CONDIŢII GENERALE PENTRU ASIGURAREA AUTO CASCO
CONDIŢII GENERALE PENTRU ASIGURAREA AUTO CASCO
CGAAC 2022
- GRAWE ROMÂNIA ASIGURARE S.A. -
Articolul 1: Definiţii
Anumiţi termeni au în cadrul prezentelor condiţii de asigurare
următoarea semnificaţie:
Asigurătorul: GRAWE ROMÂNIA ASIGURARE S.A. - societate administrată în sistem dualist, cu sediul în Bucureşti, Str. Vulturilor nr. 98A, sector 3, înregistrată la Oficiul Național al Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Municipiului Bucureşti sub nr. J40/263/2001, Cod Unic de Înregistrare 8398697, Cod LEI 52990096QGCoU1GYKW23, autorizată de Autoritatea de Supraveghere Financiară sub nr. 37/02.11.2001, înmatriculată în Registrul Asigurătorilor sub nr. RA – 036/10.04.2003, site: xxx.xxxxx.xx.
Poliţă de asigurare: document care face parte din contractul de asigurare și care conţine informaţii specifice şi detaliate cu privire la asigurat, contractant, beneficiar, obiectul asigurării, sumele asigurate, primele de asigurare, limitele de răspundere sau de indemnizaţie sau sublimitele asigurate, riscurile şi cheltuielile asigurate, perioada asigurată; reprezintă mijlocul de probă care dovedeşte încheierea contractului de asigurare, momentul începerii și cel al încetării răspunderii asigurătorului.
Contractant: persoana fizică sau juridică care încheie contractul de asigurare şi se obligă faţă de asigurător să plătească prima de asigurare. Contractantul îşi poate asigura propriile bunuri - caz în care calitatea de contractant se cumulează cu cea de asigurat - sau poate asigura bunurile unei terţe persoane.
Asigurat: proprietarul de drept al vehiculului asigurabil sau persoana care are un interes asupra acestuia, interes care trebuie să reiasă dintr-un contract (de închiriere, leasing, comodat etc.).
Beneficiar: persoana care are dreptul de a primi despăgubiri
conform poliței de asigurare în cazul apariției riscului asigurat.
Inspecție de risc: procedura prin care se vizualizează, fotografiază şi verifică starea generală a vehiculului, se fotografiază elementele de siguranţă ale vehiculului asigurat (serie caroserie/şasiu, serie motor) şi se verifică conformitatea acestora cu înscrisurile din documentele prezentate în original de către asigurat (carte de identitate şi certificat de înmatriculare).
Primă de asigurare: suma pe care contractantul o plăteşte asigurătorului sau reprezentantului acestuia, în baza unui contract de asigurare, în avans, pentru fiecare perioadă de asigurare, în schimbul protecţiei prin asigurare.
Scadenţă de plată a primelor: termenul până la care trebuie achitată prima de asigurare sau ratele de primă (dacă s-a convenit asupra plății primei în mai multe rate).
Perioadă asigurată: 1 an de la data de început a asigurării, în măsura în care contractul nu este încheiat pe o perioadă mai scurtă.
Sumă asigurată: suma maximă în limita căreia asigurătorul plăteşte despăgubirea ca urmare a producerii unui eveniment asigurat, conform prevederilor condiţiilor de asigurare.
Pachet de asigurare: centralizarea mai multor categorii diferite de asigurare prin prezentarea acestora cumulată într-un contract de asigurare şi într-o poliţă de asigurare. Fiecare categorie a pachetului de asigurare reprezintă un contract individual legal, distinct. Pentru fiecare categorie a pachetului de asigurare, prima de asigurare este indicată separat pe poliţă.
Moneda contractului: Poliţa de asigurare se poate încheia în Lei sau în Euro. Plata primei de asigurare se va face în Lei, iar toate prevederile din poliţa de asigurare şi condiţiile de asigurare care fac referire la sume exprimate în Euro vor fi inţelese ca fiind contravaloarea acestora în Lei, la cursul oficial de schimb comunicat de Banca Naţională a României (BNR) din data emiterii poliţei de asigurare pentru prevederile referitoare la contractul de asigurare sau din data apariţiei riscului asigurat pentru prevederile referitoare la plata despăgubirilor.
Culpă: formă a vinovăţiei; fapta este săvârşită din culpă atunci când autorul fie prevede rezultatul faptei sale, dar nu îl acceptă, socotind fără temei că nu se va produce, fie nu prevede rezultatul faptei, deşi putea şi trebuia să îl prevadă.
Xxxxx gravă: culpa este gravă atunci când autorul a acţionat cu
o neglijenţă sau imprudenţă pe care nici persoana cea mai lipsită de dibăcie nu ar fi manifestat-o faţă de propriile interese.
Despăgubire/indemnizaţie de asigurare cuvenită: suma datorată de asigurător beneficiarului contractului de asigurare, în urma apariției unui eveniment asigurat.
Eveniment asigurat: producerea riscului asigurat.
Epavă: autovehiculul asigurat avariat ca urmare a producerii
unui risc asigurat și încadrat ca daună totală.
Vandalism: fapta unei persoane sau a unui grup de persoane care distruge sau avariază cu intenţie vehiculul asigurat, fără a urmări însuşirea acestuia sau a unor părţi componente.
Articolul 2: Obiectul asigurării
Se asigură vehicule înmatriculate în România și echipamentele montate pe acestea, menționate în polița de asigurare, împotriva deteriorării, distrugerii și pierderii provocate de riscurile menționate la articolul 10. Nu pot fi preluate în asigurare vehicule cu volanul pe partea dreapta și nici vehicule ce au mențiunea „Furat” în Cartea de Identitate a Vehiculului.
Articolul 3: Contractul de asigurare
1. Contractul de asigurare reglementează drepturile şi obligaţiile părților din contractul de asigurare. Asigurătorul se obligă să plătească indemnizaţia de asigurare cuvenită conform contractului în cazul producerii unui eveniment asigurat, în schimbul primelor de asigurare pe care contractantul se obligă să le plătească întocmai și la termenele stabilite.
2. Cererea de asigurare și anexele acesteia (inclusiv raportul inspecției de risc și fotografiile care constată starea vehiculului la încheierea asigurării), formularul de analiză a cerințelor și necesităților (DNT), oferta de asigurare, documentul cu informații esențiale (PID), poliţa de asigurare, condiţiile de
asigurare, precum și oricare alte acte încheiate între asigurător și contractant/asigurat constituie baza juridică a contractului de asigurare.
Sunt valabile doar condiţiile de asigurare pe care contractantul
le-a primit ca parte integrantă a poliţei de asigurare.
Articolul 4: Începutul şi încetarea protecţiei prin asigurare
1. Contractul de asigurare se consideră încheiat numai dacă sunt îndeplinite cumulativ următoarele condiţii:
- asigurătorul emite poliţa de asigurare sau îi confirmă
contractantului în scris acceptarea cererii de asigurare;
- inspecția de risc, atunci când asigurătorul o consideră obligatorie, este realizată de reprezentanții acestuia și este acceptată de asigurat sau prepușii săi;
- prima de asigurare sau rata inițială a primei (dacă s-a convenit
plata primei în mai multe rate subanuale) este achitată.
