Sumar

Consideraţii privind delimitarea contractului matrimonial de contractul de căsătorie

Xxxx XXXXXXXXX,

doctorand, USM,

lector superior universitar, UTM, consilierul Directorului executiv al INJ

Sumar

Instituţia contractului matrimonial a apărut în legislaţia Re- publicii Moldova odată cu adoptarea Codului familiei nr.1316- XIV din 26.10.2000. Această instituţie este puţin cunoscută în rândul populaţiei, din care cauză contractul matrimonial este rar întâlnit în practică. Deseori, contractul matrimonial este confundat cu contractul de căsătorie, deşi legiuitorul i-a rezer- vat primului un capitol distinct în Codul familiei – Capitolul 6

„Regimul contractual al bunurilor soţilor”. În prezentul studiu sunt trecute în revistă aspectele definitorii, precum şi cele care delimitează aceste două concepte, care, în esenţă, au scopuri şi valenţe juridice diferite.

Xxxxxxx-xxxxx: familie, căsătorie, contract de căsătorie, con- venţie de căsătorie, act de căsătorie, contract matrimonial, con- venţie matrimonială, contract prenupţial, regim matrimonial.

Summary

Considerations on the delimitation between the ma- trimonial contract and the marriage contract. The institu- tion of matrimonial contract appeared in legislation of the Re- public of Moldova with the adoption of Family Cod nr.1316-XIV of 26.10.2000. This institution is less known among the popu- lation, therefore matrimonial contract is rarely encountered in practice. Often, the matrimonial contract is confused with the marriage contract, although the legislator has reserved to the first one a distinct chapter – Chapter 6 „The contractual regime of spouses’ goods”. In this study, are reviewed defining aspects as well as those that delimit these two concepts, which, in es- sence, have different goals and legal meanings.

Key-words: family, marriage, contract of marriage, conven- tion of marriage, act of marriage, matrimonial contract, matri- monial convention, prenuptial contract, matrimonial regime.

În doctrina dominantă astăzi se pune semnul egalităţii între noţiunile „contract matrimonial” şi

„contract de căsătorie”. Denumirile folosite pen- tru a desemna convenţia matrimonială au fost şi sunt deosebit de variate, fără ca termenii folosiţi să semnifice automat că există şi o deosebire între re- alităţile desemnate diferit. Sintagmele au fost pre- luate în doctrina timpului, care, la rândul ei, a pro- pus şi utilizat mai mult cu valenţe stilistice, diferite denumiri pentru a numi una şi aceeaşi realitate:

„contract de căsătorie”, „convenţie de căsătorie”,

„contract matrimonial”, „convenţie matrimonială”,

„contract prenupţial” etc., toţi aceşti termeni fiind consideraţi juridic xxxxxxxx0.

Totuşi, există opinii ale specialiştilor în domeniu care fac distincţie între aceştia, întrucât au semni- ficaţii şi întinderi diferite. Mai jos, propunem spre analiză opiniile exprimate de adepţii ambelor ta- bere, pentru a ajunge în final la o soluţie argumen- tată în contextul cadrului legal naţional.

Într-o primă opinie, dominantă în doctrina ro- mână din diferite timpuri, contractul de căsătorie este numit şi „convenţie matrimonială” sau „con- tract matrimonial”, care desemnează „actul con- venţional prin care viitorii soţi, uzând de libertatea conferită de legiuitor, îşi stabilesc regimul matri- monial propriu sau îşi modifică, în timpul căsăto- riei, regimul matrimonial sub care s-au căsătorit”2,

„convenţia prin care viitorii soţi reglementează re- gimul lor matrimonial, condiţia bunurilor lor pre- zente şi viitoare, în raporturile patrimoniale ce iz- vorăsc din căsătorie”3 sau „o facultate acordată de lege de a se reglementa, în mod convenţional şi în limitele anume determinate, efectele patrimoniale ale puterilor şi ale incapacităţilor rezultând din că- sătoria privită ca raport de stat civil”4.

