Clasificarea contractelor. Chestiunea clasificării contractelor, asemănătoare clasificării actelor juridice, interesează pentru stabilirea regimului juridic, diferențiat, aplicabil contractelor în funcție de criteriile folosite pentru împărțirea lor. După forma lor, contractele se clasifică în contracte solemne, contracte consensuale şi contracte reale. Pentru asigurarea unei certitudini în privința producerii efectelor unui contract, față însă cu principiul celerității desfăşurării raportului juridic, contractul a evoluat de la un formalism strict, existent în dreptul roman, spre o manifestare largă a aşa-numitului principiu al consensualismului, care se traduce prin aceea că simpla manifestare de voință este suficientă pentru încheierea valabilă a unui contract. În ultimii ani însă asistăm la o revenire a formalismului contractelor, justificat de astă-dată de necesitatea protecției intereselor terților (dar şi de interesele părților, cum ar fi cazul contractului de donație). Contractele reale, adică cele care nu iau naştere decât prin remiterea materială a lucrului (traditio), au fost contestate, arătându-se că în acest caz ar funcționa principiul consensualismului. Calificarea unui contract ca real sau consensual ori excluderea contractelor reale ca gen de contracte au o deosebită importanță; s-ar ajunge la consecința confundării sau calificării unor contracte, cum ar fi gajul, ca fiind contracte sinalagmatice şi nu unila- terale, cum sunt în realitate; astfel încât, dacă am califica contractul de gaj, de exemplu, ca fiind consensual şi sinalagmatic, ar însemna în plan proba- toriu îndeplinirea cerinței multiplului exemplar şi nu numai a formalității bun şi aprobat, iar în planul executării, dacă am spune că acest contract s-ar forma prin simpla manifestare de voință, necondiționat de remiterea mate- rială, în cazul neîndepliniri obligației de predare s-ar ajunge la posibilitatea rezoluțiunii contractului, s-ar putea opune excepția de neexecutare, iar riscul contractului s-ar judeca după regulile aplicabile în materia con- tractelor sinalagmatice. În privința criteriului scop, important de reținut este că se are în vedere cauza mediată, adică motivul determinant care a animat părțile să încheie contractul, pentru calificarea contractelor fiind cu titlu oneros sau cu titlu gratuit. În subsidiar, dacă acest criteriu nu este îndestulător, pot fi avute în vedere şi cuantumul şi echivalența prestațiilor. Unele contracte sunt prin natura lor gratuite sau oneroase, astfel încât, dacă la...
Clasificarea contractelor. În încercarea de a realiza o prezentare cât mai sistematică a principalelor elemente ce ţin de instituţia contractului, vom trata clasificarea contractelor sub forma unei scheme didactice.
Clasificarea contractelor. În încercarea de a realiza o prezentare cât mai sistematică a principalelor elemente ce ţin de instituţia contractului, vom trata clasificarea contractelor sub forma unei scheme didactice. - contracte unilaterale: generează obligaţii numai în sarcina uneia dintre părţi; e.g., xxxxxxx, comodatul, împrumutul de consumaţie, mandatul cu titlu gratuit, depozitul cu titlu gratuit; - contracte bilaterale/sinalagmatice: generează obligaţii reciproce şi interdependente între părţi; e.g., vânzarea-cumpărarea, schimbul, locaţiunea, închirierea, antrepriza, renta viageră, întreţinerea, tranzacţia, asigurarea. - contracte cu titlu oneros: fiecare parte urmăreşte să îşi procure un anumit avantaj în schimbul prestaţiei pe care şi-o asumă; e.g., schimbul, locaţiunea, închirierea, tranzacţia, arendarea, antrepriza, asigurarea, vânzarea; - contracte cu titlu gratuit: una dintre părţi urmăreşte să îi procure celeilalte un anumit avantaj, fără a urmări să obţină un contraechivalent; e.g., xxxxxxx, comodatul, mandatul cu titlu gratuit, depozitul cu titlu gratuit. - contracte comutative: existenţa şi întinderea prestaţiilor asumate de părţi sunt certe şi pot fi apreciate chiar din momentul contractării, nedepinzând de hazard; e.g., locaţiunea, închirierea, schimbul, mandatul cu titlu oneros; - contracte aleatorii: existenţa sau întinderea prestaţiilor părţilor sau numai a uneia dintre ele nu se cunoaşte la momentul contractării, ci depinde de un eveniment viitor şi incert; e.g., întreţinerea, renta viageră, asigurarea. - liberalităţi: dispunătorul îşi micşorează patrimoniul cu folosul patrimonial procurat gratificatului; e.g., donaţia; - contracte dezinteresate: dispunătorul procură un folos patrimonial gratificatului fără să îşi micşoreze patrimoniul; e.g., comodatul, împrumutul de consumaţie. - contracte consensuale: se încheie valabil prin simplul acord de voinţă al părţilor; e.g., vânzarea, schimbul, locaţiunea, închirierea, antrepriza, mandatul etc.; - contracte solemne: se încheie valabil numai dacă manifestarea de voinţă a părţilor îmbracă o anumită formă prescrisă de lege; e.g., donaţia, arendarea, ipoteca; - contracte reale: se încheie valabil numai dacă manifestarea de voinţă a părţilor este însoţită de remiterea materială a bunului; e.g., depozitul, comodatul, împrumutul de consu- maţie, gajul; - contracte electronice (art. 1.245 C. civ.). A – contracte constitutive/translative de drepturi reale: constituie sau transferă un drept real; e.g., vânzarea, schimbul, donaţ...