Înainte de începutul asigurării prevăzut în poliţă nu există în niciun caz protecţie prin asigurare.
2. Protecţia prin asigurare încetează prin: expirarea duratei contractuale, anularea sau rezilierea contractului, retragerea asigurătorului, denunțarea contractului de asigurare.
3. Contractantul poate denunţa contractul de asigurare numai cu notificarea prealabilă a asigurătorului, cu un preaviz de minimum 20 de zile calendaristice înainte de data la care denunţarea urmează să producă efecte.
4. În cazul rezilierii sau denunțării contractului de asigurare, asigurătorul restituie contractantului diferența de primă achitată în avans pentru restul perioadei de asigurare. În cazul în care asigurătorul a plătit despăgubiri sau datorează despăgubiri pentru daune survenite înainte de reziliere sau denunţare, nu mai există această obligație de restituire.
Articolul 5: Corespondenţa oficială
1. Toate convenţiile, notificările, cererile şi declaraţiile referitoare la contractul de asigurare sunt valabile doar dacă au fost făcute în formă scrisă.
2. Declaraţiile asigurătorului sunt valabile numai dacă sunt eliberate de la sediul asigurătorului, cu însemnele acestuia. Notificările reciproce între asigurător şi contractant/asigurat se probează prin orice mijloc care atestă primirea mesajului, inclusiv prin adresa de e-mail care a fost comunicată de către contractant/asigurat cu ocazia încheierii contractului de asigurare.
2. Declaraţiile contractantului, ale asiguratului şi ale beneficiarului sunt valabile numai după primirea acestora la sediul asigurătorului.
Articolul 6: Mijloace și obligații de comunicare
1. Comunicarea se poate face prin orice mijloace scrise. Asigurătorul poate alege mijlocul de comunicare pe care îl consideră potrivit, în funcție de obiectul comunicării.
2. În cazul în care contractantul îşi schimbă datele de corespondență, el este obligat să comunice asigurătorului noile date în maximum 7 zile de la modificare. În caz contrar, va avea efect juridic corepondența trimisă de asigurător la ultima adresă cunoscută de acesta.
3. Asigurătorul va transmite corespondență fizică exclusiv pe
teritoriul României.
Articolul 7: Asigurare în contul unei terţe părţi
1. În cazul asigurării în contul unei terţe părţi, contractantul încheie în nume propriu un contract de asigurare în beneficiul unei terţe persoane. Această terţă persoană, denumită asigurat, va fi desemnată nominal pe cererea de asigurare.
2. În cazul asigurării în contul unei terţe părţi, contractantul va plăti primele de asigurare şi va avea îndatorirea de a îndeplini toate obligaţiilor ce decurg din contract. În cazul producerii riscului asigurat, pretenţiile asupra despăgubirilor se cuvin asiguratului.
3. Dacă asiguratul este în posesia poliţei de asigurare, acesta poate, fără acordul contractantului, să dispună de drepturile sale şi să le revendice, dacă va fi cazul, pe calea acţiunii judecătoreşti.
4. Atât timp cât în conformitate cu prevederile legale, cu condiţiile de asigurare şi cu celelalte dispoziţii ale contractului de asigurare, conduita contractantului poate produce efecte juridice, în cazul asigurării în contul unei terţe persoane, conduita asiguratului este asimilată cu conduita contractantului. Pe întreaga perioadă de derulare a contractului, asiguratul are îndatorirea să respecte toate obligaţiile ce revin contractantului conform prezentului contract sau dispoziţiilor legale, cu excepţia obligaţiei plăţii primelor de asigurare. În acest sens, asigurătorul va putea să invoce faţă de asigurat toate excepţiile şi să îi opună toate apărările pe care, în virtutea contractului, ar fi putut să le invoce şi împotriva contractantului pentru a-şi motiva refuzul de executare.
Articolul 8: Valabilitatea teritorială a asigurării
1. Riscurile enumerate la articolul 11 sunt acoperite prin asigurare pe teritoriul României şi pe teritoriul următoarelor ţări din Europa: Andorra, Austria, Albania, Belgia, Bulgaria, Bosnia & Herțegovina, Cipru, Croaţia, Cehia, Danemarca, Estonia, Elveţia, Finlanda, Xxxxxx, Xxxxxxxx, Gibraltar, Grecia, Irlanda, Islanda, Italia, Letonia, Liechtenstein, Lituania, Luxemburg, Malta, Monaco, Macedonia de Nord, Muntenegru, Norvegia, Polonia, Portugalia, Olanda, San Xxxxxx, Moldova, Regatul Unit al Marii Britanii, Slovacia, Slovenia, Spania, Suedia, Serbia (limitare la aria geografică care se află sub controlul Guvernului Republicii Serbia), Turcia (partea europeană), Ungaria, Vatican.
Franşiza pentru riscul de furt total pentru Bulgaria şi Republica Moldova este de 30% din suma asigurată.
2. La transportul pe apă al vehiculului, protecţia prin asigurare nu va fi întreruptă dacă locurile de îmbarcare și de debarcare se află în interiorul limitelor geografice stabilite. Dacă locul de destinaţie se află în afara limitelor geografice stabilite, protecţia prin asigurare se încheie odată cu terminarea procedurii de îmbarcare.
Articolul 9: Suma asigurată
1. Vehiculele se asigură la valoarea de piaţă de la data încheierii contractului de asigurare. Valoarea de piaţă reprezintă suma asigurată înscrisă în polița de asigurare şi se stabileşte de către asigurător astfel:
1.1. pe baza facturilor de achiziţie emise de un dealer autorizat sau de o reprezentanţă a acestuia din România, în cazul
vehiculelor achiziţionate cu cel mult 6 luni anterior încheierii
contractului de asigurare;
1.2. prin utilizarea unui sistem de evaluare specializat;
1.3. prin altă modalitate agreată de părţi, în cazul în care vehiculul nu poate fi evaluat conform punctelor 1.1 şi 1.2 de mai sus.
2. Dotările de serie existente pe vehicul la încheierea asigurării sunt cuprinse în suma asigurată, fără încasarea unei prime suplimentare.
3. La solicitarea asiguratului, asigurătorul poate majora suma asigurată cu valoarea dotărilor suplimentare, în schimbul unui adaos de primă. În aceste cazuri, în cererea sau în anexa la polița de asigurare, este obligatoriu să se menţioneze denumirea şi valoarea fiecărei dotări ce urmează a fi cuprinsă în contractul de asigurare. Valoarea dotărilor suplimentare nu poate depăși 20% din suma asigurată a vehiculului.
4. În cazul în care suma asigurată depăşeşte valoarea vehiculului asigurat (supraasigurare) în momentul producerii riscului asigurat, asigurătorul nu este obligat să despăgubească mai mult decât valoarea pagubei conform condițiilor de asigurare, iar în cazul unei daune totale - în limita valorii vehiculului din momentul producerii riscului asigurat.
