CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI MATRIMONIAL
CARACTERELE JURIDICE ALE CONTRACTULUI MATRIMONIAL
X.Xxxxxxxx, master în drept, X. Xxxxx
Universitatea Tehnică a Moldovei
Contractul matrimonial reprezintă una dintre modalităţile de reglare civilizată a relaţiilor patrimoniale dintre soţi în timpul căsătoriei ori în caz de divorţ, în special în condiţiile creşterii numărului de litigii legate de apărarea dreptului de proprietate în cadrul relaţiilor de familie. Această instituţie juridică serveşte drept mecanism folosit de majoritatea ţărilor lumii în scopul mărginirii consecinţelor negative a fenomenului divorţului.
Cu toate că se consideră că încheierea contractului matrimonial este necesară unui număr mic de persoane, a căror venit depăşeşte cu mult nivelul mediu de cîştig pe teritoriul republicii noastre, totuşi el prezintă interes pentru populaţie. Astfel, experienţa ultimilor ani ne demonstrează că numărul persoanelor cu cîştig mediu, care încheie contractul matrimonial, este în creştere. Acestă tendinţă se explică prin faptul, că persoanele doresc să se protejeze, dacă nu din punct de vedere moral, atunci cel puţin din cel patrimonial, în cazul unei căsătorii nereuşite.
Conform art. 27 Codului familiei al Republicii Moldova: „Contractul matrimonial este convenţia încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească sau între soţi, în care se determină drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale acestora în timpul căsătoriei şi/sau în caz de divorţ”. Această definţie legală pune accent pe anumite caractere juridice ale contractului matrimonial, care, incontestabil, subliniază esenţa contractului respectiv, însă nu dezvăluie pe deplin
natura juridică a acestuia.
Xxxxx o cunoaştere mai pătrunzătoare a miezului contractului matrimonial propunem evidenţierea şi analiza tuturor caracterelor juridice ale contractului în cauză.
Potrivit opiniei savanţilor de specialitate, contractului matrimonial îi sunt specifice următoarele caractere juridice:
1. Contractul matrimonial est un act bilateral special.
Caracterul bilateral al convenţiei determină exprimarea voinţei – a consimţămîntui – de către ambele părţi contractante. În contractul bilateral o parte îşi asumă o obligaţie datorită faptului că şi cealaltă parte îşi asumă o anumită obligaţi, de aceia, dependenţa prestaţiilor este evidentă.
În ce priveşte contractul matrimonial, acesta este un contract bilateral special, deoarece părţile ce încheie contract sunt strict stabilite de lege, acestea pot fi doar soţii sau viitorii soţi.
2. Contractul matrimonial este un act sinalagmatic deoarece se încheie între două persoane, în cazul dat, între soţ şi soţie sau viitori soţi, dînd naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina ambelor părţi.
În opinia unor autori, contractul matrimonial nu este unul sinalagmatic, deoarece
„contractele sinalagmatice se caracterizează prin reciprocitatea obligaţiilor ce revin părţilor, precum şi prin interdependenţa obligaţiilor reciproce. Aceste caracteristici juridice specifice contractului sinalagmatic îi lipsesc contractului matrimonial, prin care, de fapt, se determină regimul matrimonial al bunurilor soţilor şi nu se stabilesc drepturile şi obligaţiile părţilor, adică obligaţia fiecăreia dintre părţi nu este corelativă obligaţiei celeilalte” [8, p. 81; 14, p. 76].
Conform altor opinii, contractul matrimonial nu creează simple raporturi juridice, ci un anumit statut, regim matrimonial, reprezintînd convenţia cu vocaţia de a reglementa întreaga viaţă patrimonială a soţilor, nu doar un anumit raport concret [17, p. 211].
Totuşi, dacă analizăm definiţia legală a contractului matrimonial, observăm că legiuitorul stabileşte că prin contractul dat părţile „determină drepturile şi obligaţiile patrimoniale în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia". De asemenea, reişind din dispoziţiile al. 4 art. 29 Codul familiei al Republicii Moldova, conform căruia
„soţii sunt în drept să determine în contractul matrimonial drepturile şi obligaţiile privind întreţinerea reciprocă şi modul de participare a fiecăruia la veniturile obţinute de fiecare dintre ei şi la cheltuielile comune, bunurile ce vor fi transmise fiecăruia dintre soţi în caz de partaj, precum şi să stabilească alte clauze patrimoniale, inclusiv sancţiuni patrimoniale pentru soţul culpabil de desfacerea căsătoriei", observăm, că prin încheierea contractului matrimonial soţii pot determina drepturile şi obligaţiile de întreţinere reciprocă şi modul de participare la cheltuielile comune. Deci, drepturile şi obligaţile reciproce care îşi au izvorul
în actul juridic al căsătoriei şi în contract matrimonial, poartă caracter sinalagmatic, deoarece nu putem admite teza că toate sarcinile căsniciei vor fi suportate doar de către unul din soţi.
