Identificarea principiilor efectelor contractului. Principiile care guvernează efectele contractului sunt reguli de bază care ordonează, sub aspect interpersonal și material, modul în care se constituie, se modifică sau se stinge un raport obligațional. Doctrina română este împărțită – încă din perioada vechiului Cod civil – în ceea ce privește identificarea principiilor guvernatoare ale efectelor contractului:
(i) potrivit primei orientări[3], sunt identificate trei principii: forța obligatorie, irevo- cabilitatea, relativitatea; (ii) a doua orientare doctrinară[4] evidențiază următoarea serie de principii: forța obligatorie, relativitatea și opozabilitatea; (iii) potrivit celei de-a treia teze[5], doar două principii guvernează efectele contractului: obligativi- [1] X., X., X. XXXXXXX, FR. CHABAS, op. cit., p. 844-868. [2] X. XXXXX, Force obligatoire et contenu obligationnel du contrat, în RTDC nr. 4/1999, p. 772-776. [3] GH. XXXXXX, Drept civil, op. cit., p. 197. [4] X. XXXXXXXX, X. XXXXXX, op. cit., p. 61-77; X. XXX, Obligațiile, vol. II, p. 496-557. [5] M. XXXXXXX, Drept civil. Teoria generală, vol. II, p. 489-494. tatea și opozabilitatea (cu mențiunea că relativitatea ar fi doar un aspect al obliga- tivității). De observat că cea de-a doua orientare doctrinară este reflectată de actualul Cod civil care reglementează aceste principii prin nominalizare în art. 1270 (Forța obligatorie), în art. 1280. (Relativitatea efectelor contractului), în art. 1281 (Opo- zabilitatea efectelor contractului); maniera clară de reglementare expresă a prin- cipiului forței obligatorii, a principiului relativității și a principiului opozabilității ar trebui să pună capăt discuțiilor doctrinare în ceea ce privește identificarea regulilor de bază aferente efectelor contractului. În ultimele decenii, în literatura juridică franceză[1], au fost propuse noi principii cu rol de direcționare a efectelor contractului: principiul egalității contractuale[2]; principiul echilibrului contractual[3]; principiul fraternității sau solidarității contrac- tuale[4], principiul utilității sociale[5], pentru a le preciza pe cele mai des mențio- nate. Ele au apărut (și) din dorința de a oferi un substitut fundamentării contrac- tului, în condițiile în care teza autonomiei de voință devenise tot mai contestată; în zilele noastre asistăm însă la o reconsiderare a coordonatelor autonomiei de voință și a modului în care este reflectată de legislația civilă, cu consecința reafir- mării ei ca temei filosofico-juridic al teoriei și legiferării contr...
