CONTRACTUL ÎN FOLOSUL UNUI TERȚ. ASPECTE DEFINITORII DUPĂ MODERNIZAREA CODULUI CIVIL AL REPUBLICII MOLDOVA

CZU 347.44(478) DOI: xxxxx://xxx.xxx/00.00000/0000-0000.0000.0(000).00

CONTRACTUL ÎN FOLOSUL UNUI TERȚ. ASPECTE DEFINITORII DUPĂ MODERNIZAREA CODULUI CIVIL AL REPUBLICII MOLDOVA

Xxxxxx XXXXX

Doctor în drept, profesor universitar, Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova,

Chișinău, Republica Moldova

e-mail: xxxxx_xxxxxx@xxxxx.xxx

xxxxx://xxxxx.xxx/0000-0000-0000-000X

Xxxxxxx XXXXXXX-XXXXX

Doctorand, Facultatea de Drept, Universitatea de Stat din Moldova, Chișinău, Republica Moldova e-mail: xxxxxxx.xxxxxxx@xxxxx.xxx

xxxxx://xxxxx.xxx/ 0000-0002-6307-5291

Contractul în folosul unui terț este acea construcție juridică atipică și absolut impresionantă ce și-a croit din greu locul în cadrul legislațiilor multor state. Reglementarea acestui tip de contract a fost catalizată de necesitatea practică generată de jurisprudență. Prezenta lucrare reprezintă o sinteză exemplară a dimensiunii doctrinar-teoretice a proble- maticii contractului în folosul unui terț după modernizarea Codului Civil al Republicii Moldova. La fel, sunt abordate și aspectele practice ale contractului în folosul unui terț, iar un aspect deosebit de important este analiza subiectului abordat în lumina noilor reglementări ale Codului civil al Republicii Moldova.

Cuvinte-cheie: parte, terți, relativitate, contract în folosul unui terț, stipulant, promitent, beneficiar.

THE CONTRACT FOR THE BENEFIT OF A THIRD PERSON. DEFINING ASPECTS AFTER THE MODERNIZATION OF THE CIVIL CODE OF THE REPUBLIC OF MOLDOVA

The contract for the benefit of a third person is that atypical and absolutely impressive legal construction that has struggled to make its place in the laws of many states. The regulation of this type of contract was catalyzed by the practical necessity generated by the jurisprudence. This study represents an exemplary synthesis of the doctrinal-the- oretical dimension of the contract issue for the benefit of a third person after the modernization of the Civil Code of the Republic of Moldova. The practical aspects of the contract for the benefit of a third person are also approached, and a particularly important aspect is the analysis of the subject approached in the light of the new regulations of the Civil Code of the Republic of Moldova.

Keywords: party, third parties, relativity, contract for the benefit of a third party, stipulator, promiser, beneficiary.

LE CONTRAT AU PROFIT D’UN TIERS. ASPECTS DÉTERMINANTS APRÈS LA MODERNISATION DU CODE CIVIL DE LA RÉPUBLIQUE DE MOLDOVA

Le contrat au profit d’un tiers est cette construction juridique atypique et absolument impressionnante qui a eu du mal à faire sa place dans les lois de nombreux États. La réglementation de ce type de contrat a été catalysée par la nécessité pratique engendrée par la jurisprudence. Cet article est une synthèse exemplaire de la dimension doctrinale-théorique de

la question du contrat au profit d’un tiers après la modernisation du Code civil de la République de Moldova. Les aspects pratiques du contrat au profit d’un tiers sont également abordés, et un aspect particulièrement important est l’analyse du sujet abordé à la lumière des nouvelles dispositions du Code civil de la République de Moldova.

Mots-clés: partie, tiers, relativité, contrat au profit d’un tiers, stipulant, promettant, bénéficiaire.

ДОГОВОР В ПОЛЬЗУ ТРЕТЬЕГО ЛИЦА. ОПРЕДЕЛЯЮщИЕ ПОНЯТИЯ ПОСЛЕ МОДЕРНИЗАЦИИ ГРАЖДАНСКОГО КОДЕКСА РЕСПУБЛИКИ МОЛДОВА

Договор в пользу третьего лица - нетипичная и абсолютно впечатляющая юридическая конструкция, кото- рая трудно обрело свое место в законах многих государств. Регулирование такого типа контрактов было обу- словлено практической необходимостью, порожденной юриспруденцией. Данная статья представляет собой примерный синтез доктринально-теоретического измерения вопроса о договоре в пользу третьего лица после модернизации Гражданского кодекса Республики Молдова. Также рассматриваются практические аспекты до- говора в пользу третьего лица, и особенно важным аспектом является анализ предмета, рассматриваемого в свете новых положений Гражданского кодекса Республики Молдова.

