Sinteza observaţiilor la

Sinteza observaţiilor la

Contractul standard de constituire a dreptului de servitute pentru realizarea accesului pe proprietatea privată în vederea instalării, întreţinerii, înlocuirii sau mutării reţelelor publice de comunicaţii electronice

sau a elementelor de infrastructură necesare susţinerii acestora

Perioada de consultare a proiectului contractului standard de acces pe proprietatea privată în vederea instalării, întreţinerii, înlocuirii sau mutării reţelelor publice de comunicaţii electronice sau a elementelor de infrastructură necesare susţinerii acestora, publicat pe pagina de internet a ANCOM la data de 20 martie 2013, s-a încheiat la data de 5 aprilie 2013.

Contractul standard de acces pe proprietatea privată elaborat de către ANCOM are caracter de recomandare şi stabileşte condiţiile de exercitare a dreptului de acces, de către furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, pe proprietatea privată a persoanelor fizice sau juridice, a statului sau a unităţilor administrativ-teritoriale. Conform art. 13 alin. (10) din Legea nr. 154/2012 privind regimul infrastructurii reţelelor de comunicaţii electronice, ANCOM are obligaţia să publice acest contract în termen de 6 luni de la data intrării în vigoare a acestui act normativ, respectiv până la data de 30 aprilie 2013.

Chiar dacă proiectul contractului standard de acces pe proprietatea privată nu intră sub incidenţa dispoziţiilor legale care obligă ANCOM la consultarea publică a proiectelor de măsuri care pot avea un impact semnificativ asupra pieţelor relevante, totuşi Autoritatea de reglementare a considerat necesară îndeplinirea acestei proceduri, în acest sens ANCOM publicând, pe pagina sa de internet, un material de sinteză a observaţiilor primite, în care precizează şi poziţia sa faţă de aceste observaţii.

Astfel, observaţiile şi propunerile primite de ANCOM în cursul perioadei de consultare, cu privire la contractul standard de acces pe proprietatea privată în vederea instalării, întreţinerii, înlocuirii sau mutării reţelelor publice de comunicaţii electronice sau a elementelor de infrastructură necesare susţinerii acestora, se referă, în principal, la următoarele aspecte:

1. Natura juridică a dreptului de acces

Clarificarea naturii juridice a dreptului de acces, precum şi modificarea titulaturii contractului de acces în sensul includerii unei referiri exprese la dreptul de servitute, sau includerea în contract a unei definiţii a dreptului de acces care să facă referire la dreptul de servitute menţionat în Anexa nr. 2 la Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcţii, cu modificările şi completările ulterioare, sunt observaţii formulate de unii dintre respondenţi.

Conform dispoziţiilor art. 755 alin. (1) din noul Cod Civil, dreptul de servitute este definit ca fiind „sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar.”

Din această definiţie rezultă că servitutea presupune două imobile care aparţin la doi proprietari diferiţi, imobilul în favoarea căruia se instituie servitutea fiind denumit fond dominant, iar imobilul asupra căruia grevează această sarcină numindu-se fond aservit.

Alături de această caracteristică, în literatura de specialitate se mai menţionează că dreptul de servitute este un drept real accesoriu al fondului dominant şi o sarcină care urmează fondul aservit în mâinile oricărui dobânditor (sub condiţia respectării formalităţilor de publicitate imobiliară), fiind în acelaşi timp un drept perpetuu şi indivizibil.

Totodată, conform art. 756 din noul Cod Civil „Servitutea se poate constitui în temeiul unui act juridic ori prin uzucapiune, dispoziţiile în materie de carte funciară rămânând aplicabile.”

Convenţia de constituire a servituţii trebuie încheiată în formă autentică sub sancţiunea nulităţii absolute, deoarece servitutea fiind un drept real imobiliar, este supusă înscrierii în cartea funciară, prevederile art. 1244 din noul Cod Civil stabilind că „În afara altor cazuri prevăzute de lege, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub sancţiunea nulităţii absolute, convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmează a fi înscrise în cartea funciară.”

Plecând de la aceste prevederi ale dreptului comun în materia servituţilor, constatăm că prevederile art. 3 alin. (3) din Legea nr. 154/2012 stabilesc că „(3) Dreptul de acces pe proprietăţi prevăzut la alin. (1) şi (2) asupra unor imobile proprietate publică sau privată este un drept de servitute, care se exercită în condiţiile legii, cu respectarea principiului minimei atingeri aduse proprietăţii.”

Totodată, conform art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 154/2012, accesul pe proprietăţi este definit ca fiind „accesul pe, deasupra, în sau sub imobile aflate în proprietate publică ori privată, după caz, în scopul instalării, întreţinerii, înlocuirii şi mutării reţelelor de comunicaţii electronice sau elementelor de infrastructură necesare susţinerii acestora”. La rândul lor, elementele de infrastructură sunt „construcţiile amplasate pe, deasupra, în sau sub terenuri, clădiri ori alte structuri aflate pe proprietate publică sau privată, care pot fi utilizate pentru instalarea reţelelor de comunicaţii electronice, inclusiv canalele, conductele, stâlpii sau pilonii”.

De asemenea, potrivit art. 13 alin. (1) din acelaşi act normativ „(1) Titularii dreptului instituit în condiţiile art. 4 sau 5, cu excepţia cazului prevăzut la art. 8 alin. (8), îşi pot exercita dreptul de acces numai după încheierea unui contract, în formă autentică, cu titularul dreptului de proprietate ori de administrare asupra imobilului respectiv sau, în cazul imobilelor proprietate publică, cu titularul dreptului de administrare, după caz, prin care se stabilesc condiţiile de exercitare a acestui drept, iar în cazul prevăzut la art. 5 alin. (2), cu asociaţia de proprietari.” Nu în ultimul rând, dispoziţiile art. 13 alin. (8) prevăd că acest contract „încheiat în condiţiile prezentului articol, înscris în cartea funciară a imobilului pe care se exercită dreptul de acces, este opozabil oricărui titular al unui drept real asupra imobilului respectiv, deţinătorului cu orice alt titlu, precum şi dobânditorilor imobilului.”

