctrina română, într-o opinie, de inspirație străină, în încercarea de a
surprinde specificitatea acestui contract, s-a pus problema dacă se poate face distincție între cesiune și concesiune. Fiind de acord că este vorba despre două instituții juridice diferite, se consideră că, prin cesiune, se transferă un drept real și, prin concesiune, dimpotrivă, un drept personal.
Acceptând că cesiunea se deosebește radical de concesiune, considerăm că, în contextul legislației române, argumentul preluat din literatura de specialitate străină presupune unele sublinieri particulare.
Pe de altă parte, în pofida unor teze doctrinare tranșante, cesiunea drepturilor patrimoniale de autor, în general, nu poate fi considerată fără rezerve o modalitate a locațiunii.
3.1.3. Definiția contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor
În ceea ce ne privește, definim contractul de cesiune „acel contract numit, în temeiul căruia, o parte, denumită cedent, se obligă să asigure celeilalte părți, denumită cesionar, pentru un timp determinat şi în schimbul unei remuneraţii, folosinţa unuia sau a mai multor drepturi patrimoniale de autor asupra unei opere”.
autor
3.1.4. Reglementarea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de
Sub rezervele prezentate anterior, ,,cesiunea drepturilor patrimoniale de
autor”, fiind o ,,formă a locațiunii” din dreptul comun, este supusă corespunzător și
,,dispozițiilor generale” privind ,,contractul de locațiune”, prevăzute de art. 1777- 1823 C. civ.
În sfârșit, fiind o formă a contractului civil, în măsura în care normele stipulate de art. 39-63 din Legea nr. 8/1996 și cele prevăzute de art. 1777-1823 C. civ. nu prevăd, în temeiul art. 153 din această lege, se completează cu prevederile Codului civil referitoare la contractul civil în general (art. 1166-1323).
3.1.5. Caracterele juridice ale contractului de cesiune
3.1.5.1. Precizări prealabile
Chiar dacă abordarea problematicii caracterelor juridice ale contractului de cesiune pare un subiect facil, am găsit de cuviință să nu-l ocolim, întrucât, după cum se va constata din cele ce urmează, în doctrina există, și din această perspectivă, aspecte discutabile.
3.1.5.2. Caracterul consensual
3.1.5.3. Caracterul sinalagmatic
3.1.5.4. Caracterul oneros
3.1.5.5. Caracterul de contract cu executare succesivă
3.1.5.6. Caracterul intuitu personae
3.1.5.7. Caracterul limitat
3.1.5.8. Caracterul exclusiv
SECȚIUNEA 3.2.
OBIECTUL CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
3.2.1. Precizări prealabile
De regulă, în doctrină, fiind abordată problema obiectului contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, cvasitotalitatea autorilor îl identifică exclusiv cu drepturile patrimoniale născute din utilizarea unei opere.
Cu toate acestea, în prezent, art. 1225 C. civ., fiind instituit sub denumirea marginală obiectul contractului, dispune că ,,obiectul contractului îl reprezintă operațiunea juridică, precum vânzarea, locațiunea, împrumutul și altele asemenea, convenită de părți, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor și obligațiilor contractuale” (s.n.).
În lipsa unor cerințe legale speciale, obiectul cesiunii trebuie să întrunească condițiile generale, prevăzute de art. 1225 alin. (2) C. civ., adică să fie determinat și licit.
3.2.2. Drepturile care fac obiectul obligației în cazul contractului de cesiune
Într-un evident dezacord cu actualele reglementări ale Codului civil, art. 39 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 dispune că „autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale”.
Făcând abstracție de caracterul depășit al textului, dar și de modul defectuos în care acesta este redactat sub aspectul persoanei cedentului și a operațiunii juridice, observăm că, pe calea acestui contract, poate fi transmisă doar folosința drepturilor patrimoniale de autor. Per a contrario, nu pot face obiectul acestui contract drepturile morale de autor.
În pofida referirii generice a art. 39 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 la drepturile patrimoniale, pot face obiectul contractului de cesiune numai drepturile subsecvente dreptului de utilizare a operei. Astfel, reiterăm că, potrivit art. 13 din Legea nr. 8/1996, utilizarea unei opere dă naştere pentru autorul ei la drepturi patrimoniale, distincte şi exclusive, de a autoriza sau de a interzice următoarele operaţiuni: reproducerea operei [lit. a)]; distribuirea operei [lit. b)]; importul în vederea comercializării pe piaţa internă a copiilor după operă, realizate cu consimţământul autorului [lit. c)]; închirierea operei [lit. d)]; împrumutul operei [lit. e)]; comunicarea publică, direct sau indirect a operei [lit. f)]; radiodifuzarea operei [lit. g)]; transmiterea prin cablu a operei [lit. h)]; realizarea de opere derivate” [lit. i)] (s.n.).
SECŢIUNEA 3.3.
PĂRŢILE CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
3.3.1. Precizări prealabile
Unanim este acceptat că părțile contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor sunt cedentul și cesionarul.
3.3.2. Cedentul
În temeiul art. 39 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile patrimoniale de autor.
Reiterăm că folosirea alternativă a noţiunii de autor şi a expresiei titularul dreptului de autor denotă faptul că, în concepţia legiuitorului, acestea sunt sinonime. Cu toate acestea, expresia titularul dreptului de autor nu are aceeaşi semnificaţie juridică cu termenul autor.
Pentru a avea calitatea de cedent, este necesar ca persoană fizică sau juridică să dobândească, anterior cesiunii, în condiţiile Legii nr. 8/1996 sau dreptului comun, drepturile patrimoniale cesionate.
3.3.3. Cesionarul
Cât priveşte cesionarul, în lipsa unor cerinţe speciale, stipulate de legislaţia din domeniu sau de dreptul comun, acesta poate fi orice persoană fizică sau juridică care are capacitatea de a contracta.
SECȚIUNEA 3.4.
REMUNERAŢIA ÎN CAZUL CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
În cazul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, preţul acesteia este denumit remuneraţie.
Stabilirea remuneraţiei de către părţi constituie regula, iar fixarea ei de către organul jurisdicţional excepţia. În lipsa unei restricţii impuse de lege, cedentul şi cesionarul au posibilitatea să stabilească remuneraţia cu ocazia încheierii contractului, dar şi ulterior acestui moment. Dacă remuneraţia nu a fost stabilită prin
contract, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente, potrivit legii, stabilirea remuneraţiei.
Părţile pot calcula cuantumul remuneraţiei fie proporţional cu încasările provenite din utilizarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod. În schimb, organul jurisdicţional este obligat să stabilească remuneraţia numai în raport cu sumele plătite uzual pentru aceeaşi categorie de opere, destinaţia şi durata utilizării sau alte circumstanţe ale cazului.
SECŢIUNEA 3.5.
REVIZUIREA CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
3.5.1. Precizări prealabile
3.5.2. Aspecte particulare privind revizuirea contractului de cesiune.
În cazul unei disproporţii evidente între remuneraţia autorului şi beneficiile celui care a obţinut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicţionale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remuneraţiei.
Disproporția vădită va trebui fundamentată pe schimbarea excepțională a împrejurărilor avute în vedere la încheierea contractului de cesiune, schimbări care trebuie să determine o executare a contractului excesiv de oneroasă, iar obligarea debitorului la executarea obligației să fie evident injustă.
Și în materia contractului de cesiune, instanța de judecată poate să dispună încetarea contractului.
Fiindcă art. 43 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 se referă alternativ la revizuirea contractului și la mărirea convenabilă a remuneraţiei, ar trebui să admitem că legiuitorul oferă cedentului posibilitatea unei opţiuni. În realitate, în situaţia în care remuneraţia cedentului este mai mică decât beneficiile cesionarului, revizuirea contractului se poate realiza, fie prin luarea unor măsuri de scădere a beneficiilor, ca urmare a limitării folosirii de către cesionar a drepturilor cesionate, fie prin mărirea remuneraţiei cedentului până la un nivel corespunzător beneficiilor obţinute de cesionar. Altfel spus, mărirea convenabilă a remuneraţiei este una dintre consecinţele posibile ale revizuirii și este echivalenta măsurii tipice din dreptul comun, adică adaptarea contractului, prevăzută de art. 1271 alin. a) C. civ.