Ключевые слова: сторона, третье лицо, относительность, договор в пользу третьего лица, стипулятор, обещатель, выгодоприобретатель.

Introducere

Modernizarea Codului Civil al Republicii Mol- dova a realizat o reformă absolută în domeniul drep- tului civil, în special în domeniul contractelor și al moștenirii. Modificarea de esență a normelor cu privire la contracte, apariția unor tipuri de contracte noi ce nu au fost reglementate anterior au determinat indirect la modificarea unor instituții ce nu au fost practic atinse de modernizare. Dintre aceste instituții este și contractul în folosul unui terț, care nu a fost modificat direct, dar care se completează cu normele părții speciale ce a dus la îmbogățirea și a acestui tip de contract.

Semnificația prezentului articol este determina- tă de importanța deosebită a contractului în cadrul relațiilor juridice civile, iar efectele acestui contract sunt absolut fenomenale. Determinarea efectelor contractelor față de terți este generată de caracte- rul mobil al entității de terți în domeniul instituției contractului dar, în același timp, este generată și de libertatea contractuală ce ne ghidează în aspectul de- finitoriu al invocării în folosul terțului a unui bene- ficiu.

Metodologia de cercetare. Pentru cercetare și elaborarea prezentului articol autorii a utilizat mai multe tehnici și metode ce cuprind ansamblul de idei și concepte bazate pe metodele de analiză precum: metoda logică, metoda sistemică, metoda istorică, metoda comparativă, metode ce creează o determinare sistemică, istorică și comparativă a domeniului de cer- cetare prin aspectele globaliste ale temei de cercetare, ce influențează modificările în raporturile sociale, care la rândul său creează perspective în diferite modificări legislative pe plan național.

Rezultate și discuții

Contractul în folosul unui terţ, după moderniza- re este reglementat la art. 1096-1099 CC al RM [1]. În conformitate cu art. 1096 CC, alin. 1 – “ Părţile unui contract pot conveni ca debitorul (promitentul) să efectueze prestaţia nu creditorului (stipulantului), ci terţului (beneficiarului), indicat sau neindicat în contract, care obţine în mod nemijlocit dreptul să pretindă prestaţia în folosul său”.

În teoria dreptului civil s-a statuat o altă definiţie a contractului în folosul unui terţ: Contractul în fo- losul unui terţ este un contract sau o clauză într-un

contract prin care o parte, numită promitent, se obli- gă faţă de cealaltă parte numită stipulant, să execute o prestaţie în favoarea unei terţe persoane, numită beneficiar [2, p. 365]. Din aceste definiţii putem des- prinde următoarele caracteristici ale contractului în folosul unui terţ, existența cărora este obligatorie pentru a-l califica în calitate de contract în folosul unui terț:

1. executarea contractului se realizează nu con- tractantului, ci terţei persoane;

2. terţa persoană este înzestrată cu dreptul de a cere executarea contractului.

În cazul lipsei unuia din aceste caracteristici, deja nu mai putem califica acest contract în calitate de contract în folosul unui terț. Astfel un contract va produce efecte pentru un terţ numai în cazul în care părţile contractului şi-au manifestat voinţa ca terţul să dobândească în patrimoniul său un drept în temeiul acestui contract. Dacă însă se prevede doar ca exe- cutarea să fie făcută către un terţ fără intenţia de a acorda terţului dreptul de a cere executarea, nu vom fi în prezenţa contractului în folosul unui terţ. Deci când o parte a unui contract se obligă faţă de cealaltă parte să plătească o datorie pe care ultimul o are faţă de un terţ fără ca părţile să urmărească naşterea unui drept în patrimoniul terţului nu vom fi în prezenţa unui contract în folosul unui terț, şi deci terţul nu va putea cere plata datoriei către sine. Nu este necesar să fie stabilită o prevedere specială în această situaţie în folosul terţului. Această voinţă poate fi implicită şi se va determina în fiecare caz aparte ținând cont de voin- ţa comună a stipulantului şi a promitentului.