Raportând aceste prevederi ale Legii nr. 154/2012 la definiţia şi caracteristicile dreptului de servitute aşa cum este reglementat acesta de dispoziţiile noului Cod Civil, se observă că particularităţile determinate de obiectul şi cauza specifice dreptului de acces stabilit în favoarea furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice, respectiv accesul în scopul instalării, întreţinerii, înlocuirii şi mutării reţelelor publice de comunicaţii electronice sau elementelor de infrastructură necesare susţinerii acestora, nu permit calificarea acestui drept ca drept de servitute, aşa cum acesta este definit de dreptul comun în materie, respectiv noul Cod Civil. Urmând doar prevederile noului Cod Civil am putea include dreptul de acces reglementat de dispoziţiile Legii nr. 154/2012 în categoria mai largă a limitărilor legale ale exercitării dreptului de proprietate privată, prevăzute de dispoziţiile art. 556 alin. (2) din noul Codul Civil care dispun că „(2) Prin lege poate fi limitată exercitarea atributelor dreptului de proprietate” şi de art. 602 alin. (1) din acelaşi act normativ, care menţionează că „Legea poate limita exercitarea dreptului de proprietate fie în interes public, fie în interes privat.”

Cu toate acestea, considerăm că dispoziţiile Codului Civil au caracter de normă generală şi în materia servituţilor, legiuitorul putând deroga de la aceste prevederi prin lege specială. În această materie, a drepturilor reale, chiar dispoziţiile art. 551 pct. 11 din noul Cod Civil prevăd că „Sunt drepturi reale: […] 11. alte drepturi cărora legea le recunoaşte acest caracter”.

În consecinţă, dispoziţiile din Legea nr. 154/2012 menţionate mai sus, au caracter de normă specială faţă de dispoziţiile noului Cod Civil, instituindu-se un drept de servitute legală având natura juridică a unui drept real, soluţie întemeiată pe caracterul de utilitate publică a reţelelor de comunicaţii electronice. De altfel, legiuitorul a optat pentru o reglementare asemănătoare şi în cazul altor reţele de utilităţi, cum sunt cele care fac obiectul de reglementare al Legii nr. 123/2012 a energiei electrice şi a gazelor naturale.

Conţinutul specific al acestui drept este predeterminat de dispoziţiile Legii nr. 154/2012, acesta constând în accesul pe, deasupra, în sau sub imobile aflate în proprietate publică ori privată, după caz, în scopul instalării, întreţinerii, înlocuirii şi mutării reţelelor publice de comunicaţii electronice sau elementelor de infrastructură necesare susţinerii acestora. Prin urmare, servitutea legală de acces instituie în favoarea furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice un drept de a instala, întreţine, înlocui şi muta reţelele de comunicaţii electronice sau elementele de infrastructură asupra imobilelor proprietate publică sau privată, cu respectarea condiţiilor stabilite de lege.

Dincolo de acest conţinut stabilit în mod expres de dispoziţiile Legii nr. 154/2012, subliniem că dreptul de servitute instituit de acest act normativ, ca de altfel orice drept de servitute constituit potrivit dreptului comun, include şi atributul posesiei cât şi cel al folosinţei asupra părţii din imobil ce face obiectul dreptului de acces, dar numai pentru furnizorul care este titularul acestui drept. De asemenea, servitutea principală, respectiv dreptul de acces, include şi orice accesorii cum ar fi servitutea de trecere sau de alimentare cu energie electrică.

Desigur, exercitarea dreptului de servitute se realizează cu respectarea limitelor materiale şi juridice determinate de lege şi de acordul părţilor. Având în vedere că stabilirea unui drept de servitute implică corelativ o restrângere a dreptului de proprietate sau a celorlalte drepturi constituite asupra imobilului care face obiectul dreptului de acces, legea prevede şi anumite garanţii în vederea prevenirii situaţiilor în care sarcinile stabilite asupra fondului supus accesului ar conduce la o restrângere excesivă, disproporţionată a drepturilor existente asupra acestui imobil. Astfel, referindu- se la condiţiile în care se poate exercita accesul pe proprietatea privată, art. 5 alin. (1) lit. a) dispune că "a) dreptul de folosinţă asupra imobilelor în cauză nu ar fi afectat sau ar fi afectat într-o măsură nesemnificativă prin efectuarea acestor lucrări […]”. Prin urmare, dreptul de acces al furnizorilor există doar dacă constituirea servituţii nu ar afecta într-o măsură semnificativă folosinţa bunului imobil asupra căruia se constituie servitutea. Determinarea concretă a măsurii în care un anumit drept de acces afectează folosinţa unui imobil se poate realiza doar de la caz la caz, prin analiza împrejurărilor specifice existente. Totuşi, se poate afirma cu suficientă certitudine că în ipoteza afectării unei suprafeţe întinse din imobilul pe care se doreşte realizarea accesului, prin raportare la suprafaţa totală a acelui imobil, condiţia afectării nesemnificative a dreptului de folosinţă nu poate fi considerată ca fiind îndeplinită.

În legătură cu necesitatea modificării denumirii formei contractuale propuse de ANCOM în vederea înlesnirii emiterii autorizaţiei de construire conform prevederilor Legii nr. 50/1991, precizăm că denumirea propusă este cea menţionată de textul art. 13 alin. (10) din Legea nr. 154/2012. Însă, având în vedere că dreptul de acces are natura juridică a unui drept de servitute, precizare care se regăseşte inclusiv la art. 3.2. din proiectul de contract, considerăm că denumirea propusă poate fi completată cu o menţionare expresă a dreptului de servitute, contractul urmând a purta titlul de

„Contract standard de constituire a dreptului de servitute pentru realizarea accesului pe proprietatea privată în vederea instalării, întreţinerii, înlocuirii sau mutării reţelelor publice de comunicaţii electronice sau a elementelor de infrastructură necesare susţinerii acestora”.

2. Obiectul contractului

Se solicită modificarea art. 3.3. prin menţionarea acordării accesului de la data Procesului verbal de începere a lucrărilor.