Apreciem că revizuirea contractului de cesiune este fondată exclusiv pe impreviziune şi, nicidecum pe leziune.
Pe de altă parte, chiar dacă art. 43 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 se referă exclusiv la dreptul autorului de a cere revizuirea contractului, principiul egalităţii în faţa legii, stipulat de art. 16 alin. (1) din Constituţie, impune ca acest drept să fie recunoscut, pe de o parte, oricărei persoane fizice sau juridice care, fiind titulara unor drepturi patrimoniale de autor, le cesionează şi, astfel, dobândeşte calitatea de cedent (parte) în contractul de cesiune și, pe de altă parte, cesionarului.
Chiar dacă art. 43 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 se referă exclusiv la revizuirea judiciară, nimic nu se opune ca părţile, de comun acord, să procedeze la
,,adaptarea contractului pe cale amiabilă”, fără intervenţia instanţei de judecată deoarece, şi în materia analizată rămâne incident principiul autonomiei de voinţă a părţilor contractante.
SECȚIUNEA 3.6.
ÎNCETAREA CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
autor
3.6.1. Desființarea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de
Potrivit art. 47 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, „autorul poate solicita
desfiinţarea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale în cazul în care cesionarul nu le utilizează sau le utilizează într-o măsură insuficientă şi dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil”.
3.6.2. Nulitatea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor
Potrivit Legii nr. 8/1996, ,,nulitatea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor poate fi absolută [art. 41 alin. (2)] sau relativă [art. 41 alin. (1)].
Nulitatea absolută intervine atunci când, în temeiul art. 41 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, ,,contractul de cesiune are ca obiect drepturile patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate”.
În schimb, nulitatea relativă a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor intervine numai în condițiile dreptului comun (art. 1251 C. civ.)
SECŢIUNEA 3.7.
ASPECTE PROCEDURALE PRIVIND SOLUŢIONAREA LITIGIILOR REFERITOARE LA CONTRACTUL DE CESIUNE A DREPTURILOR
PATRIMONIALE DE AUTOR
Părţile contractante au posibilitatea promovării următoarelor acţiuni în justiţie: în rezilierea contractului; în nulitatea absolută;, în stabilirea remuneraţiei; în revizuirea; în desfiinţarea contractului.
În cazul acţiunilor în rezilierea, nulitatea absolută şi în desfiinţarea contractului de cesiune, legiuitorul doar evocă posibilitatea promovării lor, fără să indice, chiar şi la modul general, autorităţile competente să le soluţioneze.
În schimb, pentru acţiunile în stabilirea remuneraţiei şi în revizuirea contractului sunt indicate generic organele jurisdicţionale competente.
CAPITOLUL IV
SPECII ALE CONTRACTULUI DE CESIUNE A DREPTURILOR PATRIMONIALE DE AUTOR
SECȚIUNEA 4.1.
CONTRACTUL DE EDITARE
4.1.1. Precizări prealabile
4.1.2. Evoluția în timp a reglementărilor referitoare la contractul de editare
4.1.2.1. Contractul de editare în reglementarea Legii nr. 596/1946
4.1.2.2. Contractul de editare în reglementarea Decretului nr. 17/1948
4.1.2.3. Contractul de editare în reglementarea Decretului nr. 19/1950 4.1.2.4.Contractul de editare în reglementarea Decretului nr. 321/1956
4.1.3. Contractul de editare în reglementarea Legii nr. 8/1996
4.1.3.1. Regimul juridic aplicabil contractului de editare
În prezent, contractul de editare este reglementat de art. 48-57 din Legea nr. 8/1996. Acest contract, fiind o specie a contractului de cesiune, este supus corespunzător şi dispoziţiilor art. 39-47 din Legea nr. 8/1996 consacrate unor reguli generale referitoare la cesiunea drepturilor patrimoniale de autor. La rândul lui, contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor este o modalitate a contractului de locaţiune. Drept urmare, contractul de editare este supus şi prevederilor art. 1777-1823 C. civ., care reglementează locaţiunea în general. În sfârşit, contractul de locaţiune, fiind o formă a contractului civil, este guvernat şi de prevederile art. 1166-1323 C. civ. referitoare la contract în general.
4.1.3.2. Definiția contractului de editare
În acord cu cele exprimate în doctrina din domeniu, contractul de editare poate fi definit ca acea modalitate a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, în temeiul căruia titularul dreptului de autor, se obligă să transmită altei persoane, numită editor, pentru un timp determinat, în schimbul unei remuneraţii, folosința dreptului de a reproduce, de a distribui şi, eventual, de a traduce şi adapta o operă pe cheltuiala sa.
4.1.3.3. Caracterele juridice ale contractului de editare
A. Precizări prealabile
În doctrină, sunt analizate următoarele caractere juridice ale contractului de editare: numit, negociat, consensual, sinalagmatic, oneros, comutativ, translativ de drepturi, cu executare succesivă, limitat, exclusiv, intuitu personae.
B. Caracterul numit
C. Caracterul negociat
D. Caracterul consensual
E. Caracterul sinalagmatic,
F. Caracterul oneros
G. Caracterul comutativ
H. Caracterul translativ de drepturi
I. Caracterul de contract cu executare succesivă
L. Caracterul limitat
M. Caracterul exclusiv
N. Caracterul intuitu personae
4.1.3.4. Domeniul contractului de editare
Orice operă de creație intelectuală susceptibilă de reproducere poate fi editată în mai multe modalități, în raport cu suportul material pe care se fixează, pe hârtie,
disc, casetă, compact disc (C.D.), calculator etc. Această teză este valabilă și pentru celelalte trei drepturi a căror folosință poate fi transmisă pe calea contractului de editare (distribuire, traducere, adaptare), în sensul că și aceste prerogative sunt susceptibile de a fi realizate în mai multe modalități.
În schimb, nu putem fi de acord cu opinia, conform căreia „în sfera domeniului de aplicare a contractului de editare nu intră și exercițiul drepturilor de traducere sau de adaptare a operei” sau în alți termeni, ,,editarea vizează doar reproducerea stricto sensu a operei, nu și reproducerea lato sensu”.
4.1.4. Părţile din contractul de editare
4.1.4.1. Precizări prealabile
Părţile contractului de editare sunt titularul dreptului de autor şi editorul.
4.1.4.2 Titularul dreptului de autor
Expresia titularul dreptului de autor se referă, în primul rând, la autor și, în subsidiar, la alte persoane fizice sau juridice care, în temeiul Legii nr. 8/1996, dobândesc drepturi patrimoniale de autor ce pot face obiectul acestui contract.
4.1.4.3. Editorul
Cât priveşte editorul, în lipsa unor cerinţe speciale, stipulate de legislaţia din domeniu sau de dreptul comun, acesta poate fi orice persoană fizică sau juridică care are capacitatea de a contracta. Editorul, de regulă, este persoană juridică și, în cele mai multe cazuri, societate comercială.
4.1.5. Obiectul contractului de editare
4.1.5.1. Precizări prealabile
În general, obiectul contractului îl reprezintă operațiunea juridică, precum vânzarea, locațiunea, împrumutul și altele asemenea, convenită de părți, astfel cum aceasta reiese din ansamblul drepturilor și obligațiilor contractuale.
Pe calea contractului de editare se transmite de la titularul dreptului de autor la editor folosința unor drepturi patrimoniale de autor. Drept urmare, acest contract se prezintă, la fel ca și cesiunea drepturilor patrimoniale de autor, în general, ca o specie a contractului de locațiune.
Strict legal, obiectul contractului de editare este locațiunea drepturilor patrimoniale de autor a căror folosință este transmisă de la titularul dreptului de autor la editor.
4.1.5.2. Drepturile patrimoniale de autor a căror folosință poate fi transmisă pe calea contractului de editare
Din conţinutul art. 48 alin. (1) şi al art. 49 din Legea nr. 8/1996 rezultă cu certitudine faptul că pot face obiectul contractului de editare folosința dreptului de a reproduce, de a distribui, de a traduce şi, eventual, de a adapta opera. Per a contrario, nu pot face obiectul contractului de editare drepturile morale de autor, chiar dacă unele dintre ele pot fi transmise pe cale succesorală, în condiţiile legii, şi nici alte prerogative patrimoniale de autor prevăzute de art. 13 din Legea nr. 8/1996.