Luând în considerare cele inovate mai sus ținem

să punctăm calitatea fiecărei entități în această construcție juridică. Și anume promitent, stipulant și beneficiar.

Prin promitent se are în vedere acea parte a con- tractului în folosul unui terţ care s-a obligat să efec- tueze o prestaţie nu/sau nu doar faţă de cealaltă parte a contractului ci faţă de o persoană care nu a partici-

pat la încheierea contractului nici personal nici prin reprezentant.

Prin stipulant se are în vedere persoana care a stipulat beneficiul în cadrul contractului în folosul terțului.

Prin beneficiar se are în vedere acea persoană care a dobândit un drept propriu în temeiul unui con- tract la încheierea căruia nu a participat nici personal nici prin reprezentant.

Condiții de valabilitate specifice. Contractul în folosul unui terț nu se deosebește de oricare alt con- tract care poate fi încheiat de către părți. El trebuie să fie încheiat cu respectarea condițiilor de valabi- litate a actului juridic. Pe lângă condiţiile generale de validitatea ale oricărui contract (capacitatea păr- ţilor, consimțământul, obiectul şi cauza), contractul în folosul unui terţ trebuie să îndeplinească şi unele condiţii specifice [3] si anume:

1. voinţa de a stipula în favoarea unei terţe persoane trebuie să fie certă, neîndoielnică; din ea trebuie să rezulte că beneficiarul dobândeşte dreptul subiectiv de sine stătător de a pretinde promitentului să execute o prestaţie în favoarea sa, art. 1096, alin

(1) CC al RM. În Cod civil al României, dispoziţiile art. 1297 alin.(1) prevăd că „oricine poate stipula în numele său, însă în beneficiul unui terţ” iar în Co- dul european al contractelor la art. 72 „Părţile, pot încheia un contract prin intermediul căruia să atri- buie drepturi unui terţ, cu sarcina ca una din părţi să satisfacă drepturile acestuia.”

2. persoana beneficiarului trebuie să fie determi- nată sau, cel puţin, determinabilă. Legea prevede că “nu este obligatoriu ca Beneficiarul să fie determinat sau să existe la momentul stipulaţiei. Este suficient ca el să fie determinabil şi să existe la data executării contractului”, art.1096, alin (3) Codul Civil al Re- publicii Moldova [4, p. 366]. Aşa ar fi, de exemplu, indicarea în calitate de beneficiar a moştenitorilor stipulantului. Stabilirea nominală a acestor moşteni- tori se va face numai la moartea stipulantului, dar

simplul fapt al indicării calităţii de moştenitor con- stituie un element suficient de determinabilitate a acestora in viitor.

Există în legislație cazuri în care însuși legui- torul identifică beneficiarul în cazul în care nu este indicat în contract, dar din natura lui determină terțul în calitate de beneficiar. În acest sens contractul de asigurare pe viață este unul din acestea și la art 1890 alin (3) al CC al RM statuează: - (3) Contractantul sau, după caz, moștenitorii săi se consideră benefi- ciari ai indemnizației de asigurare în unul din urmă- toarele cazuri:

a) contractantul nu a desemnat un beneficiar;

b) desemnarea beneficiarului a fost revocată și nu s-a desemnat alt beneficiar;

c) beneficiarul a decedat înainte de survenirea cazului asigurat și nu s-a desemnat alt beneficiar. Deci deși în contractul de asigurare nu va fi stipulat beneficiarul legea acoperă prin această normă omisi- unea contractuală.

Cu titlu de comparație în Codul civil al României, la art. 1298 se menţionează faptul că „Beneficiarul trebuie să fie determinat sau, cel puţin, determinabil, la data încheierii stipulaţiei şi să existe în momentul în care promitentul trebuie să îşi execute obligaţia. În caz contrar, stipulaţia profită stipulantului, fără a agrava însă sarcina promitentului.”