ANCOM consideră că furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, prin persoanele împuternicite de către aceştia, ar trebui să beneficieze de acces pe proprietatea privată înainte de data semnării Procesului verbal de începere a lucrărilor, în vederea desfăşurării activităţilor de studiu (de ex. studiul geotehnic) ori de proiectare în vederea executării lucrărilor prevăzute în contract. Din acest motiv, Autoritatea propune menţinerea art. 3.3. în forma sa actuală.

Xxxxxxx respondent solicită eliminarea art. 3.6. - 3.9., considerând că detalierea lucrărilor de instalare, întreţinere, înlocuire sau mutare a elementelor de reţele publice de comunicaţii electronice sau a elementelor de infrastructură necesare susţinerii acestora, a termenului în care titularul dreptului de acces poate realiza aceste lucrări, inclusiv a lucrărilor de întreţinere şi reparaţii, precum şi a metodelor de lucru şi a utilajelor ce vor fi utilizate, nu se poate face înainte de expertiza tehnică realizată în cadrul procesului de autorizare. Un alt respondent solicită menţionarea faptului că enumerarea utilajelor ce vor fi folosite pentru executarea lucrărilor de acces este exemplificativă, nu limitativă.

ANCOM consideră că la momentul alegerii unui imobil în scopul instalării, întreţinerii, înlocuirii sau mutării reţelelor publice de comunicaţii electronice sau elementelor de infrastructură necesare susţinerii acestora pe, deasupra, în sau sub acesta, furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice îşi planifică lucrările de acces necesare, astfel încât precizarea în cadrul contractului standard de acces pe proprietatea privată a acestor lucrări, împreună cu termenul în care vor fi executate, precum şi cu metodele de lucru şi utilajele ce vor fi folosite nu constituie o problemă pentru operatorul respectiv. Autoritatea este de părere că la momentul semnării contractului, Proprietarul Comodatarul/Locatarul/Concesionarul/Administratorul trebuie să fie informat în ceea ce priveşte lucrările care se vor desfăşura pe proprietatea lui şi condiţiile efective în care Operatorul poate realiza aceste lucrări, pentru a putea lua o decizie informată în ceea ce priveşte acordarea dreptului de acces. Crearea unui cadru contractual transparent şi echitabil între Operator şi Proprietar Comodatar/Locatar/Concesionar/Administrator este în interesul ambelor părţi, prevenind litigiile ulterioare şi crescând gradul de securizare a reţelelor de comunicaţii electronice pe termen lung. Prin urmare, Autoritatea propune menţinerea art. 3.6. - 3.9. în forma lor actuală.

3. Drepturile şi obligaţiile Părţilor

Se solicită completarea art. 4.1. lit. a) şi b) din Contractul standard de acces pe proprietatea privată, astfel încât să fie menţionat explicit faptul că despăgubirile se datorează doar în măsura în care se produc prejudicii, iar readucerea în starea iniţială a proprietăţii afectate de realizarea lucrărilor de acces pe proprietăţi poate fi solicitată doar la încetarea contractului.

ANCOM este de acord cu observaţia privind circumstanţierea despăgubirilor doar la ipoteza menţionată de respondent, urmând ca în contract să fie inclusă menţiunea „în măsura în care se produc prejudicii prin efectuarea lucrărilor”. În legătură cu readucerea în starea iniţială a proprietăţii afectate, considerăm că această operaţiune trebuie realizată în cel mai scurt timp după efectuarea lucrărilor de acces, nu la încetarea contractului. Desigur, pentru acele daune care pot fi reparate doar la dezafectarea reţelelor, obligaţia de repunere în starea iniţială se va executa doar la acel moment. Totodată, subliniem că repararea în natură a prejudiciilor aduse ca urmare a exercitării dreptului de acces, în măsura în care nu există alte prejudicii, pune Operatorul în situaţia de a nu mai plăti despăgubirile amintite mai sus, accesul neproducând astfel daune respectivei proprietăţi.

Clarificarea părţii implicate în contract care trebuie notificată conform art. 4.1. lit.

c) şi d), având în vedere că prevederile se referă la drepturile Proprietarului/ Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului.

Dreptul de folosinţă asupra imobilului care face obiectul dreptului de acces poate fi exercitat direct de către proprietar/comodatar/locatar/concesionar/administrator sau de o altă persoană care, cu orice titlu, poate exercita folosinţa asupra acelui bun imobil. A menţiona doar posibilitatea de a notifica personal proprietarul/comodatarul/locatarul/concesionarul/administratorul ar presupune unele inconveniente de ordin practic evidente pentru titularul dreptului de acces, în ipoteza în care nu aceste persoane exercită direct folosinţa asupra bunului supus accesului. Prin urmare, în cadrul contractului părţile pot stabili ca notificările ce fac obiectul art. 4.1. lit. c) şi d) să se realizeze prin intermediul persoanei care exercită dreptul de folosinţă asupra imobilului.

Subliniem că forma contractuală propusă poate fi adaptată în funcţie de circumstanţele concrete în care se realizează accesul, părţile, de comun acord, fiind libere să decidă în ce măsură vor utiliza formatul standard propus de ANCOM.

Completarea art. 4.1. lit. f) din Contractul standard de acces pe proprietatea privată astfel încât, în cazul în care este necesară mutarea în cadrul aceleiaşi proprietăţi a elementelor de reţea de comunicaţii electronice sau a elementelor de infrastructură necesare susţinerii acesteia, aceasta să se facă pe cheltuiala Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/ Administratorului.

ANCOM menţionează că prevederile art. 4.1. lit. f) din Contractul standard de acces pe proprietatea privată transpun dispoziţiile art. 19 din Legea 154/2012, care prevăd că titularul dreptului de acces are obligaţia de a reaşeza elementele reţelelor de comunicaţii electronice şi elementele de infrastructură necesare susţinerii acestora, pe cheltuială proprie, dacă această reaşezare este necesară pentru construcţia de clădiri sau pentru efectuarea de lucrări de către Proprietar/Comodatar/ Locatar/Concesionar/Administrator, respectiv pe cheltuiala unei terţe părţi, în situaţia în care lucrările sunt efectuate de către aceasta. Condiţiile în care se realizează această reaşezare se stabilesc prin contractul încheiat între părţi, sau prin hotărâre judecătorească. Prin urmare, Autoritatea nu poate da curs propunerii formulate de respondent.