4.1.5.3. Reproducerea operei
4.1.5.4. Distribuirea operei
4.1.5.5. Traducerea și adaptarea operei
4.1.5.6. Publicarea operei în formă electronică
4.1.5.7. Distrugerea operei sau a copiilor realizate după aceasta
4.1.6. Stabilirea și plata remuneraţiei
4.1.6.1. Stabilirea remunerației
În contextul reglementărilor consacrate acestui contract nu sunt instituite reguli derogatorii de la dreptul comun, în ceea ce privește stabilirea remunerației. Astfel, art. 51 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, stabilind clauzele care trebuie să le
cuprindă contractul de editare, la lit. d), se referă la remunerația autorului, stabilită în condițiile legii. Expresia stabilită în condițiile legii este, în realitate, o normă de trimitere la dreptul comun, adică la art. 43 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 8/1996 pentru contractul de cesiune, în general.
4.1.6.2. Plata remunerației
Cât privește plata remunerației, în lipsa unor norme speciale prevăzute în contextul reglementărilor consacrate de Legea nr. 8/1996 contractului de editare, sunt incidente, de asemenea, dispozițiile dreptului comun.
4.1.7. Forma și clauzele contractului de editare
Legea nr. 8/1996 nu cuprinde norme speciale privind forma contractului de editare. Cu toate acestea, fiind în prezența unei specii a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, sub acest aspect, sunt incidente corespunzător dispozițiile art. 42 teza I din Legea nr. 8/1996. Practic, și în cazul acestui contract, forma scrisă este cerută doar ad probationem și, nicidecum ad validitatem.
În ceea ce privește clauzele contractului de editare, art. 51 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 stabilește unele clauze obligatorii. În temeiul alin. (2) din cuprinsul aceluiași articol, absenţa oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a), b) şi d) dă dreptul părţii interesate de a cere anularea contractului.
4.1.8. Efectele contractului de editare
4.1.8.1. Precizări prealabile
De regulă, în doctrină, pentru titularul dreptului de autor sunt analizate obligația de predare a operei și de garanție. În schimb, editorului îi revin următoarele obligații: de a reproduce opera, de a difuza opera, de exploatare a operei, de plată a remunerației, de restituire a originalului și obligația de a oferi autorului copiile rămase în stoc.
Analiza dispozițiilor Legii nr. 8/1996 relevă că obligația de garanție, analizată în doctrină, nu are consacrate norme speciale în contextul reglementărilor destinate contractului de editare sau contractului de cesiune, în general. Pe cale de consecință, o eventuală obligație de garanție, ar trebui supusă normelor de drept comun din materia locațiunii.
Contrar acestei realități normative, fiind preluate teze din doctrina franceză, obligația de garanție a titularului dreptului de autor în cazul contractului de editare este analizată ca și cum am fi în prezența unui contract de vânzare-cumpărare.
Cercetând dispozițiile generale ale Xxxxxxx civil, consacrate contractului de locațiune (art. 1777-1823), constatăm că art. 1786 lit. c) obligă locatorul să asigure locatarului liniștita și utila folosință a bunului pe tot timpul locațiunii, iar art. 1789
C. civ. detaliază această obligație. Mai mult, Codul civil reglementează garanția pentru lipsa calităților convenite (art. 1792), tulburările de fapt (art. 1793) și tulburările de drept (art. 1793). De asemenea, în același context normativ, Codul civil cuprinde dispoziții referitoare la garanția contra viciilor (art. 1790) și efectele garanției contra viciilor (art. 1791).
4.1.8.2. Obligația titularului dreptului de autor de a preda editorului originalul operei la termenul stabilit
4.1.8.3. Obligațiile editorului
A. Obligația de a permite autorului să aducă îmbunătățiri sau alte modificări
operei
B. Obligația de a înapoia originalul operei
C. Obligația de a oferi copiile operei
4.1.9. Revizuirea contractului de editare
Legea nr. 8/1996 nu cuprinde norme speciale referitoare la revizuirea contractului de editare. Pe cale de consecință, în cazul acestui contract, sub acest
aspect, sunt incidente normele dreptului comun, adică dispozițiile art. 43 alin. (3) referitoare la revizuirea contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor.
4.1.10. Cesiunea contractului de editare
De o manieră evident lapidară, art. 54 din Legea nr. 8/1996 prevede că editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimțământul autorului.
4.1.11. Încetarea contractului de editare
4.1.11.1. Precizări prealabile
Din economia reglementărilor ce-i sunt consacrate, contractul de editare încetează prin împlinirea termenului, epuizarea ultimei ediții convenite, nulitatea și desființarea acestuia. Modalitatea de drept comun este încetarea contractului prin acordul părților.
4.1.11.2. Împlinirea termenului contractului de editare
4.1.11.3. Epuizarea ultimei ediții convenite
4.1.11.4. Nulitatea contractului de editare
4.1.11.5. Desfiinţarea contractului de editare
4.1.12.Competenţa instanţelor de judecată de a soluţiona litigiile născute din contractul de editare
Potrivit Legii nr. 8/1996, părţile din contractul de editare au posibilitatea promovării următoarelor acţiuni în justiţie: în nulitate relativă [art. 51 alin. (2)], în nulitate absolută [art. 41 alin. (2)], în stabilirea remuneraţiei [art. 43 alin. (3) şi (4)], în revizuirea contractului [art. 43 alin. (3)] şi în desfiinţarea contractului [art. 56 alin. (3)].
Cu titlu general, art. 151 din Legea nr. 8/1996 dispune că litigiile privind dreptul de autor şi drepturile conexe sunt de competenţa organelor jurisdicţionale, potrivit prezentei legi şi dreptului comun.
SECȚIUNEA 4.2.
CONTRACTUL DE REPREZENTARE TEATRALĂ SAU DE EXCECUȚIE MUZICALĂ
4.2.1. Sediul materiei
Art. 58-62 din Legea nr. 8/1996 reglementează contractul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală ca modalitate a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor. Fiind o modalitate a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, în măsura în care dispoziţiile art. 58-62 din Legea nr. 8/1996 nu acoperă toate aspectele juridice ale acestui contract, sunt incidente corespunzător şi prevederile art. 39-47 din Legea nr. 8/1996. De asemenea, fiindcă cesiunea drepturilor patrimoniale de autor este o formă a contractului de locaţiune, în măsura în care dispoziţiile art. 39-47 din Legea nr. 8/1996 nu prevăd, contractul de reprezentare teatrală sau execuţia muzicală este supus în mod corespunzător, conform art. 153 din Legea nr. 8/1996, prevederilor art. 1777-1823 C. civ., referitoare la dispoziţii generale referitoare la contractul de locaţiune. În sfârşit, întrucât suntem în prezenţa unui contract civil, sunt incidente corespunzător şi dispoziţiile generale referitoare la contracte sau convenţii, prevăzute de art. 1166- 1323 C. civ.
4.2.2. Definiția contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
Contractul de reprezentare teatrală ori de execuție muzicală este contractul prin care o parte, numită cedent, se obligă să transmită celeilalte părți, numită
cesionar, în schimbul unei remuneraţii, pentru un timp determinat ori pentru un anumit număr determinat de reprezentaţii sau execuţii, folosința dreptului de reprezentare teatrală ori de execuţie muzicală în public a unei opere actuale ori viitoare, literară sau artistică.
4.2.3. Obiectul contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală În temeiul art. 58 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, prin contractul de reprezentare teatrală ori de execuţie muzicală, titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică ori o pantomimă, în schimbul unei remuneraţii, iar cesionarul se obligă
să o reprezinte ori să o execute în condiţiile convenite.
De principiu, se pune problema dacă dreptul de reprezentare teatrală ori de execuţie muzicală este sau nu un drept patrimonial de autor în sensul dispoziţiilor art. 12-22 din Legea nr. 8/1996. De asemenea, se pune problema stabilirii naturii juridice a dreptului de reprezentare teatrală, respectiv a celui de execuție muzicală.