5. Despăgubirea nu poate depăşi valoarea vehiculului asigurat,
cuantumul pagubei şi nici suma asigurată.
Articolul 10: Plata primelor
1. Contractantul este obligat să plătească primele de asigurare la termenele scadente şi în cuantumurile prevăzute în poliţa de asigurare.
2. Prima se plăteşte anticipat şi integral pentru fiecare perioadă de asigurare. În mod excepţional se poate conveni plata în rate, iar în acest caz asigurătorul va percepe un adaos de subanualitate. Dacă părţile au convenit plata în rate, în poliţă va fi specificată frecvenţa de plată a ratelor şi scadenţa acestora.
3. Prima pentru perioada iniţială de asigurare, respectiv prima rată de primă, se plătește la data încheierii contractului de asigurare, dar acesta va intra în vigoare doar la data acceptării sale de către asigurător.
4. În cazul în care contractantul se află în incapacitate de plată sau dacă nu mai continuă plata primelor de asigurare conform scadenţelor menţionate în poliţă, cu excepţia prevederilor punctelor 8 - 9 din prezentul articol, contractul de asigurare se consideră desfiinţat de drept şi protecţia prin asigurare încetează la data scadenţei ratei neachitate.
5. Contractul de asigurare se încheie la data plăţii primei iniţiale, iar protecţia prin asigurare începe la data menţionată în poliţă, dar nu mai devreme de ziua următoare datei plăţii primei iniţiale și doar dacă asigurătorul a acceptat încheierea contractului de asigurare. Pentru perioada scursă între data intrării în vigoare a contractului de asigurare şi data înscrisă în poliţă nu există acoperire prin asigurare.
6. Orice taxe şi comisioane în legătură cu plata primelor de asigurare vor fi în sarcina contractantului. Dacă prima de asigurare se plătește prin virament bancar, data plății este considerată data la care aceasta intră fie direct în contul asigurătorului, fie în contul reprezentantului acestuia.
7. Toate taxele şi impozitele referitoare la primele de asigurare sunt în sarcina contractantului, dacă prin lege nu se prevede altfel.
8. În cazul în care o primă ulterioară nu este plătită la scadenţă, asigurătorul va acorda asiguratului o perioadă de graţie de 15 zile calendaristice de la data scadenței.
9. Pe parcursul perioadei de graţie, situaţia contractului de asigurare rămâne nemodificată, cu condiţia plăţii primei de asigurare până la expirarea perioadei de graţie.
10. În cazul în care până la expirarea perioadei de graţie nu a fost achitată prima, contractul este automat reziliat, fără a fi necesară vreo formalitate.
11. Asigurătorul poate deduce valoarea unei prime scadente revendicate sau a unei alte revendicări ce i se cuvine din contract (de exemplu: cheltuieli de somaţie, dobânzi etc.) dintr-o obligaţie de plată din acest contract.
12. În cazul solicitării unei despăgubiri, prima de asigurare trebuie să fie achitată sau va fi reţinută din despăgubire pentru întreaga perioadă de asigurare.
Articolul 11: Riscurile asigurate
Vehiculul şi echipamentele montate pe acesta sunt asigurate împotriva deteriorării, distrugerii şi pierderii provocate de riscurile menționate mai jos, în funcție de acoperirea prin asigurare stabilită în polița de asigurare:
1. acoperirea Simplu
a. fenomene naturale: efectele directe produse de fulger, căderea pietrelor de pe versanți, alunecări de teren, viituri, avalanşe, grindină, furtună, revărsări de ape, inundaţii, cutremure, greutatea stratului de zăpadă.
Sunt incluse în această categorie şi daunele produse prin coliziunea vehiculului asigurat cu corpuri antrenate de fenomenele naturale.
b. incendiu sau explozie (inclusiv din cauze tehnice).
În situaţiile de la lit. b. a acestui articol nu sunt acoperite daunele produse exclusiv din culpa gravă a conducătorului auto.
2. acoperirea Complet, suplimentar față de acoperirea Simplu
c.ciocniri, xxxxxx, izbiri cu alte vehicule sau corpuri, căderi de
corpuri pe autovehicul.
În situaţiile de la lit. c. a acestui articol nu sunt acoperite daunele produse exclusiv din culpa gravă a conducătorului auto.
d. coliziunea cu animale a vehiculului aflat în mișcare pe drumurile publice. Sunt excluse orice alte tipuri de daune provocate de animale.
3. acoperirea Top, suplimentar față de acoperirea Complet
e. furtul sau tâlhărirea vehiculului de către persoane care nu sunt rude sau afini până la gradul al IV-lea ale contractantului/asiguratului ori, în cazul contractantului / asiguratului persoane juridice, nu au încheiate raporturi de ordin juridic (salariaţi/mandatari) cu acesta. Sunt acoperite și cheltuielile pentru înlocuirea setului de închidere / deschidere
/ blocare / deblocare ca urmare a furtului sau pierderii cheilor
/ cardurilor / telecomenzilor, precum și cheltuielile aferente
măsurilor întreprinse de contractant/asigurat pentru prevenirea riscului de furt.
Pentru ca asigurarea să poată fi încheiată şi pentru riscul de furt, asiguratul trebuie să fie în posesia a cel puţin 2 rânduri de chei funcţionale ale autovehiculului, setate şi codate pe seria de şasiu. În situaţia în care asiguratul declară că nu are decât un singur rând de chei, autovehiculul nu poate fi asigurat pentru riscul de furt.
f. avarierea vehiculului în timp ce se afla parcat;
g. vandalizarea vehiculului de către persoane care nu sunt rude sau afini până la gradul al IV-lea ale contractantului/asiguratului sau, în cazul contractantului / asiguratului persoane juridice, nu au încheiate raporturi de ordin juridic (salariaţi/mandatari) cu acesta;
h. în cazul autoturismelor și a autoutilitarelor cu masa maximă de până la 3,5 tone sunt asigurate daunele constând în spargerea parbrizelor, geamurilor laterale şi lunetelor, precum şi a plafoanelor de sticlă şi a celor panoramice. Astfel de daune sunt acoperite şi prin varianta de acoperire Complet, doar în cazul în care, în urma unui risc asigurat, sunt avariate mai multe elemente ale autovehiculului împreună cu parbrizul, geamurile laterale, luneta sau plafonul de sticlă şi cel panoramic.
