ConĄinutul raportului juridic obligaĄional. Clasificarea obligaĄiilor. Ca orice raport juridic, raportul obligațional cuprinde subiecte; conți- nut; obiect; sancțiune. Subiectele raportului obligațional pot fi persoane fizice sau persoane juridice de drept privat, dar şi statul, în calitatea lui de iure gestionis (administrator al bunurilor aflate în proprietatea sa) şi nu de iure imperii. Obiectul obligației poate consta în a da, a face sau a nu face ceva, raportul juridic obligațional întrunind una sau toate cele trei categorii. A da înseamnă a constitui (a ipoteca), a transmite un drept real; a face înseamnă o prestație pozitivă; a nu face – abținere (nu ca la drepturile reale – abținere Privire generală asupra obligațiilor civile 7 negativă –, ci ca o abținere de la ceva ce debitorul ar fi putut să facă dacă nu s-ar fi obligat la contrariul). Obligația de a da este însoțită uneori de obligația de a face. La con- tractul de vânzare-cumpărare, obligația de a da se concretizează în transmi- terea, concomitentă sau ulterioară acordului de voință, a dreptului de proprietate asupra bunului vândut, iar obligația de a face se concretizează în obligația de predare a bunului. Cele două obligații nu trebuie însă confundate, distincția manifestându-se şi pe planul sancțiunii, de pildă, punându-se în mod diferit problema riscului contractual, a rezoluțiunii, a executării în natură. După criteriul izvoarelor, obligațiile se clasifică în obligații izvorâte din contracte, fapte licite şi fapte ilicite cauzatoare de prejudicii. Obligațiile se clasifică după obiect, aşa cum am mai arătat, în obligații de a da, a face sau a nu face. De asemenea, obligațiile se mai împart în obligații deter- minate (de rezultat) şi obligații de prudență (componentă morală) şi de diligență (componentă juridică). Distincția nu are relevanță decât pentru înțelegerea mecanismului raportului obligațional, părțile putând include clauze mai mult sau mai puțin oneroase (pactele comisorii), în funcție de categoria obligațiilor asumate (de rezultat, de mijloace). În plan sancționator, între cele două categorii nu există distincție. Din punctul de vedere al sancțiunii, obligațiile se clasifică în obligații civile perfecte (care primesc sancțiunea prevăzută de lege: nulitatea, rezoluțiunea, executarea silită, despăgubiri) şi obligații civile imperfecte (naturale) şi se regăsesc fie în acte normative cu caracter general [art. 2056