Analiza dispoziţiilor art. 12-22, consacrate drepturilor patrimoniale de autor dezvăluie faptul că autorul sau titularul dreptului de autor are două drepturi patrimoniale, adică dreptul de utilizare a operei (art. 12-16) şi dreptul de suită (art. 21-23). La rândul lui, dreptul de utilizare, având un conținut complex, dă naştere, potrivit art. 13 din Legea nr. 8/1996, la unele drepturi patrimoniale distincte şi exclusive (drepturi patrimoniale subsecvente dreptului de utilizare). Analiza conţinutul normativ al art. 13 din Legea nr. 8/1996 conduce la certa concluzie că dreptul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală nu poate fi încadrat în niciuna din aceste modalităţi ale dreptului de utilizare.
Faţă de această situaţie, admitem că suntem în prezenţa unui drept patrimonial de autor sui generis, distinct de drepturile patrimoniale subsecvente dreptului de utilizare a operei, stipulate de art. 13 din Legea nr. 8/1996
4.2.4. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau execuție muzicală de alte contracte
4.2.4.1. Precizări prealabile
Evident, fiind în prezența unei specii a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, care, la rândul lui, este o modalitate a contractului de locațiune, problematica juridică a contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală interferează, atât cu cea a celorlalte specii ale contractului de cesiune, cât și cu a modalităților contractului de locațiune.
Pentru evitarea riscului unor confuzii, este utilă analiza punctelor de legătură, dar și a diferențelor normative dintre acest contract și unele specii ale contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, precum și unele modalități ale contractului de locațiune sau chiar ale contractului civil, în general.
4.2.4.2. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau execuție muzicală față de contractul de antrepriză
4.2.4.3. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau execuție muzicală față de contractul de mandat
4.2.4.4. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau execuție muzicală față de contractul de asociere în participațiune
4.2.4.5. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau execuție muzicală față de contractul de vânzare
4.2.4.6. Delimitarea contractului de reprezentare teatrală sau execuție muzicală față de contractul de comandă
4.2.5. Caracterele juridice ale contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
4.2.5.1. Precizări prealabile
De regulă, în doctrina din domeniu, sunt analizate următoarele caractere juridice ale contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală: numit, consensual, sinalagmatic, cu titlu oneros, comutativ, translativ de folosință, cu executare succesivă, intuitu personae, limitat.
4.2.5.2. Caracterul numit
4.2.5.3. Caracterul consensual
4.2.5.4. Caracterul sinalagmatic
4.2.5.5. Caracterul oneros
4.2.5.6. Caracterul comutativ
4.2.5.7. Caracterul de contract translativ de folosință
4.2.5.8. Caracterul de contract cu executare succesivă
4.2.5.9. Caracterul intuitu personae
4.2.6. Modalitățile contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
Fiind o specie a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, cesiunea dreptului de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală poate fi, după caz, limitată, nelimitată, exclusivă sau neexclusivă.
4.2.7. Părţile din contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
4.2.7.1. Precizări prealabile
Părţile acestui contract sunt titularul dreptului de autor, în calitate de cedent, şi orice persoană fizică sau juridică, în calitate de cesionar.
4.2.7.2. Titularul drepturilor patrimoniale de autor (cedentul)
4.2.7.3. Cesionarul
4.2.8. Forma contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
Sub aspectul formei, art. 59 alin. (1) din Legea nr. 8/1996 este lipsit de echivoc. Astfel, potrivit acestuia, contractul de reprezentare teatrală şi de execuţie muzicală se încheie în scris, pe o durată determinată ori pentru un număr determinat de comunicări publice.
4.2.9. Conținutul contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
Potrivit art. 59 alin. (2) din Legea nr. 8/1996, contractul trebuie să prevadă termenul în care va avea loc premiera sau singura reprezentare ori execuţie a operei, după caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precum şi remuneraţia autorului.
4.2.10. Efectele contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
4.2.10.1. Obligaţiile cesionarului
A. Precizări prealabile
Potrivit Legii nr. 8/1996, cesionarul are următoarele obligaţii: de a reprezenta sau de a executa opera în condițiile stabilite; de a nu ceda contractul terţelor persoane fără consimţământul autorului sau reprezentantului acestuia; de a permite autorului să controleze reprezentarea sau executarea operei şi să susţină în mod adecvat realizarea condiţiilor tehnice pentru interpretarea lucrării; de a trimite autorului programul, afişele, recenzii publice despre spectacol şi alte materiale tipărite; de a asigura reprezentarea sau executarea publică a operei în condiţii tehnice
adecvate; de a respecta drepturile autorului; de a comunica periodic titularului dreptului de autor numărul de reprezentaţii sau de execuţii muzicale, precum şi situaţia încasărilor; de a plăti autorului, la termenele prevăzute în contract, sumele în cuantumul convenit.
B. Obligația de a reprezenta sau de a executa opera conform celor convenite
C. Obligaţia cesionarului de a nu ceda contractul unui terţ fără consimţământul cedentului
D. Obligaţia de a permite cedentului să controleze reprezentarea teatrală sau execuţia operei
E. Obligaţia de a asigura respectarea drepturilor autorului
F. Obligaţia cesionarului de a plăti cedentului remuneraţia
4.2.10.2. Obligaţiile titularului dreptului de autor (cedentului)
A. Precizări prealabile
În lipsa unor dispoziţii legale speciale, cu excepţia îndatoririi de a transmite cesionarului dreptul de reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală a operei, obligaţiile cedentului sunt cele din dreptul comun, adică cele deduse din dispoziţiile art. 39-47 din Legea nr. 8/1996 şi prevederile Codului civil referitoarele la dreptul comun al locaţiunii.
B. Obligația de a pune opera la dispoziția cesionarului
4.2.11. Încetarea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
4.2.11.1. Precizări prealabile
Legea nr. 8/1996 instituie două cauze speciale de încetare a contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală, și anume: rezilierea, dacă cesionarul întrerupe reprezentările sau execuţiile; desființarea, dacă cesionarul nu reprezintă sau nu execută opera în termenul stabilit.
4.2.11.2. Rezilierea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
4.2.11.3. Desființarea contractului de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
SECȚIUNEA 4.3.
CONTRACTUL DE COMANDĂ
4.3.1. Natura juridică și reglementarea contractului de comandă
Art. 46 din Legea nr. 8/1996, fiind plasat în contextul dispozițiilor comune (art. 39-47), consacrate cesiunii drepturilor patrimoniale de autor, cuprinde unele norme incidente doar în cazul contractului de comandă. În pofida acestei topografii (neinspirate), în opinia noastră, suntem în prezența unui contract care împrumută, atât elemente ale contractului de antrepriză, cât ale contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor.
4.3.2. Definiția contractului de comandă
Contractul de comandă este acel contract numit, prin care autorul se obligă, în schimbul unei remunerații, să realizeze o operă la cererea celeilalte părți, în calitate de beneficiar și, eventual, de cesionar.
4.3.3. Caracterele juridice ale contractului de comandă
De regulă, în doctrină, sunt analizate următoarele caractere juridice ale contractului de comandă: consensual, sinalagmatic, oneros, intuitu personae, comutativ, translativ de drepturi, numit.
4.3.4. Părțile contractului de comandă
Din conținutul art. 46 din Legea nr. 8/1996 se deduce că părțile acestui contract sunt autorul și persoana care a comandat opera.
4.3.5. Obiectul contractului de comandă
În doctrină, de regulă, acest aspect este evitat. În opinia noastră, identificarea obiectului contractului de comandă este importantă sub mai multe aspecte.
4.3.6. Conținutul contractului de comandă
Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât termenul de predare, cât și termenul de acceptare a operei. Fiind și o modalitate a contractului de cesiune, contractul de comandă trebuie să cuprindă clauze referitoare la: drepturile patrimoniale transmise, modalitățile de utilizare a fiecărui drept, durata și întinderea cesiunii, precum și remunerația autorului.
4.3.7. Efectele contractului de comandă
4.3.7.1. Precizări prealabile
În privința autorului, de regulă, în doctrină, sunt analizate următoarele obligații generate de contractul de comandă: de a crea opera, de a garanta pentru viciile ascunse, de a asigura buna funcționare a operei, de a preda opera. În schimb, pentru beneficiarul operei comandate, sunt prezentate obligația de a plăti prețul, de a recepționa și prelua opera, precum și de a plăti lucrările pregătitoare.