Articolul 12: Excluderi
Nu se acordă despăgubiri pentru evenimentele:
1. survenite la pregătirea sau comiterea unor infracţiuni, săvârşite cu intenţie de catre asigurat/utilizator/prepușii acestora sau persoanele cărora asiguratul le-a încredințat vehiculul;
2. cauzate de utilizarea vehiculului în cadrul competițiilor, întrecerilor sau concursurilor sau în cadrul antrenamentelor/pregătirilor pentru acestea, inclusiv cele produse în afara programului oficial;
3. cauzate de răzvrătiri, revolte interne, terorism, evenimente de război, război civil, instaurarea legii marţiale, dispoziţii ale autorităţilor statului ori alte situaţii excepţionale asemănătoare;
4. a căror producere este legată de utilizarea armelor chimice,
biologice, radioactive sau nucleare;
5. cauzate de efectul radiaţiei ionizante ori de alte surse de radiaţii ionizante, aşa cum sunt definite în Ordonanţa de Urgenţă a Guvernului nr. 195/2005 privind protecţia mediului, cu modificările şi completările ulterioare.
6. Nu se acordă despăgubiri pentru:
6.1. pagubele produse prin avarierea vehiculului în urma pătrunderii cu intenție în locuri inundate, precum și în orice alt loc acoperit în mod natural sau artificial de ape (râuri, lacuri, bălți etc.), dacă nu se agreează altfel;
6.2. pagubele produse vehiculului prin pornirea motorului după inundarea spațiului unde acesta se afla parcat/staționat/oprit;
6.3. pagubele produse oricăror subansamble sau părţi componente ale vehiculului prin acţiunea exclusivă a mărfurilor transportate, cu excepţia cazurilor când aceste pagube au rezultat ca urmare a producerii unor riscuri asigurate;
6.4. cheltuielile pentru transformarea sau îmbunătăţirea vehiculului în comparaţie cu starea lui anterioară producerii riscului asigurat;
6.5 . cheltuielile pentru remedierea unor reparaţii nereuşite sau a unor avarieri sau degradări care au fost produse de cauze necuprinse în asigurare (de exemplu: îngheţ, pătare, corodare, ruginire, oxidare, afumare ca urmare a unei surse normale de căldură etc.);
6.6. efectele uzurii normale a vehiculului ori a părţilor
componente sau pagube determinate de defecte de fabricație;
6.7. pagube ce decurg din situații în care vehiculul circula fără inspecție tehnică periodică valabilă la data producerii riscului asigurat;
6.8. avarii cauzate de transformări ale vehiculului sau echipamente neomologate pentru tipul respectiv de vehicul;
6.9. avarii cauzate de circulația în afara drumurilor publice, cu excepția aleilor de acces către spații de locuit, locuri de parcare, curți, garaje, dacă nu se agreează altfel;
6.10. pagubele datorate încărcării vehiculului peste limita maximă admisă (masa maximă autorizată), precum şi pagubele cauzate de întreţinerea şi utilizarea necorespunzătoare sau improprie destinaţiei autovehiculului;
6.11. pagubele produse ca urmare a operaţiunilor de manipulare, încărcare şi/sau descărcare necorespunzătoare a mărfurilor în/din autovehiculul asigurat, precum şi a celor produse ca urmare a operaţiunilor de fixare (ancorare) necorespunzătoare a bunurilor transportate;
6.12. daune indirecte sau de consecinţă (de exemplu: reducerea valorii vehiculului după reparație), pierderi cauzate de lipsa folosinței autovehiculului, cheltuieli ocazionate de deplasarea la locul producerii riscului asigurat, costul îngrijirilor medicale acordate persoanelor aflate în autoautovehicul și accidentate în evenimente acoperite prin asigurare;
6.13. daunele produse echipamentelor suplimentare (dacă aceste dotări nu au fost cuprinse în asigurare), pieselor de rezervă, huselor, prelatelor, combustibililor, precum și bunurilor existente în autoautovehicul;
6.14. daune produse acelor piese sau părți componente ale vehiculului care erau avariate la încheierea asigurării, consemnate în raportul inspecției de risc și/sau probate cu fotografii sau referitor la care asigurătorul poate dovedi ulterior că erau avariate la încheierea contractului de asigurare, chiar dacă s-a omis a fi consemnate în inspecția de risc și a căror remediere nu a fost avizată către asigurător și verificată de către acesta;
6.15. daunele produse autovehiculului asigurat în timpul tractării, transportului, salvării, recuperării;
6.16. daunele produse autovehiculului asigurat pe perioada cât acesta se afla în ateliere de reparații;
6.17. daunele produse în exclusivitate anvelopelor, jantelor, capacelor de roți, fără a fi avariate și alte elemente din corpul vehiculului, precum şi bateriei de tracţiune, în cazul vehiculelor electrice, dacă nu se agreeză altfel;
6.18. pagubele produse prin avarierea vehiculului ulterior evenimentului asigurat, ca urmare a lipsei sau insuficienţei lichidelor de lubrifiere/răcire, inclusiv în cazul în care lipsa sau
insuficienţa acestora se datorează producerii unui risc asigurat (de ex., calarea motorului în urma pierderii uleiului prin spargerea băii de ulei, ca urmare a lovirii unui corp exterior);
6.19. daunele provocate de ardere simplă sau de acțiunea
curentului electric, nefiind urmate de incendiu.
Articolul 13: Obligația de declarare a tuturor factorilor
relevanți pentru preluarea riscului
1. În documentaţia pentru încheierea unui contract de asigurare, contractantul şi asiguratul au obligaţia de a declara toţi factorii (informațiile și/sau împrejurările) cunoscuţi lor, relevanţi pentru evaluarea și preluarea de către asigurător a riscului asigurat. Sunt consideraţi factori relevanţi, factorii referitor la care asigurătorul a solicitat informaţii în scris şi care pot influenţa decizia asigurătorului de a încheia sau nu contractul de asigurare, precum şi condiţiile aplicabile acestuia.
2. Contractul de asigurare este nul dacă sunt încălcate prevederile punctului 1 cu privire la obligaţia declarării factorilor relevanţi pentru preluarea riscului, respectiv dacă un factor relevant nu a fost declarat de contractant sau de asigurat ca urmare a neluării intenţionate la cunoştinţă de factorul respectiv sau dacă s-a făcut cu rea-credință o declaraţie inexactă/neconformă cu realitatea referitoare la un factor relevant. Prevederile acestui punct se aplică și în cazul încheierii contractului de asigurare prin intermediul unui reprezentant.
3. Asigurătorul nu poate rezilia contractul dacă a avut cunoştinţă de factorii nedeclarați sau dacă contractantul şi asiguratul nu pot fi făcuţi vinovaţi de nedeclararea, respectiv de declararea neconformă cu realitatea a unor factori relevanți.
4. Asigurătorul poate rezilia contractul de asigurare numai în decurs de 30 zile calendaristice de la data la care a luat la cunoştinţă de încălcarea obligaţiei de furnizare de declaraţii complete şi conforme cu realitatea. Asigurătorul trebuie să declare contractantului rezilierea contractului.
5. Dacă la încheierea contractului de asigurare asigurătorul nu a fost informat complet şi conform cu realitatea, în sensul prevederilor de mai sus, va putea refuza obligaţia de plată dacă factorii nedeclaraţi şi consideraţi relevanţi pentru încheierea valabilă a contractului de asigurare au influenţat producerea evenimentului asigurat sau au influenţat valoarea indemnizaţiei datorate de asigurător. Nedeclararea unui astfel de factor determină vicierea consimţământului asigurătorului şi deci contractul nu se consideră valabil încheiat.