Chiar dacă în literatura juridică este contestat caracterul sinalagmatic al contractului matrimonial, considerăm, totuşi, că acest caracter îi este propriu, luînd în consideraţie că marea majoritate a persoanelor care încheie asemenea înţelegeri se referă în conţinutul contractului doar la
„ce, cît, cum vor trebui să dea, să facă sau să nu facă ceva în caz de un litigiu".
În acest context este necesar de subliniat că contractul matrimonial nu poate determina toate drepturile reciproce, ci numai drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale soţilor. Drepturile şi îndatoririle personale dintre soţi nu pot fi obiect al contractului matrimonial. Nu poate fi, de exemplu, stabilită în contract „datoria soţilor de a se stima reciproc, de a-şi păstra fidelitate conjugală, de a determina cercul datoriilor casnice pentru fiecare dintre ei, etc.”[13, p. 198].
3. Contractul matrimonial este un act cu titlu oneros.
Conform opiniei unor autori actele cu titlu oneros sunt acele acte juridice civile, prin care cineva procură altei persoane un folos patrimonial în schimbul unui echivalent [6, p. 128; 18, p. 47]. Alţi autori determină că actele juridice cu titlu oneros sunt acelea, prin care partea care procură celeilalte părţi un anumit folos, urmăreşte ca, în schimb, să obţină un alt folos patrimonial mai mult sau mai puţin echivalent[16, p. 6].
Reieşind din conţinutul art. 27 Codul familiei al Republicii Moldova contractul matrimonial se referă la drepturile şi oligaţiile patrimoniale ale soţilor sau foştilor soţi în timpul căsătoriei sau în caz de divorţi, ceea ce însemnă că soţii vor oferi unul altuia anumite prestaţii de conţinut patrimonial, fiecare obţinînd un anumit folos sau echivalent de aceiaşi natură (întreţinere, transmiterea sumelor de bani adjudecate în schimbul bunurilor napartajabile în natură, etc.).
Contractul matrimonial, potrivit varietăţii actelor oneroase, poate fi atît comutativ, cît şi aleatoriu, deoarece poate prevedea în mod concret întinderea şi existenţa obligaţiilor ce revin fiecărei părţi contractante, acestea cunoscînd-le la momentul încheierii, sau, corespunzător, poate lega existenţa şi intinderea obligaţiilor soţilor sau foştilor soţi de un anumit eveniment viitor şi incert.
4. Contractul matrimonial este un act solemn deoarece manifestarea de voinţă a părţilor şi, respectiv, încheierea lui trebuie să îmbrace o anumită formă prescrisă de lege.
Actele juridice solemne „reprezintă o excepţie de la regula consensualismului, pentru încheierea lor valabilă fiind necesară, pe lîngă manifestarea de voinţă, respectarea unor cerinţe de formă, prevăzute de lege” [7, p. 145]. Deci, forma solemnă pentru contractul matrimonial este o condiţie de validitate.
Caracterul solemn al contractului matrimonial nu înlătură caracterul consensual al lui, ci chiar îl amplifică. Astfel, manifestarea de voinţă, are loc prin aducerea actului juridic la o anumită formă strict stabilită de lege, a cărei nerespectarea duce la nulitatea actului juridic.
Solemnitatea contractului matrimonial constă în încheierea lui în formă scrisă cu autentificare notarială.
5. Contractul matrimonial este act juridic care poate fi încheiat atît personal, cît şi prin reprezentare.
În literatura de specialitate a fost formulată întrebarea privind posibilitatea încheierii contractului matrimonial prin reprezentare, avînd la baza specificul relaţiilor între soţi şi caracterul personal al drepturilor şi obligaţiilor lor reciproce.
Legislaţia în vigoare însă nu stabileşte o restricţie expresă privind caracterul personal al încheierii contractului matrimonial. Aplicînd principiile de interpretare a normelor de drept şi luînd în consideraţie prevederile Codului civil al Republicii Moldova, putem conchide, ca din momentul din care legea nu stabileşte interdicţia sau prescrierea obligatorie privind încheierea contractului matrimonial personal de soţi sau viitorii soţi, acesta poate fi încheieat şi prin reprezentare.