Într-o altă opinie, se face o distincţie certă între contractul matrimonial şi contractul de căsătorie.

1 Xxxxxxxxx X. Regimuri matrimoniale. Partea generală. Bucureşti: Xxxxxxx, 2003, p.182-183.

2 Xxxxxxxxxxx X-X. Regimuri matrimoniale. Bucureşti: ALL Beck, 2000, p.11.

3 Xxxxxxxx X., Xxxxxxx-Xxxxxxxxx X., Xxxxxxxxx Xx. Tratat de drept civil român. Vol.III. Bucureşti: All Beck, 1998, p.4.

25

4 Cantacuzino M.B. Elementele dreptului civil. Bucureşti: ALL Beck, 1998, p.697.

Astfel, prin expresia „contract de căsătorie”, Xxxxxxx înţelegea însuşi actul care constituie căsătoria5. La fel, doctrinarul rus K.I. Xxxxxx consideră căsătoria ca fiind o formă a contractului, denumirea mai co- rectă fiind „contract de căsătorie”, care reprezintă în esenţă un tip special de contract civil, întrucât dispune de toate particularităţile xxxxxxxx0.

Doctrinarul rus V. I. Sinaiskii - deşi consideră că- sătoria ca fiind o instituţie a dreptului civil, iden- tificând unele elemente care dovedesc caracterul contractual, şi anume: încheierea căsătoriei în baza acordului liber exprimat al ambelor părţi şi sub su- pravegherea legii - neagă cu vehemenţă caracterul de contract al căsătoriei, considerând că, potrivit religiei creştine, „căsătoria este o taină”7, condiţie care rupe legătura de natura contractuală a acestei înţelegeri religioase8.

În vederea soluţionării acestei dileme doctri- nare, vom recurge în prim aspect la definirea ter- menilor „căsătorie”, „act de căsătorie”, „contract de căsătorie” şi „contract matrimonial”. Concretizările date sunt necesare chiar şi datorită faptului că în Codul familiei al RM termenii respectivi nu sunt definiţi, decât cel de „contract matrimonial”.

Termenul „căsătorie” se trage încă din dreptul roman, fiind definit de către jurisconsultul xxxxx Xxxxxxxx ca fiind „uniunea dintre bărbat şi femeie, care implică o convieţuire pentru întreaga viaţă, reglementată de dreptul divin şi uman”9.

În legiuirile româneşti de la începutul secolului XIX, instituţia căsătoriei a fost reglementată amă- nunţit, fiind definită extrem de explicit şi complet. Astfel, în art.63 din Codul Calimah (1817)10, căsă- toria este definită ca un contract („căsătorească tocmeală”) prin care „două persoane, parte bărbă- tească şi parte femeiască, arată cu un chip legiuit a lor voinţă şi hotărâre de a vieţui într-o legiuită însoţire, cu dragoste, cu frica lui Dumnezeu şi cu cinste întru o tovărăşie nedespărţită, de a naşte

5 Citat de: Xxxxxxxxxxxx X. Explicaţiunea teoretică şi practică a drep- tului civil român. Vol.VIII, Partea I-a (Convenţiile matrimoniale). Bucureşti: Socec, 1916, p.6.

6 Забоев X.X. Правовые и философские аспекты гражданско- правового договора. Санкт Петербург: Юридический центр Пресс, 2003, c.67.

7 Oficierea religioasă a căsătoriei nu este prevăzută de legislaţia RM, purtând un caracter facultativ, respectiv nu poate fi conside- rată drept o condiţie caracteristică contractului matrimonial.

8 Xxxxxxxxx X.X. Русское гражданское право. Москва: Статут, 2002, с.485-486.

9 Xxxxxxxx X.X. Римское право. Издание 7-е, стереотип- ное. Москва: ТЕИС, 2002, с.77.

10 Codul Calimah. Ediţie critică. Bucureşti: Academia Republicii Po-

pulare Române, 1958, p.89 şi 91.

prunci, a-i creşte, a se ajuta între ei, după xxxxxxx, la toate întâmplările”.

Codul civil Cuza (1864)11 nu conţinea o defi- niţie expresă a căsătoriei. Din această cauză, ex- plicarea conţinutului noţiunii a revenit doctrinei, care a definit căsătoria drept „o societate între bărbat şi femeie, un contract solemn prin care un bărbat şi o femeie se unesc în îndoitul scop de a-şi crea o posteritate şi de a duce în comun sarci- nile şi greutăţile vieţii”. De asemenea, în doctrina de atunci, căsătoria era considerată un contract pur civil12. Xxxxxxxx Xxxxxxxxxxxx s-a expus în sen- sul că contractul care are drept scop uniunea so- ţilor se numeşte căsătorie, iar convenţiile făcute de viitorii soţi în timpul acestei uniuni, relative la bunurile lor, primesc numele de contract de că- sătorie sau convenţii matrimoniale, contractul de căsătorie fiind „contractul bănesc format cu oca- ziunea căsătoriei, pentru a determina drepturile relative ale soţilor cu privire la bunurile lor”13. Fă- când comentarii asupra CC român din acele tim- puri, acelaşi doctrinar a preferat în multe rânduri să utilizeze termenul „convenţie matrimonială” şi arar „contract de căsătorie”, cum era titulatura oferită de CC al României din 1864 (Cartea III, Tit- lul IV „Contractul de căsătorie în privinţa bunuri- lor şi drepturile respective ale soţilor”). Observăm că, în epoca în care se trata căsătoria de contract, se urmărea prin folosirea aspectului patrimonial ataşat convenţiei maritale ca să se deosebească aceasta de instituţia căsătoriei. Astăzi, asemenea adiţionări sunt inutile, datorită faptului că orice convenţie presupune ipso facto efecte patrimoni- ale14.

Doctrinarul Xxxx Xxxxxxxxx consideră căsătoria ca fiind o instituţie de drept civil şi un act statutar, iar nu un contract ordinar, întrucât sunt demult apuse vremurile în care se considera că şi căsăto- ria este un contract special15. Totodată, alţi doctri- nari români consideră că însăşi căsătoria este un contract, cel principal, iar convenţia matrimoni- ală constituie un contract accesoriu acesteia, în- trucât existenţa şi durata sa depind de existenţa şi durata căsătoriei, între căsătorie şi contractul

11 Codul civil al României din 26.11.1864. În vigoare de la 01.07.1865 până la 01.02.1954.

12 Xxxxxxxxxxxx X. Principiile dreptului civil român. Vol. IV (ultimul). Bucureşti: Tipografia Curţii Regale X. XXXX FII S.A., 1926, p.203 şi 205.

13 Xxxxxxxxxxxx X. op.cit., 1916, p.6.

14 Xxxxxxxxx X. op.cit., p.184.

15 Xxxxxxxxx X. Supplément au traité de droit civil de X.Xxxxxx-La- cantinerie. Vol.IV. Paris: Sirey, 1928, p.638-699.

matrimonial existând anumite deosebiri16. Cu re- ferire la acest aspect, alţi doctrinari17 consideră că, contractul matrimonial este un contract principal, deoarece soarta acestuia nu este legată de ace- ea a altor acte juridice sau contracte; actul juridic al căsătoriei şi contractul matrimonial sunt două acte juridice distincte, cu regimuri juridice proprii, chiar dacă raţiunea existenţei acestui contract este reglementarea raporturilor patrimoniale din- tre soţi,„ceea ce înseamnă că efectele şi cauza juri- xxxx x unei convenţii matrimoniale sunt strâns le- gate de căsătorie”18, în final, căsătoria influenţează convenţia matrimonială şi nu invers.