Un respondent solicită ca Proprietarul/ Comodatarul/Locatarul/Concesionarul/Administratorul să plătească contravaloarea îmbunătăţirilor aduse imobilului de către Operator, care trec în proprietatea celui dintâi la încetarea contractului, potrivit prevederilor art. 4.1. lit. g).

ANCOM nu este de acord cu modificarea solicitată, deoarece îmbunătăţirile aduse imobilului în perioada de derulare a contractului sunt făcute de Operator pentru buna funcţionare a reţelei publice de comunicaţii electronice proprii. Totodată, cheltuielile legate de exercitarea dreptului de acces cad exclusiv în sarcina Operatorului, prin urmare a-l obliga pe Proprietar/ Comodatarul/Locatarul/Concesionarul/Administratorul să acopere, la încetarea contractului, unele din aceste cheltuieli este evident injust. În procesul de negociere a tarifului de acces, Operatorul poate prezenta titularului dreptului de proprietate/de folosinţă cu titlu gratuit/de închiriere/de concesiune sau de administrare asupra imobilului îmbunătăţirile pe care intenţionează să le aducă terenului şi, în măsura în care acesta este de acord, se pot lua în considerare la stabilirea tarifului de acces, cu detalierea acestor îmbunătăţiri la capitolul referitor la obligaţiile Operatorului. Desigur, în anumite cazuri, ca de pildă culpa Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului care determină încetarea contractului, se poate pune în discuţie, pe temeiul dreptului comun, plata anumitor despăgubiri inclusiv pentru sporirea valorii bunului imobil prin îmbunătăţirile aduse de Operator acestuia, dar, aşa cum am precizat, forma contractuală publicată de ANCOM nu îşi propune să aibă în vedere multitudinea de situaţii care pot apărea în practică, aceasta urmărind exclusiv să

detalieze clauzele minimale pe care Legea nr. 154/2012 le prevede drept conţinut al unui contract de acces pe proprietatea privată.

Completarea prevederilor referitoare la obligaţiile Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului, astfel: la art. 4.2. lit. a) punctul iii, să se specifice că la data încheierii contractului sau într-un termen stabilit prin Contract, acesta va pune la dispoziţia Operatorului toate informaţiile necesare legate de existenţa unor eventuale restricţii asupra utilizării imobilului, la art.

4.2. lit. d) să se precizeze că este vorba despre reparaţiile asupra imobilului care ar putea afecta bunurile aparţinând Operatorului sau exercitarea dreptului de acces al acestuia în imobil, cu excepţia celor care cad în sarcina Operatorului şi la art. 4.2. lit. i), care prevede obligaţia Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului de a despăgubi Operatorul în cazul în care, în exploatarea elementelor de reţele publice de comunicaţii electronice sau de infrastructură asociată, apar defecţiuni tehnice din culpa celui dintâi, să fie completat cu situaţia în care culpa se datorează altor persoane în legătură cu proprietarul (de exemplu chiriaşi, angajaţi etc.)

Din modul de redactare al art. 4.2. lit. a) punctul iii din propunerea de contract, rezultă că Proprietarul/Comodatarul/Locatarul/Concesionarul/Administratorul va pune la dispoziţia Operatorului informaţiile la data încheierii contractului sau cel mult la data la care vor fi solicitate de acesta, astfel încât nu considerăm necesară inserarea unor condiţii suplimentare.

Completarea propusă pentru textul art. 4.2. lit. d) nu este utilă având în vedere că formularea propusă include şi ipoteza menţionată de respondent.

În legătură cu răspunderea pentru defecţiunile tehnice cauzate din culpa Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului, subliniem că regulile răspunderii civile delictuale sunt prevăzute de art. 1349 - 1395 din noul Cod Civil, reguli care se vor aplica şi ipotezei menţionate de respondent. Desigur, respondentul poate include în contractele pe care le va încheia în vederea exercitării dreptului de acces, orice clauză pe care o consideră necesară, demersul ANCOM de a publica un contract standard neavând intenţia de a se substitui expertizei juridice de care trebuie să beneficieze orice operator pentru a-şi apăra drepturile şi interesele sale legitime.

Se solicită modificarea art. 4.2. lit. b) astfel încât operaţiunea de tăiere a arborilor, arbuştilor, a ramurilor sau a rădăcinilor care îngreunează efectuarea lucrărilor de acces să se facă pe cheltuiala Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului.

ANCOM menţionează că art. 4.2. lit. b) transpune prevederile art. 18 alin. (1) din Legea nr. 154/2012, care dispun ca aceste lucrări să se realizeze pe cheltuiala solicitantului şi cu acordarea unei despăgubiri, solicitant fiind, potrivit acestui text legal, titularul dreptului de acces, şi nu Proprietarul/Comodatarul/Locatarul/Concesionarul/Administratorul. Prin urmare, Autoritatea nu poate accepta această propunere.

Un respondent solicită completarea art. 4.2. lit. j) astfel încât, în cazul în care se impune efectuarea unor lucrări de întreţinere sau de reparaţii cu caracter de urgenţă pentru prevenirea sau înlăturarea consecinţelor generate de producerea unei calamitaţi naturale ori a unui sinistru deosebit de grav sau a unor lucrări de întreţinere sau de reparaţii impuse de asigurarea continuităţii furnizării reţelelor şi serviciilor de comunicaţii electronice, proprietarul/comodatarul/locatarul/concesionarul/administratorul să permită de îndată accesul persoanelor împuternicite de Operator să realizeze respectivele lucrări. Totodată, se solicită definirea termenilor de „sinistru” sau „calamitate”.

Analizând propunerea în contextul prevederilor art. 15 alin. (5) din Legea nr. 154/2012, care dispun că accesul Operatorului în situaţiile excepţionale mai sus amintite se realizează pe baza unei

notificări, considerăm că formularea care respectă această prevedere legală ar fi „ în cel mai scurt timp“. Totodată, termenii de sinistru sau calamitate sunt definiţi în alte acte normative, ei urmând a avea acelaşi înteles şi în cazul contractului de acces.

