Dreptul european al muncii Speţa 1
INSTITUTUL NAŢIONAL PENTRU PREGĂTIREA ŞI PERFECŢIONAREA AVOCAŢILOR
EXAMEN ABSOLVIRE SESIUNEA NOIEMBRIE 2014
Dreptul european al muncii Speţa 1
X a încheiat cu Y în anul 2002, un contract de locaţiune, ce avea ca obiect un restaurant. În 2003, X a reziliat contractul de locaţiune şi a reluat exploatarea restaurantului, din cauza faptului că Y nu respectase clauzele contractuale. Restaurantul a fost închis până la sfârşitul lunii martie. De altfel, restaurantul este deschis numai în sezonul de vară, în restul timpului acesta putând fi închiriat pentru petreceri private.
X nu a plătit drepturile salariale restante doamnei H., care a fost angajată după ce restaurantul şi-a reluat activitatea la data de 12 mai 2005. Astfel, doamna X. l-a acţionat în instanţă pe X, susţinând că suma de bani ce îi fusese plătită de către X era inferioară nivelului minim stabilit de contractul colectiv de muncă la care aderase Y atunci când acesta exploata întreprinderea. De asemenea, recurenta a arătat că a operat un transfer de întreprindere, iar potrivit dispoziţiilor legale ce reglementează protecţia drepturilor lucrătorilor în cazul transferului de întreprindere, cesionarul este obligat să respecte prevederile contractului colectiv de muncă la care a aderat cedentul anterior transferului.
În aceste condiţii, instanţa naţională a decis suspendarea cauzei şi a întrebat Curtea de Justiţie a Uniunii Europene dacă Directiva 2001/23/CE este aplicabilă unei situaţii în care exploatarea unei întreprinderi este reluată de către proprietarul său, ca urmare a rezilierii unui contract de locaţiune.
Lucrarea profesională nr. 1:
Arătaţi, potrivit jurisprudenţei CJUE, care sunt criteriile în funcţie de care se poate aprecia dacă a operat sau nu un transfer de întreprindere, în sensul Directivei 2001/23/CE.
Lucrarea profesională nr. 2:
La ce interpretare se va opri Curtea?
Speţa 2
Xxxxxx X. este soţia şi singurul succesor în drepturi al defunctului său soţ, angajat la Societatea K. Domnul B. (defunctul) a lucrat la societate în perioada 1 august 1998 - 19 noiembrie 2010, data la care a decedat. Începând cu anul 2009, domnul X. a suferit de o boală gravă, aflându-se în concediu pentru incapacitate temporară de muncă până la data decesului său.
Prin scrisoarea din 31 ianuarie 2011, doamna X. a solicitat societăţii K o indemnizaţie financiară pentru zilele de concediu de odihnă neefectuate de soţul său. Angajatorul a respins această cerere pentru motivul că, potrivit reglementărilor naţionale, acest drept nu este transmisibil pe cale succesorală.
Sesizată de doamna B. cu aceeaşi cerere, instanţa naţională a respins o, motivând că, în conformitate cu jurisprudenţa naţională, dreptul la indemnizaţie pentru un concediu anual plătit şi neefectuat la încetarea raportului de muncă nu se acordă în cazul în care raportul încetează ca urmare a decesului lucrătorului.
Lucrarea profesională nr. 3: