RECAPITULAREA CUNOŞTINŢELOR FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL NECESARE STUDIULUI

PARTEA ÎNTÂI

Recapitularea cunoştinţelor fundamentale de drept civil necesare studiului contractelor 13

Aspecte teoretice

Capitolul I

RECAPITULAREA CUNOŞTINŢELOR FUNDAMENTALE DE DREPT CIVIL NECESARE STUDIULUI

CONTRACTELOR

I.1. Instituţii fundamentale

1. Noţiunea de contract

Noul Cod civil (C. civ.) defineşte contractul ca fiind acordul de voinţe dintre două sau mai multe persoane cu intenţia de a constitui, modifica sau stinge un raport juridic (art. 1.166). Noul Cod civil (la fel ca şi Codul civil din 1864) foloseşte alternativ termenii de contract şi convenţie, aceştia fiind consideraţi sinonimi, fără distincţii sub aspectul conţinutului.

2. Regulile aplicabile contractelor

Noul Cod civil prevede că toate contractele se supun regulilor generale prevăzute în Capitolul I, intitulat „Contractul”, din Titlul II, numit „Izvoarele obligaţiilor”, în Cartea a V-a,

„Despre obligaţii”, în art. 1.166-1.323. Regulile particulare privitoare la anumite contracte sunt prevăzute în acest cod sau în legi speciale.

3. Principii aplicabile instituţiei contractului

3.1. Principiul libertăţii contractuale (sau al libertăţii de voinţă – art. 1.169 C. civ.): acest principiu exprimă regula de drept potrivit căreia persoanele sunt libere să încheie orice fel de contracte doresc, determinându-le în mod liber atât fondul, cât şi forma. Altfel spus, părţilor contractante le este recunoscută libertatea de a-şi supune acordul lor de voinţă unei legi ale cărei conţinut şi formă îl determină chiar ele.

Libertatea contractuală nu este însă una absolută, ci cunoaşte mai multe limite impuse de lege, de ordinea publică şi de bunele moravuri (art. 1.169 C. civ.), precum şi de buna-credinţă (art. 1.170 şi art. 1.183 C. civ.).

3.2. Principiul forţei obligatorii a contractului [art. 1.270 alin. (1) C. civ.]: priveşte efectele actului juridic bi- sau multilateral; acest principiu exprimă regula de drept potrivit căreia contractul este obligatoriu pentru părţile contractante, iar nu facultativ, şi este exprimat şi prin adagiul pacta sunt servanda.

3.3. Irevocabilitatea contractului [art. 1.270 alin. (2) C. civ.]: din principiul forţei obligatorii a contractului decurge o altă regulă fundamentală a dreptului contractual, şi anume cea a irevocabilităţii actului juridic bi- sau multilateral. Astfel, încheierea contractului repre-

zentând rezultatul unui acord de voinţe (mutuus consensus) şi desfiinţarea lui trebuie să fie rezultatul aceluiaşi acord (mutuus dissensus).

3.4. Principiul relativităţii efectelor contractului (art. 1.280 C. civ.): regula de drept potrivit căreia contractul generează drepturi şi obligaţii numai pentru părţi, neputând să pro- fite sau să vatăme interesele terţelor persoane, alcătuieşte conţinutul principiului relativităţii efectelor contractului. Acest principiu cunoaşte excepţii: contractul în favoarea unei terţe persoane (stipulaţia pentru altul – art. 1.284 şi urm. C. civ.) şi acţiunile directe [contractul de mandat – art. 2.023 alin. (6) X. xxx., antrepriză – art. 1.856 C. civ. şi locaţiune – art. 1.807

C. civ.]; promisiunea faptei altuia (art. 1.283 C. civ.) este o falsă excepţie.

3.5. Opozabilitatea contractului (art. 1.281 C. civ.): deşi o convenţie nu poate da naştere la drepturi şi obligaţii în sarcina terţilor, totuşi aceştia sunt obligaţi să respecte realitatea socio-juridică creată prin încheierea contractului. Aceasta este opozabilitatea contractului, care uneori e condiţionată de o anumită publicitate (cazul transmisiunilor imobiliare), iar alteori de existenţa unei date certe pe înscrisul constatator al convenţiei; excepţie: simulaţia (art. 1.289 şi urm. C. civ.).

4. Clasificarea contractelor

În încercarea de a realiza o prezentare cât mai sistematică a principalelor elemente ce ţin de instituţia contractului, vom trata clasificarea contractelor sub forma unei scheme didactice.

4.1. După conţinutul lor (art. 1.171 C. civ.):

- contracte unilaterale: generează obligaţii numai în sarcina uneia dintre părţi; e.g., xxxxxxx, comodatul, împrumutul de consumaţie, mandatul cu titlu gratuit, depozitul cu titlu gratuit;

- contracte bilaterale/sinalagmatice: generează obligaţii reciproce şi interdependente între părţi; e.g., vânzarea-cumpărarea, schimbul, locaţiunea, închirierea, antrepriza, renta viageră, întreţinerea, tranzacţia, asigurarea.

4.2. După scopul urmărit de părţi (art. 1.172 C. civ.):

- contracte cu titlu oneros: fiecare parte urmăreşte să îşi procure un anumit avantaj în schimbul prestaţiei pe care şi-o asumă; e.g., schimbul, locaţiunea, închirierea, tranzacţia, arendarea, antrepriza, asigurarea, vânzarea;

- contracte cu titlu gratuit: una dintre părţi urmăreşte să îi procure celeilalte un anumit avantaj, fără a urmări să obţină un contraechivalent; e.g., xxxxxxx, comodatul, mandatul cu titlu gratuit, depozitul cu titlu gratuit.

4.3. După certitudinea sau incertitudinea întinderii prestaţiilor la momentul încheierii contractelor cu titlu oneros (art. 1.173 C. civ.):

- contracte comutative: existenţa şi întinderea prestaţiilor asumate de părţi sunt certe şi pot fi apreciate chiar din momentul contractării, nedepinzând de hazard; e.g., locaţiunea, închirierea, schimbul, mandatul cu titlu oneros;

- contracte aleatorii: existenţa sau întinderea prestaţiilor părţilor sau numai a uneia dintre ele nu se cunoaşte la momentul contractării, ci depinde de un eveniment viitor şi incert; e.g., întreţinerea, renta viageră, asigurarea.

4.4. După cum partea care îi procură celeilalte un folos gratuit îşi micşorează sau nu patrimoniul prin încheierea contractului cu titlu gratuit:

- liberalităţi: dispunătorul îşi micşorează patrimoniul cu folosul patrimonial procurat gratificatului; e.g., donaţia;

- contracte dezinteresate: dispunătorul procură un folos patrimonial gratificatului fără să îşi micşoreze patrimoniul; e.g., comodatul, împrumutul de consumaţie.

4.5. După modul de formare (art. 1.174 C. civ.):

- contracte consensuale: se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor; e.g., vânzarea, schimbul, locaţiunea, închirierea, antrepriza, mandatul etc.;

- contracte solemne: se încheie valabil numai dacă manifestarea de voinţă a părţilor îmbracă o anumită formă prescrisă de lege; e.g., donaţia, arendarea, ipoteca;

- contracte reale: se încheie valabil numai dacă manifestarea de voinţă a părţilor este însoţită de remiterea materială a bunului; e.g., depozitul, comodatul, împrumutul de consu- maţie, gajul;

- contracte electronice (art. 1.245 C. civ.).

4.6. După efectele produse:

A – contracte constitutive/translative de drepturi reale: constituie sau transferă un drept real; e.g., vânzarea, schimbul, donaţia;

- contracte generatoare de drepturi de creanţă: dau naştere numai unor drepturi de creanţă; e.g., locaţiunea, închirierea, arendarea, depozitul, mandatul.

B – contracte constitutive/translative de drepturi: produc efecte din momentul încheierii lor în viitor; e.g., asigurarea, renta viageră, întreţinerea, schimbul;

- contracte declarative de drepturi: produc efecte nu doar pentru viitor, ci şi pentru trecut, recunoscând între părţi situaţii juridice preexistente; e.g., tranzacţia.

4.7. După modul de executare:

- contracte cu executare dintr-o dată (imediată sau instantanee): executarea presupune o singură prestaţie din partea debitorului; e.g., vânzarea, schimbul, donaţia;

- contracte cu executare succesivă: executarea presupune mai multe prestaţii eşalonate în timp; e.g., arendarea, locaţiunea, închirierea, asigurarea.

4.8. După reglementarea şi denumirea legală:

- contracte numite/tipice: au o denumire stabilită de lege şi o reglementare proprie; e.g., schimbul, locaţiunea, comodatul, vânzarea, depozitul;

- contracte nenumite/atipice (art. 1.168 C. civ.): nu au o denumire legală şi nici regle- mentare proprie; e.g., întreţinerea era contract nenumit anterior intrării în vigoare a noului Cod civil, însă este contract numit în noul Cod civil.

4.9. După posibilitatea părţilor de a le stabili conţinutul:

- contracte negociate: părţile negociază atât încheierea, cât şi cuprinsul contractului; e.g., comodatul, depozitul, mandatul, antrepriza, vânzarea; schimbul;

- contracte de adeziune (art. 1.175 C. civ.): conţinutul contractului este determinat, inte- gral sau majoritar de către una dintre părţile contractante; e.g., asigurarea;

- contracte tipizate: sunt prezentate contractanţilor sub forma unui înscris imprimat, cuprinzând principalele clauze contractuale prestabilite şi unele rubrici albe, ce urmează a fi completate cu datele contractanţilor;

- contracte obligatorii: încheierea şi cuprinsul contractului sunt impuse de lege; e.g., asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru proprietarii de autovehicule.

5. Condiţiile esenţiale pentru validitatea contractului

Condiţiile esenţiale pentru validitatea unui contract sunt prevăzute de art. 1.179 C. civ.:

- condiţii de fond:

1. capacitatea de a contracta;

2. consimţământul părţilor;

3. un obiect determinat şi licit;

4. o cauză licită şi morală.

- condiţii de formă: în măsura în care legea prevede o anumită formă a contractului, aceasta trebuie respectată, sub sancţiunea prevăzută de dispoziţiile legale aplicabile.

Nulitatea contractului (art. 1.246 şi urm. C. civ.): nulitate absolută, nulitate relativă, nulitate virtuală; efectele nulităţii, validarea contractului.

Efectele contractului (art. 1.270 şi urm. C. civ.): între părţi; faţă de terţi. Încetarea contractului (art. 1.321 şi urm. C. civ.).

5.1. Capacitatea (art. 1.180-1.181 C. civ.):

- regula: poate contracta orice persoană care nu este declarată incapabilă de lege şi nici oprită să încheie anumite contracte;

- excepţia: incapacităţile.

5.2. Consimţământul părţilor (art. 1.182-1.224 C. civ.):

a) Încheierea contractului: prin încheierea contractului se înţelege realizarea acordului de voinţă al părţilor.

Contractul se încheie prin negocierea lui de către părţi sau prin acceptarea fără rezerve a unei oferte de a contracta.

Este suficient ca părţile să se pună de acord asupra elementelor esenţiale ale contractului, chiar dacă lasă unele elemente secundare spre a fi convenite ulterior ori încredinţează deter- minarea acestora unei alte persoane.

Dacă părţile nu ajung la un acord asupra elementelor secundare ori persoana căreia i-a fost încredinţată determinarea lor nu ia o decizie, instanţa va dispune, la cererea oricăreia dintre părţi, completarea contractului, ţinând seama, după împrejurări, de natura acestuia şi de intenţia părţilor (art. 1.182 C. civ.).

Trebuie respectată buna-credinţă în negocieri, atât la încheierea contractului, cât şi la executarea acestuia (art. 1.170 şi art. 1.183 C. civ.), precum şi confidenţialitatea negocierilor (art. 1.184 C. civ.).

Elementele de care depinde încheierea contractului (art. 1.185 C. civ.): atunci când, în timpul negocierilor, o parte insistă să se ajungă la un acord asupra unui anumit element sau asupra unei anumite forme, contractul nu se încheie până nu se ajunge la un acord cu privire la acestea.

Acordul părţilor se realizează prin întâlnirea concordantă a ofertei de a contracta (art. 1.187 şi urm. C. civ.) cu acceptarea ofertei. Oferta de a contracta se poate face în scris sau verbal, expres sau tacit. Oferta poate fi făcută cu termen sau fără termen.