Asigurătorul va fi obligat la plata indemnizaţiei de asigurare în cazul în care contractantul şi asiguratul nu pot fi făcuţi vinovaţi de încălcarea prevederilor punctului 1 al acestui articol. Existenţa acestor condiţii trebuie dovedită de persoana care revendică indemnizaţia de la asigurător.
6. În cazul în care contractul de asigurare devine nul sau este reziliat înainte de expirarea duratei contractuale, ca urmare a încălcării obligaţiei de a furniza declaraţii complete şi conforme cu realitatea la încheierea contractului sau din alte motive, primele de asigurare plătite până la data anulării sau rezilierii contractului i se cuvin asigurătorului și vor rămâne dobândite de acesta. În condiţiile prezentului articol, asigurătorului i se cuvin primele de asigurare aferente perioadei contractuale anterioare transmiterii notificării privind denunțarea
contractului. Asigurătorul poate solicita cheltuieli suplimentare de administrare.7. În cazul în care vehiculul asigurat este folosit în alt scop decât cel declarat la încheierea asigurării, asigurătorul este exonerat de la obligaţia de despăgubire, în conformitate cu condiţiile şi limitările stipulate – în prezentul articol.
Art. 14: Obligaţia de prevenire a apariției sau majorării
riscurilor asigurate
1. Încălcarea următoarelor obligaţii determină exonerarea asigurătorului de obligaţia de despăgubire:
1.1. conducătorul auto are permis de conducere valabil
pentru categoria respectivă de vehicule;
1.2. conducătorul auto nu se afla sub influenţa băuturilor alcoolice (indiferent dacă fapta constituie sau nu contravenţie sau infracţiune), stupefiantelor sau a unor medicamente cu efecte similare stupefiantelor, conform prevederilor din legislația rutieră;
1.3. transportul de persoane cu vehiculul se face numai cu respectarea prevederilor conexe din legislaţia rutieră;
1.4. vehiculul asigurat este utilizat numai cu respectarea prevederilor din legislația rutieră privind dotarea vehiculului cu anvelope de iarnă. Obligația asigurătorului de despăgubire rămâne valabilă în cazul punctelor 1.1 si 1.2 ale acestui articol în situația în care asiguratul, membrii familiei acestuia sau, în cazul asiguratului persoană juridică, persoanele din conducerea acestuia și reprezentanții săi, alţii decât conducătorul vehiculului, din motive neimputabile acestora, nu au avut cunoștință de încălcarea acestor obligații.
2. Majorarea riscului asigurat reprezintă modificarea împrejurărilor esenţiale referitoare la risc şi, prin aceasta, creșterea probabilităţii de producere a riscurilor asigurate.
După încheierea contractului, contractantului îi este interzis să întreprindă orice acţiune de natură a modifica împrejurările esenţiale referitoare la risc sau să accepte o astfel de acţiune din partea unui terţ. Prin modificările împrejurărilor esenţiale referitoare la risc se înţeleg acţiuni întreprinse asupra sau cu privire la autovehiculul în cauză, care, dacă ar fi fost cunoscute de către asigurător, ar fi influenţat decizia acestuia de a încheia contractul pe baza reglementărilor stabilite.
3. Dacă împrejurările esenţiale privind riscul se modifică în cursul executării contractului, contractantul este obligat să comunice în scris asigurătorului schimbarea. Termenul în care asigurătorul trebuie să fie informat este de 48 ore de la data la care contractantul ia la cunoştinţă de modificarea împrejurărilor esenţiale referitoare la risc.
4. În cazul în care contractantul se face vinovat de încălcarea prevederilor punctelor 2 şi 3 din prezentul articol, asigurătorul poate să rezilieze contractul, fără acordarea unui preaviz.
5. Asigurătorul va fi decăzut din dreptul de a rezilia contractul dacă nu exercită acest drept timp de 30 zile calendaristice din momentul în care a luat la cunoştinţă de modificarea împrejurărilor esenţiale referitoare la risc sau dacă s-a revenit la situaţia anterioară apariţiei modificărilor menţionate.
6. În cazul în care se constată încălcarea prevederilor de la punctele 2 sau 3 ale acestui articol, asigurătorul este absolvit de la plata despăgubirii dacă riscul asigurat s-a produs după modificarea împrejurărilor esenţiale referitoare la risc.
7. Obligaţia asigurătorului de plată a despăgubirii rămâne valabilă dacă asiguratul nu a avut cunoştinţă de modificarea împrejurărilor esenţiale referitoare la risc şi astfel nu a putut notifica acest fapt asigurătorului. Asigurătorul este însă şi în acest caz eliberat de obligaţia de plată a despăgubirii dacă notificarea prevăzută la punctul 5 de mai sus nu este transmisă în termen de 48 de ore, iar evenimentul asigurat intervine la mai mult de 30 zile calendaristice de la momentul în care notificarea ar fi trebuit să ajungă la asigurător, cu excepţia cazului în care acestuia îi era cunoscută modificarea împrejurărilor esenţiale referitoare la risc la momentul producerii riscului asigurat.
8. Obligaţia asigurătorului de plată a despăgubirii rămâne valabilă şi în cazul în care la momentul producerii riscului asigurat asigurătorul nu reziliase contractul în perioada de timp prevăzută la punctul 5 de mai sus sau dacă modificarea împrejurărilor esenţiale referitoare la risc nu a influenţat nici producerea riscului asigurat şi nici cuantumul despăgubirii datorate de către asigurător.
9. Prevederile prezentului articol se aplică şi în cazul modificărilor ce intervin în perioada scursă între depunerea cererii de asigurare şi acceptarea acesteia, modificări ce nu au fost făcute cunoscute asigurătorului la momentul acceptării cererii.
Articolul 15: Obligaţiile înainte de producerea riscului asigurat, vinovăția în cazul producerii daunei
1. Contractantul/asiguratul este obligat să ia toate măsurile prevăzute prin acte normative şi orice alte decizii, dispoziţii sau proceduri adoptate de către autorităţile publice centrale şi locale şi cele stabilite prin prezentul contract, precum şi toate celelalte măsuri ce ajută la prevenirea cazurilor de daună, şi nu va permite unor terţe persoane să încalce aceste măsuri.
2. În cazul încălcării de către contractant/asigurat a obligaţiei prevăzute la punctul 1, asigurătorul este absolvit de obligaţia de plată a despăgubirii.
3. Dacă nerespectarea obligaţiilor nu a influenţat producerea riscului asigurat sau nu a influenţat cuantumul despăgubirii datorate de către asigurător, obligaţia de plată a despăgubirii rămâne valabilă.
4. În cazul nerespectării de către contractant/asigurat a obligaţiilor prevăzute în prezentul articol, asigurătorul poate rezilia contractul, fără acordarea unui preaviz.