Codul civil din Quebec, la fel prevede, la art. 1445 -A third person beneficiary need not exist nor be determinate when the stipulation is made; he need only be determinable at that time and exist when the promisor is to perform the obligation for his benefit [5]. Jurisprudenţa franceză (Codul civil francez nefăcând nici o menţiune referitoare la be- neficiar) care a statuat cât se poate de clar că - Lor- sque la loi permit de stipuler utilement en faveur d’un tiers, il faut qu’il s’agisse d’un tiers dont il soit possible de determiner l’individualite au jour ou la condition doit recevoir effet, sans qu’il soit necessaire de le designer nominativement [6].

Regulile europene aplicabile contractelor, Prin- cipiile Dreptului Contractual European arată că nu este necesar ca terţa persoană (beneficiarul stipulaţi- ei) să fie identificată la momentul încheierii contrac- tului [art. 6:110 alin. (1) PECL], o formă similară de enunţ fiind întâlnită şi în art. II-9:301 alin. (1) DCFR [7].

Conform punctul 5.2.2., secțiunea 2 – Drepturile terților, a principiilor UNIDRUA 2010 [8], Benefici- arul trebuie să fie indicat în contract cu o precizie re- lativă, dar nu este obligatoriu să existe la momentul încheierii contractului între stipulant și promitent.

Se admite, de asemenea, că stipulaţia pentru altul este valabilă chiar dacă este făcută în folosul unei persoane care nu există la momentul în care stipula- ţia a fost încheiată. Astfel ar fi, de exemplu, stipula- ţia făcută de o persoană în beneficiul primului copil care i se va naşte în viitor sau stipulaţia în folosul unei persoane juridice în curs de constituire etc. Bi- neînţeles că în ipoteza în care previziunea nu se va realiza, stipulaţia va fi lipsită de valabilitate, datorită inexistenţei terţului beneficiar sau, eventual, va pu- tea profita stipulantului sau unei alte persoane [9, p. 72].

La fel putem enunța că beneficiarul poate fi o per- soană juridică ce este creată dar și una care urmează a fi fondată. Ce este important de determinat în acest sens este că terțul în folosul căruia se stipulează tre- buie să existe la momentul executării prestației [10, p. 155].

Interesul stipulantului nu este o condiție a valabilității stipulării pentru alții. O lungă perioadă de timp, s-a susținut că nu ar putea exista o stipulare valabilă pentru alții fără demonstrarea existenței unui interes al stipulantului în executarea stipulării de că- tre promitent în beneficiul beneficiarului. Fără a cere un interes pecuniar, ne-am mulțumit în general cu un interes moral simplu [11, p. 951]. În consecință, ar fi necesar nu numai ca stipulantul să aibă voința de a crea un drept în beneficiul beneficiarului împotriva

promitentului care îl acceptă, ci și ca acesta să aibă un interes în crearea unui astfel de drept. Cu toate acestea, se pare că această problemă a existenței unui interes pecuniar sau moral în stipulant pentru beneficiar constituie o problemă falsă. Aceasta într- adevăr pare a fi poziția doctrinei moderne care nu consideră necesar să se piardă în digresiuni lungi asupra problemei de interes. De fapt, luarea în consi- derare, de către partea stipulantă, a intereselor bene- ficiarului presupune existența din partea primului a unui interes în crearea unui drept în beneficiul celui de-al doilea împotriva promitentului. Interesul stipu- lantului este inclus în actul său de voință și nu poate fi altfel. Fie că este vorba de un simplu interes de afecțiune, caz în care prevederea pentru alții va con- stitui de foarte multe ori o donație indirectă sau dacă este vorba de îndeplinirea unei obligații anterioare a stipulantului față de beneficiar, prin logodna unei terțe persoane, în acest caz promițându-l, oricare ar fi. Voința stipulantului duce la prezumția de interes, adică justificarea psihologică a acestei voințe. Inte- resul părților la contract nu este niciodată o condiție pentru formarea contractului. Nu există niciun motiv pentru care ar trebui să fie diferit de prevederile con- tractului în folosul unui terț.

Pe lângă aceste două condiții suplimentare în

doctrină apar o serie de opinii cu privire la obligati- vitatea acceptului beneficiarului pentru valabilitatea contractului încheiat. Deci se menţionază în calitate de o a treia condiţie, acceptarea de către terţ a presta- ţiei. Nu putem fi de acord cu aceste opinii, aceasta în același timp nu are un suport legal căci art. 1098 CC al RM prevede - în cazul revocării stipulației, al refu- zului beneficiarului la dreptul conferit de stipulație, precum și în cazul în care stipulația în favoarea terțului nu are efecte față de beneficiar, stipulantul poate cere executarea prestației față de sine dacă din contract nu rezultă altfel.