Condiţii:

- oferta trebuie să fie o manifestare de voinţă reală, serioasă, conştientă, neviciată şi cu intenţia de a angaja din punct de vedere juridic. O ofertă făcută iocandi causa sau din simplă curtoazie, fără intenţia de angajament juridic, nu poate să ducă la formarea unui contract;

- oferta trebuie să fie fermă, exprimând o propunere neîndoielnică pentru un angajament juridic, care, prin acceptare, să poată realiza încheierea contractului. Nu este fermă, e.g., oferta de vânzare a unui lucru, prin care ofertantul şi-ar rezerva dreptul de a modifica preţul propus;

- oferta trebuie să fie neechivocă. Simpla expunere a unei mărfi în vitrină, fără indicarea preţului, nu poate fi considerată, neapărat, ca fiind o ofertă de vânzare, de îndată ce expunerea ar fi putut să fie făcută ca model sau în alte scopuri;

- oferta trebuie să fie precisă şi completă, cuprinzând toate elementele ce pot fi luate în considerate pentru încheierea contractului; caracterul complet şi precis face posibil ca simpla acceptare să realizeze perfectarea contractului.

Oferta de a contracta (art. 1.188 C. civ.):

- o propunere constituie ofertă de a contracta dacă aceasta conţine suficiente elemente pentru formarea contractului şi exprimă intenţia ofertantului de a se obliga în cazul acceptării ei de către destinatar;

- oferta poate proveni de la persoana care are iniţiativa încheierii contractului, care îi deter- mină conţinutul sau, după împrejurări, care propune ultimul element esenţial al contractului.

Propunerea adresată unor persoane nedeterminate (art. 1.189 C. civ.):

- propunerea adresată unor persoane nedeterminate, chiar dacă este precisă, nu valorează ofertă, ci, după împrejurări, solicitare de ofertă sau intenţie de negociere;

- propunerea valorează ofertă dacă aceasta rezultă astfel din lege, din uzanţe ori, în mod neîndoielnic, din împrejurări. Revocarea ofertei adresate unor persoane nedeterminate pro- duce efecte numai dacă este făcută în aceeaşi formă cu oferta însăşi sau într-o modalitate care permite să fie cunoscută în aceeaşi măsură cu aceasta.

Solicitarea de oferte (art. 1.190 C. civ.): solicitarea de a formula oferte, adresată uneia sau mai multor persoane determinate, nu constituie, prin ea însăşi, ofertă de a contracta.

Oferta irevocabilă (art. 1.191 C. civ.):

- oferta este irevocabilă de îndată ce autorul ei se obligă să o menţină un anumit termen;

- oferta este irevocabilă atunci când poate fi considerată astfel în temeiul acordului părţilor, al practicilor statornicite între acestea, al negocierilor, al conţinutului ofertei ori al uzanţelor;

- declaraţia de revocare a unei oferte irevocabile nu produce niciun efect.

Termenul de acceptare (art. 1.192 C. civ.) curge din momentul în care oferta ajunge la destinatar.

Oferta fără termen adresată unei persoane absente (art. 1.193 C. civ.):

- oferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane care nu este prezentă, trebuie menţinută un termen rezonabil, după împrejurări, pentru ca destinatarul să o primească, să o analizeze şi să expedieze acceptarea;

- revocarea ofertei nu împiedică încheierea contractului decât dacă ajunge la destinatar înainte ca ofertantul să primească acceptarea sau, după caz, înaintea săvârşirii actului ori faptului care determină încheierea contractului;

- ofertantul răspunde pentru prejudiciul cauzat prin revocarea ofertei înaintea expirării termenului.

Oferta fără termen adresată unei persoane prezente (art. 1.194 C. civ.):

- oferta fără termen de acceptare, adresată unei persoane prezente, rămâne fără efecte dacă nu este acceptată de îndată;

- aceste dispoziţii se aplică şi în cazul ofertei transmise prin telefon sau prin alte asemenea mijloace de comunicare la distanţă.

Caducitatea ofertei (art. 1.195 C. civ.):

- oferta devine caducă dacă:

a) acceptarea nu ajunge la ofertant în termenul stabilit sau, în lipsă, în termenul rezonabil de menţinere a ofertei;