Atât actul juridic al căsătoriei cât şi contractul matrimonial pot fi încheiate în mod valabil, situ- aţie în care nu se ridică vreo întrebare în privinţa acestora, dar se poate întâmpla ca să fie contrac- tul matrimonial încheiat în mod valabil, în schimb căsătoria nu. Ce efecte va produce declararea nu- lităţii căsătoriei în privinţa contractului matrimo- nial? Va fi lovit de nulitate şi acesta în situaţia dată sau nu? În speţă, contractul matrimonial va fi lovit de nulitate absolută în temeiul art.44 alin.(2) CF, deoarece căsătoria declarată nulă nu mai justifică existenţa lui19.

Viceversa acestei situaţii este cazul în care că- sătoria este încheiată în mod valabil, iar contractul matrimonial nu. Va produce vreun efect declararea nulităţii contractului matrimonial în privinţa căsă- toriei? Evident că nu, deoarece existenţa căsătoriei condiţionează existenţa contractului matrimonial şi nu invers20. În această situaţie soţii nu se vor pu- tea prevala de efectele contractului matrimonial fiindu-le aplicabil regimul matrimonial legal. Fap- tul că art.28 alin.(2) CF stipulează că „Contractul matrimonial încheiat până la înregistrarea căsăto- riei intră în vigoare la data înregistrării acesteia” nu condiţionează existenţa sau valabilitatea acestuia, ci condiţionează producerea efectelor, adică, dacă nu se încheie căsătoria între persoanele care au în- cheiat un contract matrimonial acesta din urmă nu va fi lovit de nulitate, ci va fi caduc, astfel, ca act juridic el va exista în mod valabil, numai că nu-şi va

cesoriu nu actului juridic al căsătoriei (contractului de căsătorie), ci instituţiei date21.

Constatăm că, consideraţiile doctrinare din di- ferite timpuri, vis-a-vis de noţiunile supuse analizei sunt dependente de contextul legal în care sunt reglementate, dar şi de atitudinile morale şi reli- gioase ale specialiştilor în domeniu, care nu întot- deauna sunt predispuşi să detaşeze căsătoria de la ramura socială sau religioasă spre cea juridică. To- tuşi, legislaţia este cea care încorporează realitatea socială, motiv pentru care nu putem trece peste cadrul normativ naţional în domeniu.

Codul familiei al RM22 nu defineşte căsătoria, însă prevede că aceasta dă naştere la drepturi şi obligaţii juridice pentru soţi (art.9 alin.(2)) şi pen- tru încheierea ei este necesar consimţământul reciproc, neviciat, exprimat personal şi necondi- ţionat, al bărbatului şi femeii care se căsătoresc (art.11 alin.(1)). Considerăm că aceste reglemen- tări oferă căsătoriei elementele necesare oricărui contract, elemente ce rezultă din art.666 din CC al RM23, potrivit căruia contractul este acordul de voinţă realizat între două sau mai multe persoane prin care se stabilesc, se modifică sau se sting ra- porturi juridice.

La fel, un aspect important prezintă sensul ling- vistic al termenilor analizaţi. Potrivit Dicţionarului explicativ ilustrativ al limbii române24, prin căsăto- rie se înţelege: convenţia încheiată (printr-un act de stare civilă) între un bărbat şi o femeie care cad de acord să trăiască împreună şi să întemeieze o fa- milie; unire legală între un bărbat şi o femeie pen- tru întemeierea unei familii. Astfel, termenul „căsă- torie” se prezintă sub un dublu înţeles, desemnând actul juridic pe care îl încheie cei care doresc să se căsătorească şi, pe de altă parte, situaţia juridică a celor căsătoriţi, situaţie care se naşte ca efect al actului juridic încheiat.

Totodată, în literatura de specialitate se con- sideră, pe bună dreptate, că termenul „căsătorie” poate avea şi înţelesul de instituţie juridică, adică ansamblul normelor juridice care reglementează căsătoria, act juridic şi situaţie juridică25.

produce efectele. Contractul matrimonial este ac-  

21 Pînzari V. op.cit., p.119.

22 Codul familiei al Republicii Moldova. Nr.1316-XIV din 26 octom- brie 2000, în vigoare începând cu 26.04.2001. În: Monitorul Ofici-

16 Xxxxxxxx X., Xxxxxxx-Xxxxxxxxx X., Xxxxxxxxx Al. op.cit., p.4.

17 Pînzari V. Unele considerente cu privire la regimul contractual al bunurilor soţilor în legislaţia familială a Republicii Moldova. În: Stu- dia Universitatis Babeş-Bolyai, Cluj-Napoca, România, Nr.1/2006, anul LI, p.119.