Completarea dispoziţiilor art. 4.2. lit. m) în sensul ca părţile să ia de comun acord decizia cu privire la noul amplasament şi suportarea cheltuielilor privind reamplasarea reţelelor.

ANCOM este de acord că decizia cu privire la noul amplasament al reţelei publice de comunicaţii electronice trebuie să fie luată în urma consultării Operatorului şi a operat completarea în Contractul standard de acces pe proprietatea privată. În ceea ce priveşte suportarea cheltuielilor ocazionate de reamplasarea reţelei publice de comunicaţii electronice, după cum am menţionat în răspunsul la o observaţie anterioară, ANCOM reiterează că aceasta este în sarcina Operatorului, în situaţia în care această reaşezare este necesară pentru construcţia de clădiri sau pentru efectuarea de lucrări de către Proprietar/Comodatar/Locatar/Concesionar/Administrator, respectiv în sarcina unei terţe părţi, în situaţia în care lucrările sunt efectuate de către aceasta, potrivit dispoziţiilor art. 19 din Legea nr. 154/2012. Subliniem că părţile pot deroga de la acestă prevedere legală, în ipoteza în care proprietarul/comodatarul/locatarul/concesionarul/administratorul îşi asumă obligaţia de a suporta el aceste cheltuieli, dar, aşa cum am precizat şi mai sus, forma contractuală propusă de ANCOM are în vedere prevederile Legii nr. 154/2012 şi nu ipotezele derogatorii pe care părţile sunt libere să le convină.

Se solicită completarea prevederilor referitoare la obligaţiile Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului, acesta urmând să facă toate demersurile necesare în vederea restricţionării accesului persoanelor străine la reţeaua de comunicaţii electronice sau la alte bunuri aparţinând Operatorului şi să îl anunţe în cel mai scurt timp în legătură cu producerea unui incident în care au fost implicate bunurile acestuia.

Considerăm că instituirea acestor obligaţii excede sferei dreptului de acces, astfel cum acesta a fost reglementat de prevederile Legii nr. 154/2012. Desigur, pe temeiul libertăţii contractuale părţile pot include şi asemenea clauze în contractul de acces.

Completarea prevederilor referitoare la obligaţiile Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului, cu obligaţia corelativă dreptului Operatorului prevăzut la art. 4.3. lit. e), care stabileşte că acesta are dreptul să solicite ca lucrările efectuate în zona de protecţie a reţelei sale să se realizeze în prezenţa reprezentanţilor săi.

ANCOM este de acord cu propunerea formulată de respondent, textul fiind completat în consecinţă.

Un respondent solicită completarea Contractului standard de acces cu prevederi referitoare la obligaţia Operatorului de a face cunoscute Proprietarului/Administratorului normele şi standardele tehnice aplicabile echipamentelor instalate pe, deasupra, în sau sub imobilul care face obiectul contractului, respectiv cu obligaţia administratorului, în cazul imobilelor cu spaţii aflate în proprietate indiviză, de a face cunoscute aceste norme şi standarde tehnice proprietarilor/locatarilor, în vederea respectării lor.

ANCOM consideră că prevederile art 4.2. lit. f) şi i), referitoare la obligaţia Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului de a nu instala echipamente tehnice care ar putea să afecteze buna funcţionare a reţelei Operatorului, fără acordul scris al acestuia, respectiv de a-l despăgubi pe Operator în cazul în care, în exploatarea elementelor de reţele publice de comunicaţii electronice sau de infrastructură asociată apar defecţiuni tehnice din culpa Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului, sunt suficiente

pentru a adresa problemele legate de perturbarea bunei funcţionări a reţelei Operatorului de către Proprietar/Comodatar/Locatar/Concesionar/Administrator şi prin urmare, nu consideră necesară completarea propusă de respondent.

Se solicită modificarea art. 4.3. lit. a) astfel încât acesta să prevadă că Operatorul beneficiază de dreptul de acces în imobilul menţionat la art. 3.1. şi să se elimine referirea expresă la legea nr. 154/2012.

Regimul juridic al dreptului de acces este cel reglementat de dispoziţiile Legii nr. 154/2012, prin urmare considerăm necesară menţionarea acestui act normativ.

Completarea articolului 4.3. lit. h) cu dreptul Operatorului de a efectua lucrările de reabilitare a reţelei de comunicaţii electronice sau a infrastructurii necesare susţinerii acesteia pe cheltuiala Proprietarului, în cazul în care defecţiunile se datorează culpei acestuia din urmă.

Conform art. 4.2. lit. i), Proprietarul/Comodatarul/Locatarul/Concesionarul/Administratorul are obligaţia să despăgubească Operatorul în cazul în care apar defecţiuni tehnice din culpa sa. Prin urmare nu vedem necesară completarea propusă.

Un respondent solicită eliminarea art. 4.4. lit. a), care prevede că Operatorul poartă răspunderea pentru toate pagubele produse imobilului, din culpa sa, pe întreaga perioadă contractuală, deoarece se consideră că prevederea are un conţinut abuziv, neputând fi reţinută o culpă a Operatorului pentru toate pagubele produse imobilului pe perioada contractuală. De asemenea, respondentul solicită crearea unui capitol în care să fie reglementată culpa părţilor pentru faptele produse în baza Contractului standard de acces.

Articolul la care se referă propunerea respondentului nu are ca obiect totalitatea pagubelor produse imobilului pe care s-a realizat accesul, indiferent de persoana responsabilă pentru producerea acestora, ci doar pagubele produse din culpa Operatorului, numai pentru acestea fiind antrenată răspunderea acestuia. Prin urmare, dispoziţia nu este abuzivă ea fiind întemeiată pe prevederile Legii nr. 154/2012. Având în vedere întinderea redusă a clauzelor care prevăd culpa părţilor nu considerăm neceasară realizarea unui capitol distinct care să trateze aceste aspecte.

Se solicită menţionarea la art. 4.4. lit. g), care prevede ca Operatorul are obligaţia să suporte în întregime cheltuielile de instalare, modificare, operare, întreţinere şi reparare a reţelei publice de comunicaţii electronice sau a elementelor de infrastructură necesare susţinerii acesteia, a situaţiei în care lucrările sunt datorate culpei Proprietarului sau solicitării unui proprietar/locatar, în cazul imobilelor aflate în proprietate indiviză.