De esență se consideră că acceptul beneficiarului nu este o condiţie de existenţă a stipulaţiei pentru

altul ci o condiție de efectivitate [12, p. 158]. Și nu doar atât: dacă anterior acceptării, dreptul era revo- cabil, la discreția stipulantului, după acceptare el de- vine irevocabil, iar obligația promitentului este actu- ală [13, p. 52]. Xxxxxxxxxxx că dreptul născut din sti- pulaţie nu poate fi impus beneficiarului fără acordul lui. De aceea el poate accepta, dar poate şi renunţa la dreptul stipulat în favoarea sa.

Dacă terţul beneficiar nu acceptă stipulaţia, drep- tul său se consideră că nu a existat niciodată - art. 1286 alin. (1) C. civ., astfel Codul civil al României recunoaşte consimţământului beneficiarului un rol energic în privinţa naşterii dreptului subiectiv civil în patrimoniul său. În consecinţă, în ipoteza decesu- lui beneficiarului înainte de acceptare, dreptul nu a existat niciodată în patrimoniul său şi, dintre reper- cusiuni, putem reţine două: netransmiterea dreptu- lui către succesori şi imposibilitatea de urmărire din partea creditorilor chirografari [14, p. 1428-1429].

Alin (4) al art. 1096 stabilește ce se întâmplă cu stipulația dacă decedează stipulantul -Succesorii sau creditorii stipulantului nu au dreptul de revocare sau de modificare a stipulației, dar nu se stabilește ce se întâmplă cu stipulația în cazul în care decedează be- neficiarul, și ce efecte are acesta cu privire la masa succesorală a beneficiarului.

O prevedere specială și indirectă în acest sens o găsim doar la contractul de asigurare și anume conform art. 1890 alin (4) al CC al RM: Dacă doi sau mai mulți beneficiari au fost desemnați și de- semnarea oricăruia dintre ei este revocată sau ori- care dintre ei decedează înainte de survenirea ca- zului asigurat, partea din indemnizația de asigurare care s-ar fi cuvenit beneficiarului sau beneficiarilor respectivi se va distribui proporțional între benefi- ciarii rămași dacă contractantul nu a dispus altfel conform alin. (1).

O problemă ce este discutată în doctrină este momentul apariției dreptului terțului la prestația ofe- rită de promitent. În opinia doctrinarilor ruși M.I.

Xxxxxxxxxx și V. V. Xxxxxxxxxx, dreptul terțului apare doar din momentul acceptării de către terța persoană a dreptului său [15, р. 384.].

Conform altor opinii (N. S. Kovalevskaia, B. Vindşaidom), dreptul terțului apare în momentul în- cheierii contractului de către stipulant și promitent. Soluționarea prezentei probleme poate avea efec- te practice importante. Dacă considerăm că dreptul terțului apare din momentul încheierii contractului de către stipulant și promitent, atunci nu este un obstacol spre a încheia contractul în folosul unui terţ – către o persoană incapabilă. De exemplu, părinţii pot înche- ia contract de asigurare pe viaţă în folosul copilului minor. Sau dacă considerăm că dreptul a existat în patrimoniul terţei persoane, atunci acest drept poate fi moştenit şi dacă terţa persoană n-a reuşit să accepte stipulația o pot face şi moştenitorii acestuia.

Doctrinarii ruși de până la revoluție la fel au po- lemizat și între ei și cu savanții germani. Doctrina germană opta spre momentul apariției dreptului terțului din momentul încheierii contractului de că- tre stipulant și promitent, însă doctrinarul rus G. F. Xxxxxxxxxxx [16, p. 313], afirma că dreptul terțului pentru terț nu poate apărea decât din momentul ex- primării acordului terțului, motivând prin faptul că înțelegerea dintre părți este una subiectivă pentru terț până în momentul în care nu i-a fost comunicat lui și el nu și-a manifestat acordul de a primi acest benefi- ciu. Un alt civilist rus K. P. Xxxxxxxxxxxx, consideră că dreptul terțului se consider obținut de către terț din momentul în care acesta cunoaște conținutul lui și îl exercită, emite acte pentru a fi executat după cum a fost stabilit în contract [17, p. 272].