4.3.7.2. Obligația de a realiza opera
4.3.7.3. Obligația de a preda opera
4.3.7.4. Obligația de plată a prețului
4.3.7.5. Obligația de a plăti lucrările pregătitoare
4.3.8. Încetarea contractului de comandă
Modurile de încetare a contractului de comandă a unei opere literare, artistice sau științifice sunt cele generale, aplicabile oricărui convenții civile și particulare, specifice tipului de contract examinat. Între cauzele generale, sunt executarea contractului, acordul de voință al părților, denunțarea unilaterală, și rezoluțiunea. Dintre cauzele particulare, enumerăm decesul autorului sau incapacitatea sa de a executa contractul, refuzul autorului de a crea opera și denunțarea contractului de către beneficiar.
SECȚIUNEA 4.4.
CONTRACTUL DE ÎNCHIRIERE A OPEREI
4.4.1. Precizări prealabile
Legea nr. 8/1996 reglementează, ca modalitate de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, și contractul de închiriere a operei. Mai mult, în acord cu cele exprimate în doctrină, datorită particularităţilor normative ce-i sunt rezervate, suntem în prezenţa unui contract de închiriere sui-generis, ca modalitate a contractului de locațiune.
4.4.2. Regimul juridic aplicabil contractului de închiriere a operei
Legea nr. 8/1996 consacră acestui contract expressis verbis doar art. 63. În consens cu cele exprimate în doctrină, posibilitatea autorului operei de a încheia contractul de închiriere rezultă și din dreptul exclusiv al acestuia de a pune opera sa la dispoziţia altei persoane, spre utilizare, pentru un timp determinat şi pentru un avantaj economic direct ori indirect, conform art. 13 lit. d), art. 143 şi art. 145 din Legea nr. 8/1996. În cazul acestui contract sunt incidente şi alte texte din Legea nr. 8/1996. Chiar dacă art. 63 alin. (2) din Legea nr. 8/19966 face trimitere exclusiv la dispozițiile dreptului comun privind locațiunea, contractul de închiriere a operei,
fiind o modalitate de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, este supus corespunzător şi dispoziţiilor comune prevăzute pentru cesiune, în general, stipulate de art. 39-45 şi art. 47 din Legea nr. 8/1996. De asemenea, contractul de închirierea a operei, fiind o convenţie, îi sunt incidente şi prevederile art. 1166-1323 C. civ., referitoare la contract, în general. Acest contract, deşi este numit de închiriere, nu este supus şi regulilor particulare la închiriere,stipulate de art. 1824-1835 C. civ. Într-adevăr, pe de o parte, art. 63 alin. (2) din Legea nr. 8/1996 face trimitere numai la dispoziţiile de drept comun privind locaţiunea, adică la art. 1777-1823 C. civ. și, pe de altă parte, art. 1824-1835 C. civ. se referă la închirierea locuințelor.
4.4.3. Definiţia contractului de închiriere a operei
În ceea ce ne privește, definim acest contract ca fiind acea modalitate a contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, prin care una dintre părţi, numită cedent, se obligă să transmită celeilalte părţi, numită cesionar, dreptul de a utiliza, pentru un timp determinat, cel puţin un exemplar al operei sale, în original sau copie, în schimbul unui avantaj economic direct sau indirect, numit renumeraţie.
4.4.4. Delimitarea contractului de închiriere a operei de alte contracte
4.4.4.1. Precizări prealabile
Dat fiind existența unor asemănări, se impune delimitarea contractului de închiriere a operei, mai ales, de contractul de împrumut public și contractul de comodat.
4.4.4.2. Delimitarea contractului de închiriere a operei de contractul de împrumut public
4.4.4.3. Delimitarea contractului de închiriere a operei de contractul de comodat
4.4.5. Caracterele juridice ale contractului de închiriere a operei
4.4.5.1. Precizări prealabile
În doctrină, de regulă, sunt analizate următoarele caractere juridice ale contractului de închiriere a operei: numit, consensual, sinalagmatic, comutativ, cu titlu oneros, netranslativ de drept de autor și cu executare succesivă.
4.4.5.2. Caracterul numit
4.4.5.3. Caracterul consensual
4.4.5.4. Caracterul sinalagmatic
4.4.5.5. Caracterul comutativ
4.4.5.6. Caracterul oneros
4.4.5.7. Caracterul netranslativ al dreptului de autor
4.4.5.8. Caracterul de contract cu executare succesivă
4.4.6. Obiectul contractului de închiriere a operei
În consens cu dispozițiile art. 1225 alin. (1) și art. 1777 C. civ., precum și ale art. 63 alin. (1) din Legea nr. 8/1996, obiectul contractului de închiriere a operei este locațiunea operei, adică asigurarea de către cedent a utilizării operei de către cesionar, pentru o perioadă de timp determinată și în schimbul unui avantaj economic.
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
I. ACTE NORMATIVE
- Constituția României (1991);
- Codul civil (2009);
- Codul de procedură civilă (2010)
- Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe;
– Legea nr. 344/2005 privind unele măsuri pentru asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală în cadrul operaţiunilor de vămuire;
– Hotărârea Guvernului nr. 579/1999 pentru aprobarea Metodologiilor privind utilizarea repertoriului de opere muzicale al organismelor de gestiune colectivă a drepturilor de autor şi a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor;
– Convenţia de la Berna pentru protecţia operelor literare şi artistice, încheiată la data de 9 septembrie 1886 şi completată la Paris, la data de 4 mai 1896;
– Convenţia universală privind dreptul de autor, adoptată la Geneva în anul
1952;
– Convenţia internaţională pentru protecţia artiştilor interpreţi sau executanţi,
a producătorilor de fonograme şi a organismelor de radiodifuziune, încheiată la Roma, la data de 26 octombrie 1961;
- Directiva Consiliului 91/250/CEE din 14 mai 1991 privind protecţia juridică a programelor pentru calculator;
- Directiva Consiliului 92/100/CEE din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere şi de împrumut şi anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietăţii intelectuale;
- Directiva Consiliului 93/83/CEE din 27 septembrie 1993 privind armonizarea anumitor dispoziţii referitoare la dreptul de autor şi drepturile conexe aplicabile difuzării de programe prin satelit şi retransmisiei prin cablu;
- Directiva Consiliului 93/98/CEE din 29 octombrie 1993 privind armonizarea duratei de protecţie a dreptului de autor şi a anumitor drepturi conexe;
- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 96/9/CE din 11 martie 1996 privind protecţia juridică a bazelor de date;
- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor şi drepturilor conexe în societatea informaţională;
- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale;
- Directiva Parlamentului European şi a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală;
- Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European şi a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane;
- Codul de proprietate intelectuală francez (disponibil la adresa web: xxxx://xxx.xxxxx.xx/xxx/xx0_xx0.xxx#x0).