Analizând propunerea respondentului nu întelegem cum instalarea, modificarea sau întreţinerea unei reţele publice de comunicaţii electronice sau a elementelor de infrastructură necesare susţinerii acesteia s-ar realiza din culpa Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/

Administratorului. Pentru ipoteza reparării, respectiv a mutării reţelelor sau a elementelor de infrastructură sunt prevăzute dispoziţii exprese în acest sens. Aşa cum am mai subliniat, cheltuielile legate de exercitarea dreptului de acces cad exclusiv în sarcina Operatorului, solicitarea care ar privi instalarea, modificarea sau repararea unei reţele de comunicaţii electronice neputând fi considerată culpă a Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului.

Modificarea art. 4.4. lit. l) din Contractul standard de acces pe proprietatea privată astfel încât acesta să prevadă limitarea la minimul posibil a afectării dreptului de folosinţă asupra imobilului în cauză.

ANCOM menţionează că art. 4.4. lit. l) din Contractul standard de acces pe proprietăţi transpune prevederile art. 5 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 154/2012, care reprezintă una dintre

condiţiile cumulative necesar a fi îndeplinite pentru ca furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice să beneficieze de dreptul de acces pe proprietatea privată. Prin urmare, considerăm că formularea propusă trebuie menţinută şi în forma finală a contractului.

Eliminarea prevederilor referitoare la obligaţia Operatorului de a înscrie Contractul în cartea funciară a imobilului asupra căruia se exercită dreptul de acces şi menţionarea acestora ca drept al Operatorului.

Conform prevederilor art. 885 alin. (1) din noul Cod Civil şi ale art. 56 din Legea nr. 71/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul Civil, drepturile reale asupra imobilelor cuprinse în cartea funciară se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară. Înscrierea în cartea funciară va dobândi caracter constitutiv după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială, până la acea dată înscrierea având doar caracter de opozabilitate. Totodată, având în vedere că potrivit reglementărilor în vigoare notarii publici au obligaţia să realizeze formalităţile de publicitate imobiliară, textul proiectului de contract a fost reformulat în sensul în care Operatorul suportă doar costurile acestor formalităţi.

Includerea în forma contractuală supusă consultării a prevederilor Legii nr. 154/2012 referitoare la aplicarea principiului nediscriminării între furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice în ceea ce priveşte condiţiile oferite prin contractul de acces, respectiv a celor privind nulitatea clauzelor care interzic utilizarea partajată a infrastructurii, precum şi a prevederilor referitoare la nulitatea clauzelor din contract care prevăd drepuri exclusive sau speciale cu privire la instalarea sau furnizarea de reţele publice de comunicaţii electronice pe un imobil proprietate privată.

ANCOM precizează că aplicarea principiului nediscriminării între furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, prevăzută la art. 13 alin. (3) şi (4) din Legea 154/2012 se regăseşte în Contractul standard de acces pe proprietatea privată la art. 4.2. lit. k): proprietarul/comodatarul/locatarul/concesionarul/administratorul are obligaţia „să acorde şi Operatorului eventualele condiţii mai favorabile, inclusiv referitoare la tarif, în ceea ce priveşte exercitarea dreptului de acces pe proprietăţi, stabilite de proprietar/comodatar/locatar/concesionar/administrator în favoarea unor terţi furnizori de reţele publice de comunicaţii electronice prin contractele încheiate cu aceştia;”. De asemenea, în ceea ce priveşte utilizarea partajată a infrastructurii, la art. 4.3. lit. d) este prevăzut dreptul Operatorului de a încheia acorduri de utilizare partajată a infrastructurii cu alţi furnizori de reţele publice de comunicaţii electronice. În ceea ce priveşte menţionarea nulităţii clauzelor care prevăd drepturi exclusive sau speciale cu privire la instalarea sau furnizarea de reţele de comunicaţii electronice, subliniem că această prevedere imperativă a legii obligă fără a fi necesară includerea ei expresă în contract.

Un respondent solicită completarea contractului standard de acces pe proprietatea privată cu prevederi care să aibă ca obiect aspecte concrete legate de aplicarea principiului nediscriminării între furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice, cum ar fi: modalitatea de verificare a respectării principiului nediscriminării, data de la care proprietarul va acorda Operatorului condiţiile mai favorabile oferite unui terţ furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice prin contractul încheiat cu acesta, posibilitatea solicitării retroactive a sumelor plătite în plus de Operator în condiţiile în care Proprietarul a oferit un tarif mai mic unui terţ furnizor de reţele publice de comunicaţii electronice. De asemenea, un alt respondent solicită modificarea art. 4.2. lit.

k) astfel încât acesta să prevadă obligaţia proprietarului de a notifica Operatorul în termen de două zile despre condiţiile mai favorabile oferite altor furnizori de reţele publice de comunicaţii electronice, inclusiv condiţiile oferite furnizorilor cu care nu are încheiat un contract de acces.

După cum am menţionat mai sus proiectul de contract supus consultării prevede obligaţia Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului de a nu discrimina între Operatorii de reţele cu care se află în relaţii contractuale. Prin urmare, persoana cu care Operatorul încheie contractul de acces este obligată să stabilească condiţii la fel de favorabile, când dreptul de acces se realizează în circumstanţe similare.

În legătură cu instrumentele concrete puse la dispoziţia Operatorului în vederea cunoaşterii altor drepturi de acces exercitate pe un anumit imobil proprietate privată, precizăm că dispoziţiile Legii nr. 154/2012 nu reglementează aceste aspecte. Prin urmare, contractul standard neavând caracter normativ, ci doar unul de recomandare, nu poate impune anumite soluţii. În cazul în care, cu rea- credinţă debitorul obligaţiei de nediscriminare nu îşi respectă obligaţia asumată, atunci Operatorul poate angaja răspunderea contractuală a acestuia. Pe de altă parte, stabilirea în sarcina Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului a unei obligaţii de informare într-un anumit termen ni se pare excesivă, având în vedere că în majoritatea cazurilor aceste persoane nu acţionează în calitate de profesionişti. Dimpotrivă, pare mai realistă o atitudine diligentă din partea Operatorului, care aflând de exercitarea unui alt drept de acces, îi poate solicita Proprietarului/Comodatarului/Locatarului/Concesionarului/Administratorului informaţii în legătură cu respectarea obligaţiei de nediscriminare.