5. În cazul în care dauna a fost produsă de contractant/ asigurat, precum şi de persoanele autorizate de acesta să conducă, repare sau păstreze vehiculul asigurat, cu intenție sau din culpă gravă, asigurătorul nu are nicio obligație privind plata despăgubirilor.
Articolul 16: Obligaţii după producerea riscului asigurat
După producerea riscului asigurat, contractantul și asiguratul (după caz, conducătorul auto) trebuie să îndeplinească fără întârziere toate obligaţiile ce le revin conform prezentelor condiţii.
În cazul în care oricare dintre obligaţiile prevăzute în prezentul articol nu sunt respectate cu intenţie sau din culpă, asigurătorul este exonerat de obligaţia de plată a despăgubirii. În cazul nerespectării din culpă, asigurătorul rămâne obligat la plata despăgubirii atât timp cât nerespectarea nu a influenţat
constatarea producerii unui risc asigurat în conformitate cu condiţiile contractuale şi nici stabilirea obligaţiei de plată a asigurătorului sau a valorii acesteia.
1. Obligaţia de reducere a daunelor:
1.1. să ia toate măsurile posibile pentru evitarea producerii de daune sau, după caz, pentru reducerea daunelor deja provocate, ţinând cont în acelaşi timp de indicaţiile asigurătorului. În măsura posibilităţilor, vor fi solicitate indicaţiile asigurătorului.
2. Obligaţia anunţării daunei:
2.1. să informeze în scris asigurătorul, în termen de cel mult 48 ore de la luarea la cunoştinţă, cu privire la:
- apariţia riscului asigurat, cu prezentarea exactă a situaţiei de
fapt;
- iniţierea unei acţiuni judiciare sau administrative în legătură
cu riscul asigurat.
2.2. să anunţe neîntârziat la cea mai apropiată secţie de poliţie dauna produsă ca urmare a uneia dintre următoarele situații: incendiu, explozie, daune produse de animale, furt, jaf, utilizarea neautorizată de către alte persoane a vehiculului sau folosirea vehiculului pentru comiterea de infracțiuni ori alte situaţii similare, să contribuie la constatarea situaţiei de fapt, să colaboreze cu organele de cercetare, să nu se sustragă de la recoltarea de probe biologice;
2.3. să notifice asigurătorul despre: pierderea/furtul cărţii de identitate, a certificatului de înmatriculare/înregistrare, a autorizaţiei de circulaţie provizorie (în cazul autovehiculelor autorizate să circule provizoriu), a cheilor/cardurilor şi/sau telecomenzilor vehiculului, în termen de maxim 1 zi lucrătoare de la producerea/luarea la cunoştinţă a acestor stări de fapt şi să depună la asigurător şi dovada de la poliţie referitoare la pierderea/furtul cărţii de identitate şi/sau certificatului de înmatriculare/înregistrare, autorizaţiei de circulaţie provizorie (în cazul vehiculelor autorizate să circule provizoriu);
2.4. să se prezinte la asigurător în vederea deschiderii dosarului de daună şi să ia măsuri de prevenire a riscului de furt pe cheltuiala asigurătorului, cu acordul prealabil al acestuia, în cazul pierderii/furtului cheilor/cardurilor şi/sau a telecomenzilor vehiculului, precum şi în cazul deteriorării încuietorilor în urma unei tentative de furt prin forţarea acestora, în termen de maximum 1 zi lucrătoare de la producerea/luarea la cunoştinţă;
2.5. să prezinte asigurătorului, în original, în termen de 48 de ore, cartea de identitate a vehiculului, certificatul de înmatriculare/înregistrare, autorizaţia de circulaţie provizorie (în cazul vehiculelor autorizate să circule provizoriu), toate cheile/cardurile şi/sau telecomenzile vehiculului, în cazul furtului total al vehiculului.
3. Obligaţia clarificării daunelor:
3.1. să transmită orice informaţii necesare referitoare la producerea riscului asigurat, la persoana sau persoanele vinovate de aceasta sau pentru stabilirea valorii obligaţiei de plată a asigurătorului, inclusiv dacă a primit despăgubirea de la asigurător;
3.2. să prezinte asigurătorului, la cererea acestuia, pe propria cheltuială, toate dovezile scrise solicitate (de exemplu, certificate, facturi, procese verbale, traduceri) în vederea
stabilirii drepturilor la despăgubire și în vederea conservării dreptului de regres. În timpul lichidării dosarului de daună, toate declaraţiile către asigurător, scrise sub semnătură şi verbale, trebuie să fie complete şi conforme cu realitatea;
3.3. să permită asigurătorului orice investigaţie referitoare la cauza și dimensiunile daunei şi, în consecință, valoarea despăgubirii;
3.4. să contribuie la evaluarea pagubei, în special în procesul de constatare a daunei şi de stabilire a valorii acesteia;
3.5. să păstreze intactă situaţia până la finalizarea constatării daunei ce urmează a fi efectuată de către asigurător sau autorităţile competente. Fără consimţământul acordul prealabil al asigurătorului nu sunt permise modificări, cu excepţia celor necesare pentru diminuarea daunei sau în interes public;
3.6. să obţină acordul asigurătorului înainte de începerea lucrărilor de reparare, respectiv înainte de a dispune cu privire la vehiculul deteriorat.
Articolul 17 Franşiza
Franşiza reprezintă partea din daună ce este suportată de către asigurat/contractant. Franşiza se stabileşte ca valoare fixă sau ca procent din suma asigurată sau din valoarea totală a despăgubirii, în conformitate cu polița de asigurare.
Franşiza stabilită contractual nu poate fi asigurată la niciun alt
asigurător.
Franşizele nu se aplică în cazurile în care vinovată de producerea riscului asigurat este exclusiv o terţă persoană identificată, ce deţine o asigurare RCA valabilă.
Articolul 18: Plata despăgubirii
Asigurătorul plăteşte despăgubirea din care scade, dacă este cazul, valoarea franșizei menționate în poliță, calculată conform prevederilor de mai jos.
1. În caz de daună totală:
1.1. se consideră daună totală situația în care vehiculul este furat sau dacă este avariat în urma unui risc asigurat, iar costurile estimate de reparare depășesc 75% din suma asigurată;
1.2. asigurătorul despăgubeşte acea sumă pe care asiguratul ar fi trebuit să o cheltuiască pentru un vehicul de acelaşi fel şi de aceeaşi calitate, în acelaşi stadiu de uzură, la momentul producerii riscului asigurat (valoarea de piață), din care se scad valoarea epavei (care se stabilește de către asigurător prin licitație) și a cheltuielilor de transport ocazionate de producerea riscului asigurat, valoarea franșizei și alte plăți datorate conform contractului.
Valoarea epavei se determină în urma evaluării prin licitaţie, utilizând sisteme de evaluare specializate. În cazul în care nu se poate obţine o valoare a epavei prin licitaţie, aceasta se poate determina, cu acceptul asiguratului, şi prin expertiză tehnică realizată de un expert neutru.