II. DOCTRINĂ
2.1. TRATATE, MONOGRAFII, CURSURI UNIVERSITARE ETC
- X. Xxxx, Drept civil. Introducere în studiul obligațiilor, Editura Dacia, Cluj- Napoca, 1994;
- X. Xxxxxxxxx, Protecția internațională a dreptului de autor, Editura Pro- Universitaria, București, 2009;
- X. Xxxxxxxxxxx, Introducere în dreptul proprietății intelectuale, Ediția a II- a, Editura Bren, București, 2008;
- X. Xxxxxxxxxxx, Introducere în dreptul proprietății intelectuale, Ediția a IV-a, Editura Bren, București, 2009;
- X. Xxxxxxxx, Introducere în studiul proprietății intelectuale, Editura Aisteda, București, 2002;
- X. Xxxxxxxx, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Burg, Sibiu, 2003;
- X. Xxxxxxxx, Dreptul proprietății intelectuale, Editura C. H. Beck, București, 2006;
- X. Xxxxxxxx, Dreptul proprietății intelectuale, Ediția a II-a, Editura C. H. Beck, București, 2007;
- X. Xxxxxxxx, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Universul Juridic, București, 2010;
- X. Xxxxxxxx, Dreptul proprietății intelectuale, Ediția a II, revăzută și adăugită, Editura Universul Juridic, București, 2012;
- X. Xxxxxxxx, L. – X. Xxxxx, Dreptul proprietății intelectuale, Ediția a III-a, revăzută și adăugită, București, 2015;
- X. Xxxxxxxxx, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Universității Xxxx Xxxxxxxxx, București, 2004;
- A. Circa, Relativitatea efectelor actului juridic, Editura Universul Juridic, București, 2009;
- A. Circa, Protecția drepturilor intelectuale. Actualități și perspective, Editura Universul Juridic, București, 2013;
- Fl. Ciutacu, Modele de contracte. Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul de autor. Dreptul de proprietate industrială. Culegere de spețe. Modele de contracte. Modele de acțiuni, Editura Themis Cart, București, 2004;
- Fl. Ciutacu, Modele de contracte. Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul de autor. Dreptul de proprietate industrială. Culegere de spețe. Modele de contracte. Modele de acțiuni, Editura Themis Cart, București, 2005;
- Fl. Ciutacu, Modele de contracte. Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul de autor. Dreptul de proprietate industrială. Culegere de spețe. Modele de contracte. Modele de acțiuni, Editura Themis Cart, București, 2008;
- Șt. Xxxxx, A, B, C-ul protecției și valorificării proprietății intelectuale, Editura Xxxxxxx, 2004;
- X. Xxxxxxxx, Propriete litteraire et artistique et droits voisins, Editions 8, Dalloz, 1997;
- X. Xxxxx, Teoria generală a actului juridic civil, Editura Științifică, București, 1969;
- X. Xxxxxx, Dreptul de autor, Editura All Beck, București, 2005;
- X. Xxxxxx, Contracte speciale reglementate de Legea dreptului autor, Editura C. H. Beck, București, 2008;
- Fr. Xxxx, X. Xxxxxxx Cărpenaru, Contracte speciale. Dreptul de autor. Dreptul de moștenire, Universitatea București, 1983;
- Fr. Deak, Tratat de drept civil. Contracte civile speciale, Editura Xxxxxx, Bucureşti, 1999;
- N. – X. Xxxxxxx, Dicționar de dreptul proprietății intelectuale, Editura C.
H. Beck, București, 2009;
- M. A. Xxxxxxxxxx, Legislație comunitară privind proprietatea intelectuală, Editura C. H. Beck, București, 2008;
- X. Xxxxxxxx, Dreptul de autor, Editura Lumina Lex, București, 1994;
- X. Xxxxxxxx, Dreptul de autor. Legea nr. 8 din 14 martie 1996.
Comentată, Editura Lumina Lex, București, 1997;
- X. Xxxxxx, Dreptul proprietății intelectuale. Dreptul de autor, Ediția a II-a, Editura Fundației ,,România de Mâine”, București, 2006;
- X. Xxxxxx, Contracte de valorificare a drepturilor patrimoniale de autor, Editura Pro Universitaria, București, 2013;
- X. Xxxxxxxx, Nulitatea actului juridic civil, Editura Hamangiu, București,
2008;
- X. Xxxxxxxx, Nerespectarea ordinii publice și a bunelor moravuri.
Nulitatea actului juridic civil, Editura Hamangiu, București, 2008;
- Gh. Xxxxxxxx, Transmiterea drepturilor de autor asupra operelor audiovizuale, în Operele audiovizuale, Editura Lumina Lex, București, 2004;
- C. N. Hamangiu, Proprietatea literară și artistică, Imprimeria Statului, București, 1893;
- C. N. Hamangiu, Proprietatea intelectuală. Dreptul de autor, Institutul de Arte Grafice ,,Ramuri”, S. A., Craiova, 1920;
- X. Xxxxxxx ș.a., Dreptul de autor în Republica Socialistă România, Editura Academiei R.S.R., București, 1969;
- C. Jugastru, Drept civil. Obligațiile, Editura Argonaut, Cluj-Napoca, 2007;
- C. Jugastru, Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Editura Universul Juridic, București, 2017;
- C. Xxxxxxxx, Prejudiciul – repere românești în context european, Editura Hamangiu, București, 2013;
- C. Xxxxxxxx, Repararea prejudiciilor nepatrimoniale, Editura Lumina Lex, București, 2001;
- X. Xxxxxxx, Dreptul proprietății intelectuale, Ediția a II-a, Editura C. H. Beck, București, 2006;
- I. Leș, Noul Cod de procedură civilă, Ediția a 2-a, Editura C. H. Beck, București, 2015;
- X. Xxxxxx xx Xxxxxxxxxx, Droits ďauteur et droits voisins, Dalloz, 2002;
- X. Xxxxx, H. – X. Xxxxx, Traité de la propriétélitéraire et artistique, Editura Litec, Paris, 1994;
- E. G. Olteanu, Drepturile morale și creația intelectuală, Editura didactică și pedagogică, București, 2006;
- E. G. Olteanu, Dreptul proprietății intelectuale, Editura C. H. Beck, București, 2007;
- X. Xxxxxxx, X. Anca, Teoria generală a obligațiilor, Editura științifică, București, 1968;
- X. Xxxxxxx, X. Xxxxxxxxx u, X. Xxxxxxxxx, Introducere în dreptul civil, Editura Hamangiu, București, 2013;
- V. Roș, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Global Lex, București,
2001;
- V. Xxx, X. Xxxxxx, X. Xxxxxxxx-Xxxxx, Dreptul de autor și drepturile
conexe, Tratat, Editura All Beck, București, 2005;
- V. Roș, Dreptul proprietății intelectuale, Vol. I, Dreptul de autor, drepturile conexe și drepturile sui-generis, Editura C. H. Beck, București, 2015;
- Ph. Xxxxxxx, Tratat practic de editare, Editura de vest, Timișoara, 1999;
- A. P. Xxxxxx, Drepturile morale și drepturile patrimoniale ale autorului, Editura Universul Juridic, București, 2011;
- X. Xxxxxxxxx, Actul civil, în Introducere în dreptul civil de X. Xxxxxxx, X. Xxxxxxxxxx, X. Xxxxxxxxx, Editura Hamangiu, 2013;
- X. Xxxxx, Despre obligații, în Noul Cod civil. Comentariu pe articole, de Fl. Xxxxx, X. Xxxxxxx, X. Xxxxxxxxxxxxxxx, X. Xxxxxxx, Editura C. H. Beck, București, 2012.