4. Intrarea în vigoare. Durata. Modificarea şi încetarea Contractului

Se solicită inserarea unei clauze de prelungire automată a contractului de acces. De asemenea se propune ca dreptul de servitute să fie instituit pe toată durata de existenţă a reţelelor de comunicaţii electronice, fiind propusă şi modificarea art. 3.3. astfel încât să fie precizată durata pentru care se acordă dreptul de acces.

În principiu dreptul de servitute este un drept perpetuu, dreptul de acces urmând a subzista pe toată durata de existenţă a reţelei publice de comunicaţii electronice sau a elementelor de infrastructură instalate. Cu toate acestea, dreptul poate fi afectat de un termen dar, având în vedere că una dintre cauzele de stingere a servituţilor este împlinirea termenului până la care au fost constituite, considerăm că stipularea unei clauze de prelungire automată este lipsită de efecte fără efectuarea formalităţilor de carte funciară.

Prevederile proiectului de contract prevăd alternativ două situaţii, respectiv constituirea dreptului de acces pe toată durata de existenţă a reţelei sau constituirea acestuia pe o perioadă determinată. Cele două soluţii nu pot fi utilizate împreună. În practică, părţile trebuie să aleagă una dintre cele două soluţii, ele neputând fi implementate simultan.

Totodată, dreptul de acces se constituie, în principiu pe toată durata contractului. Desigur în măsura în care, în urma negocierilor, se agreează ca dreptul de servitute care face obiectul contractului să fie instituit pe o durată mai mică decât durata contractului, art. 3.3. poate fi modificat astfel încât să reflecte voinţa părţilor contractante.

În ceea ce priveşte cazul în care dreptul de acces este acordat pe perioadă nedeterminată, potrivit art. 5.3., un respondent menţionează că sunt aplicabile dispoziţiile art. 1277 din Codul Civil cu privire la posibilitatea denunţării contractului încheiat pe perioadă nedeterminată de către oricare dintre părţi, cu respectarea unui termen rezonabil de preaviz. De asemenea, acelaşi respondent propune menţionarea la art. 5.6. a faptului că Operatorul nu va fi obligat la plata unor despăgubiri, ca urmare a denunţării unilaterale a contractului. În plus, acesta consideră că, în cazul clauzelor neuzuale din Contractul standard de acces pe proprietatea privată, cum ar fi denunţarea unilaterală a contractului, trebuie menţionată acceptarea expresă a acestor clauze de către părţile contractante, conform dispoziţiilor art. 1203 din Codul Civil.

Conform dispoziţiilor art. 770 din Codul Civil una dintre cauzele de stingere a servituţilor este renunţarea proprietarului fondului dominant. Prin urmare, Operatorul poate renunţa oricând la contractul de acces, dispoziţiile din contract nefiind decât detalieri ale acestui drept. Totodată, conform art. 885 alin. (2) din noul Cod Civil „Drepturile reale se vor pierde sau stinge numai prin radierea lor din cartea funciară, cu consimţământul titularului, dat prin înscris autentic notarial. Acest consimţământ nu este necesar dacă dreptul se stinge prin împlinirea termenului arătat în înscriere ori prin decesul sau, după caz, prin încetarea existenţei juridice a titularului, dacă acesta era o persoană juridică.” Prin urmare, în cazul drepurilor reale, drepturile se sting doar cu consimţământul titularului.

În legătură cu aplicabilitatea dispoziţiilor art. 1203 din Codul Civil precizăm că prezentul contract nu poate fi considerat ca fiind încheiat fără să fi fost negociat, fiind un contract autentic încheiat în faţa notarului public, xxxxxxxx putând şi trebuind să fie adaptate în funcţie de circumstanţele concrete în care se realizează accesul.

5.Tarifare

Se solicită eliminarea art. 6.2., respondentul considerând că acesta este în contradicţie cu art. 4.1. lit. a) care prevede că tariful datorat pentru exercitarea dreptului de acces include atât contravaloarea folosinţei, cât şi despăgubirea pentru prejudiciile cauzate prin efectuarea lucrărilor şi că, în cazul menţinerii art. 6.2., Operatorul va trebui să plătească de două ori pentru prejudiciile cauzate.

Art. 6.2. din Contractul standard de acces prevede că în situaţia în care, cu ocazia efectuării lucrărilor de acces se produc pagube materiale Proprietarului, Operatorul va plăti acestuia, ca parte a tarifului convenit, o despăgubire calculată având în vedere criteriile menţionate în acest text.

ANCOM precizează că despăgubirile menţionate la art. 6.2. fac parte din tariful de acces (după cum este specificat în contract), detalierea criteriilor care vor fi avute în vedere la calculul acestora fiind necesare pentru o bună fundamentare a tarifului de acces. XXXXX consideră că prevederile art.

6.2. sunt în interesul atât al operatorilor, cât şi al proprietarilor, pentru stabilirea tarifului de acces şi pentru a evita eventualele litigii ulterioare şi prin urmare, nu este de acord cu eliminarea acestui articol.

Se solicită completarea art. 6.3. astfel încât să fie inclus şi cazul în care plata tarifului de acces se face o singură dată pentru toată durata contractului. De asemenea, respondentul solicită menţionarea termenului de efectuare a plăţii şi modificarea penalităţilor astfel încât acestea să nu mai fie prevăzute în sumă absolută, ci procentual. Un alt respondent solicită completarea art. 6 din contract cu prevederi referitoare la cursul de schimb aplicabil, pentru cazul în care tariful de acces este stabilit într-o altă monedă decât moneda naţională şi completarea art. 6.5 astfel încât să fie prevăzut faptul că penalităţile nu pot depăşi cuantumul debitului principal.

ANCOM este de acord cu modificarea art. 6.5. astfel încât penalităţile să fie calculate procentual, pe zi de întârziere. În ceea ce priveşte celelalte modificări solicitate, ANCOM invită furnizorii de reţele publice de comunicaţii electronice să detalieze şi să particularizeze clauzele contractuale, în funcţie de rezultatul negocierilor purtate cu Proprietarii/ Comodatarii/Locatarii/Concesionarii/Administratorii.

