CUPRINS
TESTE GRILĂ
DREPT CIVIL. PARTEA GENERALĂ 9
DREPT CIVIL. DREPTURILE REALE 25
DREPT CIVIL. OBLIGAŢII 41
DREPT CIVIL. CONTRACTE SPECIALE 57
DREPT CIVIL. SUCCESIUNI 75
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ 93
DREPT PENAL. PARTEA SPECIALĂ 137
DREPT PROCESUAL CIVIL 177
DREPT PROCESAL PENAL. 197
PARTEA GENERALĂ 197
PARTEA SPECIALĂ 204
RĂSPUNSURI TESTE GRILĂ 211
DREPT CIVIL. PARTEA GENERALĂ
1. Capacitatea de a încheia actul juridic civil este: a) o stare de drept, spre deosebire de discernământ, care este o stare de fapt;
b) o parte a capacităţii de exerciţiu; c) o condiţie de fond, esenţială, de eficacitate şi generală a actului juridic civil.
2. Capacitatea de a încheia actul juridic civil este:
a) aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi şi obligaţii civile prin încheierea de acte juridice civile;
b) o modalitate de exteriorizare a consimţământului; c) o manifes- tare de voinţă făcută cu intenţia de a produce efecte juridice.
3. Principiul libertăţii actelor juridice civile exprimă ideea că:
a) subiectele de drept civil sunt libere să încheie sau nu un act juridic civil; b) părţile nu pot, ulterior prin acordul lor, să modifice actul juridic pe care l-au încheiat anterior; c) părţile nu sunt libere, ca prin acordul lor, să pună capăt actului pe care l-au încheiat anterior.
4. Constituie cerinţe de valabilitate ale consimţământului:
a) să provină de la o persoană cu capacitate de exerciţiu; b) să fie exprimat cu intenţia de a produce efecte juridice; c) să nu fie exteriorizat.
5. Ca regulă, viciile de consimţământ: a) atrag nulitatea absolută; b) atrag nulitatea relativă; c) nu afectează în nici un fel valabilitatea actului juridic.
6. Nu există un element obiectiv în structura: a) erorii;
b) dolului; c) violenţei.
7. Falsa reprezentare a realităţii la încheierea unui act juridic atrage nulitatea relativă a acestuia în cazul în care priveşte:
a) un act juridic bilateral; b) când se referă la un fapt juridic stricto sensu c) poate atrage anularea actului juridic, în condiţiile legii.
8. Dolul, ca viciu de consimţământ: a) este aplicabil şi actelor juridice unilaterale; b) nu afectează valabilitatea contractului atunci când provine de la reprezentantul cocontractantului;
c) cel incident atrage nulitatea relativă.
9. Violenţa constituie viciu de consimţământ dacă:
a) ameninţarea nu este justă; b) provine numai de la persoana cu care s-a contractat; c) este indiferentă.
10. Leziunea, ca viciu de consimţământ, poate fi invocată, în cazul minorului, dar dacă este vorba despre un act juridic care îndeplineşte următoarele condiţii: a) este un act juridic de administrare, bilateral, cu titlu oneros, comutativ, păgubitor, încheiat de minorul între 14-18 ani singur, fără încuviinţarea ocrotitorului legal; b) este un act juridic translativ de proprietate, bilateral, cu titlu oneros, comutativ, păgubitor, încheiat de minorul între 14-18 ani singur, fără încuviinţarea ocrotitorului legal; c) este un act juridic de administrare, comutativ, păgubitor, încheiat de minorul între 14-18 ani singur, fără încuviinţarea ocrotitorului legal;
11. Constituie cerinţe generale ale valabilităţii obiectului actului juridic civil: a) obiectul să fie real; b) existenţa autorizaţiei administrative; c) obiectul să fie determinat sau determinabil.
12. Pentru a fi valabilă, cauza actului juridic trebuie să fie, printre altele: a) posibilă; b) licită şi morală; c) să poată fi probată.
13. Principalele acte juridice pentru care legea pretinde forma solemnă (de regulă, forma autentică) sunt următoarele:
a) contractul de donaţie, testamentul, revocarea expresă a unui legat, contractul de întreţinere; b) contractul de societate, contractul de asigurare, contractul de donaţie; c) contractul de agenţie, subrogaţia în drepturile creditorului, înscrierea în cartea funciară a declaraţiei de rezoluţiune sau de reziliere.
14. Principiile care guvernează efectele actelor juridice sunt următoarele: a) principiul forţei obligatorii, principiul retroactivităţii, principiul anulării actului subsecvent ca urmare a anulării actului iniţial; b) principiul forţei obligatorii, irevocabi- litatea şi relativitatea efectelor actului juridic civil; c) principiul forţei obligatorii, principiul răspunderii civile delictuale.