2.2. STUDII
- X. Xxxx, Răspunderea civilă contractuală pentru prejudiciile nepatrimoniale, în „Dreptul” nr. 8/1992;
- X. Xxxx, Răspunderea civilă precontractuală, în „Dreptul” nr. 7/1993;
- X. Xxxx, Probleme actuale privind reevaluarea judiciară a creanţelor, indexarea convenţională a obligaţiilor pecuniare şi indexarea dobânzilor, în
„Dreptul” nr. 1/1994;
- X. Xxxx, Considerații asupra revenirii jurisprudenței române la practica reparării bănești a daunelor morale, în „Dreptul” nr. 8/1996;
- X. Xxxxxxxxxxx, Operele orfane și operele anonime, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 2/2009;
- X. Xxxxxx, X. Xxxxxx, Libertatea contractului și dreptul constituțional, în
,,Dreptul” nr. 7/1995;
- M. – M. Bali, Dreptul de autor, Aspecte comparative între România, Italia și Albania, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 2/2009;
- X. Xxxxxx, Un nou Centru de Arbitraj Comercial internațional, în ,,Revista de drept comercial” nr. 3/1995;
- X. Xxxxxxxxxxxx, Considerații în legătură cu efectele caracterului „monist” al Codului civil român actual asupra ființării, în continuare, a unui „drept comercial” în România, în „Dreptul” nr. 9/2012;
- X. Xxxxxxxx, Unele aspecte juridice particulare privind contractul de închiriere a operei în reglementarea Legii nr. 8/1996, în ,,Dreptul” nr. 10/2003;
- X. Xxxxxxxx, Contribuții la studiul regimului juridic al operei comune și al celei colective, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 1/2008;
- X. Xxxxxxxx, Contribuții la studiul regimului juridic aplicabil remunerației cuvenite titularului drepturilor patrimoniale de autor în cazul cesiunii acestora, în
,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 2/2008;
- X. Xxxxxxxx, Contribuții la studiul reglementărilor legale referitoare la contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor, în Dreptul nr. 4/2009;
- X. Xxxxxxxx, Contribuții la studiul reglementărilor legale referitoare la definirea noțiunii drepturilor de autor și la durata protecției juridice a acestora, în Dreptul, nr. 6/2009;
- X. Xxxxxxxx, Unele contribuții la studiul regimului juridic al dreptului de suită, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 2/2009;
- X. Xxxxxxxx, Contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală a operei literare ori artistice, în „Dreptul” nr. 10/2009;
- X. Xxxxxxxx, X. Xxxxxxxx, Contribuții la studiul reglementărilor legale referitoare la limitele exercitării drepturilor de autor, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 3/2009;
- X. Xxxxxxxx, X. Xxxxxxxx, Contribuții la studiul regimului juridic al bunurilor proprii ale soților prevăzute de art. 31 lit. d) din Codul familiei, în
,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 3/2008;
- X. Xxxxxxxx, X. Xxxxxxxx, Contribuții la studiul reglementărilor legale referitoare la contractul de editare, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 1/2009;
- X. Xxxxxxxx, X. Xxxxxxxx, Contribuții la interpretarea conținutului normativ al dispozițiilor art. 1396 din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 2/2009;
- X. Xxxxxxxx, X. Xxxxxxx, Considerații critice în legătură cu reglementarea bunurilor în Codul civil, în ,,Dreptul”, nr. 1/2014;
- X. Xxxxxxxx, X. Xxxxx, X. Xxxxxxxxx, Discuții în legătură cu unele aspecte juridice ale contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor în
reglementarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, în
,,Dreptul” nr. 9/2016;
- X. Xxxxxxxxx, Xxxxxxxxx drepturilor de proprietate intelectuală, în
,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 2/2006;
- X. Xxxxxxx, Forța obligatorie a contractului, teoria impreviziunii și competența în materie a instanțelor judecătorești, în „Dreptul” nr. 9/2003;
- A. Circa, Grupurile de contracte și relativitatea contractuală: actualități și perspective, în Volumul In honorem Xxxxxxxxx Xxxxxx, Xxxxxx Xxxxxxxxx, Editura Universul Juridic, București, 2012;
- X. Xxxxxxx, Cesionarea unor drepturi conexe de către un producător pe baza unor contracte individuale de muncă, în ,,Dreptul” nr. 8/1998;
- X. Xxxxxxx, Opozabilitatea. Consideraţii generale, în Dreptul nr. 7/2001;
- X. Xxxxxx, Consideraţii privind competenţa instanţelor de judecată în soluţionarea litigiilor de drept de proprietate intelectuală, în „Revista română de dreptul proprietăţii intelectuale” nr. 1/2007;
- Gh. Xxxxxxxx, Operele audiovizuale. Drepturi morale, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 1/2006;
- X. Xxxxxx, Durata protecției legale a dreptului patrimonial al autorului de a decide, dacă, în ce mod și când va fi exploatată opera sa, în ,,Dreptul” nr. 10/1997;
- X. Xxxxxx, Despre subiectul dreptului de autor, în ,,Justiția nouă” nr.
6/1957;
- P. A. Xxxxxx, Valorificarea drepturilor de autor. Contractul de editare, în
,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 1/2006;
- M. Xxxxxx, Elemente noi în reglementarea proprietății intelectuale, cu privire specială la subiectul, obiectul, durata și transmiterea succesorală a dreptului de autor, în ,,Dreptul” nr. 7/1997;
- E. – X. Xxxxxx, Contractul de cesiune a drepturilor de autor asupra filmului, în ,,Dreptul” nr. 9/1994;
- E. G. Xxxxxxx, Exercitarea drepturilor morale ale autorului de către moștenitori, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 1/2009;
- X. Xxxxxxx, Dreptul exclusiv de exploatare și excepțiile sale, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 4/1991;
- V. Roș, Dreptul proprietății intelectuale, Editura Global Lex, București,
2001;
- V. Xxx, X. Xxxxxx, X. Xxxxxxxx-Xxxxx, Dreptul de autor și drepturile
conexe. Tratat, Editura All Beck, București, 2005;
- C. Șt. Xxxxxx, Probleme juridice privind contractul de editare, în ,,Revista de drept comercial” nr. 2/2004;
- X. Xxxxxxxx-Xxxxx, Drept de autor. Contract de editare. Rezoluțiune. Daune-interese. Prejudiciu previzibil, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 1/2008;
- X. Xxxxxx, Exploatarea drepturilor de proprietate intelectuală în coproprietate, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 4/2009;
- X. Xxxxx, Durata protecției dreptului de autor și a drepturilor conexe în România și Republica Moldova, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 2/2009;
- X. Xxxxxxxxxx, Problema definii dreptului de autor, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 2/2007.
III. JURISPRUDENȚĂ
- Șt. Xxxxxx, X. Xxxx, Aspecte cu privire la protecția drepturilor de proprietate intelectuală. Probleme din practica instanțelor de judecată 2001-2003, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 1/2005;
- B. Diamant, X. Xxxxxxx, Xxxx (critică) la Dec. civ. nr. 730/1994 a C. Ap.
Alba, în „Dreptul” nr. 8/1995;
- Curtea de Apel Cluj, Litigii de proprietate intelectuală. Competență, în Culegere de practică judiciară în materie comercială, de contencios administrativ și fiscal pe anul 2007. Repertoriu anual, Editura Universul Juridic, 2008;
- G. G. Ghiță ș.a., Buletinul jurisprudenței. Culegere de decizii penale în materia drepturilor de proprietate intelectuală pronunțate în anul 2007, în
,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 1/2008;
- X. Xxxx, Șt. Xxxxxx, Aspecte cu privire la protecția drepturilor de proprietate intelectuală. Probleme în practica instanțelor de judecată 2001-2003, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 1/2005;
- X. Xxxxxxxx, Xxxxx autorităților judiciare în aplicarea drepturilor de proprietate intelectuală în România, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 3/2007;
- M. Otavă, Buletinul jurisprudenței, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 3/2006;
- X. Xxxxxxx, Noutăți în legislația internațională de proprietate intelectuală, în ,,Revista română de dreptul proprietății intelectuale” nr. 2/2002;
- V. Xxx, X. Xxxxxx, X. Xxxxxxxx-Xxxxx, Jurisprudență în domeniul dreptului de autor și al drepturilor conexe, în Dreptul de autor și drepturile conexe. Tratat, Editura All Beck, București, 2005;
- X. Xxxxxxxx – Xxxxx, Proprietate intelectuală. Practică judiciară 2007- 2008, Editura Hamangiu, București, 2009.
REZULTATE ALE CERCETĂRII ȘTIINȚIFICE
Elaborarea Tezei de doctorat cu tema „transmiterea contractuală a drepturilor patrimoniale de autor, conform Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe” nu ar fi fost posibilă dacă nu ne-am fi fundamentat analizele, concluziile, propunerile de lege ferenda și chiar diverse critici pe teze exprimate cu acuratețe științifică în lucrări de referință, ale unor doctrinari români, specialiști ai domeniului, între care îi evocăm, și în acest context, pe profesorii Xxxxxx Xxx, X. Xxxxxxxx, X. Circa și X. Xxxxxx.
Analiza dispozițiilor art. 39-63 din Legea nr. 8/1996, consacrate contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor și speciilor acestuia, ne-a dezvăluit necesitatea intervenției, sub numeroase aspecte, a legiuitorului pentru a le pune de acord cu unele principii generale de drept, dar și cu noul context normativ determinat de intrarea în vigoare a actualului Cod civil (2009) și Cod de procedură civilă (2010).
În concret, în cuprinsul Tezei, am semnalat existența, în cuprinsul Legii nr. 8/1996, a unor norme necorelate cu principiul constituțional al egalității în fața legii și cu cel al egalității juridice a părților contractante. Astfel, spre exemplu, deși calitatea de cesionar a drepturilor patrimoniale de autor o poate avea, în principiu, orice persoană fizică sau juridică care a dobândit, în condițiile legii, asemenea drepturi, majoritatea normelor juridice care reglementează materia se referă exclusiv la autor.