Ceia ce dorim să remarcăm cu privire la ac-

ceptare este că aceasta nu este o condiţie de naş- tere în favoarea sa a dreptului, ci are ca efect doar consolidarea dreptului său la prestaţie. Or, până la acceptarea de către terţ, dreptul la prestaţie este un drept afectat de o condiţie rezolutorie, care se desfiinţează retroactiv dacă terţul respinge drep-

tul său dacă nu exprimă acceptarea în termenul acordat pentru acesta în contract [18]. În doctrina română se menționează încă o remarcă că s-a pus întotdeauna accentul pe efectul naşterii dreptului în patrimoniul terţului beneficiar, dar s-a ignorat celă- lalt efect al stipulaţiei pentru altul, respectiv naşte- rea unui drept potestativ în favoarea aceluiaşi terţ beneficiar. Acceptarea sau respingerea stipulaţiei, ca act juridic unilateral al terţului beneficiar, este tocmai exercitarea acestui drept potestativ [19, p. 285]. Astfel aceasta fiind o abordare absolut nouă și interesantă a efectelor acceptării.

La fel este menționat în punctul 5.2.1., secțiunea

2 – Drepturile terților, a principiilor UNIDRUA 2010, care stabilește – Părțile contractului în favoa- rea unui terț (debitor și creditor) pot printr-un acord direct sau indirect să instituie drepturi și terțelor per- soane. Existența și conținutul drepturilor beneficia- rului în raport cu creditorul se stabilesc prin acordul părților și depind de condițiile și limitările stabilite în acordul părților. Din aceste norme putem determi- na că dreptul terțului depinde de voința stipulantului și promitentului și deci apare la momentul instituirii lui în contract, iar beneficiarul acceptă doar ce este în limita celor prevăzute de acordul părților.

Acceptarea beneficiarului are ca efect consoli- darea dreptului dobândit, tăcerea având valoarea unei renunţări la dreptul atribuit beneficiarului (cu excepțiile ce le vom identifica mai jos). În cazul re- fuzului, dreptul se consideră că nu a fost obţinut cu efect retroactiv. Astfel prevede şi CC German [20] care la art. 333 stabileşte – “Dacă terţa persoană re- fuză la dreptul său, obţinut în temeiul contractului în contra promitentului, acest drept se consideră neob- ţinut.”

Rolul terțului beneficiar, potrivit reglementarilor codului civil al României, schimba optica asupra na- turii juridice a stipulației pentru altul. Noul Cod civil român recunoaște consimțământului beneficiarului un rol energic în privința nașterii dreptului subiec-

tiv civil in patrimoniul sau. In consecintă, în ipoteza decesului beneficiarului înainte de acceptare, drep- tul nu a existat niciodata in patrimoniul său și din consecințele ce vor surveni acceptării sunt - netrans- miterea dreptului catre succesori si imposibilitatea de urmărire din partea creditorilor chirografari.

Condiţia acceptării stipulaţiei este cerută şi de Codul civil din Quebec (art. 1.445, art. 1.449 C. civ. din Quebec) însă nu şi de Codul civil francez, care nu o stabilește ca o condiție.

Deşi Codul civil Republicii Moldova nu prevede această condiție a acceptării. Acceptarea sau respin- gerea stipulaţiei nu afectează însăşi înţelegerea din- tre stipulant şi promitent, aceasta rămânând valabilă, fie tot ca stipulaţie pentru altul, dar prestaţia pre- văzută va fi executată de promitent în folosul unui terţ beneficiar secundar indicat de stipulant, fie ca înţelegere fără clauza stipulaţiei pentru altul, caz în care prestația promitentului va fi executată în folosul stipulantului [21].