6. Contractul matrimonial este un act juridic între vii.
Contractul matrimonial este destinat să producă efecte în timpul vieţii părţilor, adică a soţilor sau a foştilor soţi, aceştea asumîndu-şi anumite drepturi şi obligaţii. Moartea unuia dintre soţi duce la încetarea relaţiilor de căsătorie şi provoacă consecinţe juridice corespunzătoare. Mai mult ca atît, decesul unuia dintre soţi serveşte drept temei pentru încetarea acţiunii contractului matrimonial. Desigur poate surveni o situaţie cînd unul dintre foştii soţi, a căror avere comună în devălmăşie urmează a fi partajată conform prevederilor contractului matrimonial, decedează pîna la executarea contractului. În cazul dat contractul matrimonial va continua să producă efecte juridice, deoarece evenimentul divorţului a avut loc, a rămas tardivă doar procedura de transmitere a bunurilor ce reveneau conform contractului fostului soţ decedat. Continuarea executării contractului este argumentată prin
apărarea intereselor moştenitorilor averii defunctului, adică a intereselor persoanelor vii.
Astfel putem stabili faptul că contractul matrimonial este un act juridic între vii chiar dacă, în anumite împrejurări efectele acestuia se pot prelungi şi după moartea unei părţi.
7. Contractul matrimonial este un act juridic cu executare succesivă.
Actul juridic cu executare succesivă presupune efectuarea obligaţiilor prin mai multe prestaţii eşalonate în timp. Considerăm, alături de alţi autori, că acest caracter este propriu contractului matrimonial datorită complexităţii raporturilor patrimoniale dintre soţi, care fac ca convenţia matrimonială să nu-şi poată produce efectele decît prelungite în timp - pe durata căsătoriei şi/sau după desfacerea acesteia.
În opinia noastră, nu este corectă afirmaţia unor autori care susţin că „contractul matrimonial, în general, nu poate fi cu executare succesivă, deoarece acesta nu presupune nimic altceva, decît determinarea regimului juridic al bunurilor soţilor în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia"[17, p. 82]. Considerăm că efectele acestui contract sunt mult mai largi şi nu se limitează doar la bunurile soţilor, ci şi la alte aspecte. Menirea acestui contract este a stabili anumite reguli pe care soţii vor trebui să le respecte pentru a suporta împreună sarcinile căsniciei, regulile care ar asigura realizarea funcţiilor ce revin comunităţii de trai a soţilor, care, incotestabil, durează în timp.
8. Contractul matrimonial este un act juridic numit (tipic).
Numite sunt contracte care „corespund unei operaţiuni juridice determinate şi care sunt nominalizate în legislaţia civilă, fie în Codul civil, fie în legi speciale, precum şi în alte acte normative speciale” [15, p. 24].
Găsîndu-şi reglementarea contractului matrimonial în Codul Familiei al Republicii Moldova, putem afirma cu certituine că acesta este un act juridic numit.
9. Contractul matrimonial este un act cauzal special.
Având în vedere că scopul căsătoriei îl constituie întemeierea unei familii (animus coniungalis), înseamnă că scopul convenţiei matrimoniale nu trebuie să depăşească scopul căsătoriei, raporturile patrimoniale dintre soţi neputând fi concepute ca un scop în sine, ci doar ca un derivat, un efect al căsătoriei (si nuptiae sequantur). Altfel spus, contractul matrimonial este un act cauzal special.
10. Contractul matrimonial este un contract principal, avînd în acelaş timp caracter accesoriu
faţă de actul de căsătorie în ce priveşte producerea efectelor.
Conform doctrinei, act juridic a cărui soartă nu depinde de soarta unui alt act juridic, se numeşte act principal.
Vorbind de contractul matrimonial, xxxxx să menţionăm, că unii autori susţin că contractul matrimonial este unul accesoriu, bazîndu-şi opinia pe prevederile legale, şi anume, ale al. 2 art. 28 Codul familiei al Republicii Moldova, conform căruia „contractul matrimonial încheiat pînă la înregistrarea căsătoriei intră în vigoare la data înregistrării acesteia". Supunem criticii aceste afirmaţii deoarece, acest argument nu este nici pertinent şi nici concludent.
Actul juridic al căsătoriei şi contractul matrimonial sunt două acte juridice distincte, cu regimuri juridice proprii, chiar dacă raţiunea existenţei contractuluii matrimonial este reglementarea raporturilor patrimoniale dintre soţi, şi evident, efectele şi cauza juridică a acestuia sunt strîns legate de căsătorie. Atît actul juridic al căsătoriei, cît şi contractul matrimonial pot fi încheiate în mod valabil. Valabilitatea sau nevalabilitatea unuia nu afectează valabilitatea sau nevalabilitatea altuia. Apare întrebarea: Ce efecte va produce declararea nulităţii căsătoriei în privinţa contractului matrimonial ? Va fi lovit de nulitate şi acesta în situaţia dată sau nu ? În opinia noastră în cazul dat contractul matrimonial va fi caduc, deoarece nu se mai justifică existenţa lui. De asemenea, căsătoria poate fi încheiată în mod valabil, iar contractul matrimonial nu. Va produce vreun efect declararea nulităţii contractului matrimonial în privinţa căsătoriei? Sigur că nu, deoarece existenţa căsătoriei presupune posibila existenţă a contractului matrimonial, însă nu invers. În această situaţie soţii nu se vor putea prevala de efectele contractului matrimonial fiindu-le aplicabil regimul matrimonial legal.