Sub numeroase alte aspecte, unele dispoziții ale Legii nr. 8/1996 au devenit depășite în raport cu prevederile actualului Cod civil referitoare la contractul civil, în general (art. 1166-1395), și la contractul de locațiune, în special (1777-1850).
În sfârșit, în cuprinsul unor norme consacrate transmiterii contractuale a drepturilor patrimoniale de autor sunt utilizați termeni sau sintagme lipsite de consacrare juridică ori care sunt în conflict cu alte dispoziții ale Legii nr. 8/1996.
Toate aceste aspecte s-au constituit în motive care ne-au determinat să fundamentăm diverse propuneri de lege ferenda, cu convingerea că, astfel, vom contribui la perfecționarea reglementărilor legale consacrate contractului de cesiune și speciilor acestora.
De fapt, exprimăm convingerea că, de principiu, orice analiză științifică în domeniul dreptului ar trebui să circumscrie cel puțin trei planuri: al reglementărilor juridice din materie, al jurisprudenței și doctrinei din domeniu. Sintetic spus, o asemenea cercetare, ar trebui să vizeze monitorizarea științifică a legiuitorului, judecătorului și doctrinarului.
1. În cele ce urmează, cu titlu de exemplificare, prezentăm succint doar o parte din propunerile de lege ferenda fundamentate în conținutul Tezei:
- dispozițiile art. 39 și urm. din Legea nr. 8/1996 sunt lacunare, în sensul că se referă doar la drepturile patrimoniale de autor, fără să evoce lucrul, adică opera, care face obiectul acestora. Pentru aceste motive, sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să modifice art. 39 şi urm. din Legea nr. 8/1996, în sensul că, ,,prin contractul de cesiune se transmit drepturi patrimoniale de autor asupra operei”. În acest mod, contractul de cesiune, în general, s-ar transforma fără rezerve într-o modalitate a locațiunii din dreptul comun;
- în pofida faptului că art. 39 xxxx. (1) şi urm. din Legea nr. 8/1996 se referă fără distincţie la cedarea drepturilor patrimoniale de autor, urmare contractului de cesiune se transmite doar folosinţa acestor drepturi şi, nicidecum drepturile, ca atare. Pentru acuratețea normării și evitarea interpretărilor diverse pe această temă, am sugerat legiuitorului ca, de lege ferenda, să modifice corespunzător toate textele Legii nr. 8/1996 care, referindu-se la diverse aspecte ale contractului de cesiune,
prevăd fără distincţie transmiterea sau cedarea drepturilor patrimoniale de autor, în sensul înlocuirii acestor termeni cu expresia transmiterea folosinței;
- caracterul consensual al contractului de cesiune, afirmat in corpore în doctrină, este dedus din dispozițiile art. 42 teza I din Legea nr. 8/1996. În concret, în temeiul acestora, ,,existenţa şi conţinutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia” (s.n.). Drept urmare, în doctrină, de regulă, se susține că forma scrisă este cerută doar ad probationem și, nicidecum ad validitatem. În ceea ce ne privește, considerăm că, dimpotrivă, prin raportare la dispozițiile art. 42 din Legea nr. 8/19966, consensualitatea acestui contract nu este atât de tranșantă. Astfel, prin raportare la dispozițiile art. 1175 alin.
(2) C. civ., consensualismul exclude orice formalitate în legătură cu realizarea acordului de voințe al părților. Dispoziții legale, precum cele ale art. 42 din Legea nr. 8/1996, care impun diverse cerințe de formă pentru dovedirea existenței contractului, adică, în fapt, a acordului de voințe, contravin principiului consensualismului. Practic, asemenea norme reglementează cazuri în care forma ucide fondul (actului juridic). Într-adevăr, interpretate per a contrario, prevederile art. 42 din Legea nr. 8/1996 conduc la concluzia că, în lipsa formei scrise, existența și conținutul contractului de cesiune nu pot fi dovedite sau, altfel spus, deși contractul este legal încheiat, nu produce niciun efect, ca și cum am fi în prezența unui act juridic inexistent. Dacă se dorește ca acest contract să fie cu adevărat consensual, sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să găsească o soluție normativă în consens cu dispozițiile art. 1175 alin. (2) C. civ. Eventual, forma scrisă să fie impusă doar pentru dovedirea drepturilor și obligațiilor părților contractante;
- în cazul ,,cesiunii dreptului de reproducere a unei opere”, potrivit art. 40 din Legea nr. 8/1996, se prezumă că ,,dreptul la distribuirea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepţia dreptului la import, dacă nu se prevede altfel prin contract”. Cu toate acestea, analiza conținutului art. 13 din
Legea nr. 8/1996 nu confirmă existența ,,dreptului la distribuirea copiilor”. Practic, art. 40 evocă un drept care nu are consacrată o reglementare expresă în conținutul Legii nr. 8/1996. Pentru evitarea interpretărilor diverse pe această temă, sugerăm legiuitorului ca, de lege ferenda, să introducă o normă corespunzătoare în cuprinsul art. 13 din Legea nr. 8/1996;
- şi alte persoane fizice decât autorul sau chiar unele persoane juridice pot deveni titulare ale diverselor prerogative morale sau patrimoniale ce rezultă din realizarea unei opere. Astfel, cu valoare de principiu, potrivit art. 3 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condiţiile legii. Faţă de această situaţie normativă, considerăm oportun ca, de lege ferenda, să fie modificate toate dispozițiile Legii nr. 8/1996, care desemnează persoana cedentului, astfel încât acestea să se refere exclusiv la titularul dreptului de autor și, nicidecum la ,,autorul sau titularul dreptului de autor”;
- întrucât „mărirea convenabilă a remuneraţiei” constituie o consecinţă posibilă a admiterii cererii de revizuire a contractului de cesiune, putem concluziona că, de fapt, art. 43 alin. (3) din Legea nr. 8/1996 oferă cedentului numai posibilitatea de a cere ,,adaptarea contractului”. Într-adevăr, în conţinutul acestui text, efectul este pus în acelaşi plan juridic cu cauza lui. Pentru aceste motive, apreciem că, de lege ferenda, se impune modificarea corespunzătoare a dispoziţiilor art. 43 alin. (3) din Legea nr. 8/1996, astfel încât acestea să se refere numai la ,,adaptarea contractului de cesiune”, urmând ca, în funcţie de împrejurări, organul jurisdicţional să decidă folosirea uneia dintre cele două modalităţi pentru ,,distribuirea în mod echitabil între părți a pierderilor și beneficiilor ce rezultă din schimbarea împrejurărilor”;
- de lege ferenda, se impune compatibilizarea dispozițiilor art. 43 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 8/1996 cu cele ale art. 1271 C. civ. Astfel, ar fi evitată incidența dispozițiilor art. 1271 C. civ. în materia contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor pe calea anevoioasă și nesigură a interpretării. De
asemenea, s-ar realiza un regim juridic unitar pentru promovarea acțiunii în adaptarea sau încetarea judiciară a contractului de cesiune, atât pentru cedent, cât și pentru cesionar. În prezent, cedentul are la dispoziție prevederile art. 43 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 8/1996 și cele ale art. 1271 C. civ., iar cesionarul numai pe cele ale art. 1271 C. civ.
2. Pe de altă parte, am constatat o preocupare oarecum modestă din partea doctrinei pentru analiza aprofundată, sistematică și sistemică, a dispozițiilor Legii nr. 8/1996 consacrate transmiterii contractuale a drepturilor patrimoniale de autor. De fapt, în doctrina română, sub acest aspect, am identificat doar o singură monografie consacrată acestui domeniu, elaborată de prestigiosul autor X. Xxxxxx. De fapt, acest aspect a fost unul din motivele care m-au determinat la elaborarea prezentei teze de doctorat
3. În sfârșit, jurisprudența din materie ne-a oferit relativ puține soluții, la nivelul instanței din vârful ierarhiei sistemului judiciar, privind litigii din domeniul transmiterii contractuale a drepturilor patrimoniale de autor, împrejurare care poate susține concluzia caracterului oarecum sporadic al unor asemenea litigii.