Dacă beneficiarul deja a acceptat dreptul conform contractului în folosul unui terț, apare problema re- vocării acestei acceptări din parte terțului. Credem că revocarea acceptării poate surveni doar înainte sau odată cu recepționarea acceptării, prin analogie cu art. 1043 CC al RM, în cazul în care acceptarea a fost emisă printr-o act autentic sau înmânată direct părților contractante, atunci aceasta este irevocabilă. Legislaţia Republicii Moldova nu prevede obli- gativitatea ca notificarea de acceptare a beneficiaru- lui trebuie să fie întocmită cu respectarea anumitor formalităţi, ea poate avea atât forma implicită cât și expresă. Este totuși de remarcat că beneficiarul trebuie să aleagă modul de notificare ţinând cont de faptul că în caz de litigiu lui î-i revine sarcina de a proba faptul că a notificat fie stipulantul, fie promitentul. Nu va putea fi stabilită obligativitatea ca notificarea să fie făcută cu respectarea anumitor formalităţi nici în contract deoarece beneficiarul nu este parte a contractului şi deci pentru el nu pot fi

stabilite obligaţii prin contractul la care nu este par- te. În acest sens am putea menţiona că notarul ar pu- tea efectua procedura de transmitere a înscrisului la solicitarea beneficiarului în acest sens evitându-se oricare litigii între părţi. Legiuitorul nu a stabilit pe bună dreptate o procedură specială pentru a asigura mobilitatea circuitului civil, însă beneficiarul este în drept să aleagă o oricare posibilitate oferită de legislaţie: printr-o simplă declaraţie verbală, prin- tr-o delaraţie scrisă şi înmânată sau transmisă prin poştă (aplicându-se art. 1035 CC al RM şi anume sistemul recepţiei) sau prin intermediul notarului prin procedura transmiterii cererii.

În acelaşi context se pune şi problema posibilităţii revocării şi modificării stipulaţiei în folosul terţului. Soluţia dată de lege este că, în principiu, stipulaţia poate fi revocată şi modificată, respectându-se urmă- toarele condiţii:

– revocarea sau modificarea stipulaţiei poate avea loc doar până la momentul informării de către bene- ficiar a stipulantului sau a promitentului despre ac- ceptarea stipulaţiei;

– revocarea sau modificarea stipulaţiei poate fi făcută numai de stipulantul însuşi; succesorii sau creditorii stipulantului nu au dreptul de revocare sau modificare a stipulaţiei art. 1096, alin (4) CC al RM.

Până la momentul în care beneficiarul a notificat fie stipulantul fie promitentul despre voinţa de a ac- cepta stipulaţia făcută în favoarea sa stipulaţia poa- te fi modificată sau revocată de către stipulant dacă stipulantul nu a renunţat expres sau implicit la acest drept. Dreptul de modificare sau revocare a stipula- ţiei poate fi exercitat de către stipulant doar până în momentul în care beneficiarul a acceptat stipulaţia şi a notificat despre acest fapt fie stipulantul, fie pro- mitentul.

Pentru modificarea sau revocarea stipulaţiei de către stipulant nu este necesar acordul promitentului deoarece nu se modifică obligaţiile promitentului ci

doar subiectul căruia trebuie să fie executată obliga- ţia. Totuşi în cazul în care schimbarea creditorului obligaţiei va atrage cheltuieli suplimentare acestea vor trebui să fie suportate fie de stipulant, fie de be- neficiar. Deci stipulaţia promisă în favoarea unei terţe persoane este, prin definiţie, revocabilă, însă în anumite condiţii.

Concluzii

Contract în folosul unui terț este o construcție juridică absolut impresionantă, ce și-a făcut loc în cadrul circuitului civil nu prin normă legală, dar prin necesitate și ca efect prin practica judiciară. Astfel de abordare o găsim în majoritate statelor. Legiuito- rul în acest sens a fost doar un regulator ce a statuat doar ceia ce deja era cunoscut de practicieni.

Deci există contract în folosul unui terț dacă:

- există voinţa de a stipula în favoarea unei terţe persoane trebuie să fie certă, neîndoielnică; din ea trebuie să rezulte că beneficiarul dobândeşte dreptul subiectiv de sine stătător de a pretinde promitentului să execute o prestaţie în favoarea sa; - persoana be- neficiarului trebuie să fie determinată sau, cel puţin, determinabilă.

La fel dacă terţul beneficiar nu acceptă stipulaţia, se consideră că dreptul acestuia nici nu a existat. Sti- pulantul este singurul îndreptăţit să revoce această stipulație în folosul său, stipulaţia poate fi revocată doar cât timp acceptarea beneficiarului nu a ajuns la stipulant sau la promitent. Dreptul stipulantului de a cere executarea în folosul său este exclusă în cazul în care în contract a fost stabilită o astfel de clauză şi în cazul în care din natura obligaţiei rezultă că pre- staţia putea sau trebuia să fie executată numai faţă de beneficiar.