Faptul că al. 2 art. 28 Codul familiei al Republicii Moldova, stipulează că „Contractul matrimonial încheiat pînă la înregistrarea căsătoriei intră în vigoare la data înregistrării acesteia", nu condiţionează existenţa sau valabilitatea acestuia, ci condiţionează producerea efectelor, adică, dacă nu se încheie căsătoria între persoanele care au încheiat contractul matrimonial, acesta din urmă nu va fi lovit de nulitate, ci va fi caduc, astfel, ca act juridic el va exista în mod valabil, numai că nu-şi va produce efectele.
Deci, nu trebuie în nici un caz de confundat contractul matrimonial ca act juridic accesoriu cu contractul matrimonial ca contract, deoarece ca act accesoriu contractul matrimonial depinde de
încheierea şi existenţa unui alt act juridic care este căsătoria. Contractul matrimonial fiind privit nu ca un act juridic, ci ca un contract, el este considerat principal, deoarece existenţa lui nu depinde de existenţa unui alt contract.
Generalizând cele analizate, putem concluziona, că, cu toate că legislaţia naţională privind contractul matrimonial nu poate fi calificată drept perfectă şi completă, totuşi datorită acestei oportunităţi, considerate, din punct de vedere al tehnicii legislative, recente, cu o practică de aplicare de doar 14 ani, persoanele, încheind un simplu contract matrimonial, pot evita sau atenua problemele şi neînţelegerile ce se ivesc în timpul căsătoriei, cît şi după desfacerea acesteia.
Bibliografie
1. Constituţia Republicii Moldova, adoptată la 29 iulie 1994.
2. Codul Civil al Republicii Moldova, adoptat prin Legea RM nr.1107-15 din 6 iunie 2002, intrat în vigoare la 12.06.2003.
3. Codul Familiei al Republicii Moldova, adoptat prin Legea RM, nr.1316-XIV din 26 octombrie 2000, intrat în vigoare la 26 aprilie 2001/ Monitorul oficial al RM- 2001, nr.47-48.
4. Convenţia Statelor membre ale CSI cu privire la asistenţa juridică şi raporturi juridice în materie civilă, familială şi penală. Tratate internaţionale la care RM este parte (1990-1998), Ediţie specială, v. 16, Chişinău, Moldpress, MORM, 1999.
5. Beliu, Gh., Drept civil român, Introducere în dreptul civil, Subiectele dreptului civil, Bucureşti 2001.
6. Xxxxxxxx, T., Dreptul familiei, Xx. All Beck, Bucureşti, 2005.
7. Xxxxx, X., Drept civil, Partea generală, Persoanele, Ed. All Beck, Bucureşti 2001.
8. Chirtoacă, L., Tratat de dreptul familiei, Chişinău: Bons Offices, 2005.
9. Cocoş Şt., Dreptul familiei, vol.I, Xxxxxx Lex, Bucureşti, 2001.
10. Xxxxxx, X., Dreptul familiei, Xxxxxx şi practică, Lumina Lex, Bucureşti, 2001.
11. Xxxxxxxxxxx, C., Regimuri matrimoniale, Editura All Beck, Bucureşti, 2000.
12. Xxxxxxxx, X., Drept civil, vol.I, Xxxxxx Xxx, Bucureşti 2000.
13. Xxxxxxxxxx, X., Xxxxxxxxxx, X., Dreptul familiei, Chişinău, 2002.
14. Xxxxxxxx, X. , Waelti, F., Droit civil IV, Le regime matrimonial, Editions Universitaires Fribourg Suisse, 1997.
15. Xxxxxxxx, I., Dreptul contractelor (Partea generală), Chişinău, 2002.
16. Xxxxxxxxx, X., Drept civil, Introducere, Ed. AllBeck, Bucureşti 2000.
17. Xxxxxxxxx, X., Regimuri matrimoniale. Partea generală, Ed. Xxxxxxx, Bucuresti, 2003.
18. Xxxxx, S.N., Xxxxxxx’j dogovor, Xxxxxx,
2000.