Referitor la solicitarea respondentului de a completa art. 6.5. astfel încât să fie prevăzut faptul că penalităţile nu pot depăşi cuantumul sumei asupra căreia sunt calculate, ANCOM menţionează că această prevedere era stipulată în Legea 469/2002 privind unele măsuri pentru întărirea disciplinei contractuale, care însă a fost abrogată prin Legea nr. 246/2009, legislaţia în vigoare în prezent nefăcând nicio referire cu privire la acest aspect. Desigur, pe temeiul libertăţii contractuale părţile pot

include o asemenea prevedere în contractele de acces pe care le vor încheia, după cum, de altfel, pot să prevadă şi contrariul.

Completarea criteriilor avute în vedere la calcularea despăgubirilor, ca parte a tarifului de acces, menţionate la art. 6.2. din Contract, cu criteriul referitor la „gradul de uzură al imobilului”.

ANCOM este de acord cu modificarea solicitată şi a completat în consecinţă art. 6.2. din proiectul de contract.

Un respondent solicită completarea art. 6.5., care prevede obligarea Operatorului la plata unor penalităţi de întârziere în cazul în care acesta nu achită sumele datorate la termenele prevăzute în contract, cu obligarea Proprietarului la plata unei penalităţi de întâziere, în cazul în care sunt aduse prejudicii Operatorului, prin încălcarea de către Proprietar a obligaţiilor contractuale.

Aşa cum am repetat şi în cadrul răspunsurilor de mai sus, părţile pot include o asemenea prevedere în contractele de acces pe care le vor încheia, însă, considerăm că includerea unei asemenea clauze în contractul standard ar putea determina o atitudine necooperantă din partea titularilor de drepturi asupra imobilelor pe care se exercită dreptul de acces. O asemenea atitudine este în defavoarea furnizorilor de reţele publice de comunicaţii electronice, care ar trebui să fie primii interesaţi în semnarea unui astfel de contract.

6. Alte clauze

Un respondent consideră că apariţia în mod repetat în cadrul contractului a prevederilor legate de prejudiciile cauzate prin efectuarea lucrărilor poate da titularului dreptului de proprietate o imagine deformată asupra implicaţiilor semnării unui contract de acces şi poate îngreuna negocierile, propunând modificarea prevederilor contractului, astfel încât să fie menţionat că aceste prevederi sunt aplicabile numai în măsura în care se produc astfel de prejudicii.

Autoritatea este de acord cu această propunere, textul fiind completat în consecinţă.

Se solicită eliminarea definiţiilor de la art. 2.4., 2.5. şi 2.6., respondentul considerând că acestea sunt inutile.

ANCOM consideră că termenii şi expresiile definite la art. 2 clarifică noţiuni importante la care se face referire în cuprinsul contractului şi, prin urmare, menţinerea lor este necesară.

Completarea clauzelor contractului astfel încât să fie luată în considerare situaţia acordării dreptului de acces atât cu titlu gratuit, cât şi cu titlu oneros.

Chiar şi în cazul contractelor încheiate cu titlu gratuit, titularul dreptului asupra imobilului faţă de care se constituie dreptul de acces este îndreptăţit să primească o despăgubire dacă se produc pagube ca urmare a exercitării dreptului de acces. În acest sens a fost introdusă o precizare în cadrul proiectului de contract.

Un respondent menţionează că încheierea în formă autentică a contractului reprezintă un obstacol major din punct de vedere operaţional şi solicită găsirea unei soluţii pentru evitarea acestei cerinţe.

Prevederea respectivă reflectă dispoziţiile art. 13. alin. (1) din Legea nr. 154/2012, potrivit cărora titularii dreptului de acces pe proprietatea privată îşi pot exercita dreptul de acces numai după încheierea unui contract în formă autentică cu titularul dreptului de proprietate sau de administrare asupra imobilului respectiv, cu asociaţia de proprietari (în cazul proprietăţii indivize din clădirile cu mai multe locuinţe). Prin urmare, ANCOM nu este de acord cu solicitarea formulată de respondent.

Un respondent menţionează că locatorul/mandatarul/administratorul ar trebui să fie îndrituiţi de proprietar să greveze cu sarcini proprietatea.

Atât în textul Legii nr. 154/2012 cât şi în cuprinsul proiectului de contract aceste persoane sunt amintite doar în ipoteza în care în favoarea lor s-a constituit, în mod expres, posibilitatea de a încheia acte juridice de natura celor care fac obiectul dreptului de acces. Pentru eliminarea oricărui echivoc s- au inserat în proiectul de contract care a făcut obiectul consultării publice menţiunile corespunzătoare.

În scopul asigurării unei interpretări unitare la nivelul partenerilor potenţiali, se solicită inserarea în cuprinsul contractului a precizării că forma acestuia este facultativă.

ANCOM menţionează că forma facultativă a proiectului de contract supus consultării rezultă din dispoziţiile Legii nr. 154/2012. În plus, după cum a precizat chiar respondentul, în Nota explicativă care însoţeşte acest document, ANCOM a menţionat faptul că proiectul de contract are caracter de recomandare. Prin urmare, ANCOM consideră că, în măsura în care un Operator ar întâmpina dificultăţi în procesul de negociere a Contractului, în sensul refuzului Proprietarului de a accepta modificarea clauzelor contractuale, furnizorul de reţele publice de comunicaţii electronice dispune de mijloacele necesare pentru a-i demonstra că acest contract poate fi particularizat în funcţie de negocierile dintre părţi.

Un respondent solicită completarea Contractului standard de acces pe proprietatea privată cu o anexă în care să fie menţionate bunurile pe care Operatorul le montează în, pe, deasupra sau sub imobilul menţionat la art. 3.1.

ANCOM consideră că această prevedere nu este utilă, având în vedere că Proprietarul nu este răspunzător pentru sustragerea de către terţe persoane a bunurilor aparţinând Operatorului, orice eventuală faptă penală urmând a fi urmărită şi sancţionată conform legii penale.