Referințe bibliografice

1. Legea Nr. 133 din 15.11.2018 privind moderni- zarea Codului civil și modificarea unor acte legislative.

Publicat : 14.12.2018 în Monitorul Oficial Nr. 467-479 , art Nr : 784, Data intrarii in vigoare : 01.03.2019

2. XXXXX, S., XXXXXXXXXX, V., XXXXXX, A., CEBOTARI, V., CREȚU, I. Drept civil, Drepturi reale. Teoria generală a obligațiilor, Volumul II, Chișinău 2005, p. 365

3. XXXXXXX-XXXXX, X. Evoluția istorică a contrac- tului în favoarea unui terț, articol publicat în Conferința Științifică națională cu participare internațională. Integra- re prin cercetare și inovare, 8-9 noiembrie 2018, Chișinău 2018, ISBN 978-9975-142-50-2.

4. XXXXXXX, C. A. Avocat, Principiul inopozabili- tatea contractelor față de terți. Noțiunea de terț, Lumina lex 1999, pag. 366.

5. Codul Civil al Quebec, Disponibil pe: xxxx://xx- xxxxxxxxx.xxxx.xx.xx/xx/xxxxxxx/xx/xxx-0000

6. XXXX-XXXXXXXXX, X. Promisiunea faptei altuia şi stipulaţia pentru altul în reglementarea noului Cod civil, Publicaţie: Pandectele Romane 10 din 2012

7. XXXX-XXXXXXXXX, X., op. Cit.

8. Principiile Contractelor Comerciale Internaționale (Principles of Commercial International Contracts – PICC) ale Institutului Internațional pentru Unificarea Dreptului Privat (International Institute for Unification of Private Law – UNIDROIT) și comentariul oficial la PICC, ediția 2010. Disponibil on-line: xxxxx://xxx.xxxxxxxx.xxx/xxxxxx- ments/commercial-contracts/unidroit-principles-2010.

9. STĂTESCU, C., XXXXXX, C. Drept civil. Teo- ria generală a obligațiilor, ediția a III-a, All Beck 2000, pag. 72.

10. XXX, X., XXXX, X. XXXXXX, X., XXXXXXX X. Curs de drept civil. Obligațiile, Universul jurdic, 2015, pag. 155.

11. BEUDANT,R.,LEREBOURS-PIGEONNIÈRE, P., Cours de droit civil français, t. 9, de XXXXXXX, xx. Xxxxxxxx și Cie, 1936, pag. 951

12. XXXX, X.-Fl., Op.cit.

13. XXXXXXX, X. Părțile și Terții. Relativitatea și opozabilitatea efectelor juridice, Editura Xxxxxxx.

14. XXXXX, C. E. Stipulaţia pentru altul. în Noul Cod civil. Comentariu pe articole, Fl. X.Xxxxx, X. Xxxxxxx,

X. Xxxxxxxxxxxxxxx, X. Xxxxxxx (coordonatori), Ed. C. H. Beck, Bucureşti, 2014.

15. XXXXXXXXXX, X. X., XXXXXXXXXX, X.X. Договорное право. Книга первая, Общие положения, Москва 1999.

18. XXXXXX, S., XXXX, Gh., XXXXX, X. et al. Drept civil. Teoria generală a obligațiilor, Chișinău: Î.S.

F.E. – P. „Tipografia centrală”, 2016.

16. XXXXXXXXXX, X. Ф. Учебник русского гражданского права (по изданию 1907 г). Москва, 1995.

17. ПОБЕДОНОСЦЕВ, X. П. Курс гражданкого права: В 3т. Т.3/под ред. В. А. Xxxxxxxxx, Москва: зерцало, 2003.

19. XXXXXX, V. Au terţii un veşmânt logic comun în Codul civil? Publicaţie: Revista Romana de Drept Privat 1 din 28 februarie 2020

20. Cod Civil German, disponibil pe xxxxx://xxx.xx- xxxxx-xx-xxxxxxxx.xx/xxx/

21. XXXXXX, V., op.cit.