2. În caz de daună parţială:
2.1. Asigurătorul va despăgubi:
- costurile de reparare; anterior începerii reparației, unitatea reparatoare/asiguratul va prezenta asigurătorului un deviz estimativ de reparaţie, iar asigurătorul va confirma unităţii reparatoare/asiguratului, în termen de 3 zile lucrătoare de la
depunerea devizului estimativ de reparaţie valoarea maximă a despăgubirii ce poate fi acceptată spre decontare;
- costurile de recuperare a vehiculului şi de transport până la cea mai apropiată unitate reparatoare, conform pachetului de servicii de asistență rutieră inclus în contractul de asigurare;
- în cazul în care se dorește repararea vehiculului în regie proprie, asigurătorul rambursează costurile preconizate de reparare (fără TVA), calculate de asigurător într-un program specializat de calcul, aplicându-se un discount de 50% din tarifele de manoperă și prețurile pentru piese și materiale practicate de reprezentanța locală pentru marca respectivă de vehicul;
- în cazul în care asiguratul apelează la unități reparatoare care nu au contract de colaborare încheiat cu asigurătorul, nivelul maxim acceptat al despăgubirii va consta într-o valoare calculată standard de asigurător într-un program specializat de calcul, la tarifele de manoperă și prețurile pentru piese și materiale practicate de reprezentanța locală a mărcii vehiculului.
2.2. Asigurătorul nu despăgubește costurile pentru modificări, îmbunătăţiri, reparaţii legate de uzură, reducerea valorii, aspectul exterior sau performanţa, pierderea capacităţii de folosinţă sau costurile pentru înlocuirea vehiculului.
2.3 Asigurătorul are dreptul de a verifica modul în care s-a realizat reparația (ulterior sau pe parcusul reparației) și de a solicita orice document în legătură cu aceasta.
3. Piesele avariate şi epava rămân asiguratului. La calcularea plăţii despăgubirii, valoarea totală a acestora va fi scăzută din totalul valorii datorate de către asigurător.
4. Vehiculul sau părțile componente furate și recuperate după plata despăgubirii devin proprietatea asigurătorului.
5. Pentru un vehicul declarat furat și recuperat înainte de plata despăgubirii, asigurătorul va acoperi costurile de recuperare efectiv plătite, dar maximum 2% din suma asigurată, fără a se reține franșiza convenită.
6. Punctele 1 – 4 ale prezentului articol se vor aplica în mod corespunzător și dotărilor speciale şi accesoriilor vehiculului asigurat.
7. Cheltuielile ce depăşesc valorile stabilite la punctele 1, 2 şi 5 din cadrul prezentului articol vor fi rambursate numai în cazul în care acestea au fost făcute la indicaţia în scris a asigurătorului.
Articolul 19: Scadenţa plăţii despăgubirii
1. Plata despăgubirii este scadentă după 14 zile calendaristice calculate de la data la care au fost finalizate toate investigaţiile în vederea constatării producerii riscului asigurat şi stabilirii valorii despăgubirii datorate de către asigurător, iar documentele solicitate au fost depuse la dosarul de daună.
În cazul furtului total al vehiculului, plata despăgubirii nu este scadentă înainte de termenul legal de definitivare a cercetărilor întreprinse de organele de anchetă.
2. Curgerea termenelor prevăzute la punctul 1 din prezentul articol este întreruptă în cazul în care, din vina contractantului asigurării ori a asiguratului, este împiedicată desfăşurarea investigaţiilor întreprinse de către asigurător pentru stabilirea
circumstanţelor în care s-a produs riscul asigurat sau pentru
stabilirea valorii despăgubirii.
3. Plata despăgubirii nu poate fi solicitată asigurătorului, dacă:
3.1. există dubii în ceea ce priveşte dreptul solicitantului de a primi valoarea despăgubirii, până la momentul prezentării dovezilor necesare solicitate de asigurător
3.2. se fac investigaţii cu privire la producerea riscului asigurat de către poliţie, parchet sau orice autorităţi competente sau a fost începută o cercetare penală împotriva contractantului ori a asiguratului cu privire la producerea riscului asigurat. Asigurătorul poate amâna plata despăgubirii până la încheierea acestei investigaţii.
Articolul 20: Raportul juridic după producerea unei daune
1. După producerea unei daune, contractul de asigurare poate fi reziliat atât de către asigurător, cât şi de către contractant / asigurat.
2. În cazul în care contractantul/asiguratul a formulat în mod fraudulos o cerere de despăgubire, asigurătorul are dreptul să rezilieze contractul de asigurare cu efect imediat, după respingerea cererii de despăgubire.
Articolul 21: Distrugerea totală a vehiculului asigurat
1. În cazul în care vehiculul asigurat este distrus înainte de începutul asigurării, contractantului i se va restitui prima achitată în avans. Asigurătorul poate solicita costurile administrative ce i se cuvin.
2. În cazul în care vehiculul asigurat este distrus în perioada de valabilitate a asigurării ca urmare a producerii unui eveniment neacoperit de asigurare, contractul privind acest bun se reziliază de drept la data distrugerii vehiculului.
Articolul 22: Vânzarea vehiculului asigurat
1. În cazul înstrăinării bunurilor asigurate, contractul de asigurare se reziliază de drept, fără alte formalităţi.
2. Dispoziţiile acestui articol sunt valabile şi în cazul vânzării vehiculului asigurat în cadrul unei proceduri de executare silită sau în cadrul unei proceduri de insolvenţă.
Articolul 23: Legislația aplicabilă și instanţa competentă
1. Contractul de asigurare este încheiat în conformitate cu și supus legislaţiei române în vigoare, în special, dar fără a se limita la, Codul civil, Legea nr. 237/2015 privind autorizarea și supravegherea activității de asigurare și reasigurare, Legea nr. 213/2015 privind Fondul de Garantare, Legea nr. 236/2018 privind distribuția de asigurări și legislația secundară emisă în aplicarea acesteia.
2. Pentru soluţionarea litigiilor care decurg din contractul de asigurare, competența teritorială va reveni conform Codului de procedură civilă.
3. Înainte de a deferi instanței soluționarea oricărui litigiu, părţile implicate în contractul de asigurare, asigurătorul, pe de o parte şi asiguratul, contractantul, beneficiarul, pe de altă parte vor încerca să rezolve toate conflictele care pot apărea, pe cale amiabilă.
4. Contractantul și asiguratul vor comunica asigurătorului, în scris, nemulţumirile cu privire la derularea contractului de asigurare, prin formularea unei petiții trimise: la sediul social al asigurătorului, precum și la punctele de lucru teritoriale; prin poștă electronică, la adresa de e-mail dedicată menționată pe
site-ul asigurătorului; sau completând formularul existent la adresa xxx.xxxxx.xx. Petiția va fi analizată de asigurător și va fi finalizată prin transmiterea, în termen de maximum 30 de zile, a unui răspuns scris către persoana care a formulat-o.
