CONCEPTUL ȘI TRĂSĂTURILE SPECIFICE ALE CONTRACTELOR COMERCIALE
REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
Nr. 2, 2015
CONCEPTUL ȘI TRĂSĂTURILE SPECIFICE ALE CONTRACTELOR COMERCIALE
Xxxxxxxxx XXXXXXxX,
doctor în drept, conferenţiar universitar (USM)
xxxx XxXxXXxX,
magistru în drept
Contractele au apărut, ca necesitate, într-un anumit stadiu de dezvoltare a societăţii, spre a înlocui formele arhaice şi greoaie de schimb dintre şi din colectivităţile primitive.
Contractele, avându-și originea în condiţiile producţiei simple de mărfuri din societăţile antice şi cele ale existenţei banilor, rostul lor principal era de a realiza circulaţia mărfurilor prin intermediul banilor. Cel mai remarcabil este faptul că, cu timpul, apar contracte speciale – contractele comerciale.
Cuvinte-cheie: dreptul contractelor comerciale; contracte comerciale; conceptul contractelor comerciale; trăsăturile contractului comercial.
* * *
Contracts have emerged as a necessity in a certain stage of development of society to replace archaic and cumbersome forms and parts of primitive communities.
Contracts appeared in simple commodity production conditions of ancient societies and the existence of money, their main purpose being to achieve the movement of goods through money. Most remarkable is that time appear special con- tracts – commercial contracts.
Keywords: commercial contract law; commercial contracts; commercial contracts concept; features commercial contract.
P
rivit în ansamblu, pornind de la reglementări- le generale din Codul civil al Republicii Mol-
dova, anume de la art.666, contractul reprezintă acel acord de voinţă, care este realizat între două sau mai multe persoane, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice [1].
Doctrina juridică utilizează noţiunea de „contract” în privinţa acordului încheiat între două sau mai mul- te părţi, prin care se dă naştere, se modifică sau se sting anumite drepturi şi obligaţii, de regulă civile.
Totodată, unii autori definesc mult mai restric- tiv contractul. Astfel, autorii francezi X. Xxxx şi Fr. Terre, definind contractul civil, stabilesc că aces- ta este un acord de voinţă realizat între două sau mai multe persoane pentru a crea un raport juri- dic – dând naştere unei obligaţii sau constituind un drept real – a modifica sau a stinge un raport juridic preexistent [2].
Considerăm această definiţie ca fiind nu pe deplin adecvată noţiunii de contract acceptată astăzi, deoa- rece definirea oricărui fenomen, proces sau fapt, cu enumerarea unora din caracterele sale, chiar şi cele mai principale, este supusă riscului de a crea situaţia când celelalte caractere s-ar exclude implicit, sau în- săşi definiţia ar fi incompletă.
Unii autori susţin că nu toate actele juridice bila- terale sau multilaterale care dau naştere, modifică sau sting drepturi şi obligaţii pot fi desemnate drept con- tracte.
Astfel, după afirmaţiile doctrinarului X.Xxxxxxx- zino, contractele sunt acele acte juridice care au ca scop de a da naştere raporturilor juridice de obligaţie
între părți [3], excluzând în aşa mod din categoria de contracte acele acte juridice care modifică sau sting raporturile juridice de obligaţii.
Evident, o asemenea viziune asupra noţiunii de contract astăzi nu este acceptată, întrucât legislatorul tinde să excludă din uzul juridic utilizarea cu înţeles semantic dublu a noţiunilor de „contract” şi „conven- ţie”.
La cele expuse supra, ţinem totuşi să relevăm un caracter definitoriu esenţial al contractului, prin care se va putea face distincţia dintre convenţie şi contract. Este vorba despre faptul că unele convenţii nu se în- cadrează în categoria de contracte din simplul consi- derent că părţile la convenţie îşi exprimă acordul de voinţă în diferite momente, cum ar fi, spre exemplu, în cazul testamentului. În asemenea situaţie, toate con- venţiile pe cauza de moarte nu pot forma categoria de contracte.
Prin urmare, vorbind despre contract, neapărat tre- buie de specificat că acesta reprezintă una din catego- riile de convenţii ce se încheie doar între vii. În ace- eaşi ordine de idei, ţinem să menţionăm că nu putem fi de acord cu afirmaţiile unor autori, care, deşi recunosc că asupra tuturor actelor civile bilaterale dintre vii se răsfrâng aceleaşi drepturi şi obligaţii, totuşi nu pentru toate aceste acte se poate atribui denumirea de con- tracte, limitându-se doar la cele care dau naştere la obligații [4].
Admitem că suntem să fim de acord întru totul cu autorii ce expun o definiţie formală a noţiunii de contract şi menţionăm că contractul este un acord de voinţă, încheiat între două sau mai multe persoane pe
28
Nr. 2, 2015 REVISTA NAŢIONALĂ DE DREPT
timpul vieţii acestora, cu privire la naşterea, modifica- rea sau stingerea drepturilor şi obligaţiilor.