15. Este vorba despre o excepţie de la principiul pacta sunt servanda, în cazul în care: a) părţile au prevăzut posibilitatea reînnoirii contractului; b) s-ar acorda prin lege un termen de amânarea executării unor obligaţii contractuale de către o anumită categorie de debitori; c) părţile au prevăzut o clauză de dezicere.
16. În categoria excepţiilor de la irevocabilitatea actului juridic bilateral includem, printre altele: a) revocarea donaţiei între soţi, denunţarea contractului de locaţiune încheiat pe durată nedeterminată; b) testamentul, promisiunea publică de recompensă;
c) legatul.
17. În categoria excepţiilor de la irevocabilitatea actului juridic unilateral includem, printre altele: a) testamentul, legatul, promisiunea publică de recompensă; b) consimţământul părintelui firesc la adopţia copilului, denunţarea contractului de consum de către consumator; c) revocarea împuternicirii date comisionarului până în momentul în care acesta a încheiat actul cu terţul.
18. În categoria avânzilor-cauză trebuie incluşi, printre alţii:
a) reprezentanţii convenţionali ai părţilor; b) toţi cei care, după încheierea actului juridic, au contractat cu părţile acestuia;
c) succesorii cu titlu universal al părţilor.
19. Stipulaţia pentru altul este: a) o modalitate de schimbare a persoanei debitorului; b) o excepţie aparentă de la principiul relativităţii efectelor actului juridic; c) o excepţie reală de la principiul relativităţii efectelor actului juridic civil.
20. Categoria excepţiilor aparente de la principiul relativităţii efectelor actului juridic civil include, printre altele: a) novaţia;
b) cesiunea de creanţă; c) contractul în favoarea unei alte persoane.
21. Categoria excepţiilor de la opozabilitatea actului juridic include: a) simulaţia; b) avânzii cauză; c) gestiunea de afaceri.
22. În funcţie de modul de consacrare legislativă, nulităţile se clasifică în: a) nulităţi absolute şi relative; b) nulităţi de drept şi judiciare; c) nulităţi exprese şi virtuale.
23. În funcţie de natura interesului ocrotit, nulităţile se clasifică în: a) nulităţi absolute şi relative; b) nulităţi de drept şi nulităţi judiciare; c) nulităţi totale şi parţiale.
24. Nulitatea absolută: a) poate fi invocată de către orice persoană interesată şi chiar de către instanţă din oficiu; b) este expres prevăzută de lege; c) desfiinţează în întregime actul juridic.
25. Nulitatea relativă: a) poate fi invocată doar de către persoana al cărui interes a fost vătămat; b) desfiinţează actul numai în raporturile dintre părţile contractante; c) nu poate fi acoperită prin confirmare.
26. Nulitatea absolută intervine în cazul: a) neacceptării ofertei de către destinatarul acesteia; b) lipsei totale a consimţământului;
c) erorii asupra calităţilor substanţiale ale obiectului actului juridic civil.
27. Nulitatea absolută intervine: a) încălcării principiului specia- lităţii capacităţii de folosinţă a persoanei juridice; b) violenţei; c) ne- respectarea dispoziţiilor legale referitoare la capacitatea de exerciţiu.
28. Intervine nulitatea relativă în cazul: a) lipsa discernămân- tului în momentul încheierii actului juridic civil; b) neexecutarea culpabilă a obligaţiei asumate prin contract; c) nerespectarea formei ad probationem
29. Violenţa ca viciu de consimţământ, este alcătuită din:
a) un element obiectiv (exterior); b) un element obiectiv şi un element subiectiv c) un element subiectiv (intern).
30. Este imprescriptibilă: a) nulitatea absolută; b) nulitatea relativă; c) nulitatea totală.
31. Actul juridic de confirmare: a) este o convenţie prin care se ratifică un act juridic sancţionat cu nulitatea relativă; b) validează retroactiv actul juridic anulabil; c) presupune refacerea de către părţi a actului anulabil.
32. Principiile efectelor nulităţii sunt: a) retroactivitatea, repunerea în situaţia anterioară, anularea actului subsecvent ca urmare a anulării actului juridic iniţial; b) retroactivitatea, relativitatea; c) inopozabilitatea, conversiunea actului juridic civil.
33. Excepţiile de la principiul retroactivităţii efectelor actului juridic civil, includ următoarele: a) căsătoria putativă, cazul minorului de bună-credinţă la încheierea căsătoriei; b) cazul locatorului de bună-credinţă; c) cazul actelor de conservare sau de administrare a bunului.
34. Conversiunea actului juridic: a) înseamnă înlocuirea vechii obligaţii cu o nouă obligaţie, între cele două obligaţii existând un element de diferenţă; b) este posibilă şi în cazul nulităţii absolute;
c) poate interveni indiferent de întinderea nulităţii.