18 Xxxxxxxxx X. op.cit., p.198.

19 Pînzari V. op.cit., p.119.

20 Xxxxxxxxx X. op.cit., p.199.

al al RM, 26.04.2001, nr.47-48 (210).

23 Codul civil al RM. Nr.1107-XV din 06.06.2002, în vigoare începând cu 12.06.2003. În: Monitorul Oficial al RM, 22.06.2002, nr.82-86 (661).

24 Dicţionar explicativ ilustrativ al limbii române. Chişinău: Xxx & Gu- xxxxx, 2007, p.322.

27

25 Frenţiu G.C., Xxxxxxx B.D. Elemente de dreptul familiei şi de pro- cedură civilă. Bucureşti: Hamangiu, 2008, p.46.

Considerăm important de subliniat că institu- ţia căsătoriei nu se identifică şi nu se suprapune peste convenţia matrimonială, care are un înţeles şi o aplicabilitate mai îngustă, rezumată la aspec- tele ce privesc patrimoniul soţilor.

Potrivit Dicţionarului explicativ ilustrativ al lim- bii române26, termenul „matrimonial” provine de la latinescul „matrimonialis” – referitor la căsătorie sau „matrimonium” – căsătorie. Termenul „matri- monial” a luat viaţă după recunoaşterea dreptului soţiei de a fi pe picior de egalitate cu soţul asupra patrimoniului conjugal, din care motiv considerăm că acesta desemnează patrimoniul acumulat în timpul căsătoriei de către soţi împreună. Această concluzie rezultă şi din prevederea art.27 CF, care defineşte contractul matrimonial ca fiind conven- ţia încheiată benevol între persoanele care doresc să se căsătorească sau între soţi, în care se deter- mină drepturile şi obligaţiile patrimoniale ale aces- tora în timpul căsătoriei şi/sau în cazul desfacerii acesteia.

Definiţiile date convenţiei matrimoniale sunt deosebit de abundente şi variate. Generic, însă, se poate defini contractul matrimonial ca fiind actul juridic prin care părţile îşi reglementează raportu- rile patrimoniale esenţiale, care se vor desfăşura între ei în cursul căsătoriei27. În acest sens, s-a spus despre convenţia matrimonială că ar fi un „pact de familie” sau „o cartă patrimonială a menajului”28 ori un „regulament al intereselor pecuniare ale soţilor”29. Esenţial e să reţinem ideea că o conven- ţie matrimonială nu este decât un act juridic cu scop aparte – reglementarea raporturilor patri- moniale dintre soţi30.

Din cele expuse, concluzionăm că prin terme-

nul „căsătorie” se desemnează uniunea liber con- simţită între un bărbat şi o femeie contractată prin semnarea actului de căsătorie – act juridic civil bilateral, care poate fi denumit şi „contract de că- sătorie”, iar prin expresia „contract matrimonial” se desemnează raporturile matrimoniale dintre soţ şi soţie generate de această uniune în baza unei în- ţelegeri distincte.