Xxxxxx, având în vedere faptul că în prezent legisla- ţia face deosebire între noţiunea de „act juridic civil” şi „contract”, este necesar a da o explicaţie referitor la acestea. Ambele noţiuni, fiind utilizate frecvent în le- gislaţia civilă, corelează ca parte din întreg (gen – spe- cie), la care este aplicată regula conform căreia toate contractele sunt acte juridice şi nu toate actele juridice sunt contracte. Astfel acte juridice unilaterale pot fi: succesiunea, legatul etc. şi acte juridice bilaterale sau multilaterale – contractele.
Până nu demult, atât legislaţia cât şi doctrina drep- tului civil utilizau noţiunea de convenţie, substituind prin aceasta noţiunea de act juridic civil. Actualmente, doctrina începe a renunţa la utilizarea acestei noţiuni luând în considerație faptul că, după conţinutul său semantic, noţiunea de convenţie este sinonimul ter- menului contract.
Pornind de la cele expuse supra, ţinem să relevăm cele mai principale trăsături caracteristice ale contrac- tului ca act juridic, şi anume – acesta este un acord de voinţă, realizat între două sau mai multe persoane în fiinţă la momentul încheierii contractului; acordul este atins prin liberă manifestare de voinţă; are drept scop naşterea, modificarea, stingerea raporturilor juri- dice şi presupune considerarea ordinii publice şi bu- nelor moravuri.
În special, desfășurarea unei activități comerciale constă în producerea și circulația mărfurilor, executa- rea de lucrări și prestarea de servicii implică încheie- rea unor acte juridice și săvârșirea de fapte juridice și operațiuni economice.
Considerăm că, în temeiul acesteia, contractele privind realizarea activităţii comerciale trebuie califi- cate drept contracte comerciale.
Codul civil al RM a stabilit o unicitate a raporturi- lor juridice obligaţionale, făcând să dispară distincţia clasică dintre obligaţiile civile şi obligaţiile comercia- le, distincție ce a apărut odată cu trecerea Republicii Moldova la economia de piață.
De asemenea, în opera legiuitorului nu se regăsește noțiunea de contract comercial. În acest sens, avem rezerve față de această tăcere legală, ce a eliminat din uzul legal sintagma contracte comerciale. Această concepție, a legiuitorului, nu este justificată nici sub aspect teoretic și nici sub aspect practic.
Cu toate acestea, la începutul anilor ’90 sec.XX, prelungind logic liberalizarea economiei, Parlamentul a adoptat la 3 ianuarie 1992 Legea nr.845 cu privire la antreprenoriat şi întreprinderi, prin care a legalizat
activitatea de întreprinzător şi a permis constituirea de persoane juridice de drept privat cu scop lucrativ.
Noua reglementare legală nu exclude existenţa ac- tivităţii comerciale pe care o realizează acea categorie de profesionişti precum sunt comercianţii (antrepre- norii). Această activitate având un caracter specific, Codul civil reglementează anumite dispoziţii deroga- torii aplicabile contractelor aferente acestor activităţi. În opinia noastră, în condiţiile noului Cod civil, actele juridice aferente exploatării unei întreprinderi economice (comerciale) au un anumit specific care le diferenţiază de actele juridice încheiate de simpli par- ticulari, motiv pentru care ele pot fi calificate ca acte
juridice comerciale.
Recunoscându-se existenţa unor particularităţi ale contractelor încheiate de profesionişti, aceste contrac- te au fost denumite de unii doctrinari contracte profe- sionale [5] sau contracte comerciale.
În acest context, definim contractul comercial ca fiind acel acord de voinţă, care este realizat între două sau mai multe persoane, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting raporturi juridice, încheiate de antreprenori în procesul activității de întreprinză- tor, având ca obiect producerea și circulația mărfu- rilor, executarea de lucrări și prestarea de servicii, în scopul obținerii profitului.
Din definiție rezultă și caracteristicile contractului comercial:
a) contractele sunt încheiate în procesul activității de întreprinzător;
b) contractele sunt încheiate de profesioniști – an- treprenori;
c) contractele au ca obiect producerea și circulația mărfurilor, executarea de lucrări și prestarea de ser- vicii;
d) contractele se încheie pentru obținerea unui profit.
referințe:
1. Codul civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV din 06.06.2002. În: Monitorul Oficial al RM, nr. 82-86/661 din 22.06.2002.
2. Xxxx X. Terre Fr. Droit civil. Leș obligations. Paris: Dallos,1975, p.l, după: Xxx X. Drept civil. Teoria generală a obligațiilor. Iași, 1994, p. 29.
3. Cantacuzino M.B. Elementele dreptului civil. București, 1999, p. 393.
4. Xxxxxx, p.301.
5. Piperea Gh. Introducere în dreptul contractelor pro-
fesionale. București: All Beck, 1997, p. 49.