REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
Nr. 10-12, 2009
REGIMURI MATRIMONIALE: ASPECTE DE DREPT COMPARAT
Xxxxxxxxx XXXXXXXX,
doctor în drept, conferenţiar universitar
O
xxxx căsătorie se încheie cu scopul de a înte- meia o familie şi, inevitabil, duce la apariţia efectelor personale şi patrimoniale între soţi. Aceste consecinţe, atât de ordin personal, cât şi de ordin patrimonial, nu pot fi evitate chiar dacă soţii s-ar strădui să o facă. Familia are nevoie de o locuinţă, de hrană şi alte mijloace necesare ducerii traiului cotidian. Toate acestea se pot realiza doar prin bani şi bunuri care sunt sau vor fi dobândite de către soţi şi care formează efectele pecuniare ale căsătoriei. Studiul acestor raporturi patrimoniale de căsătorie este necesar pentru a putea determina rolul dreptu- lui în relaţiile de familie şi punctele de legătură cu dreptul civil privit din punctul de vedere al soţilor ca
participanţi la circuitul civil.
Sistemul de reguli juridice, care reglementează efectele patrimoniale ale căsătoriei, doctrina le-a de- numit regim matrimonial. Desigur, în familie întâlnim un spectru de relaţii patrimoniale mai larg decât cele care sunt reglementate de regimul matrimonial, deoa- rece acestea vizează doar acele relaţii care constituie efectele pecuniare ale căsătoriei şi nicidecum pe cele care afectează problemele succesiunii, ale contrac- telor. În literatura de specialitate întâlnim mai multe definiţii ale regimului matrimonial, printre acestea: un regim matrimonial este deci un ansamblu de reguli care ocârmuiesc chestiunile de ordin pecuniar ce se nasc din unirea soţilor prin căsătorie”1; „totalitatea normelor juridice care reglementează relaţiile dintre soţi şi terţele persoane privind bunurile soţilor consti- tuie regimul juridic al bunurilor soţilor, adică regimul matrimonial” 2; „regimul matrimonial constă în an- samblul regulilor care cârmuiesc raporturile dintre soţi privitoare la bunurile lor, precum şi raporturile în care ei intră cu terţii în calitatea lor de soţi”3 sau
„statutul care reglementează interesele patrimoniale
ale soţilor în timpul căsătoriei”.4
Din definiţiile reproduse mai sus pot fi deduse unele consecinţe, care constituie, în fond, puncte comune ale acestora. Astfel, se poate observa că „regimurile matrimoniale”: nu constituie decât un ansamblu de re- guli juridice care reglementează raporturi patrimoniale
generate de instituţia căsătorie, că aceste raporturi îi au drept subiecţi principali pe soţi şi că, în fine, terţii pot să fie şi ei vizaţi de efectele pecuniare specifice căsătoriei.5
În majoritatea legislaţiilor altor ţări, la fel ca şi în legislaţia Republicii Moldova, sunt prevăzute două regimuri matrimoniale: unul legal şi altul convenţio- nal. Libertatea soţilor în determinarea regulilor care guvernează raporturile lor patrimoniale se exprimă în alegerea iniţială între regimul legal sau regimul convenţional; această libertate se poate manifesta şi ulterior, prin schimbarea voluntară a regimului matrimonial.
Regimul legal al bunurilor soţilor se aplică soţi- lor în tăcerea lor, dacă ei nu au încheiat un contract matrimonial. Acest regim este prestabilit de lege, este un fel de veşmânt, prin care legea îmbracă cu autoritate relaţiile pecuniare ale soţilor, care din ignoranţă sau cu bună-ştiinţă s-au abţinut să încheie un contract matrimonial prin care să-şi aleagă un alt regim matrimonial.
Dacă soţii încheie un contract matrimonial, ei pot alege unul din regimurile-modele propuse de lege; ei pot, eventual, să-şi creeze un regim original, combi- nând anumite elemente împrumutate de la mai multe regimuri.
Structura internă a regimurilor matrimoniale legale diferă de la stat la stat. Însă, o clasificare generală poate fi efectuată după criteriul împărţiirii între soţi a activului şi pasivului patrimoniului lor. Din acest punct de vedere, regimurile matrimoniale pot fi de comunitate, de separaţie şi mixte.
Regimul de comunitate, specific pentru mai multe legislaţii, poate fi devizat în:
✓ comunitate universală care cuprinde toate bunurile soţilor (caracteristic pentru Ţările de Jos, Danemarca, Norvegia, Suedia etc.);
✓ comunitatea de achiziţii care cuprinde doar bunurile achiziţionate cu titlu oneros în timpul căsă- toriei, cu unele excepţii (Franţa, România, Spania, Rusia, Ucraina, Moldova, Polonia, Portugalia, 8 state ale SUA etc.).
66
Nr. 10-12, 2009 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
Regimurile de separaţie (Austria, Australia, Gre- cia, Egipt etc.), indiferent de varietatea lor, datorită specificului legislaţiei în diferite ţări, se caracteri- zează prin faptul că soţii deţin patrimonii destincte şi independente, ceea ce exclude prezenţa între soţi a unei mase de bunuri comune. Soţii sunt separaţi atât în activul patrimoniului, cât şi în pasivul acestuia, ceea ce înseamnă că ei pot contracta cu oricine, chiar şi unul cu altul, şi că răspunderea pentru obligaţiile contractate o poartă doar soţul debitor şi în nici un caz ambii soţi.
Regimurile matrimoniale mixte, sunt, de fapt, acelea care cel mai des au o natură convenţională, deoarece împrumută reguli de la regimurile de comu- nitate şi de la regimurile de separaţie (Burkina Faso, Camerun – stabilit prin lege; în alte state poate exista doar prin închierea unui contract matrimonial).
Regimurile matrimoniale convenţionale sunt acelea care se stabilesc de către soţi prin încheierea de contracte matrimoniale. Libertatea încheierii con- tractelor matrimoniale este consacrată în majoritatea legislaţiilor statelor. Această libertate este bazată pe autonomia de voinţă a părţilor, dar, totodată, ţine cont de specificul reglementărilor legale de familie care diferă de la ţară la ţară. Astfel, în mai multe legislaţii,
contractul matrimonial, pe de o parte, are un câmp de aplicare foarte vast, fiind posibilă încheierea unor acte prohibite în dreptul comun, iar, pe de altă parte, câmpul de aplicare poate fi restrâns prin interdicţiile expres prevăzute în lege.
Important este că nivelul dezvoltării legislaţiei, care a consacrat principiul libertăţii convenţiilor matrimo- niale din Europa şi alte ţări ale lumii, a fost încorporat şi în legislaţia Republicii Moldova, anume – în Codul familiei din 2001, acordând astfel soţilor posibilitatea de a-şi alege regimul matrimonial de care ei se vor ghida pe parcursul căsătoriei.
Note:
1 X.Xxxxxxxx, X.Xxxxxxx-Xxxxxxxxx, X.Xxxxxxxxx. Tra- tat de drept civil român. Vol.III. – Bucureşti: ALL, 1988, p.1.
2 I.P. Filipescu. Tratat de dreptul familiei. – Bucureşti: ALL Beck, 2000, p.42.
3 X.Xxxx. Dreptul familiei. – Bucureşti: Editura Didac- tică şi Pedagogică, 1975, p.118.
4 X.Xxxxxxx. Curs de regimuri matrimoniale. – Bucu- reşti, 1948, p.3.
5 A se vedea: X.Xxxxxxxxx. Regimuri matrimoniale.
Partea Generală. – Bucureşti: Xxxxxxx, 2003, p.18.