În privinţa „contractului de căsătorie” s-a expus şi opinia precum că acesta reglementează relaţiile

26 Dicţionar explicativ ilustrativ al limbii române. Chişinău: Arc & Xxxxxxx, 2007, p.1106.

27 Xxxxxxxxx X. op.cit., p.183-184.

28 Malaurie Ph. Aynés L. Les régimes matrimoniaux. 3éme éd. Xxxxx, Xxxxx, 1994, p.107.

personale nepatrimoniale dintre soţi, aflate în le- gătură directă cu drepturile şi obligaţiile personale ale soţilor prevăzute de lege, nerespectarea cărora constituie temei pentru încetarea acestuia31. De al- tfel, în literatura de specialitate română, se face de- osebirea între contractul de căsătorie şi convenţia matrimonială, în sensul că contractul de căsătorie poate să conţină, pe lângă convenţiile matrimoni- ale, prin care se reglementează regimul matrimo- nial adoptat de viitorii soţi, şi alte prevederi, cum ar fi recunoaşterea unui copil, donaţii făcute de alte persoane (în special de către părinţi) soţilor sau unuia dintre aceştia etc.32. Astfel, considerăm că termenul „contract de căsătorie” are un înţe- les mai larg, care include în sine toate raporturile reglementate de legislaţia familială, atât cele per- sonale nepatrimoniale cât şi cele ce iau naştere în- tre soţi, între soţi şi alţi membri ai familiei, precum şi între soţi şi persoanele terţe.

Considerăm că sensul noţiunii „contract matri- monial” este altul decât cel ce derivă din noţiunile

„contract de căsătorie” sau „act de căsătorie”. Dacă prima desemnează acordul de voinţă al soţilor re- feritor la patrimoniul acumulat de ei în timpul că- sătoriei, atunci cele din urmă desemnează acordul de voinţă al soţilor referitor la încheierea căsăto- riei. Mai mult decât atât, considerăm că noţiunea

„act de căsătorie” desemnează actul semnat de că- tre soţi la oficiul de stare civilă, prin care se încheie căsătoria, iar noţiunea „contract de căsătorie” de- semnează consimţământul reciproc, neviciat, ex- primat personal şi necondiţionat de către persoa- nele care doresc să se căsătorească şi care îmbracă forma actului juridic al căsătoriei.

În ceea ce priveşte semnificaţia termenilor„con- tract matrimonial” şi „contract prenupţial”, utilizaţi cu precădere în doctrina şi legislaţia americană, situaţia se prezintă astfel. Termenul „prenupţial” înseamnă „înainte de noapte”, adică înainte de că- sătorie, întrucât nu este permisă locuirea tinerilor împreună înainte de căsătorie. Prin contract pre- nupţial americanii au în vedere acordul de voinţă realizat numai între persoanele care doresc să se căsătorească, prin care se stabilesc, se modifică sau se sting drepturile şi obligaţiile acestora asu- pra patrimoniului existent şi viitor. În ceea ce pri- veşte noţiunea „contract matrimonial”, aceasta are un înţeles mai larg, prin care se desemnează acor- dul de voinţă realizat între soţi sau viitorii soţi re- feritor la regimul juridic al patrimoniului conjugal.

29 Xxxxxxxxxx X. Traité du contrat de mariage. Vol.I. Paris: X.Xxxxxx,  

1894, p.15.

30 Xxxxxxxxx X. op.cit., p.184.

31 Xxxxxx X.X. op.cit., c.74.

32 Xxxxxxxxxxx C-M. op.cit., p.11.

De exemplu, în Anglia este mai des întâlnită noţi- unea „contract prenupţial”, întrucât majoritatea în- cheie contractul matrimonial înainte de căsătorie, prin aceasta evitându-se necesitatea concretizării momentului încheierii contractului matrimonial: înainte de căsătorie sau în timpul căsătoriei.

Potrivit surselor istorice, căsătoriei îi erau apli- cate regulile antecontractului şi consecinţele ne- respectării acestuia, care era o procedură de drept civil. Logodna făcută înainte de căsătorie, care în limbajul simplu se numeşte„conspiraţie” sau„unel- tire”, este o înţelegere a părţilor pentru încheierea căsătoriei în viitor. Şi, dacă conform canoanelor bi- sericeşti ruseşti era considerată imutabilă, atunci conform dreptului comun aceasta reprezenta un contract patrimonial a cărui nerespectare ducea la plata unei penalităţi33.