5. În conformitate cu prevederile Regulamentului nr. 4/2016 privind organizarea şi funcţionarea Entităţii de Soluționare Alternativă a Litigiilor în domeniul financiar nonbancar (SAL- FIN) şi ale Ordonanţei Guvernului nr. 38/2015 privind soluţionarea alternativă a litigiilor dintre consumatori şi comercianţi, părţile au dreptul de a apela la soluţionarea alternativă a litigiilor. SAL-FIN este singura entitate de soluţionare alternativă a litigiilor în domeniile în care Autoritatea de Supraveghere Financiară (A.S.F.) are competenţă, care organizează şi administrează proceduri SAL prin care se propune sau impune, după caz, o soluţie părţilor.
6. Indiferent de toate celelalte prevederi, prezentul contract de asigurare oferă acoperire în măsura în care nu intră în conflict cu nicio sancțiune economică, comercială sau financiară și/sau embargouri ale Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite (ONU), Uniunii Europeane (UE) sau orice legislație națională care este aplicabilă părților din prezentul contract. Acest lucru este valabil și pentru sancțiunile economice, comerciale sau financiare și/sau embargouri emise de Statele Unite ale Americii sau alte țări, în măsura în care nu intră în conflict cu legislația Uniunii Europene (UE) sau cea locală.
7. Contractantul/asiguratul nemulţumit de soluţionarea cererilor privind contractul de asigurare, se poate adresa Autorităţii de Supraveghere Financiară, autoritatea administrativă responsabilă de punerea în aplicare a legislaţiei în domeniul asigurărilor, precum şi de supravegherea şi controlul respectării dispoziţiilor legale, în scopul apărării drepturilor asiguraţilor şi al promovării stabilităţii activităţii de asigurare.
Articolul 24: Forța majoră
1. Niciuna dintre părți nu răspunde de neexecutarea la termen și/sau executarea în mod necorespunzător, total sau parțial, a oricărei obligații care îi revine conform prezentului contract dacă neexecutarea sau executarea necorespunzătoare a fost cauzată de forța majoră.
2. Prin forță majoră se înțeleg toate evenimentele și/sau împrejurările imprevizibile, absolut invincibile şi inevitabile, independente de voința părții care invocă forța majoră, ce includ, dar nu se rezumă la, războaie și revoluții, incendii, inundații, cutremure, epidemii, embargouri, restricții de carantină, și care împiedică sau întârzie, total sau parțial, îndeplinirea obligațiilor părții.
3. Partea care invocă forța majoră trebuie să notifice cealaltă parte în termen de 5 zile de la producerea evenimentului și să ia toate măsurile posibile pentru limitarea consecințelor lui. Dacă în termen de 30 de zile de la producere evenimentul respectiv nu încetează, părțile au dreptul de a-și notifica încetarea de drept a prezentului raport juridic, fără ca vreuna dintre ele să poată pretinde daune-interese.
Articolul 25: Fondul de garantare
În cazul deschiderii procedurii de faliment împotriva unui asigurător, plățile de indemnizații rezultate din contractele de asigurare către asigurați și beneficiari ai asigurării sunt
garantate prin Fondul de Garantare constituit în condițiile legii prin contribuția asigurătorilor, ca schemă de garantare în domeniul asigurărilor ce are ca scop protejarea creditorilor de asigurări de consecințele insolvenței unui asigurător. Fondul de garantare este constituit, administrat și utilizat de către Fondul de Garantare a asiguraților, persoană juridică de drept public, ce asigură efectuarea plății indemnizațiilor / despăgubirilor din disponibilitățile sale, către creditorii de asigurări, potrivit plafonului, stabilit prin Legea nr. 213/2015.
Articolul 26: Protecția datelor cu caracter personal și legislația privind prevenirea și combaterea spălării banilor și finanțării actelor de terorism
1. Asigurătorul respectă prevederile Regulamentului nr. 679 din 27 aprilie 2016 privind protecţia persoanelor fizice în ceea ce priveşte prelucrarea datelor cu caracter personal şi privind libera circulaţie a acestor date şi de abrogare a Directivei 95/46/CE (Regulamentul General privind Protecţia Datelor), precum și ale Legii nr. 190/2018 privind măsuri de punere în aplicare ale Regulamentului UE 679/2016.
2. În temeiul actelor normative menționate, asiguratul / contractantul / beneficiarul au fost informați asupra faptului că datele personale ale acestora sunt prelucrate în vederea ofertării, emiterii și administrării contractului de asigurare, verificării cererii de despăgubire în cazul producerii evenimentului asigurat, realizării activității de reasigurare și de analiză a portofoliului de clienți (această enumerare fiind exemplificativă și nu limitativă), precum și asupra faptului că asigurătorul poate să transmită, în condițiile și cu respectarea legii, către terțe persoane (rezidente și nerezidente), datele personale ale acestora.
3. Prin semnarea contractului de asigurare, asiguratul / contractantul / beneficiarul atestă că i-a fost adus la cunoștință faptul că își poate exercita dreptul de informare, dreptul de acces la date, dreptul de rectificare a datelor, dreptul de opoziție, dreptul de a nu fi supus unei decizii individuale, dreptul la ștergerea datelor (dreptul de a fi uitat), dreptul la restrângerea prelucrării, dreptul la portabilitatea datelor, dreptul la opoziție, dreptul de a nu fi supus unei decizii automate, inclusiv profilare.
4. Asiguratul/contractantul/beneficiarul atestă, de asemenea, că a luat cunoștintă de faptul că informații complete și actualizate referitoare la prelucrarea datelor personale de către asigurător pot fi accesate site-ul acestuia.
5. Asiguratul/contractantul/beneficiarul înțelege că, în situația în care consideră că drepturile lui nu au fost respectate, poate sesiza acest fapt asigurătorului, la adresa de e-mail xxxxxxxxxxxxxxxx@xxxxx.xx sau Autorității Naționale de Supraveghere și Prelucrare a Datelor cu Caracter Personal.
6. Asiguratul/contractantul/beneficiarul, prin semnarea contractului de asigurare, confirmă că a înțeles pe deplin că scopul principal al prelucrării datelor este încheierea și administrarea contractului de asigurare și că orice refuz de a le furniza determină imposibilitatea de a încheia contractul de asigurare.
7. Asiguratul/contractantul, prin semnarea contractului de asigurare, declară că va indica beneficiarul real al contractului de asigurare la momentul semnării acestuia, că va înștiința asigurătorul în cazul în care deține o funcție publică, indicând
totodată și funcția deținută și că va respecta prevederile legislației privind prevenirea și combaterea spălării banilor și a finanțării actelor de terorism prin intermediul pieței asigurărilor.
8. Asiguratul/contractantul se obligă să comunice asigurătorului orice modificare a declarațiilor date la momentul semnării contractului de asigurare. În caz contrar, asigurătorul își rezervă dreptul de a refuza efectuarea tranzacțiilor solicitate și/sau de a înceta relațiile contractuale în cazul unor declarații false sau dacă are suspiciuni cu privire la realitatea celor declarate.