Astăzi, logodna poate fi înţeleasă ca o promisi- une reciprocă de căsătorie, având un caracter con- sensual şi neobligatoriu, deoarece nu este supusă la nici un fel de formalitate, iar din punct de vedere practic, astăzi este de neimaginat ca logodna să îmbrace forma scrisă. Logodna nu poate genera prin sine nici un efect juridic raportat la căsătorie, iar promisiunea de a se căsători nu poate fi exe- cutată forţat în temeiul unui act de logodnă. Din acest punct de vedere, logodna nu este un ante- contract sau o promisiune de a contracta, în ter- meni clasici.

În fond, esenţialul este că logodna nu este act juridic, nu implică nici o modificare de stare civilă a logodnicilor sau efect patrimonial specific, după cum este în cazul căsătoriei. Prin urmare, nici o clauză aparent juridică, cum ar fi, de pildă, cea pe- nală, stipulată în înţelegerea de logodnă nu poate produce vreun efect juridic. Clauza penală este în- totdeauna accesorie şi, prin aceasta, validitatea ei atârnă de actul principal: dacă acesta nu este valid, nu va fi eficientă nici clauza penală. În materie de logodnă, este evident că o clauză penală nu poate produce nici un efect, deoarece ea este accesorie la un act non-juridic. Dar, chiar dacă logodna ar fi înţeleasă ca un act juridic, xxxxxx penală nu ar pu- tea fi primită, deoarece ea contravine caracterului liber al căsătoriei.

Logodna nu este decât un proiect de căsăto- rie, care prin sine nu presupune sau justifică (mo- ral) relaţii intime sau de concubinaj între cei logo- diţi. În cazul în care logodnicii sunt şi concubini, credem că întreaga problematică se mută în sfera

33 Xxxxxx X.X. op.cit., c.72.

efectelor uniunii libere, aceasta fiind mai complexă în consecinţe34. Interesant este de observat faptul că jurisprudenţa franceză contemporană înregis- trează cazuri prin care – cerându-se repararea pre- judiciului pentru ruperea logodnei, se maschează în fond încercarea de a obţine daune-interese pen- tru încetarea raporturilor de concubinaj35.

Observăm că, deşi este apropiată juridic de că- sătorie, aparent şi de convenţia matrimonială, lo- godna nu poate fi considerată contract, nici act juridic, dar nici un simplu gest. Indiferent dacă este sau nu reglementată, logodna poate fi tolerată ca fapt social, justificându-se prin caracterul său mo- ral şi prin existenţa garanţiilor legale pentru rupe- rea logodnei36. Ceea ce nu putem afirma cu certi- tudine despre căsătorie că este sau nu un„contract de căsătorie”.

Ţinând cont de prevederile cadrului legislativ naţional, care păstrează tăcerea în privinţa aspec- telor abordate, având la bază opiniile doctrinare din diferite timpuri, concluzionăm că există o de- limitare netă între „contractul de căsătorie”, care este principalul fapt juridic la baza relaţiilor fami- liale şi „contractul matrimonial” sau alte contracte familiale, care sunt convenţii adiţionale la contrac- tul de căsătorie. Şi, chiar dacă contractul de căsăto- rie nu este denumit astfel de către legiuitor, totuşi condiţiile speciale pentru încheierea şi încetarea acestuia sunt reglementate detaliat.

Recenzent: Xxxxxxxxx XXXXXXXX,

doctor în drept, conferenţiar universitar, USM

34 Xxxxxxxxx X. op.cit., p.187.

35 Terré F., Fenouillet D. Les personnes. La famille. Les incapacités. Pa- ris: Dalloz, 1997, p.288.

29

36 Pentru detalii a se vedea: Xxxxxxxxx X. Reflecţii asupra cercului de persoane care pot încheia valid un contract matrimonial până la înregistrarea căsătoriei. În: Revista ştiinţifico-practică, informati- vă şi de drept a Institutului Naţional al Justiţiei, Chişinău, 2014, nr.2(29), p.37-38.